Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

REMIFENTANIL KABI 1 mg
 
Denumire REMIFENTANIL KABI 1 mg
Descriere Remifentanilul este indicat ca analgezic pentru folosirea în timpul inducerii şi/sau menţinerii anesteziei generale.
Remifentanilul este indicat pentru asigurarea analgeziei pacienţilor ventilaţi mecanic din unităţile de terapie intensivă, cu vârsta de minim 18 ani.
Denumire comuna internationala REMIFENTANILUM
Actiune terapeutica ANESTEZICE GENERALE ANESTEZICE OPIOIDE
Prescriptie PR
Forma farmaceutica PULB. PT. CONC. PT. SOL. INJ./PERF.
Concentratia 1mg
Ambalaj Cutie cu 1 flac. din sticla incolora cu capacitatea de 4 ml, cu pulb. pt. conc. pt. sol inj./perf.
Valabilitate ambalaj 2 ani-dupa ambalarea pt. comercializare;dupa reconstituirea/diluarea sol.-se utilizeaza imediat
Cod ATC N01AH06
Firma - Tara producatoare FRESENIUS KABI DEUTSCHLAND GMBH - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata FRESENIUS KABI ROMANIA S.R.L. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre REMIFENTANIL KABI 1 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre REMIFENTANIL KABI 1 mg, pulb. pt. conc. pt. sol. inj./perf.       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 2177/2009/01-02                                                   Anexa 2

NR.2178/2009/01-02 NR.2179/2009/01-02

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Remifentanil Kabi 1 mg, pulbere pentru concentrat pentru solutie injectabilă/perfuzabilă

2.      COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Un flacon contine clorhidrat de remifentanil echivalent cu remifentanil 1 mg

Fiecare mililitru de Remifentanil Kabi 1 mg contine remifentanil 1 mg după reconstituirea solutiei conform instructiunilor.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru concentrat pentru solutie injectabilă/perfuzabilă. Pulbere compactă, de culoare albă până la aproape albă sau gălbuie.

4. DATE CLINICE

4.1        Indicatii terapeutice

Remifentanilul este indicat ca analgezic pentru folosirea în timpul inducerii si/sau mentinerii anesteziei generale.

Remifentanilul este indicat pentru asigurarea analgeziei pacientilor ventilati mecanic din unitătile de terapie intensivă, cu vârsta de minim 18 ani.

4.2     Doze si mod de administrare

Remifentanilul va fi administrat numai într-un serviciu echipat complet pentru monitorizarea si mentinerea functiilor respiratorie si cardiovasculară, de către un personal cu pregătire de specialitate în ceea ce priveste folosirea medicamentelor anestezice si recunoasterea si tratarea reactiilor adverse care pot apărea la opioidele puternice, incluzând resuscitare respiratorie si cardiacă. O astfel de instruire trebuie să includă asigurarea si mentinerea permeabilitătii căilor respiratorii si ventilatia asistată.

Perfuzia continuă de remifentanil trebuie să fie administrată cu un dispozitiv de perfuzare calibrat printr-o linie intravenoasă cu curgere rapidă sau printr-o linie intravenoasă dedicată. Această linie venoasă de perfuzare trebuie conectată la sau plasată în apropiere de canula venoasă, pentru a reduce la minimum potentialul spatiu mort (vezi pct. 6.6 pentru informatii suplimentare, incluzând tabelele cu exemple de viteze de perfuzare în functie de greutatea corporală, pentru a ajuta la stabilirea treptată a dozei de remifentanil în functie de necesitătile anestezice ale pacientului).

Se va avea grijă să se evite obstructionarea sau deconectarea liniei de perfuzie si să se curete în mod adecvat liniile pentru a îndepărta reziduurile de remifentanil după utilizare (vezi pct. 4.4). Sistemul de linii intravenoase de perfuzare trebuie îndepărtat după oprirea administrării pentru a se evita administrarea din neatentie.

Remifentanil poate fi administrat în perfuzie controlată la tintă (PCT) cu un dispozitiv de perfuzare aprobat incluzând modelul farmacocinetic Minto cu covariabile pentru vârstă si masa corporală musculară (MCM).

Remifentanilul este numai pentru administrare intravenoasă si nu trebuie să fie administrat prin injectare epidurală sau intratecală (vezi pct. 4.3).

Dilutie

Remifentanilul nu trebuie administrat fără diluare suplimentară după reconstituirea pulberii liofilizate. Vezi pct. 6.3. pentru conditii de păstrare si pct. 6.6. pentru solventi recomandati si instructiuni de reconstituire/diluare a medicamentului înaintea administrării.

4.2.1 Anestezia generală

Administrarea remifentanilului trebuie individualizată pe baza răspunsului pacientului.

4.2.1.1 Adulti

Administrarea în perfuzie controlată manual (PCM)

Tabelul 1 :Ghid de dozare pentru adulti

 

REMIFENTANIL INJECTARE ÎN BOLUS (μg/kg)

REMIFENTANIL PERFUZIE CONTINUĂ (μg/kg si min)

 

Viteza initială          

Intervalul

Inductia anesteziei

1 (Administrată în minimum 30 secunde)

0,5 până la 1

-

Medicament anestezic asociat

Mentinerea anesteziei la pacientii ventilati

Oxid de azot (66%)

0,5 până la 1

0,4

0,1 până la 2

Izofluran (doza initială 0,5 PCM)

0,5 până la 1

0,25

0,05 până la 2

Propofol (doza initială 100 μg/kg/min)

0,5 până la 1

0,25

0,05 până la 2

Când se administrează injectabil în bolus la inductie, remifentanilul trebuie administrat în minim 30 secunde.

La dozele recomandate mai sus, remifentanilul scade semnificativ cantitatea de medicament anestezic necesară mentinerii anesteziei. Asadar, izofluranul si propofolul trebuie administrate cum a fost  ecomandat mai sus pentru a evita cresterea efectelor hemodinamice ale remifentanilului (hipotensiune arterială si bradicardie).

Nu sunt disponibile date pentru a recomanda doze pentru utilizarea simultană a altor anestezice cu remifentanil, altele decât cele enumerate în tabelul de mai sus.

Inducerea anesteziei

Remifentanilul trebuie administrat cu un medicament hipnotic ca propofol, tiopental sau izofluran pentru inducerea anesteziei. Administrarea remifentanilului după medicamentul anestezic va scădea incidenta rigiditătii musculare. Remifentanilul poate fi administrat cu o viteză de perfuzare de la 0,5 până la 1 μg/kg si minut, cu sau fără injectarea initială lentă în bolus a 1 μg/kg, administrat în minim 30 secunde. Dacă intubatia endotraheală este programată la peste 8-10 minute după începerea perfuziei de remifentanil, atunci injectia în bolus nu mai este necesară.

Mentinerea anesteziei la pacientii ventilati:

După intubatia endotraheală, viteza de perfuzare a remifentanilului trebuie scăzută, în functie de tehnicile de anestezie, asa cum este indicat în tabelul de mai sus. Datorită instalării rapide a efectului si a duratei de actiune scurte a remifentanilului, viteza de administrare în timpul anesteziei poate fi majorată treptat cu cresteri de la 25% la 100% sau scăzută treptat, cu scăderi de la 25% la 50%, la fiecare 2 până la 5 minute pentru a atinge nivelul dorit al răspunsului mediat prin receptorii opioizi μ. În cazul anesteziei superficiale, injectiile suplimentare în bolus pot fi administrate la intervale de 2 până la 5 minute.

Anestezia la pacientii anesteziati cu respiratie spontană si căi respiratorii permeabile (de exemplu anestezia laringiană pe mască)

La pacientii anesteziati cu respiratie spontană, cu căi respiratorii permeabile este posibil să apară deprimare respiratorie. Ca urmare, trebuie să se acorde atentie efectelor respiratorii eventual combinate cu rigiditate musculară. Este necesară prudentă specială la ajustarea dozei în functie de nevoile pacientului si poate fi necesar suport ventilator. Trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru monitorizarea pacientilor cărora li s-a administrat remifentanil. Este important ca aceste aparate să fie complet echipate pentru a trata toate gradele de deprimare respiratorie (echipamentul de intubare trebuie să fie disponibil) si/sau rigiditatea musculară (pentru mai multe informatii, vezi pct 4.4).

Viteza de perfuzare initială recomandată pentru analgezie suplimentară la pacientii anesteziati, cu respiratie spontană, este de 0,04 μg/kg si minut stabilită treptat până la aparitia efectului. A fost studiat intervalul vitezelor de perfuzare de la 0,025 până la 0,1 μg/kg si minut. Injectiile în bolus nu sunt recomandate la pacientii anesteziati, cu respiratie spontană. Remifentanilul nu trebuie utilizat ca analgezic în procedurile în care pacientii rămân constienti sau nu sunt pe suport ventilator pe parcursul procedurii.

Medicatia concomitentă

Remifentanilul diminuează cantitătile sau dozele de anestezice inhalatorii, hipnotice si benzodiazepine necesare pentru anestezie (vezi pct. 4.5).

Dozele următoarelor medicamente folosite în anestezie: izofluran, tiopental, propofol si temazepam au fost scăzute cu până la 75% când au fost asociate cu remifentanilul.

Indicatii pentru întreruperea administrării în perioada imediat postoperatorie: Datorită încetării foarte rapide a actiunii remifentanilului, nu se va manifesta nicio actiune reziduală de tip opioid la 5 până la 10 minute după întreruperea administrării. Pentru acei pacienti care suferă interventii chirurgicale la care se anticipează dureri postoperatorii, trebuie să fie administrate analgezice înaintea întreruperii administrării remifentanilului. Se va lăsa un timp suficient pentru ca analgezicul cu durată lungă de actiune să atingă efectul maxim. Alegerea analgezicului ar trebui să fie corespunzătoare tipului de interventie la care este supus pacientul si nivelului de terapie postoperatorie.

În cazul în care analgezicul cu durată lungă de actiune nu a atins efectul corespunzător înainte de sfârsitul operatiei, administrarea de remifentanil poate fi continuată pentru a mentine analgezia în timpul perioadei postoperatorii imediate până când analgezicul cu durată lungă de actiune a atins efectul maxim.

Dacă remifentanilul este continuat după interventie, acesta trebuie administrat numai în conditiile unui serviciu complet echipat pentru monitorizarea si suportul functiei respiratorii si cardiovasculare, sub atenta supraveghere a personalului specializat în recunoasterea si abodarea terapeutică a efectelor respiratorii ale opioidelor puternice.

În plus, se recomandă ca pacientii să fie atent monitorizati postoperator pentru durere, hipotensiune arterială si bradicardie.

Indicatii suplimentare de utilizare la pacientii ventilati mecanic din unitătile de terapie intensivă sunt prezentate la pct. 4.2.3.

La pacientii care respiră spontan, viteza initială de perfuzare a remifentanilului poate fi scăzută la 0,1 µg/kg si minut si apoi crescută sau scăzută, la fiecare 5 minute, treptat cu câte 0,025 µg/kg si minut, pentru a echilibra nivelul analgeziei cu gradul deprimării respiratorii.

La pacientii cu respiratie spontană, nu se recomandă administrarea în bolus pentru durerea din timpul perioadei post operatorii.

Administrarea prin perfuzie controlată la tintă (PCT)

Inducerea si mentinerea anesteziei la pacientii ventilati:

Remifentanilul administrat prin PCT trebuie utilizat în asociere cu un medicament hipnotic intravenos sau inhalator în timpul inducerii si mentinerii anesteziei la pacientii adulti ventilati (vezi Tabelul 1 de mai sus pentru perfuzia controlată manual). În asociere cu aceste medicamente, analgezia adecvată pentru inducerea anesteziei si pentru operatie poate fi în general realizată cu concentratii sanguine tintă ale remifentanilului de la 3 la 8 ng/ml. Viteza de perfuzare a remifentanilul trebuie stabilită treptat în functie de răspunsul individual al pacientului. Pentru interventii chirurgicale deosebit de solicitante, pot fi necesare concentratii sanguine tintă de până la 15 ng/ml.

La dozele recomandate mai sus, remifentanilul scade semnificativ cantitatea de medicament hipnotic necesară pentru mentinerea anesteziei. De aceea, izofluranul si propofolul trebuie administrate conform recomandărilor pentru a evita cresterea efectelor hemodinamice (hipotensiune arterială si bradicardie) ale remifentanilului (vezi Tabelul 1 de mai sus pentru perfuzia controlată manual).

Următorul tabel indică concentratia sanguină echivalentă a remifentanilului folosind PCT la starea de echilibru, pentru diverse viteze de perfuzare controlate manual.

Tabelul 2. Concentratia sanguină a remifentanilului (nanograme/ml) estimată utilizând modelul farmacocinetic Minto (1997) în cazul unui pacient de sex masculin de 70 kg, 170 cm, 40 ani pentru diverse viteze de perfuzare controlate manual (micrograme/kg si min), la starea de echilibru

Viteza de perfuzare

a remifentanilului

(microgrameg/kg si

minut)

Concentratia

sanguină a

remifentanilului

(nanograme/ml)

0,05

1,3

0,10

2,6

0,25

6,3

0,40

10,4

0,50

12,6

1,0

25,2

2,0

50,5

Deoarece datele sunt insuficiente, nu este recomandată administrarea remifentanilului prin PCT pentru anestezia cu ventilatie spontană.

Indicatii pentru întreruperea/continuarea administrării în perioada imediat postoperatorie: La sfârsitul operatiei, când PCT este întreruptă sau concentratia tintă scăzută, este posibil ca respiratia spontană să revină la concentratiile calculate de remifentanil cuprinse între 1 si 2 ng/ml. Similar perfuzării controlate manual, analgezia postoperatorie trebuie să fie stabilită înainte de sfârsitul interventiei chirurgicale cu analgezice cu durată lungă de actiune (vezi Indicatii pentru întreruperea/continuarea administrării în perioada imediat postoperatorie la pct. de mai sus Administrarea în perfuzie controlată manual).

Deoarece datele sunt insuficiente, nu este recomandată administrarea remifentanilului prin PCT pentru controlul analgeziei postoperatorii.

4.2.1.2 Copii (cu vârsta cuprinsă între 1 si 12 ani)

Nu s-a studiat administrarea asociată a remifentanilului cu medicamente folosite pentru inductie. Administrarea remifentanilului în perfuzie controlată la tintă la pacientii în vârstă de 1 până la 12 ani pentru inductia anesteziei nu este recomandată, deoarece nu există date disponibile pentru acest grup de pacienti.

Mentinerea anesteziei

Se recomandă următoarele doze de remifentanil (vezi Tabelul 3) pentru mentinerea anesteziei:

Tabelul 3 : Ghid de dozare la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 si 12 ani

ANESTEZIC ASOCIAT*

REMIFENTA NIL INJECTIE ÎN  BOLUS ( μg/kg)

REMIFENTANIL ÎN PERFUZIE CONTINUĂ (μg/kg si minut)

Viteza initială

Viteza de mentinere

Halotan (doza initială 0,3 PCM)

1

0,25

0,05 până la 1,3

Sevofluran (doza initială 0,3 PCM)

1

0,25

0,05 până la 0,9

Izoflurane (doza initială 0,5 PCM)

1

0,25

0,06 până la 0,9

*administrarea asociată cu oxid de azot / oxigen în raport de 2:1

Când se administrează prin injectie în bolus, remifentanilul trebuie administrat în minim 30 secunde. Interventia chirurgicală nu trebuie începută decât după cel putin 5 minute de la începerea perfuzării remifentanilului, dacă nu a fost administrată simultan doza în bolus. În cazul administrării numai a oxidului de azot (70%) si a remifentanilului, vitezele de perfuzare pentru mentinerea anesteziei trebuie să fie între 0,4 si 3 μg/kg si minut. Datele obtinute la adulti sugerează că viteza de 0,4 µg/kg/min poate fi o doză initială convenabilă, cu toate că lipsesc studiile specifice.

Copiii trebuie monitorizati si doza stabilită treptat în functie de profunzimea analgeziei corespunzătoare pentru procedura chirurgicală.

Medicatia concomitentă:

La dozele recomandate mai sus, remifentanilul scade semnificativ cantitatea de medicament hipnotic necesară mentinerii anesteziei. De aceea, izofluranul, halotanul si sevofluranul trebuie administrate conform recomandărilor de mai sus pentru a evita cresterea efectelor hemodinamice (hipotensiune arterială si bradicardie) ale remifentanilului. Nu sunt disponibile date pentru a recomanda doze pentru utilizarea asociată a altor hipnotice cu remifentanilul (vezi pct. Administrarea în perfuzie controlată manual (PCM) - Medicatia concomitentă).

Indicatii petnru abordarea terapeutică a pacientului în perioada imediat postoperatorie/ Stabilirea analgeziei alternative înainte de întreruperea administrării remifentanilului Datorită încetării foarte rapide a actiunii remifentanilului nu se va manifesta nici o activitate reziduală de tip opioid după 5 până la 10 minute de la întreruperea administrării. Pentru acei pacienti care suferă interventii chirurgicale în care este anticipată durere postoperatorie, trebuie administrate analgezice înaintea întreruperii administrării remifentanilului. Se va lăsa un timp suficient pentru ca analgezicul cu durată lungă de actiune să atingă efectul terapeutic. Alegerea medicamentului (lor), doza si momentul de administrare trebuie planificate înainte si ajustate individual pentru a corespunde atât procedurii chirurgicale a pacientului, cât si nivelului de terapie postoperatorie anticipată (vezi pct. 4.4).

4.2.1.3 Nou-născuti si sugari (cu vârsta mai mică de 1 an)

Profilul farmacocinetic al remifentanilului la nou-născuti si sugari (cu vârsta mai mică de 1 an) este comparabil cu cel de la adulti după corectiile privind diferentele de greutate corporală. Totusi, deoarece datele clinice sunt insuficiente, administrarea remifentanilului nu este recomandată la această grupă de vârstă.

4.2.1.4 Grupe speciale de pacienti

Pentru recomandările de dozare în cazul grupelor speciale de pacienti (vârstnici si pacienti obezi, pacienti cu insuficientă renală si hepatică, pacienti supusi interventiilor neurochirurgicale si pacienti ASA III/IV ; vezi pct 4.2.4).

4.2.2 Chirurgia cardiacă

Administrarea în perfuzie controlată manual

Pentru recomandări de dozare la pacientii supusi interventiilor de chirurgie cardiacă, vezi Tabelul

Tabelul 4 : Ghid de dozare pentru anestezia în chirurgia cardiacă

INDICATII

REMIFENTANIL INJECTIE ÎN BOLUS (μg/kg)

REMIFENTANIL ÎN PERFUZIE CONTINUĂ (μg/kg si minut)

Viteza initială

Vitezele de perfuzare uzuale

Inducerea anesteziei

Nu se recomandă

1

-

Mentinerea anesteziei la pacientii ventilati

Izofluran

(doza initială 0,4 PCM)

Propofol

(doza initială 50 μg/kg si

minut)

0,5 până la 1

 

 

0,5 până la 1

1

 

 

1

0,003 până la 4

 

 

0,01 până la 4,3

Continuarea analgeziei postoperatorii înainte de detubare

Nu se recomandă

1

0 până la 1

Perioada de inductie a anesteziei:

După administrarea hipnoticului pentru a se ajunge la pierderea constientei, remifentanilul trebuie administrat la o viteză initială de perfuzare de 1 μg/kg si minut. Nu se recomandă utilizarea injectiei în bolus de remifentanil în timpul inducerii anesteziei în cazul pacientilor cu interventii chirurgicale cardiace. Intubatia endotraheală trebuie să aibă loc la cel putin 5 minute după începutul perfuzării.

Perioada de mentinere a anesteziei:

După intubatia endotraheală, viteza de perfuzie a remifentanilului trebuie stabilită treptat în functie de necesitătile pacientului. În functie de necesităti pot fi administrate doze suplimentare în bolus. La pacientii cu risc cardiac mare, precum cei supusi unei operatii la nivelul valvelor cardiace sau cu functie ventriculară stângă scăzută, trebuie administrată în bolus o doză de maxim 0,5 μg/kg.

Aceste recomandări de dozaj se vor respecta si în timpul operatiei de bypass cardiopulmonar hipotermic (vezi pct. 5.2.).

Medicatia concomitentă:

La dozele recomandate mai sus, remifentanilul scade semnificativ cantitatea de medicament hipnotic necesară pentru mentinerea anesteziei. De aceea, izofluranul si propofolul trebuie administrate cum s-a recomandat mai sus pentru evitarea cresterii efectelor hemodinamice (hipotensiune arterială si bradicardie) ale remifentanilului. Nu sunt disponibile date privind recomandări de dozaj legate de utilizarea asociată a altor hipnotice cu remifentanilul (vezi pct de mai sus Administrarea prin perfuzie controlată manual – Medicatia concomitentă).

Indicatii pentru tratamentul postoperator al pacientilor

Continuarea cu remifentanil postoperator pentru a asigura analgezia înainte de detubare: Se recomandă mentinerea perfuziei cu remifentanil la viteza de la sfârsitul operatiei, în timpul transferului pacientului la terapie intensivă. La sosirea în această zonă, se va monitoriza atent nivelul de analgezie si sedare a pacientului si se va regla viteza de perfuzare cu remifentanil în functie de nevoile individuale ale pacientilor (vezi pct.4.2.3. – pentru informatii suplimentare privind tratamentul la terapie intensivă).

Stabilirea analgeziei alternative înaintea întreruperii administrării remifentanilului Datorită încetării foarte rapide a actiunii remifentanilului, nu se va manifesta nici o activitate reziduală opioidă la 5 până la 10 minute după întreruperea administrării. Înaintea întreruperii administrării de remifentanil, pacientilor trebuie să li se administreze alte analgezice si sedative cu suficient timp înainte pentru ca efectele terapeutice ale acestora să se instaleze. De aceea se recomandă o planificare a alegerii medicamentului (lor), dozelor si momentului de administrare înaintea deconectării pacientului de la ventilator.

Indicatii pentru întreruperea administrării remifentanilului

Datorită încetării foarte rapide a actiunii remifentanilului, imediat după întreruperea administrării, au fost raportate la pacientii cardiaci, hipertensiune arterială, frisoane si dureri (vezi pct. 4.8). Pentru a reduce la minimum riscul aparitiei acestora, trebuie stabilită o analgezie alternativă adecvată (cum s-a descris mai sus), înaintea întreruperii perfuziei cu remifentanil. Viteza de perfuzare trebuie scăzută în trepte de 25% la intervale de cel putin 10 minute până la întreruperea ei totală. În timpul deconectării de la ventilator, viteza perfuziei cu remifentanil nu trebuie să fie crescută, ci se scade treptat, fiind suplimentată cu alte analgezice în functie de necesităti. Modificările hemodinamice, cum sunt hipertensiunea arterială si tahicardia trebuie tratate cu alte medicamente corespunzătoare.

Când se administrează alte medicamente opioide ca parte a schemei de tranzitie la analgezia alternativă, pacientul trebuie monitorizat atent. Întotdeauna trebuie evaluat raportul dintre beneficiul asigurării unei analgezii postoperatorii adecvate si riscul potential al unei deprimări respiratorii cu aceste medicamente.

Administrarea în perfuzie controlată la tintă

Inducerea si mentinerea anesteziei:

PCT cu remifentanil trebuie utilizată în asociere cu un medicament hipnotic intravenos sau inhalator în timpul inducerii si mentinerii anesteziei la pacientii adulti ventilati (vezi Tabelul 4 Ghid de dozare pentru anestezia cardiacă de la pct. 4.2.2.). În asociere cu aceste medicamente, analgezia adecvată pentru interventia chirurgicală cardiacă este în general obtinută la valorile mai mari din intervalul concentratiilor sanguine tintă ale remifentanilului utilizate pentru interventiile chirurgicale generale. După stabilirea treptată a dozei de remifentanil în functie de răspunsul individual al pacientului, în studiile clinice au fost utilizate concentratii sanguine de până la 20 ng/ml. La dozele recomandate mai sus, remifentanilul scade semnificativ cantitatea de medicament hipnotic necesară pentru mentinerea anesteziei. De aceea, izofluranul si propofolul vor fi administrate conform recomandărilor de mai sus pentru a se evita cresterea efectelor hemodinamice (hipotensiune arterială si bradicardie) ale remifentanilului (vezi Tabelul 4 Ghid de dozare pentru anestezia cardiacă, de mai sus). Pentru informatii despre concentratiile sanguine ale remifentanilului obtinute prin perfuzie controlată manual, vezi Tabelul 2. Concentratia sanguină a remifentanilului (ng/ml) estimată utilizând modelul Minto (1997) de la pct. 4.2.1.1).

Indicatii pentru întreruperea/continuarea administrării în perioada imediat postoperatorie: La finalul interventiei chirurgicale când PCT este întreruptă sau concentratia tintă scăzută, este posibil să revină respiratia spontană la concentratiile calculate de remifentanil cuprinse între 1 si 2 ng/ml. Similar perfuzării controlate manual, analgezia postoperatorie trebuie stabilită înainte de sfârsitul interventiei chirurgicale, cu analgezice cu durată lungă de actiune (vezi Indicatii pentru întreruperea administrării la pct. 4.2.1.1)

Deoarece datele sunt insuficiente, nu este recomandată administrarea de remifentanil prin PCT pentru abordarea terapeutică a analgeziei postoperatorii.

4.2.3 Terapia intensivă

4.2.3.1 Adulti

Remifentanilul poate fi utilizat pentru analgezia în cazul pacientilor ventilati mecanic din unitătile de terapie intensivă. Dacă este necesar, se vor folosi medicamente sedative suplimentare.

Remifentanilul a fost studiat la pacientii ventilati mecanic din unitătile de terapie intensivă, prin studii clinice controlate, pe o perioadă de până la trei zile. Deoarece pacientii nu au fost urmăriti în studiu mai mult de trei zile, nu s-au obtinut dovezi pentru eficacitatea si siguranta unui tratament cu durată mai lungă. De aceea, utilizarea remifentanilului nu este recomandată pentru o perioadă mai mare de trei zile.

Datorită lipsei de date, administrarea remifentanilului în PCT nu este recomandată la pacientii din unitătile de terapie intensivă.

La adulti, se recomandă ca administrarea de remifentanil să fie initiată la o viteză de perfuzare de 0,1 μg/kg si minut (6 μg/kg si oră) până la 0,15 μg/kg si minut (9 μg/kg si oră). Viteza de perfuzare trebuie crescută în trepte de 0,025 μg/kg si minut (1,5 μg/kg si oră) pentru a atinge nivelul dorit de sedare si analgezie. Se va lăsa un interval de cel putin 5 minute între ajustările dozei. Nivelul sedării si analgeziei trebuie atent monitorizat, reevaluat regulat si viteza de perfuzare a remifentanilului ajustată corespunzător. Dacă este atinsă viteza de perfuzie de 0,2 μg/kg si minut (12 μg/kg si oră) si nivelul de sedare dorit nu este atins, se recomandă să se înceapă administrarea unui sedativ corespunzător (vezi mai jos). Doza sedativului trebuie stabilită treptat astfel încât să se obtină nivelul de sedare dorit. Pot fi aplicate cresteri suplimentare ale vitezei de perfuzare a remifentanilului în trepte de 0,025 μg/kg si minut (1,5 μg/kg si oră), dacă este necesară analgezie suplimentară.

Tabelul următor cuprinde viteza initială de perfuzare si intervalul specific de doze pentru asigurarea analgeziei si sedării individualizate a pacientilor:

Tabelul 5: Indicatii de dozare în cazul utilizării remifentanilului în cadrul terapiei intensive

REMIFENTANIL ÎN PERFUZIE CONTINUĂ jig/kg si minut (jig/kg si oră)

Viteza initială

Intervalul

0,1(6) până la 0,15 (9)

0,006 (0,38) până la 0,74 (44,4)

Administrarea remifentanilului în bolus nu este recomandată în conditii de terapie intensivă.

Utilizarea remifentanilului va scădea dozele necesare pentru medicamentele sedative asociate. Dozele initiale specifice ale sedativelor, dacă sunt necesare, sunt prezentate mai jos:

Tabelul 6:Doza initială recomandată pentru sedative, dacă este necesar:

Medicamente sedative

Bolus (mg/kg)

Viteza de perfuzare (mg/kg si oră)

Propofol

Midazolam

Până la 0,5

Până la 0,03

0,5

0,03

Pentru a permite stabilirea treptată separată a dozei medicamentelor sedative respective, acestea nu vor fi administrate în amestec.

Analgezia suplimentară pentru pacientii ventilati supusi unor proceduri dureroase O crestere a vitezei de perfuzare a remifentanilului poate fi necesară pentru a asigura o analgezie suplimentară pentru pacientii ventilati supusi la proceduri solicitante si/sau dureroase cum sunt aspiratia endotraheală, pansarea rănilor si fizioterapia. Este recomandat ca viteza de perfuzare a remifentanilului să fie mentinută la cel putin 0,1 µg/kg si minut (6 µg/kg si oră) pentru cel putin 5 minute înainte de începerea procedurii solicitante. Ajustări ulterioare ale dozei pot fi făcute la fiecare 2 până la 5 minute cu o crestere de 25%-50% dacă se anticipează, sau ca răspuns la cerintele suplimentare de analgezie. O viteză medie de perfuzare de 0,25 µg/kg si minut (15 µg/kg si oră), maxim 0,74 µg/kg si minut (44,4 µg/kg si oră) a fost utilizată pentru asigurarea analgeziei suplimentare în timpul procedurilor solicitante si dureroase.

Stabilirea analgeziei alternative înaintea întreruperii administrării remifentanilului Datorită încetării foarte rapide a actiunii remifentanilului, nicio activitate reziduală opioidă nu va mai fi prezentă la 5 până la 10 minute de la întreruperea administrării, indiferent de durata perfuziei. Va fi luată în considerare după administrarea remifentanilului posibilitatea dezvoltării tolerantei si a hiperalgeziei. De aceea, înainte de a întrerupe administrarea remifentanilului, pacientilor trebuie să li se administreze alte medicamente analgezice si sedative cu suficient timp înainte, pentru a permite instalarea efectelor terapeutice si pentru a prevenii hiperalgezia si modificările hemodinamice concomitente. Ca urmare, este recomandat ca alegerea medicamentului (lor), doza si timpul de administrare să fie stabilite înainte de întreruperea administrării de remifentanil. Analgezicele cu durată lungă de actiune sau analgezicele intravenoase sau locale, care pot fi controlate de personalul medical sau de pacient sunt optiuni alternative pentru analgezie si trebuie alese cu grijă în conformitate cu nevoile pacientilor. Administrarea îndelungată de agonisti opioizi µ poate induce dezvoltarea tolerantei.

Indicatii pentru detubare si întreruperea administrării remifentanilului

Pentru a asigura o întrerupere blândă a schemei cu remifentanil se recomandă stabilirea treptată a vitezei de perfuzare a remifentanilului în etape de 0,1 µg/kg si minut (6 µg/kg si oră) într-un interval de până la 1 oră înainte de extubatie.

După detubare, viteza de de pefuzare trebuie scăzută cu 25% la intervale de cel putin 10 minute până la întreruperea perfuzării. În timpul deconectării de la ventilator, viteza perfuziei cu remifentanil nu trebuie crescută, ci se va efectua doar scăderea treptată, suplimentată după cum este necesar cu alte analgezice.

După întreruperea administrării remifentanilului, canula intravenoasă trebuie curătată sau îndepărtată pentru a preveni o administrare ulterioară din neatentie.

Când se administrează alte medicamente opioide ca parte a schemei de tranzitie la analgezia alternativă, pacientul trebuie monitorizat atent. Beneficiul de a asigura o analgezie adecvată trebuie să fie întotdeauna evaluat în raport cu riscul potential de deprimare a respiratiei.

4.2.3.2 Copii tratati în unitătile de terapie intensivă

Nu se recomandă utilizarea remifentanilui la copii tratati în unitătile de terapie intensivă, deoarece nu există date disponibile referitoare la acest grup de pacienti.

4.2.3.3 Pacientii cu insuficientă renală din unitătile de terapie intensivă

Nu sunt necesare modificări ale dozajului recomandat mai sus, la pacientii cu insuficientă renală, inclusiv la cei la care se face transplant renal, totusi clearance-ul metabolitului acid carboxilic este scăzut la pacientii cu insuficientă renală ( vezi pct. 5.2.).

4.2.4 Grupe speciale de pacienti

4.2.4.1 Vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)

Anestezia generală

Este necesară precautie la administrarea remifentanilului la această grupă de pacienti. Doza initială de remifentanil administrată la pacientii cu vârsta de peste 65 ani trebuie să fie jumătate din doza recomandată pentru adulti si apoi va fi stabilită treptat în functie de cerintele fiecărui pacient în parte, deoarece s-a constatat o sensibilitate crescută la efectele farmacodinamice ale remifenanilului la această grupă de pacienti. Această ajustare a dozei se aplică la utilizarea în toate fazele anesteziei incluzând inducerea, mentinerea si analgezia imediat postoperatorie.

Din cauza sensibilitătii crescute a pacientilor vârstnici la remifentanil, în cazul administrării remifentanil prin PCT la acest grup de pacienti, concentratia tintă initială va fi de 1,5 până la 4 ng/ml cu ajustarea treptată ulterioară în functie de răspunsul individual.

Anestezia în timpul interventiei chrurgicale cardiace

 Nu este necesară scăderea dozei initiale (vezi pct 4.2.2).

Terapie intensivă

Nu este necesară scăderea dozei initiale (vezi pct. Terapia intensivă de mai sus).

4.2.4.2 Pacientii obezi

Pentru perfuzarea controlată manual este recomandat ca pentru pacientii obezi doza de remifentanil să fie scăzută si să se bazeze pe greutatea corporală ideală, deoarece clearance-ul si volumul de distributie al remifentanilului sunt mai bine corelate cu greutatea corporală ideală decât cu cea reală.

În cazul calculării masei musculare corporale (MMC) utilizată în modelul Minto, MMC este probabil subestimată la femeile cu indicele masei corporale (IMC) mai mare de 35 kg/m2 si la bărbatii cu IMC mai mare de 40 kg/m2 . Pentru a evita subdozarea la acesti pacienti, PCT a remifentanilului trebuie stabilită treptat cu atentie în functie de răspunsul individual.

4.2.4.3 Pacienti cu insuficientă renală

Pe baza investigatiilor făcute până în prezent, nu este necesară ajustarea dozei la pacientii cu insuficientă renală, incluzând pacientii din unitătile de terapie intensivă; totusi acesti pacienti prezintă un clearance scăzut al metabolitului acid carboxilic.

4.2.4.4 Pacienti cu insuficientă hepatică

Nu sunt necesare ajustări ale dozei initiale, comparativ cu cea utilizată la adultii sănătosi, deoarece profilul farmacocinetic al remifentanilului este neschimbat la acest grup de pacienti. Totusi, pacientii cu insuficientă hepatică severă pot fi putin mai sensibili la efectele deprimante respiratorii ale remifentanilului (vezi pct. 4.4). Acesti pacienti trebuie monitorizati atent si doza de remifentanil stabilită treptat în functie de nevoile pacientului.

4.2.4.5 Neurochirurgie

Experienta clinică limitată la pacientii supusi interventiilor neurochirurgicale a arătat că nu sunt necesare recomandări speciale de dozaj.

4.2.4.6 Pacienti ASA III/IV

Anestezia generală

Deoarece este de asteptat ca efectele hemodinamice ale opioidelor puternice să fie mai pronuntate la pacientii ASA III/IV, remifentanilul se va administra cu prudentă la această grupă de pacienti.

De aceea este recomandată scăderea dozajului initial precum si stabilirea treptată ulterioară în functie de efect.

Deoarece datele sunt insuficiente, nu se pot face recomandări de dozaj la copii. Pentru PCT, trebuie utilizată o doză tintă initială mai mică, de 1,5 până la 4 ng/ml, în cazul pacientilor ASA III si IV, doză ce va fi ajustată treptat ulterior în functie de răspuns.

 

Anestezia cardiacă

Nu este necesară scăderea dozei initiale (vezi pct. 4.2.2).

4.2.5 Indicatii pentru viteza de perfuzare a remifentanilului pentru perfuzarea controlată manual

Tabelul 7: Viteza de perfuzare a remifentanilului (ml/kg si oră)

Viteza de administrare a medicamentului (μg/kg si minut)

Viteza de administrare a perfuziei (ml/kg si oră) pentru concentratii ale solutiei de

20 μg/ml 1 mg/50 ml

25 μg/ml 1 mg/40 ml

50 μg/ml 1 mg/20 ml

250 μg/ml 10 mg/40 ml

0,0125

0,038

0,03

0,015

Nu se recomandă

0,025

0,075

0,06

0,03

Nu se recomandă

0,05

0,15

0,12

0,06

0,012

0,075

0,23

0,18

0,09

0,018

0,1

0,3

0,24

0,12

0,024

0,15

0,45

0,36

0,18

0,036

0,2

0,6

0,48

0,24

0,048

0,25

0,75

0,6

0,3

0,06

0,5

1,5

1,2

0,6

0,12

0,75

2,25

1,8

0,9

0,18

1,0

3,0

2,4

1,2

0,24

1,25

3,75

3,0

1,5

0,3

1,5

4,5

3,6

1,8

0,36

1,75

5,25

4,2

2,1

0,42

2,0

6,0

4,8

2,4

0,48

 

 

Tabelul 8: Viteza de

perfuzare a remifentanilului (ml/oră) pentru o solutie 20 μg/ml

Viteza de perfuzare (μg/kg si minut)

Greutatea pacientului (kg)

5

10

20

30

40

50

60

0,0125

0,188

0,375

0,75

1,125

1,5

1,875

2,25

0,025

0,375

0,75

1,5

2,25

3,0

3,75

4,5

0,05

0,75

1,5

3,0

4,5

6,0

7,5

9,0

0,075

1,125

2,25

4,5

6,75

9,0

11,25

13,5

0,1

1,5

3,0

6,0

9,0

12,0

15,0

18,0

0,15

2,25

4,5

9,0

13,5

18,0

22,5

27,0

0,2

3,0

6,0

12,0

18,0

24,0

30,0

36,0

0,25

3,75

7,5

15,0

22,5

30,0

37,5

45,0

0,3

4,5

9,0

18,0

27,0

36,0

45,0

54,0

0,35

5,25

10,5

21,0

31,5

42,0

52,5

63,0

0,4

6,0

12,0

24,0

36,0

48,0

60,0

72,0

Tabelul 9: Viteza de perfuzare a remifentanilului (ml/oră) pentru o solutie 25 μg/ml

Viteza de perfuzare (μg/kg si minut)

Greutatea pacientului (kg)

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

0,0125

0,3

0,6

0,9

1,2

1,5

1,8

2,1

2,4

2,7

3,0

0,025

0,6

1,2

1,8

2,4

3,0

3,6

4,2

4,8

5,4

6,0

0,05

1,2

2,4

3,6

4,8

6,0

7,2

8,4

9,6

10,8

12,0

0,075

1,8

3,6

5,4

7,2

9,0

10,8

12,6

14,4

16,2

18,0

0,1

2,4

4,8

7,2

9,6

12,0

14,4

16,8

19,2

21,6

24,0

0,15

3,6

7,2

10,8

14,4

18,0

21,6

25,2

28,8

32,4

36,0

0,2

4,8

9,6

14,4

19,2

24,0

28,8

33,6

38,4

43,2

48,0

Tabelul 10: Viteza de perfuzare a remifentanilului (ml/oră) pentru o solutie 50 μg/ml

Viteza de perfuzare (μg/kg si minut)

Greutatea pacientului (kg)

30

40

50

60

70

80

90

100

0,025

0,9

1,2

1,5

1,8

2,1

2,4

2,7

3,0

0,05

1,8

2,4

3,0

3,6

4,2

4,8

5,4

6,0

0,075

2,7

3,6

4,5

5,4

6,3

7,2

8,1

9,0

0,1

3,6

4,8

6,0

7,2

8,4

9,6

10,8

12,0

0,15

5,4

7,2

9,0

10,8

12,6

14,4

16,2

18,0

0,2

7,2

9,6

12,0

14,4

16,8

19,2

21,6

24,0

0,25

9,0

12,0

15,0

18,0

21,0

24,0

27,0

30,0

0,5

18,0

24,0

30,0

36,0

42,0

48,0

54,0

60,0

0,75

27,0

36,0

45,0

54,0

63,0

72,0

81,0

90,0

1,0

36,0

48,0

60,0

72,0

84,0

96,0

108,0

120,0

1,25

45,0

60,0

75,0

90,0

105,0

120,0

135,0

150,0

1,5

54,0

72,0

90,0

108,0

126,0

144,0

162,0

180,0

1,75

63,0

84,0

105,0

126,0

147,0

168,0

189,0

210,0

2,0

72,0

96,0

120,0

144,0

168,0

192,0

216,0

240,0

Tabelul 11: Viteza de perfuzare a remifentanilului (ml/oră) pentru o solutie 250 μg/ml

Viteza de

Greutatea pacientului (kg)

perfuzare (μg/kg si minut)

30

40

50

60

70

80

90

100

0,1

0,72

0,96

1,20

1,44

1,68

1,92

2,16

2,40

0,15

1,08

1,44

1,80

2,16

2,52

2,88

3,24

3,60

0,2

1,44

1,92

2,40

2,88

3,36

3,84

4,32

4,80

0,25

1,80

2,40

3,00

3,60

4,20

4,80

5,40

6,00

0,5

3,60

4,80

6,00

7,20

8,40

9,60

10,80

12,00

0,75

5,40

7,20

9,00

10,80

12,60

14,40

16,20

18,00

1,0

7,20

9,60

12,00

14,40

16,80

19,20

21,60

24,00

1,25

9,00

12,00

15,00

18,00

21,00

24,00

27,00

30,00

1,5

10,80

14,40

18,00

21,60

25,20

28,80

32,40

36,00

1,75

12,60

16,80

21,00

25,20

29,40

33,60

37,80

42,00

2,0

14,40

19,20

24,00

28,80

33,60

38,40

43,20

48,00

4.3     Contraindicatii

Deoarece în formularea Remifentanil Kabi este prezentă glicina, administrarea epidurală si intratecală sunt contraindicate (vezi pct. 5.3.).

Remifentanil Kabi este contraindicat la pacientii care au hipersensibilitate cunoscută la remifentanil si alti analogi de fentanil si la oricare alt component al medicamentului. Remifentanilul este contraindicat pentru utilizare ca medicament unic de inducere a anesteziei.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Remifentanilul trebuie administrat numai într-o unitate complet echipată pentru monitorizarea si asistarea functiilor respiratorie si cardiovasculară si de personal special instruit pentru utilizarea anestezicelor, recunoasterea si tratamentul reactiilor adverse asteptate ale opioidelor puternice, incluzând resuscitarea respiratorie si cardiacă. O astfel de instruire trebuie să includă stabilirea si mentinerea unei căi aeriene permeabile si ventilatia asistată.

La pacientii din unitătile de terapie intensivă ventilati mecanic nu au fost făcute studii pe o perioadă mai mare de trei zile, de aceea nu s-a putut stabili un profil al sigurantei si eficacitătii tratamentului pe o perioadă mai îndelungată.

Ca urmare, nu se recomandă utilizarea mai îndelungată la pacientii din unitătile de terapie intensivă.

Încetarea rapidă a actiunii

Datorită încetării foarte rapide a actiunii remifentanilului, pacientii pot iesi repede de sub efectul anesteziei si nicio activitate opioidă reziduală nu va fi prezentă la 5-10 min de la întreruperea administrării remifentanilului. Pe parcursul administrării remifentanilului ca agonist opioid-μ trebuie luat în considerare potentialul de dezvoltare a tolerantei si hiperalgeziei. De aceea, înaintea întreruperii administrării remifentanilului, pacientilor trebuie să li se administreze alte medicamente analgezice si sedative cu suficient timp înainte, pentru a permite efectelor terapeutice ale acestor medicamente să se instaleze si să prevină hiperalgezia si modficările hemodinamice concomitente.

În cazul pacientilor ce sunt supusi unor proceduri chirurgicale unde se anticipează dureri postoperatorii, analgezicele trebuie administrate înaintea întreruperii administrării remifentanilului.

Se va lăsa un timp suficient pentru ca analgezicul cu durată lungă de actiune să atingă efectul maxim. Alegerea analgezicului trebuie să fie corespunzătoare procedurii chirurgicale si nivelului de îngrijire postoperator. Când alte medicamente opioide sunt administrate ca parte a schemei de tratament pentru tranzitia la analgezia alternativă, întotdeauna trebuie evaluat raportul dintre beneficiul unei analgezii postoperatorii adecvate si riscul potential al unei deprimări respiratorii cu aceste medicamente.

Întreruperea tratamentului

Simptome care apar după întreruperea administrării de remifentanil, incluzând tahicardie, hipertensiune arterială si agitatie au fost raportate rar după încetarea bruscă a administrării, în special după o administrare îndelungată, de peste de 3 zile. În cazul în care au fost raportate astfel de manifestări, reintroducerea perfuziei si scăderea trepată a dozei au fost benefice. Utilizarea Remifentanil Kabi la pacientii ventilati mecanic din unitătile de terapie intensivă nu este recomandată pe o perioadă mai lungă de 3 zile.

Rigiditatea musculară – măsurile de prevenire si abordare terapeutică

La dozele recomandate, poate apărea rigiditate musculară. Similar altor opioide, incidenta rigiditătii musculare este legată de doza si viteza de administrare. De aceea, injectia în bolus va fi administrată în minim 30 secunde.

Rigiditatea musculară indusă de remifentanil trebuie tratată în contextul stării clinice a pacientului cu măsuri corespunzătoare de sustinere, incluzând suport ventilator. Rigiditatea musculară excesivă ce apare în timpul inducerii anesteziei trebuie tratată prin administrarea de medicamente blocante neuromusculare si/sau medicamente hipnotice suplimentare. Rigiditatea musculară constatată în timpul utilizării remifentanilului ca analgezic poate fi tratată prin oprirea sau scăderea vitezei de administrare a remifentanilului. Disparitia rigiditătii musculare după întreruperea administrării remifentanilului apare în câteva minute. În caz contrar, poate fi administrat un antagonist opioid μ; totusi, acesta poate anula sau atenua efectul analgezic al remifentanilului.

Deprimarea respiratorie – măsuri de prevenire si abordare terapeutică Similar tuturor opioidelor puternice, analgezia profundă este însotită de o deprimare respiratorie marcată. De aceea, remifentanilul trebuie utilizat numai în serviciile unde sunt disponibile echipamente pentru monitorizarea si abordarea terapeutică a deprimării respiratorii. Este necesară prudentă deosebită în cazul pacientilor cu insuficientă respiratorie si insuficientă hepatică severă. Acesti pacienti pot fi putin mai sensibili la efectele deprimante respiratorii ale remifentanilului. Acesti pacienti trebuie monitorizati atent si doza de remifentanil stabilită treptat în functie de necesitătile individuale ale pacientului.

Aparitia deprimării respiratorii trebuie abordată terapeutic corespunzător, incluzând reducerea vitezei de perfuzare cu 50% sau întreruperea temporară a perfuzării. Spre deosebire de alti analogi de fentanil nu s-a constatat că remifentanilul determină deprimare respiratorie recurentă, chiar după o administrare prelungită. Totusi, în prezenta unor factori asociati (de exemplu administrarea inadecvată a dozelor în bolus, vezi pct de mai jos) si administrarea asociată a opioizilor cu durată lungă de actiune), s-a raportat deprimare respiratorie care a apărut până la 50 de minute după întreruperea perfuzării. Deoarece mai multi factori pot afecta recuperarea post-operatorie, este important să se asigure că pacientul este total constient si că s-a reluat ventilatia spontană adecvată înainte ca pacientul să fie transferat din zona de recuperare.

Efectele cardiovasculare

Hipotensiunea arterială si bradicardia, care pot determina asistolie si stop cardiac (vezi pct 4.5. si 4.8.), pot fi tratate prin scăderea vitezei de perfuzare a remifentanilului sau a dozelor de anestezice asociate sau prin utilizarea fluidelor intravenoase, a medicamentelor vasopresoare sau anticolinergice, după necesităti.

Pacientii cu stare generală alterată, hipovolemici si vârstnici pot fi mai sensibili la efectele cardiovasculare ale remifentanilului.

Administrarea din neatentie

În spatiul mort al liniei intravenoase si/sau al canulei, se poate afla o cantitate de remifentanil suficientă pentru a produce deprimare respiratorie, apnee si/sau rigiditate musculară dacă linia este spălată cu fluide intravenoase sau alte medicamente. Această situatie poate fi evitată prin administrarea remifentanilului printr-o linie venoasă rapidă sau printr-o linie venoasă dedicată acestei proceduri care este îndepărtată când administrarea remifentanilului este întreruptă.

Nou-născuti si sugari

Până în prezent, nu sunt disponibile date concludente referitoare la utilizarea la nou-născuti si sugari cu vârsta sub 1 an.

Abuzul de medicament

Similar altor opioide, remifentanilul poate determina dependentă.

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Remifentanilul nu este metabolizat de colinesteraza plasmatică si, de aceea, nu se anticipează interactiuni cu medicamentele metabolizate de acestă enzimă.

Similar altor opioide, fie că se administrează prin perfuzie controlată manual sau prin PCT, remifentanilul scade dozele de anestezice inhalatorii si intravenoase si de benzodiazepine necesare pentru anestezie (vezi pct. 4.2). Dacă dozele de medicamente deprimante ale SNC administrate concomitent nu sunt scăzute, pacientii pot suferi o crestere a incidentei reactiilor adverse asociate acestor medicamente.

Informatiile privind interactiunile medicamentoase cu alte opioide utilizate în anestezie sunt foarte limitate.

Efectele cardiovasculare ale remifentanilului (hipotensiune arterială si bradicardie) pot fi exacerbate la pacientii tratati concomitent cu medicamente care deprimă activitatea cardiacă, precum β-blocante si blocante ale canalelor de calciu (vezi pct 4.4 si 4.8).

4.6        Sarcina si alăptarea

Sarcina

Nu există studii adecvate, controlate privind utilizarea remifentanilului la femeile gravide.

Studiile la animale au arătat un anumit grad de toxicitate asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Nu s-au observat efectele teratogene la sobolan sau iepure. La om, riscul potential este necunoscut. Remifentanil Kabi trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar.

Profilul de sigurantă al remifentanilului pe parcursul travaliului sau al nasterii nu a fost demonstrat.

Există date insuficiente pentru a recomanda utilizarea remifentanilului în timpul travaliului sau la operatia cezariană. Remifentanilul traversează bariera placentară si analogii de fentanil pot determina deprimare respiratorie la copil.

Alăptare

Nu se stie dacă remifentanilul este excretat în laptele uman. Totusi, deoarece analogii fentanilului sunt excretati în laptele matern uman si metabolitii remifentanilului au fost găsiti în laptele de sobolan după administrarea de remifentanil, este necesară prudentă si se va recomanda mamelor care alăptează să întrerupă alăptarea timp de 24 ore după administrarea de remifentanil.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Remifentanilul are o influentă majoră asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Dacă se are în vedere externarea la scurt timp după administrarea remifentanilului, după tratament cu medicamente anestezice, pacientii trebuie sfătuiti să nu conducă vehicule si să nu folosească utilaje. Este recomandat ca pacientul să fie însotit când se întoarce acasă si ca băuturile alcoolice să fie evitate.

4.8 Reactii adverse

Cele mai frecvente reactii adverse asociate cu remifentanilul sunt exacerbări ale actiunii agoniste opioide-μ.

Următoarea terminologie a fost utilizată pentru a clasifica aparitia reactiilor adverse:

Foarte frecvente >1/10

Frecvente >1/100 si <1/10

Mai putin frecvente >1/1000 si <1/100

Rare >1/10000 si <1/1000

Foarte rare <1/10000

Cu frecventă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)

Incidenta este enumerată mai jos pe sisteme ale organismului:

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: reactii de hipersensibilitate incluzând anafilaxie au fost raportate la pacienti cărora li s-a administrat remifentanil în asociere cu unul sau mai multe medicamente anestezice

Tulburări psihice

Cu frecventă necunoscută: dependentă

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: rigiditate a muschilor scheletici

Rare: sedare (în timpul revenirii din anestezia generală)

Tulburări cardiace

Frecvente: bradicardie

Rare: asistolă/stop cardiac, precedate de bradicardie, la pacientii tratati cu remifentanil asociat cu alte medicamente anestezice

Tulburări vasculare

Foarte frecvente: hipotensiune arterială

Frecvente: hipertensiune arterială postoperatorie

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Frecvente: deprimare respiratorie acută, apnee

Mai putin frecvente: hipoxie

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente: greată, vărsături

Mai putin frecvente: constipatie

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Frecvente: prurit

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente: frisoane postoperatorii

Mai putin frecvente: durere postoperatorie

4.9 Supradozaj

Similar tuturor analgezicelor opioide puternice, supradozajul se manifestă printr-o exacerbare a actiunilor farmacologice predictibile ale remifentanilului. Datorită duratei de actiune foarte scurte a remifentanilului, potentialul unor reactii adverse datorită supradozajului este limitat la perioada de timp imediat următoare administrării medicamentului. Răspunsul la întreruperea administrării este rapid, cu revenire la statusul initial în interval de 10 minute.

În cazul unui supradozaj sau suspectării unui supradozaj, se iau următoarele măsuri: întreruperea administrării remifentanilului, mentinerea permeabilitătii căilor respiratorii, initierea unei ventilatii asistate sau controlate cu oxigen si mentinerea adecvată a functiei cardiovasculare. Dacă deprimarea respiratorie se asociază cu rigiditatea musculară, poate fi necesar un medicament blocant neuromuscular pentru a usura respiratia asistată sau controlată. Se pot folosi solutii perfuzabile intravenos si medicamente vasopresoare pentru tratamentul hipotensiunii arteriale, precum si alte măsuri de sustinere.

Administrarea intravenoasă a unui antagonist opioid cum este naloxona poate fi utilizată ca antidot specific adăugată sustinerii ventilatiei pentru abordarea terapeutică a deprimării respiratorii severe. Este putin probabil ca durata deprimării respiratorii ca urmare a unui supradozaj cu remifentanil să depăsească durata de actiune a antagonistului opioid.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1     Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: anestezice opioide; codul ATC: N01AH06

Remifentanilul este un agonist selectiv al receptorilor μ-opioizi cu instalare rapidă a efectului si durată foarte scurtă de actiune. Activitatea opioidă-μ a remifentanilului este antagonizată de medicamente antagoniste, cum este naloxona.

Determinările histaminei la pacienti si voluntari sănătosi nu au arătat o crestere a nivelului de histamină după administrarea de remifentanil în bolus în doze de până la 30 μg/kg.

5.2     Proprietăti farmacocinetice

După administrarea dozelor recomandate de remifentanil, timpul efectiv de înjumătătire biologică este de 3 - 10 minute.

Valoarea medie a clearance-ului remifentanilului la adultii tineri sănătosi este de 40 ml/min/kg, volumul central de distributie este de 100 ml/kg, iar volumul de distributie la starea de echilibru este de 350 ml/kg.

Concentratiile sanguine ale remifentanilului sunt proportionale cu doza administrată în întreg intervalul de dozare recomandat. La fiecare crestere de 0,1 μg/kg si minut a vitezei de perfuzare intravenoasă, concentratia sanguină a remifentanilului va creste cu 2,5 ng/ml.

Remifentanilul este legat de proteinele plasmatice în proportie de aproximativ 70%.

Metabolizare

Remifentanilul este un opioid metabolizat prin intermediul esterazei ce este susceptibil la o metabolizare prin intermediul esterazelor nespecifice din sânge si tesuturi. Metabolizarea remifentanilului duce la formarea unui metabolit acid carboxilic, practic lipsit de activitate (potenta este de 1/4600 din aceea a remifentanilului). Studiile efectuate la om au arătat că întreaga activitatea farmacologică este asociată cu compusul părinte. De aceea activitatea acestui metabolit nu are nici o consecintă clinică. Timpul de înjumătătire al metabolitului la adultii sănătosi este de 2 ore. Aproximativ 95% din remifentanil este regăsit în urina pacientilor cu functie renală normală sub formă de metabolit acid carboxilic.

Remifentanilul nu este un substrat pentru colinesteraza plasmatică.

Transfer prin placentă si trecerea în lapte

Într-un studiu clinic efectuat la om, media concentratiilor remifentanilului la mamă a fost de aproximativ două ori mai mare decât cea de la făt. În unele cazuri, totusi, concentratiile fetale au fost similare cu cele de la mamă. Raportul arterio-venos la nivel ombilical al concentratiei de remifentanil a fost aproximativ 30%, sugerând metabolizarea remifentanilului la nou născuti. Metabolitul remifentanilului este excretat în laptele femelelor de sobolan care alăptează.

Anestezia cardiacă

Clearance-ul remifentanilului este scăzut cu aproximativ 20% în timpul bypass-ului hipotermic (28°C) cardiopulmonar. O scădere a temperaturii corpului scade clearance-ul cu 3% cu fiecare grad.

Insuficientă renală

Revenirea rapidă din sedarea si analgezia determinate de remifentanil nu este afectată de starea functională a rinichiului.

Farmacocinetica remifentanilului nu este modificată esential la pacientii cu diferite grade de insuficientă renală chiar după administrarea timp de până la 3 zile la pacientii de la terapie intensivă.

Clearance-ul metabolitului acid carboxilic este scăzut la pacientii cu insuficientă renală. La pacientii din unitătile de terapie intensivă cu insuficientă renală moderată/ severă, concentratia metabolitului acid carboxilic este de asteptat să atingă de aproximativ 100 de ori nivelul concentratiei în platou de remifentanil. Date clinice demonstrează că acumularea de metabolit nu generează efecte opioide-μ relevante clinic chiar după administrarea perfuziei cu remifentanil timp de până la 3 zile la acesti pacienti. Până în prezent, nu sunt disponibile date privind siguranta si profilul farmacocinetic ale metabolitilor după perfuzia cu remifentanil pe o durată mai lungă de 3 zile.

Nu există date că remifentanilul este îndepărtat în timpul terapiei de substitutie renală. Metabolitul acid carboxilic este îndepărtat în timpul hemodializei în proportie de 25-35%. La pacientii cu anurie, timpul de înjumătătire plasmatic al metabolitului acid carboxilic creste la 30 de ore.

Insuficientă hepatică

Farmacocinetica remifentanilului nu se schimbă la pacientii cu insuficientă hepatică severă ce sunt în asteptare pentru transplant hepatic sau în timpul fazei nehepatice a operatiei chirurgicale de transplant hepatic. Pacientii cu insuficientă hepatică severă pot fi putin mai sensibili la efectele deprimante respiratorii ale remifentanilului. Acesti pacienti trebuie monitorizati atent si doza de remifentanil trebuie stabilită treptat în functie de necesitătile individuale ale pacientului.

Copii

Media clearance-ului si a volumului de distributie la starea de echilibru a remifentanilului sunt crescute la copii si scad la valorile de la adultii tineri sănătosi începând în jurul vârstei de 17 ani. Timpul de înjumătătire prin eliminare remifentanilului la nou-născuti nu diferă în mod semnificativ de acela al adultilor tineri sănătosi. Modificările efectului analgezic după modificări ale vitezei de perfuzare a remifentanilului trebuie să fie rapide si similare celor constatate la adultii tineri sănătosi. Farmacocinetica metabolitului acid carboxilic la copii cu vârsta cuprinsă între de 2 si 17 ani este similară celei constatate la adulti după ce s-au făcut corectiile privind diferentele de greutate corporală.

Vârstnici

Clearance-ul remifentanilului este usor scăzut (cu aproximativ 25%) la pacientii vârstnici (cu vârsta peste 65 ani) în comparatie cu pacientii tineri. Activitatea farmacodinamică a remifentanilului creste cu vârsta. Pacientii vârstnici au o CE50 remifentanil pentru formarea undelor delta pe electroencefalogramă (EEG) care este cu 50% mai scăzută decât la pacientii tineri; de aceea, doza initială de remifentanil trebui să fie scăzută cu 50% la pacientii vârstnici si apoi ajustată treptat cu grijă pentru a satisface nevoile individuale ale pacientului.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Toxicitate acută

Semnele asteptate ale intoxicatiei cu opioide-µ au fost observate la soarece, sobolan si câine, neventilati, după o doză intravenoasă unică mare în bolus de remifentanil. În aceste studii, cea mai sensibilă specie, sobolan mascul, a supravietuit după administrarea a 5 mg/kg. Hemoragiile intracraniene induse de hipoxie observate la câine au fost reversibile în decurs de 14 zile după încetarea administrării de remifentanil.

Toxicitate cronică

Doze în bolus de remifentanil administrate la sobolan si câine, neventilati, au provocat deprimare respiratorie la toate grupele de doze si hemoragii intracraniene reversibile la câine. Investigatiile ulterioare au arătat că microhemoragiile au fost provocate de hipoxie si nu sunt specifice pentru remifentanil. Microhemoragiile cerebrale nu au fost observate în studiile de perfuzare la sobolan si câine, neventilati, deoarece aceste studii sunt făcute la doze care nu cauzează deprimare respiratorie severă. Din studiile preclinice, se poate trage concluzia că deprimarea respiratorie si sechelele asociate sunt cauza cea mai probabilă a evenimentelor adverse potential grave la om. Administrarea intratecală la câine doar a formulării cu glicină (adică fără remifentanil) a provocat agitatie, durere si disfunctie si necoordonare a membrelor posterioare. Se crede că acestea sunt efecte secundare ale excipientul glicină. Datorită proprietătilor mai bune de tamponare ale sângelui, diluării mai rapide si concentratiei mici de glicină din formula Remifentanil Kabi această constatare nu are relevantă clinică pentru administrarea intravenoasă a Remifentanil Kabi.

Studiile privind toxicitatea asupra functiei de reproducere

Studiile la sobolan si iepure privind transferul placentar au arătat că puii sunt expusi la remifentanil si/sau metabolitii lui în timpul cresterii si dezvoltării. Metabolitii remifentanilului sunt excretati în laptele femelelor de sobolan.

S-a demonstrat că remifentanilul a scăzut fertilitatea la sobolanul mascul după injectare intravenoasă zilnică timp de cel putin 70 de zile în doze de 0,5 mg/kg sau aproximativ de 250 de ori doza maximă în bolus recomandată la om, de 2 micrograme/kg. Fertilitatea la femela sobolan nu a fost afectată la doze de până la 1 mg/kg, când a fost administrată timp de cel putin 15 zile înaintea împerecherii. Nu au fost observate efecte teratogene ale remifentanilului la doze de până la 5 mg/kg la sobolan si 0,8 mg/kg la iepure. Administrarea remifentanilului la sobolan în perioada tardivă a gestatiei si în timpul alăptării în doze de până la 5 mg/kg intravenos nu a avut efecte semnificative asupra supravietuirii, dezvoltării sau perfomantelor reproductive ale generatiei F1.

Genotoxicitate

Remifentanilul nu a condus la constatări pozitive într-o serie de teste ale genotoxicitătii in vitro si in vivo, exceptând analiza limfomului tk in vitro la soarece, care a dat rezultat pozitiv cu activare metabolică. Deoarece rezultatele testului limfomului la soarece nu au putut fi confirmate în teste ulterioare in vitro si in vivo, se consideră că tratamentul cu remifentanil nu prezintă un pericol genotoxic pentru pacienti.

Carcinogenitatea

Nu s-au efectuat studii pe termen lung cu remifentanil privind carcinogeneza la animale.

6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Glicină

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

6.2     Incompatibilităti

Remifentanil Kabi nu trebuie amestecat cu alte medicamente cu exceptia celor mentionate la pct. 6.6.

Nu trebuie amestecat cu solutie Ringer Lactat sau solutie Ringer Lactat si glucoză solutie injectabilă 50 mg/ml (5%). Remifentanil Kabi nu trebuie amestecat cu propofol în aceeasi solutie intravenoasă. Pentru compatibilitate când este administrată prin intermediul unui cateter intravenos, vezi pct. 6.6.

Nu se recomandă administrarea Remifentanil Kabi în aceeasi linie venoasă cu sânge/ser/plasmă, datorită esterazelor nespecifice din produsele sanguine, care determină hidroliza remifentanilului la metabolitul inactiv. Remifentanil Kabi nu trebuie amestecat cu alte medicamente înaintea administrării.

6.3     Perioada de valabilitate

În ambalajul comercial

Remifentanil Kabi 2 mg: 2 ani

După reconstituire/diluare

Stabilitatea fizico-chimică a medicamentului în uz a fost demonstrată pentru 24 ore la temperaturi de 25oC. Din punct de vedere microbiologic, produsul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, perioada si conditiile de păstrare sunt responsabilitatea utilizatorului si nu vor fi, în mod normal, mai mari de 24 ore la temperaturi de 2 până la 8°C, cu exceptia cazurilor când reconstituirea se face în conditii aseptice controlate si validate.

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C. A nu se păstra la rece sau congela.

Pentru conditii de păstrare ale medicamentului reconstituit/diluat, vezi pct. 6.3.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Remifentanil Kabi 1 mg: flacon de 4 ml din sticlă borosilicată, incoloră, de tip I, cu dop din

cauciuc bromobutilic

Mărimi de ambalaj: cutie cu 1 sau 5 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6. Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare

Reconstituire

Remifentanil Kabi tebuie pregătit pentru utilizare intravenoasă prin adăugarea volumului corespunzător (vezi tabelul de mai jos) din unul dintre solventii enumerati mai jos pentru a obtine o solutie reconstituită, cu o concentratie de aproximativ 1 mg/ml remifentanil.

Prezentare

Volum de solvent care trebuie adăugat

Concentratia solutiei reconstituite

Remifentanil Kabi 1 mg

1 ml

1 mg/ml

A se agita până la dizolvarea completă. Solutia reconstituită trebuie să fie limpede, incoloră si lipsită de particule vizibile.

Diluare suplimentară

După reconstituire, Remifentanil Kabi 1 mg nu trebuie administrat fără o diluare suplimentară la concentratii de 20 până la 250 μg/ml (50 μg/ml este dilutia recomandată pentru adulti si 20 până la 25 μg/ml pentru copii cu vârsta de minim 1 an si peste) cu unul dintre fluidele i.v. enumerate mai jos.

Pentru perfuzia controlată la tintă (PCT) dilutia recomandată de Remifentanil Kabi este de 20 până la 50 μg/ml.

Dilutia depinde de capacitatea tehnică a dispozitivului de perfuzare si necesitătile anticipate ale

pacientului.

La diluare trebuie folosită una dintre următoarele solutii:

Apă pentru preparate injectabile

Glucoză 50 mg/ml (5%) solutie injectabilă

Glucoză 50 mg/ml (5%) solutie injectabilă si clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) solutie injectabilă

Clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) solutie injectabilă

Clorură de sodiu 4,5 mg/ml (0,45%) solutie injectabilă

De asemenea, se pot folosi următoarele fluide intravenoase atunci când sunt administrate printr-un cateter intravenos cu flux rapid: Solutie Ringer lactat injectabilă

Solutie Ringer lactat si glucoză 50 mg/ml (5%) solutie injectabilă.

Remifentanil Kabi este compatibil cu propofolul atunci când este administrat printr-un cateter intravenos cu flux rapid.

Nu trebuie folositi alti solventi.

Solutia trebuie inspectată vizual pentru depistarea eventualelor particule înaintea administrării.

Solutia trebuie utilizată numai dacă este limpede si fără particule.

Ideal, perfuzia intravenoasă cu remifentanil trebuie preparată în momentul administrării (vezi pct. 6.3).

Continutul flaconului este pentru unică utilizare. Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

S.C. Fresenius Kabi România S.R.L.

Strada Fânarului nr. 2A, 500464 Brasov, România

8.       NUMĂRUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

[Remifentanil Kabi 1 mg] 2177/2009/01-02 

9.       DATA AUTORIZĂRII SAU A REINNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare – Noiembrie 2009

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2009

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
O percepţie negativă poate diminua efectul analgezicelor Londra, 17 feb /Agerpers/ - Cercetătorii sunt de părere că autosugestia poate amplifica sau diminua efectele analgezicelor, relatează BBC.
Fentanyl, un analgezic puternic folosit ca drog, face ravagii în Canada Fentanyl, un analgezic puternic vândut pe bază de reţetă şi utilizat ca drog, face ravagii în Canada, unde este din ce în ce mai răspândit şi care a provocat deja mai multe decese, potrivit unor avertismente difuzate de mai mulţi experţi, relatează vineri canalul internaţional de televiziune France 24...
Veninul unui şarpe rar din Asia acţionează ca un analgezic puternic, ce nu dă dependenţă (studiu) Oamenii de ştiinţă australieni au descoperit că veninul unei specii rare şi foarte frumoase de şarpe din Asia de Sud-Est poate fi transformat într-un medicament analgezic ce nu creează dependenţă şi este mai eficient decât opiumul, informează Xinhua.
Veninul unei specii de melci marini, un analgezic mai puternic decât morfina Veninul redutabilei moluşte-răpitor, melcul marin din specia 'conus geographus', ar putea fi utilizat ca analgezic mai puternic şi care să dea mai puţină dependenţă decât morfina, informează publicaţia franceză Le Nouvel Observateur.
Prince a murit în urma unei supradoze de Fentanyl, un puternic analgezic opiaceu (insititut medico-legal) Cântăreţul american Prince a murit în urma unei supradoze de Fentanyl, un puternic medicament analgezic opiaceu, a anunţat joi, într-un comunicat, institutul medico-legal care a efectuat autopsia.
Spitalul Marie Curie - Doi copii cu sindrom hemolitic-uremic sunt ventilaţi mecanic Doi copii cu sindrom hemolitic-uremic dintre cei 11 internaţi la Spitalul "Marie Curie" sunt ventilaţi mecanic, a declarat, duminică, medicul Denis Stănescu.