suport@medipedia.ro 021.242.04.28 (Luni-Vineri:9:00-17:00)
Unde caut?
  • Tot continutul
  • Articole
  • Dictionar
  • Forum
  • Unitati medicale

Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

LAPOZAN 10 mg
 
Denumire LAPOZAN 10 mg
Descriere Olanzapina este indicată pentru tratamentul schizofreniei.
Olanzapina este eficace în mentinerea ameliorării clinice în timpul tratamentului de întretienere la pacientii care au răspuns la tratamentul initial cu olanzapină.
Olanzapina este indicată în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe.
Olanzapina este indicată pentru prevenirea recurentelor la pacientii cu tulburări bipolare, al căror episod maniacal a răspuns la tratamentul cu olanzapină
Denumire comuna internationala OLANZAPINUM
Actiune terapeutica ANTIPSIHOTICE DIAZEPINE, OXAZEPINE SI TIAZEPINE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 10mg
Ambalaj Cutie cu blist. Al/Al x 7 compr. film.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC N05AH03
Firma - Tara producatoare MEDOCHEMIE LTD-FACTORY AZ - CIPRU
Autorizatie de punere pe piata MEDOCHEMIE LTD. - CIPRU

Ai un comentariu sau o intrebare despre LAPOZAN 10 mg ?  Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre LAPOZAN 10 mg, comprimate filmate       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.      DENUMIREA COMERCIALÃ A MEDICAMENTULUI

Lapozan 10 mg comprimate filmate

2.      COMPOZITIA CALITATIVÃ SI CANTITATIVÃ

Lapozan 10 mg comprimate filmate: fiecare comprimat filmat contine olanzapinã 10 mg.

Excipient:

Fiecare comprimat filmat de Lapozan 10 contine lactozã 306,51 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICÃ

Comprimat filmat

Lapozan 10 mg comprimate filmate sunt rotunde, de culoare albã, plane pe ambele fete.

4.      DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Adulti

Olanzapina este indicatã pentru tratamentul schizofreniei.

Olanzapina este eficace în mentinerea ameliorãrii clinice în timpul tratamentului de întretienere la pacientii care au rãspuns la tratamentul initial cu olanzapinã.

Olanzapina este indicatã în tratamentul episoadelor maniacale moderate pânã la severe.

Olanzapina este indicatã pentru prevenirea recurentelor la pacientii cu tulburãri bipolare, al cãror episod maniacal a rãspuns la tratamentul cu olanzapinã (vezi pct. 5.1).

4.2 Doze si mod de administrare

Adulti

Schizofrenie: doza initialã recomandatã de olanzapinã este de 10 mg pe zi.

Episoade maniacale: doza initialã este de 15 mg ca dozã unicã zilnicã în monoterapie sau 10 mg pe zi în terapia asociatã (vezi pct. 5.1).

Prevenirea recurentelor în tulburarea bipolarã: doza initialã recomandatã este de 10 mg pe zi. Pentru pacientii la care s-a administrat olanzapinã pentru tratamentul episoadelor maniacale, tratamentul de prevenire a recãderilor trebuie continuat cu aceeasi dozã. Tratamentul cu olanzapinã trebuie continuat (cu ajustarea dozelor dacã este necesar) dacã apare un nou episod maniacal, depresiv sau mixt, cu medicatie suplimentarã, în functie de indicatiile terapeutice, pentru tratamentul simptomelor modificãrilor de dispozitie.

În timpul tratamentului schizofreniei, episoadelor maniacale si prevenirii recurentelor din tulburarea bipolarã, doza zilnicã poate fi ulterior ajustatã în functie de starea clinicã individualã, în intervalul 5-20 mg pe zi. O crestere pânã la o dozã mai mare decât doza initialã recomandatã este indicatã numai dupã o reevaluare clinicã si nu trebuie realizatã, în general, la intervale mai mici de 24 ore.

Olanzapina se poate administra independent de orarul meselor, deoarece absorbtia nu este afectatã de alimente. La întreruperea tratamentului cu olanzapinã, trebuie luatã în considerare reducerea treptatã a dozei.

Copii si adolescenti

Olanzapina nu este recomandatã pentru utilizarea la copii si adolescenti cu vârsta sub 18 ani, datoritã lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea. În studiile clinice de scurtã duratã la pacientii adolescenti s-a raportat o magnitudine mai mare a cresterii în greutate, a alterãrilor lipidelor si prolactinei, comparativ cu studiile la pacientii adulti (vezi pct. 4.4, 4.8, 5.1 si 5.2).

Vârstnici

Nu este indicatã administrarea de rutinã a unei doze initiale mai mici (5 mg pe zi), dar aceasta trebuie luatã în considerare la pacientii cu vârsta de 65 de ani si peste, când factorii clinici o justificã (vezi si pct. 4.4).

Insuficientã renalã si/sau hepaticã

La acesti pacienti trebuie luatã în considerare o dozã initialã mai micã (5 mg). În caz de insuficientã hepaticã moderatã (cirozã, clasa Child-Pugh A sau B), dozã initialã trebuie sã fie de 5 mg pe zi si poate fi crescutã numai cu prudentã.

Sex

Nu este necesar ca doza initialã si intervalul dintre doze sã fie modificate de rutinã la femei, comparativ cu bãrbatii.

Fumãtori

Nu este necesar ca doza initialã si intervalul dintre doze sã fie modificate de rutinã la nefumãtori, comparativ cu fumãtorii.

În cazul în care este prezent mai mult de un singur factor care ar putea determina metabolizarea mai lentã a medicamentului (sexul feminin, vârsta înaintatã, nefumãtor), trebuie luatã în considerare posibilitatea scãderii dozei initiale. Când este indicatã, cresterea dozelor trebuie fãcutã cu prudentã la acesti pacienti.

În cazul în care este necesarã cresterea dozelor cu câte 2,5 mg atunci trebuie utilizat un medicament care contine olanzapinã în aceastã concentratie.

(Vezi pct. 4.5 si 5.2).

4.3     Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activã sau la oricare dintre excipienti. Pacienti cu risc cunoscut de glaucom cu unghi îngust.

4.4     Atentionãri si precautii speciale pentru utilizare

În timpul tratamentului antipsihotic, ameliorarea stãrii clinice a pacientului poate sã necesite câteva zile pânã la câteva sãptãmâni. Pe durata acestei perioade, pacientii trebuie atent monitorizati.

Psihozã asociatã dementei si/sau alte tulburãri de comportament

Olanzapina nu este autorizatã pentru a fi utilizatã în tratamentul psihozelor asociate dementei si/sau tulburãrilor de comportament asociate dementei si nu se recomandã la acest grup special de pacienti datoritã cresterii mortalitãtii si a riscului de accident cerebrovascular. În studiile clinice placebo controlate (cu duratã de 6-12 sãptãmâni) la pacientii vârstnici (cu vârsta medie de 78 ani) cu psihoze si/sau tulburãri de comportament asociate dementei, s-a observat o crestere de 2 ori a incidentei deceselor la pacientii tratati cu olanzapinã, comparativ cu pacientii la care s-a administrat placebo (3,5% fatã de 1,5%). Incidenta crescutã a deceselor nu a fost asociatã cu doza de olanzapinã administratã (doza medie zilnicã 4,4 mg) sau cu durata tratamentului. Factorii de risc predispozanti pentru aceastã grupã de pacienti la cresterea mortalitãtii includ vârsta peste 65 ani, disfagia, sedarea, malnutritia si deshidratarea, afectiunile pulmonare (de exemplu, pneumonia de aspiratie sau de altã etiologie) sau utilizarea concomitentã a benzodiazepinelor. Cu toate acestea, independent de factorii de risc enumerati, incidenta deceselor a fost mai mare în rândul pacientilor tratati cu olanzapinã, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.

În aceleasi studii clinice, au fost raportate evenimente adverse cerebrovasculare (EACV, de exemplu accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitor), inclusiv decese. S-a înregistrat o crestere de 3 ori a EACV la pacientii tratati cu olanzapinã, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (1,3%, respectiv 0,4%). Toti pacientii tratati cu olanzapinã sau la care s-a administrat placebo si care au prezentat evenimente adverse cerebrovasculare, aveau factori de risc preexistenti. Vârsta peste 75 ani si dementa de tip vascular/mixtã au fost identificati ca factori de risc asociati tratamentului cu olanzapinã pentru aparitia EACV. Eficacitatea olanzapinei nu a fost stabilitã în cadrul acestor studii clinice.

Boalã Parkinson

Nu se recomandã utilizarea olanzapinei asociatã cu agonisti dopaminergici în tratamentul psihozelor la pacientii cu boala Parkinson. În studiile clinice s-au observat foarte frecvent si mai frecvent decât cu placebo, agravarea simptomatologiei parkinsoniene si a halucinatiilor (vezi pct. 4.8), iar olanzapina nu a fost mai eficace decât placebo în tratamentul simptomelor psihotice. În aceste studii clinice, initial a fost necesar ca pacientii sã fie stabili la cea mai micã dozã eficace de medicamente antiparkinsoniene (agonisti dopaminergici) si sã rãmânã cu aceleasi doze de medicamente antiparkinsoniene pe întreaga duratã a studiului. S-a initiat administrarea de olanzapinã cu o dozã de 2,5 mg pe zi care a fost crescutã treptat pânã la maxim 15 mg pe zi, în functie de aprecierea investigatorului.

Sindrom Neuroleptic Malign (SNM)

SNM este o afectiune care pune viata în pericol, asociatã cu medicatia antipsihoticã. Cazuri rare de SNM au fost raportate, de asemenea, la bolnavii tratati cu olanzapinã. Manifestãrile clinice ale SNM sunt hiperpirexie, rigiditate muscularã, alterarea stãrii mintale si semne de instabilitate vegetativã (puls neregulat sau oscilatii tensionale, tahicardie, diaforezã si aritmii cardiace). Alte semne pot include cresterea creatin fosfokinazei, mioglobinurie (rabdomiolizã) si insuficientã renalã acutã. Dacã bolnavul prezintã semne si simptome care indicã SNM sau prezintã inexplicabil febrã mare, fãrã alte manifestãri clinice ale SNM, toate medicamentele antipsihotice trebuie întrerupte, inclusiv olanzapina.

Hiperglicemie si diabet zaharat

Rar s-au raportat hiperglicemie si/sau aparitia sau agravarea diabetului zaharat preexistent, asociate ocazional cu cetoacidozã sau comã, inclusiv câteva cazuri letale (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, s-a raportat o crestere anterioarã a greutãtii corporale, care poate fi un factor predispozant. Se recomandã o monitorizare clinicã adecvatã, în concordantã cu ghidurile privind utilizarea medicamentelor antipsihotice. Pacientii tratati cu oricare medicamente antipsihotice, inclusiv Lapozan, trebuie monitorizati pentru aparitia semnelor si simptomelor de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie si stare de slãbiciune), iar pacientii cu diabet zaharat si pacientii cu factori de risc pentru aparitia diabetului zaharat trebuie monitorizati regulat pentru detectarea deteriorãrii controlului glicemic. Greutatea corporalã trebuie monitorizatã regulat.

Alterãri ale lipidelor

În studiile clinice placebo controlate au fost observate alterãri nedorite ale valorilor lipidelor la pacientii tratati cu olanzapinã (vezi pct. 4.8). Alterãrile lipidelor trebuie sã fie abordate terapeutic corespunzãtor, în special la pacientii cu dislipidemii si la pacientii cu factori de risc pentru aparitia tulburãrilor lipidice. Pacientii tratati cu oricare medicamente antipsihotice, inclusiv Lapozan, trebuie monitorizati regulat pentru evaluarea concentratiei plasmatice a lipidelor, în concordantã cu ghidurile privind utilizarea medicamentelor antipsihotice.

Activitate anticolinergicã

Desi olanzapina a demonstrat activitate anticolinergicã in vitro, experienta din studiile clinice a evidentiat o frecventã micã a evenimentelor legate de aceastã actiune. Cu toate acestea, deoarece experienta clinicã privind olanzapina la pacientii cu boli asociate este limitatã, se recomandã prudentã în prescrierea medicamentului la pacientii cu hiperplazie benignã de prostatã, ileus paralitic si alte afectiuni înrudite.

Functie hepaticã

S-au constatat frecvent cresteri tranzitorii, asimptomatice, ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice, ALAT, ASAT, în special la începutul tratamentului. Este necesarã prudentã la pacientii cu ALAT si/sau ASAT crescute, la pacientii cu semne si simptome de insuficientã hepaticã, la pacientii cu afectiuni preexistente asociate cu o rezervã functionalã hepaticã limitatã si la pacientii tratati cu medicamente cu potential hepatotoxic. În caz de valori serice crescute ale ALAT si/sau ASAT în timpul tratamentului, trebuie instituitã monitorizarea si trebuie luatã în considerare reducerea dozei. În cazurile în care s-a diagnosticat o hepatitã (incluzând forme prin afectare hepatocelularã, prin colestazã sau prin mecanism mixt), tratamentul cu olanzapinã trebuie întrerupt.

Neutropenie

Similar altor medicamente care determinã neutropenie, este necesarã prudentã la pacientii cu valori mici ale numãrului de leucocite si/sau neutrofile, indiferent de cauzã, la pacientii cu antecedente de supresie/toxicitate medularã indusã de medicamente, la pacientii cu deprimare medularã determinatã de boli concomitente, radioterapie sau chimioterapie si la pacientii cu conditii hipereozinofilice sau cu boli mieloproliferative. În cazul în care olanzapina s-a administrat concomitent cu valproat, neutropenia a fost raportatã frecvent (vezi pct. 4.8).

Întreruperea tratamentului

În cazul în care administrarea olanzapinei se întrerupe brusc, s-au raportat foarte rar (<0,01%) simptome acute, cum sunt transpiratii, insomnie, tremor, anxietate, greatã sau vãrsãturi.

Interval QT

În studiile clinice, la pacientii tratati cu olanzapinã, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo prelungirea semnificativ clinicã a intervalului QTc (corectia QT Fridericia [QTcF] ≥ 500 milisecunde [msec] în orice moment post-evaluare initialã la pacienti cu valori initiale ale QTcF bazal <500 msec) a fost mai putin frecventã (între 0,1% si 1%), fãrã diferente semnificative asupra evenimentelor cardiace asociate. Cu toate acestea, similar altor antipsihotice, este necesarã prudentã când olanzapina se prescrie în asociere cu medicamente cunoscute cã prelungesc intervalul QTc, în special la pacientii vârstnici, la pacientii cu sindrom QT prelungit congenital, cu insuficientã cardiacã congestivã, hipertrofie cardiacã, hipokaliemie sau hipomagneziemie.

Tromboembolism

Foarte rar (sub 0,01%) s-a raportat asocierea temporalã dintre tratamentul cu olanzapinã si tromboembolismul venos. Nu s-a stabilit o relatie cauzalã între aparitia tromboembolismului venos si tratamentul cu olanzapinã. Cu toate acestea, deoarece pacientii cu schizofrenie prezintã adesea factori de risc dobânditi de tromboembolism venos, toti factorii de risc posibili de TEV, de exemplu imobilizarea pacientilor, trebuie identificati si trebuie luate mãsurile preventive necesare.

Activitatea generalã a SNC

Datoritã efectelor primare asupra SNC ale olanzapinei, este necesarã prudentã când medicamentul este administrat în asociere cu alte medicamente cu actiune centralã sau cu alcool etilic. Deoarece prezintã antagonism dopaminergic in vitro, olanzapina poate sã actioneze antagonist fatã de efectele agonistilor dopaminergici directi sau indirecti.

Convulsii

Olanzapina trebuie utilizatã cu prudentã la pacientii cu antecedente convulsive sau la cei expusi unor factori care pot sã scadã pragul convulsivant. La pacientii tratati cu olanzapinã s-a raportat rar aparitia convulsiilor. În majoritatea acestor cazuri s-au raportat antecedente convulsive sau factori de risc pentru convulsii.

Diskinezie tardivã

În studiile comparative, cu duratã de un an sau mai putin, olanzapina s-a asociat cu o frecventã semnificativ statistic mai micã a diskineziei iatrogene. Cu toate acestea, riscul de diskinezie tardivã creste odatã cu expunerea pe termen lung si, în consecintã, dacã la un pacient aflat sub tratament cu olanzapinã apar semne sau simptome de diskinezie tardivã, trebuie luatã în considerare reducerea dozei sau întreruperea tratamentului. Aceste simptome se pot accentua în timp sau apar dupã întreruperea tratamentului.

Hipotensiune arterialã posturalã

În studiile clinice cu olanzapinã la pacientii vârstnici s-a observat rar hipotensiunea arterialã posturalã. Similar altor antipsihotice, se recomandã determinarea periodicã a tensiunii arteriale la pacientii cu vârsta peste 65 de ani.

Utilizarea la copii si adolescenti cu vârsta sub 18 ani

Olanzapina nu este indicatã pentru a fi utilizatã în tratamentul copiilor si adolescentilor. Studiile la pacientii cu vârsta între 13 si 17 ani au evidentiat diferite reactii adverse, incluzând crestere în greutate, modificãri ale parametrilor metabolici si cresteri ale valorilor prolactinei. Nu au fost studiate efectele pe termen lung asociate cu aceste evenimente si, ca urmare, acestea rãmân necunoscute (vezi pct. 4.8 si 5.1).

Lactozã

Comprimatele filmate de Lapozan contin lactozã. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantã la galactozã, deficit de lactazã (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucozã-galactozã nu trebuie sã utilizeze acest medicament.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Studiile privind interactiunile s-au efectuat numai la adulti.

Interactiuni potentiale care afecteazã olanzapina

Deoarece olanzapina este metabolizatã de cãtre CYP1A2, medicamentele care pot induce sau inhiba specific aceastã izoenzimã, pot afecta farmacocinetica olanzapinei.

Inductia CYP1A2

Metabolizarea olanzapinei poate fi indusã de fumat si de carbamazepinã, ceea ce poate duce la scãderea concentratiei olanzapinei. S-a observat doar cresterea usoarã pânã la moderatã a clearance-ului olanzapinei. Consecintele clinice sunt probabil limitate, dar se recomandã monitorizarea clinicã si, dacã este necesar, poate fi luatã în considerare cresterea dozei de olanzapinã (vezi pct. 4.2).

Inhibarea CYP1A2

S-a demonstrat cã fluvoxamina, un inhibitor specific al CYP1A2, inhibã semnificativ metabolizarea olanzapinei. Cresterea medie a Cmax a olanzapinei dupã fluvoxaminã a fost de 54% la femei nefumãtoare si de 77% la bãrbati fumãtori. Cresterea medie a ASC a olanzapinei a fost de 52%, respectiv de 108%. Trebuie luatã în considerare o dozã initialã mai micã de olanzapinã la pacientii care utilizeazã fluvoxaminã sau orice alti inhibitori ai CYP1A2, cum este ciprofloxacina. Trebuie luatã în considerare scãderea dozei de olanzapinã dacã se instituie un tratament cu un inhibitor al CYP1A2.

Reducerea biodisponibilitãtii

Cãrbunele activat reduce biodisponibilitatea olanzapinei dupã administrarea oralã a acesteia cu 50 pânã la 60%, de aceea trebuie administrat cu cel putin 2 ore înainte sau dupã olanzapinã.

Fluoxetina (inhibitor al CYP2D6), o singurã dozã de antiacid (cu aluminiu, magneziu) sau cimetidina nu au afectat semnificativ farmacocinetica olanzapinei.

Potentialul ca olanzapina sã afecteze alte medicamente

Olanzapina poate antagoniza efectele agonistilor directi sau indirecti ai dopaminei.

In vitro, olanzapina nu inhibã principalele izoenzime ale CYP450 (de exemplu, 1A2, 2D6, 2C9, 2C19, 3A4). Deci nu se asteaptã o interactiune specialã, ceea ce s-a arãtat si în studiile in vivo, unde nu s-a observat inhibarea metabolizãrii urmãtoarelor substante active: antidepresive triciclice (reprezentând în special calea CYP2D6), warfarina (CYP2C9), teofilina (CYP1A2) sau diazepamul (CYP3A4 si 2C19).

Olanzapina nu a prezentat interactiuni când a fost asociatã cu litiu sau biperiden.

Monitorizarea terapeuticã a concentratiilor plasmatice ale valproatului nu a indicat necesitatea unei ajustãri a dozei de valproat dupã introducerea concomitentã a olanzapinei.

Activitatea generalã a SNC

Este necesarã prudentã la pacientii care consumã bãuturi alcoolice sau sunt în tratament cu medicamente care pot determina deprimarea sistemului nervos central.

Utilizarea concomitentã a olanzapinei cu medicamente antiparkinsoniene la pacientii cu boalã Parkinson si dementã nu este recomandatã (vezi pct. 4.4).

Intervalul QT

Este necesarã prudentã dacã olanzapina este administratã concomitent cu medicamente cunoscute cã determinã prelungirea intervalului QTc (vezi pct. 4.4).

4.6 Sarcina si alãptarea

Nu existã studii adecvate si bine controlate la femeile gravide. Pacientelor trebuie sã li se recomande sã spunã medicului dacã rãmân gravide sau dacã intentioneazã sã rãmânã gravide în timpul tratamentului cu olanzapinã. Oricum, deoarece experienta acumulatã la om este limitatã, olanzapina nu trebuie utilizatã în timpul sarcinii decât dacã beneficiul potential pentru mamã justificã riscul potential pentru fãt.

S-au primit foarte rar raportãri spontane cu privire la tremor, hipertonie, letargie si somnolentã la sugari nãscuti din mame care au utilizat olanzapinã în cursul celui de-al treilea trimestru de sarcinã.

Într-un studiu la femei sãnãtoase care alãptau, olanzapina s-a excretat în laptele matern. La starea de echilibru, expunerea medie a sugarului a fost estimatã la 1,8% din doza de olanzapinã administratã mamei (mg/kg). Pacientele trebuie sfãtuite sã nu alãpteze în timpul tratamentului cu olanzapinã.

4.7     Efecte asupra capacitãtii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacitãtii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Deoarece olanzapina poate produce somnolentã si ameteli, pacientii trebuie avertizati în legãturã cu folosirea utilajelor, inclusiv conducerea vehiculelor.

4.8     Reactii adverse

Adulti

Reactiile adverse raportate cel mai frecvent (observate la ≥ 1% dintre pacienti) în studii clinice asociate cu utilizarea olanzapinei au fost somnolenta, cresterea în greutate, eozinofilia, cresterea valorilor prolactinei, colesterolului, glucozei si trigliceridelor (vezi pct. 4.4), glucozuria, cresterea apetitului alimentar, ameteli, acatizia, parkinsonismul (vezi pct. 4.4), diskinezia, hipotensiunea arterialã ortostaticã, efectele anticolinergice, cresterile tranzitorii asimptomatice ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice (vezi pct. 4.4), eruptia cutanatã tranzitorie, astenia, fatigabilitatea si edemele.

Urmãtorul tabel prezintã reactiile adverse si investigatiile de laborator observate în timpul studiilor clinice, precum si în urma raportãrilor spontane. În cadrul fiecãrei grupe de frecventã, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescãtoare a gravitãtii. Frecventa evenimentelor enumerate este definitã dupã cum urmeazã: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si <1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100), rare (≥1/10000 si <1/1000), foarte rare (<1/10000) si cu frecventã necunoscutã (care nu poate fi estimatã din datele disponibile).

Foarte frecvente

Frecvente

Mai putin frecvente

Cu frecventã necunoscutã

Tulburãri hematologice si limfatice

 

Eozinofilie

Leucopenie Neutropenie

Trombocitopenie

Tulburãri ale sistemului imunitar

 

 

 

Reactie alergicã

Tulburãri metabolice si de nutritie

Crestere în greutate1

Valori crescute ale colesterolului2,3

Valori crescute ale glucozei4

Valori crescute ale trigliceridelor2,5

Glucozurie Crestere a apetitului alimentar

 

Aparitia sau exacerbarea diabetului zaharat asociat ocazional cu cetoacidozã sau comã, incluzând unele cazuri letale (vezi pct. 4.4) Hipotermie

Tulburãri ale sistemului nervos

Somnolentã

Ameteli

Acatizie6

Parkinsonism6

Diskinezie6

 

Convulsii, unde în cele mai multe cazuri au fost raportate antecedente de convulsii sau factori de risc pentru aparitia convulsiilor

Sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4)

Distonie (incluzând miscãri oculogire)

Diskinezie tardivã

Simptomatologie determinatã de întreruperea tratamentului7

Tulburãri cardiace

 

 

Bradicardie

Prelungirea intervalului QTc (vezi pct. 4.4)

Tahicardie/fibrilatie ventricularã, moarte subitã (vezi pct. 4.4)

Tulburãri vasculare

 

Hipotensiune arterialã ortostaticã

Efecte anticolinergice usoare, tranzitorii, incluzând constipatie si xerostomie

 

Tromboembolism (incluzând embolism pulmonar si trombozã venoasã profundã)

Pancreatitã

Tulburãri hepatobiliare

 

 

 

Cresteri tranzitorii, asimptomatice ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice (ALAT, ASAT), în special la initierea tratamentului (vezi pct. 4.4)

 

Hepatitã (incluzând forme prin afectare hepatocelularã, prin colestazã sau prin mecanism mixt)

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

 

Eruptie cutanatã tranzitorie

Reactii de fotosensibilizare

Alopecie

 

Tulburãri musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

 

 

 

Rabdomiolizã

Tulburãri renale si ale cãilor urinare

 

 

 

Initierea ezitantã a mictiunii

Tulburãri ale aparatului genital si sânului

 

 

 

Priapism

Tulburãri generale si la nivelul locului de administrare

 

Astenie

Fatigabilitate

Edeme

 

 

Investigatii diagnostice

Concentratii plasmatice crescute ale

prolactinei8

 

Crestere a valorilor

Creatin fosfokinazei

Crestere a valorilor bilirubinei totale

Crestere a valorilor fosfatazei alcaline

1 Cresterea semnificativã în greutate a fost observatã initial la toate categoriile de Indici de Masã Corporalã (IMC). Cresterea în greutate ≥ 7% fatã de masa corporalã initialã a fost foarte frecventã si cresterea ≥ 15% fatã de masa corporalã initialã a fost frecventã. Cresterea în greutate ≥ 25% fatã de masa corporalã initialã a fost observatã foarte frecvent la pacientii tratati pe termen lung.

2 Cresterile medii ale lipidelor în conditii de repaus alimentar (colesterol total, LDL-colesterol si trigliceride) au fost mai mari la pacientii care nu au prezentat modificãri initiale ale lipidelor.

3 Observatã pentru valori initiale normale în conditii de repaus alimentar (< 5,17 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 6,2 mmol/l). Modificãrile valorilor initiale ale colesterolului în conditii de repaus alimentar de la valori limitã (≥ 5,17 - < 6,2 mmol) la valori crescute (≥ 6,2 mmol) au fost foarte frecvente.

4 Observatã pentru valori initiale normale ale glicemiei în conditii de repaus alimentar (< 5,56 mmol/l) care au atins valori crescute ( ≥ 7 mmol/l). Modificãrile glicemiei initiale în conditii de repaus alimentar de la valori la limitã (≥ 5,56 - < 7 mmol/l) la valori crescute (≥ 7 mmol/l) au fost foarte frecvente.

5 Observatã pentru valori initiale normale în conditii de repaus alimentar (< 1,69 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 2,26 mmol/l). Modificãrile valorilor initiale în conditii de repaus alimentar ale trigliceridelor de la valori limitã (≥ 1,69 mmol/l - < 2,26 mmol/l) la valori crescute (≥ 2,26 mmol/l) au fost foarte frecvente.

6 În studiile clinice, incidenta parkinsonismului si a distoniei la pacientii tratati cu olanzapinã a fost mai mare numeric, dar nu a fost semnificativ statistic diferitã fatã de placebo. Pacientii tratati cu olanzapinã au prezentat o incidentã mai micã a parkinsonismului, acatiziei si distoniei, comparativ cu cei tratati cu doze progresive de haloperidol. În absenta unor informatii detaliate privind antecedentele individuale preexistente de tulburãri motorii extrapiramidale acute si tardive, în prezent nu se poate concluziona cã olanzapina produce mai putin diskinezie tardivã si/sau alte sindroame extrapiramidale tardive.

7 Simptome acute, cum sunt transpiratia, insomnia, tremorul, anxietatea, greata si vãrsãturile au fost raportate când tratamentul cu olanzapinã s-a întrerupt brusc.

8 Manifestãrile clinice asociate au fost rare (de exemplu, ginecomastie, galactoree si mãrirea sânilor). La majoritatea pacientilor valorile au revenit în limite normale fãrã întreruperea tratamentului.

Expunerea de lungã duratã (cel putin 48 sãptãmâni)

Proportia pacientilor care au prezentat modificãri nedorite, semnificative clinic ale cresterii în greutate, glicemiei, raportului colesterol total/LDL/HDL sau trigliceridelor, a crescut de-a lungul timpului. La pacientii adulti care au încheiat o perioada de tratament de 9-12 luni, rata de crestere a valorilor medii ale glicemiei a încetinit dupã aproximativ 4-6 luni.

Informatii suplimentare privind grupurile speciale de pacienti

În studiile clinice la pacientii vârstnici cu dementã, tratamentul cu olanzapinã s-a asociat cu o incidentã crescutã a deceselor si a evenimentelor adverse cerebrovasculare, comparativ cu placebo (vezi si pct. 4.4). Reactiile adverse foarte frecvente asociate cu administrarea de olanzapinã la acest grup de pacienti au fost tulburãrile de mers si cãderile. Frecvent s-au observat pneumonie, cresterea temperaturii corporale, letargie, eritem, halucinatii vizuale si incontinentã urinarã.

În studiile clinice la pacientii cu psihozã indusã medicamentos (agonist dopaminergic) asociatã cu boala Parkinson, s-au raportat foarte frecvent si mai frecvent decât dupã administrarea de placebo, agravarea simptomatologiei parkinsoniene si a halucinatiilor.

Într-un studiu clinic la pacientii cu manie bipolarã, terapia asociatã cu valproat si olanzapinã a dus la o incidentã de 4,1% a neutropeniei; un factor favorizant ar putea fi concentratiile plasmatice crescute ale valproatului. Olanzapina administratã cu valproat sau litiu a dus la cresterea frecventei (≥10%) tremorului, xerostomiei, apetitului alimentar si cresterii în greutate. De asemenea, frecvent au fost observate tulburãri de vorbire. În timpul tratamentului cu olanzapinã în asociere cu litiu sau divalproex, s-a produs o crestere de ≥7% a greutãtii corporale fatã de valoarea initialã la 17,4% dintre pacienti aflati în faza tratamentului acut (pânã la 6 sãptãmâni). Tratamentul de lungã duratã cu olanzapinã (peste 12 luni) pentru prevenirea recurentelor la pacientii cu tulburare bipolarã a fost asociat cu o crestere de ≥ 7% a greutãtii corporale fatã de valoarea initialã la 39,9% dintre pacienti.

Copii si adolescenti

Olanzapina nu este indicatã pentru tratamentul copiilor si adolescentilor cu vârsta sub 18 ani. Cu toate cã nu au fost efectuate studii menite sã compare adolescentii cu adultii, datele din studiile clinice la adolescenti au fost comparate cu cele ale adultilor.

Urmãtorul tabel prezintã pe scurt reactiile adverse raportate cu frecventã mai mare la pacientii adolescenti (cu vârsta între 13-17 ani) decât la pacientii adulti sau reactii adverse observate numai în cadrul studiilor clinice de scurtã duratã la adolescenti. Cresterea semnificativã clinic a greutãtii corporale (≥ 7%) pare sã aparã mai frecvent în rândul adolescentilor fatã de adultii care au avut expuneri comparabile. Amploarea cresterii în greutate si proportia pacientilor adolescenti care au avut cresteri în greutate semnificative clinic au fost mai mari în cazul expunerii de lungã duratã (cel putin 24 sãptãmâni) decât în cazul expunerilor de scurtã duratã.

În cadrul fiecãrei grupe de frecventã, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescãtoare a gravitãtii.

Tulburãri metabolice si de nutritie

Foarte frecvente: crestere în greutate9, crestere a valorilor trigliceridelor10, crestere a apetitului alimentar.

Frecvente: valori crescute ale colesterolului11

Tulburãri ale sistemului nervos

Foarte frecvente: sedare (inclusiv: hipersomnie, letargie, somnolentã)

Tulburãri gastro-intestinale

Frecvente: xerostomie

Tulburãri hepatobiliare

Foarte frecvente: crestere a valorilor serice ale transaminazelor hepatice (ALAT/ASAT; vezi pct. 4.4)

Investigatii diagnostice

Foarte frecvente: scãdere a bilirubinei totale, crestere a GGT, crestere a valorilor plasmatice ale prolactinei12

9 Cresterea în greutate ≥ 7% fatã de masa corporalã initialã a fost foarte frecventã, iar cresterea ≥ 15% fatã de masa corporalã initialã a fost frecventã. În cazul expunerii îndelungate (cel putin 24 sãptãmâni), aproximativ jumãtate dintre pacientii adolescenti au avut o crestere în greutate ≥ 15% si aproape o treime o crestere ≥ 25% fatã de masa corporalã initialã. În cadrul pacientilor adolescenti, cresterea medie în greutate a avut cea mai mare valoare în rândul pacientilor care la momentul initial erau supraponderali sau obezi.

10 Observatã pentru valori initiale normale în conditii de repaus alimentar (< 1,016 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 1,467 mmol/l) si modificãrile valorilor initiale ale trigliceridelor în conditii de repaus alimentar de la valori limitã (≥ 1,016 mmol/l - < 1,467 mmol/l) la valori crescute (≥ 1,467 mmol/l).

11 Observatã frecvent pentru valori initiale normale în conditii de repaus alimentar (< 4,39 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 5,17 mmol/l). Modificãrile valorilor initiale ale colesterolului în conditii de repaus alimentar de la valori limitã (≥ 4,39 - < 5,17 mmol/l) la valori crescute (≥ 5,17 mmol/l) au fost foarte frecvente.

12 Cresterea valorilor plasmatice ale prolactinei a fost raportatã la 47,4% dintre pacientii adolescenti.

4.9 Supradozaj

Semne si simptome

Simptomele de supradozaj foarte frecvente (incidenta >10%) includ tahicardie, agitatie/agresivitate, dizartrie, diferite simptome extrapiramidale si reducerea nivelului de constientã, de la sedare pânã la comã.

Alte manifestãri semnificative de supradozaj includ delir, convulsii, comã, posibil sindrom neuroleptic malign, deprimare respiratorie, aspiratie traheobronsicã, hipertensiune sau hipotensiune arterialã, aritmie cardiacã (< 2% din cazurile de supradozaj) si stop cardiopulmonar. S-au raportat cazuri letale în urma unui supradozaj acut de numai 450 mg, dar s-a raportat si supravietuirea dupã un supradozaj acut de aproximativ 2 g de olanzapinã administratã oral.

Tratamentul supradozajului

Nu existã un antidot specific pentru olanzapinã. Nu se recomandã provocarea de vãrsãturi. Pot fi indicate mãsurile standard pentru tratamentul supradozajului (de exemplu, spãlãturi gastrice, administrarea de cãrbune activat). S-a demonstrat cã administrarea concomitentã a cãrbunelui activat reduce biodisponibilitatea oralã a olanzapinei cu 50 pânã la 60%.

Trebuie instituit tratament simptomatic si monitorizarea functiilor vitale în functie de starea clinicã, incluzând tratamentul hipotensiunii arteriale si a colapsului circulator si sustinerea functiei respiratorii. Nu trebuie utilizate adrenalina, dopamina sau alte medicamente simpatomimetice cu activitate beta-agonistã pentru cã beta-stimularea poate agrava hipotensiunea arterialã. Pentru depistarea posibilelor aritmii, trebuie luatã în considerare monitorizarea cardiovascularã. Supravegherea si monitorizarea medicalã strictã trebuie sã continue pânã când pacientul este recuperat din punct de vedere clinic.

5.      PROPRIETÃTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietãti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeuticã: antipsihotice, diazepine, oxazepine si tiazepine, codul ATC N05AH03.

Olanzapina este un antipsihotic, antimaniacal si stabilizator al dispozitiei cu profil farmacologic larg, care include mai multe sisteme de receptori.

În studiile preclinice, olanzapina a demonstrat afinitate fatã de unii receptori (Ki; <100 nmetri) pentru serotoninã 5 -HT2A/2C, 5 -HT3, 5 -HT6, dopaminã D1, D2, D3, D4, D5, colinergici, muscarinici m1-m5, alfa1 adrenergici si pentru receptorii histaminergici H1. Studiile comportamentale cu olanzapinã la animale au evidentiat cã aceasta prezintã antagonism 5-HT serotoninergic, dopaminergic si colinergic, în concordantã cu profilul legãrii de receptori. Pe modele in vitro, olanzapina a demonstrat o afinitate mai mare pentru receptorii serotoninergici 5 -HT2 decât pentru receptorii dopaminergici D2 si, pe modele in vivo, o activitate mai mare pentru receptorii 5-HT2 decât pentru cei D2. Studiile electrofiziologice au demonstrat cã olanzapina reduce selectiv descãrcãrile neuronilor dopaminergici mezolimbici (A10), având totodatã actiune slabã asupra cãilor striatale (A9) implicate în functia motorie. Olanzapina a redus rãspunsul de evitare conditionatã, test elocvent pentru activitatea antipsihoticã, la doze mai mici decât cele care produc catalepsie, efect care indicã reactii adverse motorii. Spre deosebire de anumite alte medicamente antipsihotice, olanzapina determinã un rãspuns crescut într-un test "anxiolitic".

Studii de tomografie cu emisie de pozitroni (TEP) la voluntari sãnãtosi au evidentiat, pentru o dozã oralã unicã (10 mg) de olanzapinã un grad de ocupare mai mare a receptorilor 5 -HT2A decât a receptorilor dopaminergici D2. În plus, un studiu de imagisticã SPECT la pacienti cu schizofrenie a arãtat cã pacientii care prezintã rãspuns la olanzapinã au un grad de ocupare a receptorilor D2 striatali mai mic decât cei care prezintã rãspuns la alte antipsihotice si la risperidonã, dar comparabil cu cei care au rãspuns la clozapinã.

În ambele studii controlate cu placebo, precum si în douã din cele trei studii controlate cu un comparator activ, incluzând peste 2900 de pacienti cu schizofrenie, care au prezentat atât simptome negative, cât si pozitive, olanzapina s-a asociat cu ameliorãri superioare semnificative statistic, atât pentru simptomele negative, cât si pentru cele pozitive.

Într-un studiu comparativ, dublu-orb, multinational, care a inclus 1481 pacienti cu schizofrenie, tulburare schizoafectivã si tulburãri asociate având diferite grade de simptome depresive asociate (valoare medie initialã a scorului de 16,6 pe Montgomery-Asberg Depression Rating Scale), o analizã secundarã prospectivã a modificãrii scorului dispozitiei de la momentul initierii tratamentului pânã la întreruperea acestuia a demonstrat o îmbunãtãtire a acestui scor (p=0,001) semnificativ statistic în grupul tratat cu olanzapinã (-6,0) comparativ cu grupul tratat cu halopridol (-3,1).

La pacientii cu un episod maniacal sau mixt în cadrul tulburãrii bipolare, olanzapina a demonstrat eficacitate superioarã comparativ cu placebo si comparativ cu valproatul semisodic (divalproex) privind reducerea simptomelor maniacale timp de 3 sãptãmâni. Olanzapina a demonstrat si eficacitate comparabilã cu haloperidolul în ceea ce priveste proportia pacientilor cu remisiune simptomaticã a maniei si depresiei la 6 si 12 sãptãmâni. Într-un studiu de asociere terapeuticã, la pacientii tratati cu litiu sau valproat timp de minim 2 sãptãmâni, asocierea olanzapinei 10 mg (tratament asociat cu litiu sau valproat ) a determinat, dupã 6 sãptãmâni, o reducere mai mare a simptomelor maniacale decât în cazul monoterapiei cu litiu sau cu valproat.

Într-un studiu de prevenire a recurentelor episoadelor maniacale cu durata de 12 luni, la pacientii aflati în remisiune dupã tratament cu olanzapinã si care au fost apoi randomizati cu olanzapinã sau placebo, olanzapina a demonstrat superioritate semnificativã statistic comparativ cu placebo din punct de vedere al criteriului principal final de evaluare, recurenta tulburãrii bipolare. Olanzapina a demonstrat, de asemenea, avantaj semnificativ statistic comparativ cu placebo în ceea ce priveste prevenirea recurentelor episoadelor maniacale sau depresive.

Într-un al doilea studiu cu durata de 12 luni de prevenire a recurentelor episoadelor maniacale, la pacientii aflati în remisie dupã un tratament cu olanzapinã în asociere cu litiu si care au fost apoi randomizati cu olanzapinã sau litiu în monoterapie, olanzapina nu a fost semnificativ statistic inferioarã fatã de litiu din punct de vedere al criteriului principal final de evaluare, recurenta tulburãrii bipolare (olanzapina 30,0%, litiu 38,3%; p=0,055).

Într-un studiu de tratament asociat, cu durata de 18 luni, la pacienti cu episoade maniacale sau mixte, stabilizati cu olanzapinã si un stabilizator de dispozitie (valproat sau litiu), asocierea de lungã duratã dintre olanzapinã si litiu sau valproat nu a fost semnificativ statistic superioarã monoterapiei cu litiu sau valproat în întârzierea recurentei tulburãrii bipolare, definitã conform criteriilor diagnostice.

Adolescenti

Experienta la adolescenti (vârsta între 13 si 17 ani) este limitatã la date de eficacitate pe termen scurt în tratamentul schizofreniei (6 sãptãmâni) si al maniei asociate tulburãrii bipolare I (3 sãptãmâni), care au inclus mai putin de 200 adolescenti. Olanzapina a fost utilizatã într-un interval de dozaj flexibil începând de la 2,5 si ajungând la 20 mg pe zi. În timpul tratamentului cu olanzapinã, adolescentii au crescut semnificativ mai mult în greutate, comparativ cu adultii. Amploarea modificãrilor privind valorile în conditii de repaus alimentar ale colesterolului total, LDL-colesterolului, trigliceridelor si prolactinei (vezi pct. 4.4 si 4.8) a fost mai mare la adolescenti decât la adulti. Nu existã date privind mentinerea efectului si datele privind siguranta în administrarea de lungã duratã sunt limitate (vezi pct. 4.4 si 4.8).

5.2 Proprietãti farmacocinetice

Olanzapina se absoarbe bine dupã administrarea oralã, atingând concentratia plasmaticã maximã în decurs de 5 pânã la 8 ore. Absorbtia olanzapinei nu este influentatã de alimente. Biodisponibilitatea oralã absolutã comparativ cu administrarea intravenoasã nu a fost determinatã.

Olanzapina se metabolizeazã în ficat prin conjugare si oxidare. Metabolitul circulant principal este 10-N-glucuronoconjugatul, care nu traverseazã bariera hemato-encefalicã. Enzimele citocromului P450-CYP1A2 si P450-CYP2D6 contribuie la formarea metabolitilor N-dimetil si 2-hidroximetil; în studiile la animale ambii au prezentat activitate farmacologicã in vivo semnificativ mai micã decât olanzapina. Responsabilã de efectele farmacologice este, în principal, olanzapina netransformatã. La voluntarii sãnãtosi, dupã administrarea oralã, timpul mediu de înjumãtãtire plasmaticã prin eliminare al olanzapinei a variat în functie de vârstã si sex.

La vârstnicii (cu vârsta de cel putin 65 de ani) sãnãtosi, comparativ cu subiectii mai tineri, timpul mediu de înjumãtãtire plasmaticã prin eliminare a fost mai lung (51,8 ore comparativ cu 33,8 ore) si clearance-ul a fost mai mic (17,5 l/orã comparativ cu 18,2 l/orã). Variabilitatea farmacocineticã observatã la vârstnici se încadreazã în intervalul de variatie pentru subiectii mai tineri. La 44 de pacienti cu schizofrenie, cu vârsta > 65 de ani, dozele de la 5 pânã la 20 mg pe zi nu s-au asociat cu vreun profil deosebit al evenimentelor adverse.

La subiectii de sex feminin comparativ cu cei de sex masculin, timpul mediu de înjumãtãtire plasmaticã prin eliminare a fost ceva mai lung (36,7 ore comparativ cu 32,3 ore) si clearance-ul a fost mai mic (18,9 l/orã comparativ cu 27,3 l/orã). Cu toate acestea, olanzapina (5-20 mg) a demonstrat un profil de sigurantã comparabil la femei (n = 467) si la bãrbati (n = 869).

La pacientii cu insuficientã renalã (clearance- ul creatininei ≤ 10 ml/min) comparativ cu subiectii sãnãtosi, nu au existat diferente semnificative privind timpul mediu de înjumãtãtire prin eliminare (37,7 ore comparativ cu 32,4 ore) sau clearance-ul medicamentului (21,2 l/orã comparativ cu 25,0 l/orã). Într-un studiu de echilibru al maselor s-a evidentiat cã aproximativ 57% din olanzapina marcatã radioactiv s-a regãsit în urinã, în principal ca metaboliti.

La subiectii fumãtori cu insuficientã hepaticã usoarã, timpul mediu de înjumãtãtire plasmaticã prin eliminare (39,3 ore) a fost prelungit si clearance-ul (18,0 l/orã) a fost redus, comparativ cu subiectii nefumãtori sãnãtosi (48,8 ore, respectiv 14,1 l/orã).

La subiectii nefumãtori comparativ cu cei fumãtori (bãrbati si femei), timpul mediu de înjumãtãtire plasmaticã prin eliminare a fost prelungit (38,6 ore comparativ cu 30,4 ore) si clearance-ul a fost redus (18,6 l/orã comparativ cu 27,7 l/orã).

Clearance-ul plasmatic al olanzapinei este mai mic la subiectii vârstnici comparativ cu cei tineri, la femei comparativ cu bãrbati si la nefumãtori comparativ cu fumãtori. Cu toate acestea, importanta impactului vârstei, sexului sau fumatului asupra clearance-ului si timpului de înjumãtãtire plasmaticã este micã comparativ cu variabilitatea interindividualã generalã.

Într-un studiu la subiectii caucazieni, japonezi si chinezi, nu au existat diferente ale parametrilor farmacocinetici între cele trei populatii.

Legarea olanzapinei de proteinele plasmatice a fost de aproximativ 93% în intervalul concentratiilor plasmatice cuprinse între aproximativ 7 ng/ml si aproximativ 1000 ng/ml. Olanzapina se leagã predominant de albuminã si alfa1-glicoproteina-acidã.

Adolescenti

Adolescenti (cu vârsta cuprinsã între 13 si 17 ani): farmacocinetica olanzapinei este similarã la adolescenti si adulti. În studiile clinice, expunerea medie la olanzapinã a fost cu aproximativ 27% mai mare la adolescenti. Diferentele demografice dintre adolescenti si adulti includ o greutate corporalã medie mai micã si faptul cã mai putini adolescenti erau fumãtori. Este posibil ca asemenea factori sã contribuie la o expunere medie mai mare observatã la adolescenti.

5.3 Date preclinice de sigurantã

Toxicitate acutã (dupã dozã unicã)

Semnele de toxicitate oralã la rozãtoare au fost cele caracteristice pentru neurolepticele cu potentã mare: hipoactivitate, comã, tremor, convulsii clonice, salivatie si pierdere în greutate. Dozele letale medii au fost de aproximativ 210 mg/kg (soareci) si 175 mg/kg (sobolani). Câinii au tolerat doze orale unice de pânã la 100 mg/kg fãrã mortalitate. Semnele clinice au inclus sedare, ataxie, tremor, frecventã cardiacã crescutã, respiratie dificilã, miozã si anorexie. La maimute, dozele orale unice de pânã la 100 mg/kg au determinat o stare de prostratie si, la doze mai mari, semiconstientã.

Toxicitate dupã doze repetate

În studii cu durata de pânã la trei luni la soarece si de pânã la un an la sobolani si câini, efectele predominante au fost deprimarea SNC, efectele anticolinergice si tulburãrile hematologice periferice. Ca efect al deprimãrii SNC se dezvoltã toleranta. La doze mari, parametrii de crestere au fost scãzuti. La sobolani, efectele reversibile concordante cu cresterea prolactinei au inclus reducerea greutãtii ovarelor si uterului, precum si modificãri morfologice ale epiteliului vaginal si ale glandei mamare.

Toxicitate hematologicã

La fiecare specie s-au observat efecte asupra parametrilor hematologici, care au inclus reduceri dependente de dozã ale numãrului leucocitelor circulante la soarece si reduceri nespecifice ale numãrului leucocitelor circulante la sobolani; cu toate acestea, nu s-au evidentiat fenomene de citotoxicitate la nivelul mãduvei hematopoietice. La câtiva câini tratati cu 8 sau 10 mg/kg si zi (expunerea totalã la olanzapinã [ASC] de 12-15 ori mai mare decât pentru doza de 12 mg pe zi la om) s-a dezvoltat neutropenie, trombocitopenie sau anemie reversibile. La câinii cu citopenie nu au existat reactii adverse asupra celulelor progenitoare si proliferative din mãduva osoasã.

Toxicitate asupra functiei de reproducere

Olanzapina nu are efecte teratogene. La sobolanii masculi sedarea a afectat performanta functiei de reproducere. Perioada fertilã a fost afectatã la doze de 1,1 mg/kg (de trei ori mai mari decât doza maximã la om) si parametrii functiei de reproducere au fost influentati la sobolanii cãrora li s-au administrat doze de 3 mg/kg (de 9 ori doza maximã la om). La puii femelelor de sobolani cãrora li s-au administrat olanzapinã, s-au constatat întârzieri ale dezvoltãrii fetale si reduceri tranzitorii ale activitãtii puilor.

Mutagenitate

Olanzapina nu a prezentat potential mutagen sau clastogen într-o întreagã gamã de teste standard, care au inclus teste de mutatii bacteriene si teste in vitro si in vivo la mamifere.

Carcinogenitate

Pe baza rezultatelor studiilor la soarece si sobolani, s-a concluzionat cã olanzapina nu este carcinogenã.

6.      PROPRIETÃTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Nucleu:

Lactozã monohidrat

Amidon de porumb

Hidroxipropilcelulozã de joasã substitutie

Stearat de magneziu

Film:

Oprady II 33G28707 constând din:

Hipromelozã

Dioxid de titan (E 171)

Lactozã monohidrat

Macrogol 3000

Triacetinã

6.2     Incompatibilitãti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4     Precautii speciale pentru pãstrare

A se pãstra la temperaturi sub 30°C.

A se pãstra în ambalajul original pentru a fi protejat de luminã si umiditate.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Comprimatele filmate de Lapozan sunt disponibile în cutii cu 7, 14, 20, 28, 30, 35, 50, 56 sau 70 comprimate filmate în blistere din Al/Al.

Este posibil ca nu toate mãrimile de ambalaj sã fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementãrile locale.

7.       DETINÃTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATÃ

Medochemie Ltd.

1-10 Constantinoupoleos str., P.O. Box 51409, Limassol CY 3505, Cipru

8.       NUMÃRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATÃ

9.       DATA PRIMEI AUTORIZÃRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare- Decembrie 2009

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Noiembrie 2009

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Copyright © 2014 Info World. Termeni si conditii.