Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

GLETOR 20 mg
 
Denumire GLETOR 20 mg
Descriere Hipercolesterolemie
Preventia bolii cardiovasculare
Denumire comuna internationala ATORVASTATINUM
Actiune terapeutica HIPOCOLESTEROLEMIANTE SI HIPOTRIGLICERIDEMIANTE INHIBITORI AI HMG COA
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 20mg
Ambalaj Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 7 compr. film.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC C10AA05
Firma - Tara producatoare ACTAVIS HF. - ISLANDA
Autorizatie de punere pe piata GLENMARK PHARMACEUTICALS S.R.O. - REPUBLICA CEHA

Ai un comentariu sau o intrebare despre GLETOR 20 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> vali (vizitator) : la cei bun gletor
>> Dr. Petre : Este folosit in tratamentul dislipidemiiilor (nivelului crescut al lipidelor in sange, in general colesterol)...
>> dinu gheorghe (vizitator) : gelator atorvastatinum este acelasi cu sortis atorvastatinum ? va multumesc.
>> Dr. Petre : Nu este acelasi lucru, sunt medicamnte ce contin aceaasi substata activa fabricate de producatori diferiti...
>> ancuta (vizitator) : gletor si lipanthyl supra pot fi luate impreuna?va multumesc
>> Dr. Petre : Daca este necesar, da.
>> NUTIGEMENI (vizitator) : CARE E CEL MAI BUN LIPANTHYL SAU ATORVASTATINUM(GLETOR)??.MULTUMESC!!!
>> dr. Oana Iordache : Fiecare din aceste medicamente are propriile indicatii.
Prospect si alte informatii despre GLETOR 20 mg, comprimate filmate       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.         DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Gletor 20 mg comprimate filmate

2.      COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat contine: atorvastatină 20 mg (sub formă de atorvastatină calcică).

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.         FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

20 mg: comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de 9 mm.

4.         DATE CLINICE

4.1       Indicatii terapeutice

Hipercolesterolemie

Gletor este indicat ca adjuvant al dietei pentru scăderea valorilor crescute ale colesterolului total, LDL-colesterolului, apolipoproteinei B sau trigliceridelor la pacientii cu hipercolesterolemie primară, hipercolesterolemie familială heterozigotă sau hiperlipidemie combinată (mixtă) (cum sunt tipul IIa si IIb clasificarea Frederickson), atunci când răspunsul la dietă si alte măsuri nonfarmacologice nu sunt adecvate.

De asemenea, Gletor este indicat în asociere cu alte medicamente, de exemplu care reduc LDL-colesterolul sau în situatii în care nu au fost obtinute rezultate satisfăcătoare prin alte măsuri terapeutice care scad valoarea colesterolului total si a LDL-colesterolului la pacientii cu hipercolesterolemie familială homozigotă.

Preventia bolii cardiovasculare

Preventia evenimentelor cardiovasculare la pacientii cu risc estimat înalt pentru un prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca adjuvant pentru corectarea altor factori de risc

4.2 Doze si mod de administrare

Înainte de administrarea Gletor, pacientul trebuie să urmeze o dietă standard de scădere a colesterolului , dietă ce trebuie continuată în timpul tratamentului cu Gletor. Dozele se stabilesc individual, corespunzător valorilor initiale ale LDL-colesterolului, obiectivului terapiei si răspunsului fiecărui pacient. Doza initială uzuală este 10 mg o dată pe zi. Ajustarea dozelor se va face la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Doza maximă este 80 mg o dată pe zi. Doza zilnică trebuie administrată în priză unică si poate fi luată în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.

La pacientii cu boală coronariană diagnosticată sau la cei cu risc crescut de ischemie, obiectivele terapiei sunt valori ale LDL-colesterolului < 3 mmol/l (sau <115 mg/dl) si ale colesterolului total < 5 mmol/l (sau <190 mg/dl).

Hipercolesterolemia primară si hiperlipidemia combinată (mixtă)

La majoritatea pacientilor, doza adecvată este 10 mg Gletor pe zi. Răspunsul terapeutic este evident în primele 2 săptămâni, iar efectul terapeutic maxim este atins, de regulă, în decurs de 4 săptămâni. Efectul se mentine în timpul tratamentului de lungă durată.

Hipercolesterolemie familială heterozigotă

Doza initială este 10 mg Gletor pe zi. Dozele trebuie individualizate si ajustate la fiecare 4 săptămâni, până la doza de 40 mg pe zi. După aceea, fie se creste doza până la doza maximă de 80 mg pe zi, fie se administrează o doză de 40 mg atorvastatină o dată pe zi în asociere cu răsină fixatoare de acizi biliari.

Hipercolesterolemia familială homozigotă

Într-un studiu clinic la 64 pacienti, dintre care 46 cu hipercolesterolemie familială homozigotă, atorvastatina a fost administrată în doze de până la 80 mg. La acesti 46 pacienti, scăderea medie a LDL-colesterolului a fost de 21%.

Pacientii cu hipercolesterolemie familială homozigotă au fost tratati cu atorvastatină în doze de 10-80 mg pe zi în plus fată de alte tratamente hipolipemiante (de exemplu, medicamente care scad LDL-colesterolul), atunci când nu au fost obtinute rezultate adecvate cu alte tratamente.

Preventia bolii cardiovasculare

În cadrul studiilor de preventie primară doza a fost de 10 mg pe zi. Pentru a obtine valori ale LDL-colesterolului conform ghidurilor clinice curente, pot fi necesare doze mai mari.

Pacientii cu insuficientă renală

Afectiunile renale nu influentează concentratia plasmatică a atorvastatinei si nici efectele atorvastatinei asupra lipidelor sanguine si, de aceea, nu este necesară ajustarea dozelor.

Pacientii cu insuficientă hepatică

Gletor trebuie administrat cu prudentă pacientilor cu insuficientă hepatică (vezi pct. 4.4 si 5.2). Gletor este contraindicat la pacientii cu boală hepatică activă (vezi pct. 4.3).

Vârstnici

Eficacitatea si siguranta utilizării la dozele recomandate sunt similare la pacientii cu vârsta peste 70 de ani cu cele observate la adulti.

Copii si adolescenti

Tratamentul la copii si adolescenti se face numai sub supraveghere medicală de specialitate.

Experienta utilizării medicamentului la copii este limitată la un număr mic de pacienti (cu vârste de 4-17 ani), cu hiperlipidemii grave, cum este hipercolesterolemia familială homozigotă. Doza initială recomandată la acest grup populational este 10 mg atorvastatină pe zi. Doza poate fi crescută la 80 mg pe zi în functie de răspuns si tolerabilitate. Datele de sigurantă privind dezvoltarea nu au fost evaluate la această categorie de pacienti.

4.3        Contraindicatii

Gletor este contraindicat la:

Pacienti cu antecedente de hipersensibilitate la substanta activă sau la oricare din excipienti.

Pacienti cu boli hepatice active sau cresteri persistente inexplicabile ale transaminazelor serice, care depăsesc de 3 ori limita superioară a valorilor normale.

Pacienti cu miopatie.

Gravide sau femei care alăptează.

Femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează contraceptive.

4.4        Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Efecte hepatice

Înainte de începerea tratamentului si apoi periodic pe durata tratamentului trebuie efectuate teste ale functiei hepatice. La pacientii la care se constată semne sau simptome ale unei posibile afectiuni hepatice trebuie efectuate teste ale functiei hepatice. Pacientii la care se observă o crestere a valorilor transaminazelor trebuie monitorizati până la normalizarea acestor valori. În cazul cresterii valorilor transaminazelor de peste 3 ori fată de media limitei superioare a valorilor normale, se recomandă scăderea dozelor sau întreruperea tratamentului cu Gletor (vezi pct. 4.8).

Gletor trebuie administrat cu prudentă la pacientii care consumă cantităti considerabile de alcool si/sau la cei cu afectiuni hepatice în antecedente.

Accident vascular cerebral în antecedente

Într-o analiză post-hoc a subtipurilor de accident vascular cerebral la pacientii fără boală coronariană care au suferit recent un accident vascular cerebral sau AIT, s-a observat o incidentă mai mare a accidentelor vasculare cerebrale hemoragice la pacientii tratati cu 80 mg atorvastatină comparativ cu placebo. Acest risc crescut s-a observat în special la pacientii care la data înrolării în studiu suferiseră un AVC hemoragic sau infarct cerebral lacunar. Pentru pacientii cu AVC hemoragic sau infarct cerebral lacunar în antecedente, raportul între riscurile si beneficiile administrării de atorvastatină 80 mg nu este stabilit. Riscul potential al unui AVC hemoragic trebuie luat în considerare cu atentie înainte de initierea tratamentului (vezi pct. 5.1).

Efecte asupra musculaturii scheletice

Similar altor inhibitori ai HMG-CoA-reductazei, foarte rar, atorvastatina poate afecta musculatura scheletică si determina mialgie, miozită si miopatie, care poate evolua spre rabdomioliză, o afectiune gravă, caracterizată prin cresteri importante ale valorilor CPK (depăsind de 10 ori limita superioară a valorilor normale), mioglobinemie si mioglobinurie, care poate determina insuficientă renală.

Înainte de începerea tratamentului:

Atorvastatina trebuie utilizată cu prudentă la pacientii cu factori predispozanti pentru rabdomioliză. Concentratia de creatinfosfokinază (CPK) trebuie determinată înaintea initierii tratamentului cu statine în următoarele situatii:

Insuficientă renală.

Hipotiroidism.

Antecedente personale sau familiale de afectiuni musculare ereditare

Antecedente de miopatie în relatie cu utilizarea anterioară de statine sau fibrati.

Insuficientă hepatică si/sau consum excesiv de alcool.

La persoanele vârstnice (cu vârsta peste 70 ani). Necesitatea acestei determinări trebuie luată în considerare în functie de prezenta altor factori predispozanti prezentati mai sus.

În aceste situatii, trebuie evaluate cu atentie riscurile posibile ale tratamentului fată de beneficiile urmărite. De aceea, se recomandă monitorizarea clinică atentă a pacientilor. Dacă valoarea CPK este semnificativ crescută (depăsind de cinci ori limita superioară a valorilor normale), tratamentul nu trebuie initiat.

Determinările cretinfosfokinazei (CPK)

Creatinfosfokinaza nu trebuie determinată după efort fizic intens sau în prezenta oricărei alte cauze posibile de crestere a CPK, deoarece interpretarea rezultatelor devine dificilă. În cazul în care valoarea CPK este semnificativ crescută (depăsind de 5 ori limita superioară a valorilor normale), determinarea se repetă după 5-7 zile, pentru confirmarea rezultatelor.

În timpul tratamentului:

Pacientii trebuie rugati să semnaleze imediat mialgia, crampele sau fatigabilitatea musculară, mai ales dacă aceste simptome sunt însotite de afectarea stării generale sau febră.

Dacă aceste simptome apar în timpul tratamentului cu atorvastatină, trebuie determinată concentratia CPK si, în cazul unor cresteri semnificative (depăsind de cinci ori limita superioară a valorilor normale), tratamentul trebuie întrerupt.

Dacă simptomele musculare sunt severe si determină disconfort zilnic, chiar dacă valoarea CPK nu depăseste de cinci ori limita superioară a valorilor normale, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului.

Dacă simptomele se remit, iar concentratia CPK revine la normal, se poate avea în vedere reînceperea tratamentului cu atorvastatină sau cu o altă statină, cu utilizarea dozelor minime si monitorizarea atentă a pacientului.

Tratamentul cu atorvastatină trebuie întrerupt în cazul cresterii semnificative a concentratiei CPK

(depăsind de zece ori limita superioară a valorilor normale) sau dacă se suspectează sau se confirmă rabdomioliza.

Riscul de rabdomioloză creste atunci când atorvastatina este administrată concomitent cu anumite medicamente, cum sunt: ciclosporina, eritromicina, claritromicina, itraconazolul, ketoconazolul, nefazodona, niacina, gemfibrozilul, alti fibrati sau inhibitorii de protează HIV) De asemenea, riscul de miopatie poate creste prin administrarea concomitentă de atorvastatină si ezetimib. Dacă este posibil, se va lua în considerare utilizarea terapiilor alternative (care nu interactionează). În cazurile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente cu atorvastatina este necesară, beneficiul si riscul unui tratament concomitent trebuie evaluate atent. La pacientii care se află sub tratament cu medicamente care cresc concentratia plasmatică a atorvastatinei, este recomandată initierea tratamentului cu o doză mică de atorvastatină. În cazul administrării concomitente de ciclosporină, claritromicină sau itraconazol este recomandată reducerea dozei maxime de atorvastatină (vezi pct. 4.5).

Boală interstitială pulmonară

Cazuri exceptionale de boală interstitială pulmonară au fost raportate în relatie cu unele statine, în special în cazul tratamentului de lungă durată (vezi pct. 4.8). Simptomele cu care se prezintă pacientul pot include dispnee, tuse neproductivă si deteriorarea stării generale de sănătate (oboseală, scădere în greutate si febră). Dacă se suspectează că pacientul a dezvoltat boală interstitială pulmonară, tratamentul cu statină trebuie întrerupt.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Riscul aparitiei unei miopatii este crescut în timpul utilizării concomitente de inhibitori ai HMG-CoA-reductazei cu ciclosporină, fibrati, antibiotice macrolidice, inclusiv eritromicina, antimicotice azolice, inibitori de protează HIV sau niacină si, în cazuri foarte rare, a apărut rabdomioloză si insuficientă renală secundară mioglobinuriei.

De aceea, în cazul tratamentului concomitent trebuie evaluat cu atentie raportul dintre beneficiu si risc. În cazurile în care este necesară administrarea concomitentă a acestor medicamente cu atorvastatina, trebuie evaluate atent riscurile si beneficiile unui tratament concomitent. La pacientii care se află sub tratament cu medicamente care cresc concentratia plasmatică a atorvastatinei, este recomandată initierea tratamentului cu o doză mai mică de atorvastatină. În cazul ciclosporinei, claritromicinei si itraconazolului, cea mai mică doză de atorvastatină trebuie luată în considerare si se recomandată monitorizarea clinică adecvată a acestor pacienti (vezi pct. 4.4).

Inhibitori ai izoenzimei 3A4 a citocromului P450: Atorvastatina este metabolizată de izoenzima 3A4 a citocromului P450. Când atorvastatina este administrată concomitent cu inhibitori ai izoenzimei 3A4 a citocromului P450 (de exemplu ciclosporină, antibiotice macrolidice, inclusiv eritromicină si claritromicină, nefazodonă, antimicotice azolice, inclusiv itraconazol si inhibitori de protează HIV) pot apărea interactiuni. De aceea, se recomandă prudentă în cazul administrării concomitente a atorvastatinei cu aceste medicamente, deoarece pot determina cresterea concentratiei plasmatice a atorvastatinei (vezi pct. 4.4).

Inhibitori ai proteinei transportoare:

Atorvastatina si metabolitii acesteia sunt substraturi ale transportorilor OATP1B1. În urma administrării concomitente de atorvastatină 10 mg si ciclosporină 5,2 mg/kg si zi a rezultat o crestere de 7,7 ori a expunerii la atorvastatina. În cazurile în care administrarea concomitentă de atorvastatină cu ciclosporină este necesară, doza de atorvastatină nu trebuie să depăsească 10 mg.

Eritromicină, claritromicină: Eritromicina si claritromicina sunt cunoscuti inhibitori ai citocromului P450 3A4. Administrarea concomitentă de atorvastatină 80 mg o dată pe zi si de eritromicină (500 mg de 4 ori pe zi) a dus la o crestere de 33% a expunerii totale la atorvastatină. Administrarea concomitentă de atorvastatină 10 mg o dată pe zi si claritromicină (500 mg de 2 ori pe zi) a dus la cresterea de 3,4 ori a expunerii la atorvastatină. În cazurile în care administrarea concomitentă de claritromicină si atorvastatină este necesară, se recomandă o doză de întretinere mai mică de atorvastatină. La doze mai mari de 40 mg, se recomandă monitorizarea clinică adecvată a acestor pacienti.

Itraconazolul: Administrarea concomitentă de atorvastatină 20 mg până la 40 mg si itraconazol 200 mg pe zi a determinat cresterea de 1,5-2,3 ori a expunerii la atorvastatină În cazurile în care administrarea concomitentă de itraconazol si atorvastatină este necesară, se recomandă o doză de întretinere mai mică de atorvastatină. La doze mai mari de 40 mg, se recomandă monitorizare clinică adecvată a acestor pacienti.

Inhibitorii proteazei: Administrarea concomitentă de atorvastatină si inhibitori de protează cunoscuti ca inhibitori ai izoenzimei 3A4 a citocromului P450 determină cresterea concentratiei plasmatice a atorvastatinei.

Clorhidrat de diltiazem: Administrarea concomitentă de atorvastatină 40 mg cu diltiazem 240 mg a dus la o crestere cu 51% a expunerii la atorvastatină. După initierea tratamentului cu diltiazem sau după ajustări ale dozelor, se recomandă monitorizarea clinică adecvată a acestor pacienti.

Ezetimib: Utilizarea ezetimib în monoterapie este asociată cu miopatia. De aceea, riscul de miopatie poate fi crescut prin administrarea concomitentă de ezetimib si atorvastatină.

Sucul de grapefruit: Acesta contine unul sau mai multi inhibitori ai CYP3A4 si poate determina cresterea concentratiei plasmatice a medicamentelor metabolizate de CYP3A4. Consumul a 240 ml suc de grapefruit a dus la cresterea ASC a atorvastatinei cu 37% si la scăderea ASC pentru metabolitul activ orto-hidroxi cu 20,4%. Consumul unor cantităti mari de suc de grapefruit (peste 1,2 litri pe zi, timp de 5 zile) a determinat cresterea de 2,5 ori a ASC a atorvastatinei si de 1,3 ori a ASC pentru inhibitorii activi ai HMG-CoA-reductazei (atorvastatina si metabolitii săi).De aceea, nu se recomandă consumul de cantităti mari de suc de grapefruit în timpul tratamentului cu atorvastatină.

Inductori ai izoenzimei 3A4 a citocromului P450: Administrarea concomitentă de atorvastatină cu inductori ai citocromului P450 3A (de exemplu, efavirenz, rifampicină, sunătoare) poate conduce la scăderi variabile ale concentratiei plasmatice de atorvastatină. Datorită mecanismului de interactiune dual al rifampicinei (inductor al citocrom P450 3A si inhibitor al transportorului de captare hepatocitar al OATP1B1), se recomandă administrarea simultană a atorvastatinei si rifampicinei, atâta timp cât întârzierea administrării atorvastatinei după administrarea rifampicinei a fost asociată cu o reducere semnificativă a concentratiei plasmatice a atorvastatinei.

Alte tratamente concomitente:

Gemfibrozilul/fibrati: Utilizarea fibratilor în monoterapie este asociată, ocazional, cu miopatia .Riscul de inducere a miopatiei de către atorvastatină poate fi crescut în cazul administrării concomitente cu fibrati. Administrarea concomitentă a 600 mg gemfibrozil de două ori pe zi duce la o crestere cu 24% a expunerii la atorvastatină

Digoxina: Administrarea concomitentă de doze repetate de digoxină si 10 mg atorvastatină nu a influentat concentratia plasmatică la starea de echilibru a digoxinei. Totusi, concentratia de digoxină a crescut cu aproximativ 20% atunci când digoxina a fost administrată zilnic concomitent cu 80 mg atorvastatină. Această interactiune se poate explica prin inhibarea unei proteine membranare de transport – glicoproteina P. Pacientii tratati cu digoxină trebuie monitorizati cu atentie.

Contraceptive orale: Administrarea concomitentă de atorvastatină si contraceptive orale a determinat cresterea concentratiei plasmatice de noretisteronă si etinilestradiol. Aceste cresteri ale concentratiilor trebuie luate în considerare atunci când se stabilesc dozele de contraceptive orale.

Colestipolul: Concentratiile plasmatice ale atorvastatinei si ale metabolitilor săi activi au scăzut (cu aproximativ 25%) la administrarea concomitentă de colestipol si atorvastatină. Totusi, efectul hipolipemiant a fost mai mare la administrarea asociată de colestipol si atorvastatină, comparativ cu administrarea în monoterapie a fiecărui medicament.

Antiacidele: Administrarea concomitentă de atorvastatină si formulări lichide orale cu antiacide, continând hidroxid de magneziu si hidroxid de aluminiu, a determinat scăderea concentratiei plasmatice a atorvastatinei si a metabolitilor săi activi cu aproximativ 35%; totusi scăderea LDL-colesterolului nu a fost influentată.

Warfarina: Administrarea concomitentă de atorvastatină si warfarină a determinat o scădere minoră a timpului de protombină în timpul primelor zile de tratament, cu revenire la valorile normale în decurs de 15 zile de tratament cu atorvastatină. Cu toate acestea, pacientii tratati cu warfarină trebuie supravegheati atent în cazul asocierii atorvastatinei la schema terapeutică.

Fenazona: Administrarea concomitentă de atorvastatină cu fenazonă a influentat putin sau nu a influentat deloc clearance-ul fenazonei.

Cimetidina: Într-un studiu de interactiune medicamentosă între cimetidină si atorvastatină nu au fost observate interactiuni.

Amlodipina: Într-un studiu de evaluare a interactiunilor medicamentoase la pacienti sănătosi, administrarea concomitentă de atorvastatină în doze de 80 mg si amlodipină în doze de 10 mg a condus la cresterea cu 18% a expunerii la atorvastatină.

Alte medicamente: În cadrul studiilor clinice în care atorvastatina a fost administrată concomitent cu medicamente antihipertensive sau antidiabetice orale, nu au fost observate interactiuni semnificative clinic.

4.6        Sarcina si alăptarea

Gletor este contraindicat în sarcină si alăptare (vezi pct. 4.3). Femeile aflate la vârstă fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului. Siguranta administrării atorvastatinei în timpul sarcinii si alăptării nu a fost stabilită. (vezi pct. 4.3).

Studiile la animale au evidentiat faptul că inhibitorii HMG-CoA-reductazei pot influenta dezvoltarea embrionilor si a fetilor. Administrarea de atorvastatină în doze mai mari de 20 mg/kg si zi (expunere sistemică clinică) la femele de sobolan în perioada gestatiei si alăptării afectează supravietuirea postnatală si întârzie dezvoltarea puilor. La sobolan, concentratiile plasmatice ale atorvastatinei si ale metabolitilor săi activi sunt similare concentratiilor din lapte. La om, nu se cunoaste dacă atorvastatina se excretă în laptele matern.

La sobolan, concentratiile plasmatice ale atorvastatinei si ale metabolitilor săi activi sunt similare concentratiilor din lapte. La om, nu se cunoaste dacă atorvastatina sau metabolitii săi se excretă în laptele matern (vezi pct. 5.3).

4.7        Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Atorvastatina nu are nicio influentă sau are o influentă neglijabilă asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8        Reactii adverse

Cele mai frecvente reactii adverse care se pot astepta sunt simptome la nivelul tractului gastro-intestinal, incluzând constipatie, flatulentă, dispepsie, dureri abdominale, care de obicei se remit pe parcursul tratamentului. În timpul studiilor clinice, mai putin de 2% dintre pacienti au renuntat la tratament din cauza reactiilor adverse determinate de atorvastatină.

Lista următoare de reactii adverse se bazează pe rezultatele obtinute din studiile clinice si din experienta după punerea pe piată.

Estimarea frecventei evenimentelor a fost facută utilizând următoarele criterii conventionale: frecvente (≥1/100, <1/10); mai putin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000).

Tulburări hematologice si limfatice:

Mai putin frecvente: Trombocitopenie.

Tulburări ale sistemului imunitar:

Frecvente: Hipersensibilitate.

Foarte rare: Anafilaxie

Tulburări endocrine:

Mai putin frecvente: Alopecie, hiperglicemie sau hipoglicemie, pancreatită.

Tulburări psihice:

Frecvente: Insomnie.

Mai putin frecvente: Amnezie.

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente: Cefalee, ameteli, parestezii, hipoestezie.

Mai putin frecvente: Neuropatie periferică.

Foarte rare: Disgeuzie

Tulburări oculare:

Foarte rare: tulburări vizuale.

Tulburări acustice si vestibulare:

Mai putin frecvente: Tinitus.

Foarte rare: pierderea auzului.

Tulburări gastro-intestinale:

Frecvente: Constipatie, flatulentă, dispepsie, greată, diaree.

Mai putin frecvente: Anorexie, vărsături.

Tulburări hepatobiliare:

Rare: Hepatită, icter colestatic.

Foarte rare: Insuficientă hepatică.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat:

Frecvente: Eruptii cutanate tranzitorii, prurit.

Mai putin frecvente: Urticarie.

Foarte rare: Edem angioneurotic, eruptie buloasă (inclusiv eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson si necroliză toxică epidermică).

Tulburări musculoscheletice si ale tesutului conjuctiv:

Frecvente: Mialgii, artralgii.

Mai putin frecvente: Miopatie.

Rare: Miozită, rabdomioliză ,crampe musculare.

Foarte rare: ruptură de tendon.

Tulburări ale aparatului genital si sânului:

Mai putin frecvente: Impotentă

Foarte rare: ginecomastie.

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare:

Frecvente: astenie, durere toracică, durere lombară, edem periferic, fatigabilitate.

Mai putin frecvente: stare generală de rău, crestere în greutate.

Investigatii diagnostice:

Similar altor inhibitori ai HMG-CoA-reductazei, la pacientii tratati cu atorvastatină au fost raportate cresteri ale valorilor trasaminazelor serice. Aceste modificări au fost de obicei usoare, tranzitorii si nu au necesitat întreruperea tratamentului. Cresteri semnificative clinic (depăsind de trei ori limita superioară a valorilor normale) ale trasaminazelor serice au fost observate la 0,8% din pacientii tratati cu atorvastatină. Aceste cresteri au fost proportionale cu doza si au fost reversibile la toti pacientii.

În cadrul studiilor clinice, la 2,5% din pacientii tratati cu atorvastatină au fost observate cresterea valorilor creatin-fosfokinazei (CPK) (depăsind de trei ori limita superioară a valorilor normale), similar altor inhibitori de HMG-CoA-reductază. La 0,4% din pacientii tratati cu atorvastatină, cresterea valorilor a fost de peste 10 ori limita superioară a valorilor normale (vezi pct. 4.4).

Următoarele reactii adverse au fost raportate în legătură cu unele statine: Tulburări de somn, inclusiv cosmaruri

•     Pierderea memoriei

•     Disfunctie sexuală

•     Depresie

•     Cazuri exceptionale de boală interstitială pulmonară, în special în cazul tratamentului de lungă durată (vezi pct. 4.4)

4.9       Supradozaj

Nu există tratament specific în cazul supradozajului cu Gletor. În caz de supradozaj, pacientul trebuie tratat simptomatic si, dacă este necesar, se instituie tratament de sustinere. Trebuie monitorizate testele hepatice si valorile plasmatice ale CPK. Datorită legării în proportie mare a substantei de proteinele plasmatice, nu se asteaptă ca hemodializa să determine o crestere semnificativă a clearance-ului atorvastatinei.

5.         PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1       Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai HMG CoA reductazei, codul ATC: C10AA05

Atorvastatina este un inhibitor selectiv, competitiv al HMG-CoA reductazei, enzimă care controlează viteza de transformare a 3 hidroxi-3 metil-glutaril-coenzimei A în mevalonat, un precursor al sterolilor, inclusiv al colesterolului. În ficat, trigliceridele si colesterolul sunt încorporate în VLDL (lipoproteine cu densitate foarte mică) si eliberate în plasmă pentru a fi distribuite în tesuturile periferice. Lipoproteinele cu densitate mică (LDL) rezultă din VLDL si sunt apoi catabolizate în principal prin receptorii cu afinitate mare pentru LDL (receptorii LDL).

Atorvastatina scade concentratia de colesterol si lipoproteine din plasmă prin inhibarea HMG-CoA-reductazei si a sintezei colesterolului în ficat. De asemenea, atorvastatina creste numărul receptorilor LDL din membrana celulară hepatică, astfel încât se accelerează captarea si catabolizarea LDL.

Atorvastatina scade sinteza de LDL si numărul particulelor de LDL. Atorvastatina determină o crestere marcată si continuă a activitătii receptorilor LDL legată de îmbunătătirea calitativă a particulelor LDL circulante. Atorvastatina scade semnificativ LDL-colesterolul la pacientii cu hipercolesterolemie familială homozigotă, pacienti care, în mod normal, nu răspund la medicatia hipolipemiantă obisnuită.

Într-un studiu privind relatia doză-răspuns s-a demonstrat că atorvastatina scade valoarea colesterolului total (30-46%), a LDL-colesterolului (41-61%), a apolipoproteinei B (34-50%) si a trigliceridelor (14-33%), dar, în acelasi timp, determină în proportii variabile cresterea HDL-colesterolului si a apolipoproteinei A1. Aceste rezultate sunt valabile si la pacientii cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, forme non-familiale de hipercolesterolemie, hiperlipidemii mixte, inclusiv la pacienti cu diabet zaharat non-insulino-dependent.

S-a dovedit că scăderile colesterolului total, LDL-colesterolului si apolipoproteinei B reduc riscul de evenimente cardiovasculare si mortalitatea cardiovasculară.

Ateroscleroză

În studiul REVERSAL (Reversing Atherosclerosis with Aggressive Lipid-Lowering), efectul agresiv hipolipemiant al atorvastatinei 80 mg si efectul hipolipemiant standard cu pravastatină 40 mg asupra aterosclerozei coronariene au fost evaluate prin ultrasonografie intravasculară (USIV), în cursul angiografiei, la pacientii cu coronaropatie.

În acest studiu clinic randomizat, dublu-orb, multicentric si controlat, USIV a fost realizată la momentul initial si la 18 luni de tratament la 502 pacienti. În grupul tratat cu atorvastatină (n=253) ateroscleroza nu a progresat.

Modificarea procentuală mediană fată de momentul initial a volumului total al ateromului (criteriul principal al studiului), a fost de -0,4% (p=0,98) pentru grupul tratat cu atorvastatină si +2,7% (p=0,001) pentru grupul tratat cu pravastatină (n=249). La compararea cu pravastatina, efectele atorvastatinei au fost diferite statistic semnificativ (p=0,02). Efectul terapiei hipolipemiante intense asupra criteriilor de evaluare cardiovasculare (de exemplu, necesitatea revascularizării, infarct miocardic non-fatal, deces de cauză coronariană) nu a fost investigat în acest studiu.

În grupul tratat cu atorvastatină, LDL-colesterol a fost redus la o valoare medie de 2,04 mmol/l ± 0,8 (78,9 mg/dl ± 30) fată de valoarea initială de 3,98 mmol/l ± 0,7.

În cazul grupului tratat cu pravastatină, LDL-colesterol a fost redus la o valoare medie de 2,85 mmol/l ± 0,7 (110 mg/dl + 26) fată de 3,89 mmol/l ± 0,7 (150 mg/dl + 28) la momentul initial (p<0,0001). De asemenea, atorvastatina a redus semnificativ valoarea medie a colesterolului total cu 34,1% (pravastatina: -18,4%, p<0,0001), valoarea medie a trigliceridelor cu 20% (pravastatina: -6,8%, p<0,0009) si valoarea medie a apolipoproteinei B cu 39,1% (pravastatina: -22%, p<0,0001).

Atorvastatina a dus la cresterea HDL-colesterol mediu cu 2,9% (pravastatina: +5,6%, p=NS).

În cazul grupului tratat cu atorvastatină a fost înregistrată o reducere medie de 36,4% a proteinei C reactive, fată de 5,2% în cazul grupului cu pravastatină (p<0,0001).

Rezultatele studiului au fost obtinute cu doza de 80 mg. Prin urmare, acestea nu pot fi extrapolate dozelor mai mici.

Siguranta si tolerabilitatea tratamentului au fost comparabile la cele două grupuri.

În acest studiu nu a fost investigat efectul hipolipemiant intensiv al atorvastatinei asupra morbiditătii si mortalitătii cardiovasculare. De aceea, semnificatia clinică a rezultatelor cu privire la preventia primară si secundară a evenimentelor cardiovasculare este necunoscută.

Hipercolesterolemia familială heterozigotă la copii

Într-un studiu dublu-orb, controlat fată de placebo, urmat de o fază deschisă, 187 de băieti si fete post-menarhă cu vârste între 10-17 ani (vârsta medie 14,1 ani) cu hipercolesterolemie familială heterozigotă (HF) sau hipercolesterolemie severă au fost randomizati la atorvastatină (n=140) sau placebo (n=47) timp de 26 săptămâni si apoi toti au primit atorvastatină timp de 26 săptămâni. Includerea în studiu a necesitat 1) un nivel initial al LDL-C ≥ 4,91 mmol/l sau 2) un nivel initial al LDL-C ≥ 4,14 mmol/l si antecedente familiale de HF sau dovezi de boală cardiovasculară prematură la o rudă de gradul întâi sau doi. Valoarea initială medie a LDL-C a fost de 5.65 mmol/l (interval: 3,58-9,96) în grupul tratat cu atorvastatină comparativ cu 5,95 mmol/l (interval 4,14- 8,39 mmol/l) în grupul placebo. Doza de atorvastatină (o dată pe zi) a fost de 10 mg în primele 4 săptămâni si până la 20 mg dacă nivelul de LDL-C a fost >3,36 mmol/l. Numărul pacientilor tratati cu atorvastatină care au necesitat crestere a dozei până la 20 mg după săptămâna 4 de tratament în faza dublu-orb a fost de 80 (57,1%).

Atorvastatina a redus semnificativ concentratiile plasmatice de cholesterol total, LDL-C, trigliceride si apolipoproteină B în timpul celor 26 săptămâni de fază dublu-orb (vezi Tabelul 1).

TABELUL 1. Efectele hipolipemiante ale atorvastatinei la adolescenti băieti si fete cu hipercolesterolemie familială heterozigotă sau hipocolesterolemie severă (media procentuală a modificării fată de momentul initial la populatia în intentie de tratament)

DOZE

N

C- total

LDL-C

HDL-C

TG

Apo B

Placebo

47

-1,5

-0,4

-1,9

1,0

0,7

Atorvastatină

140

-31,4

-39,6

2,8

-12,0

-34,0

Valoarea medie obtinută a LDL-C a fost de 3,38 mmol/l (interval: 1,81-6,26 mmol/l) în grupul tratat cu atorvastatină comparativ cu 5,91 mmol/l (interval 3,93-9,96 mmol/l) în grupul placebo, în timpul celor 26 de săptămâni ale fazei dublu-orb.

În acest studiu controlat restrâns, nu s-a observat vreun efect asupra cresterii sau maturării sexuale la băieti sau asupra duratei menstruatiei la fete. Atorvastatina nu a fost studiată în trialuri clinice controlate la pacienti în perioada pre-pubertală sau la pacienti cu vârsta mai mică de 10 ani. Siguranta si eficacitatea dozelor mai mari de 20 mg nu a fost studiată în trialuri controlate la copii. Eficacitatea pe termen lung a tratamentului cu atorvastatină din timpul copilăriei pentru a reduce morbiditatea si mortalitatea la vârsta adultă nu a fost stabilită.

Boală coronariană acută

În studiul de urmărire profilactică „Early Recurrent Ischaemic Events in Acute coronary Syndromes” (MIRACL) a fost evaluată administrarea de atorvastatină 80 mg comparativ cu placebo la 3086 pacienti cu boală coronariană acută, incluzând angină pectorală instabilă sau infarct miocardic acut fără undă Q (atorvastatină n=1538; placebo=1548). Tratamentul a fost început în faza acută după ce pacientul a fost spitalizat si a durat o perioadă de 16 săptămâni Tratamentul cu atorvastatină 80 mg pe zi a crescut intervalul de timp până la aparitia criteriului de evaluare principal combinat, definit ca deces de orice cauză, IM non-letal, stop cardiac resuscitat sau angină pectorală cu dovadă de ischemie miocardică necesitând spitalizare, indicând o reducere a riscului de 16% (p=0,048).

Aceasta s-a datorat, în principal, unei reduceri cu 26% (p=0,018). a respitalizării pentru angină pectorală cu dovadă de ischemie miocardică. Celelalte criterii de evaluare secundare nu au atins semnificatie statistică în mod separat (global: placebo: 22,2%, atorvastatină 22,4%).

Profilul de sigurantă al atorvastatinei în cadrul studiului MIRACL a fost în concordantă cu ceea ce este descris la punctul 4.8.

Preventia bolii cardiovasculare

Efectul atorvastatinei asupra bolii coronariene letale si non-letale a fost evaluat într-un studiu randomizat, dublu orb, controlat cu placebo, Bratul de Scădere a Lipidelor din Studiul Anglo-Scandinav al Obiectivelor Finale Cardiace (ASCOT-LLA-the Anglo-Scandinavian Cardiac Outcomes Trial Lipid Lowering Arm). Pacientii au fost hipertensivi, cu vârsta cuprinsă între 40-79 de ani, fără infarct mocardic anterior sau tratament antianginos si cu valori ale colesterolului total ≤6,5 mmol/l (251 mg/dl). Toti pacientii au avut cel putin 3 factori pre-definiti de risc cardiovascular: sex masculin, vârsta ≥55 de ani, fumat, diabet zaharat, antecedente de boală coronariană la o rudă de gradul întâi, colesterol total: HDL-colesterol >6, boală vasculară periferică, hipertrofie ventriculară stângă, eveniment cerebrovascular în antecedente, anomalie ECG specifică, proteinurie/albuminurie. S-a estimat că nu toti pacientii inclusi au avut un grad de risc ridicat pentru un prim eveniment cardiovascular.

Pacientii au fost tratati cu terapie antihipertensivă (schemă de administrare bazată fie pe amlodipină, fie pe atenolol) si, fie cu atorvastatină 10 mg zilnic (n=5168), fie cu placebo (n=5137).

Efectul de reducere a riscului relativ si absolut cu atorvastatină a fost următorul:

Eveniment

Reducerea riscului relativ (%)

Numărul de evenimente (atorvastatină fată de placebo)

Reducerea riscului absolut

(%)1

Valoarea p

BC letală plus IM non-letal

36%

100 fată de 154

1,1%

0,0005

Totalul evenimentelor cardiovasculare si al procedurilor de revascularizare

20%

389 fată de 483

1,9%

0,0008

Totalul evenimentelor coronariene

29%

178 fată de 247

1,4%

0,0006

1 Pe baza diferentelor în rata brută a evenimentelor apărute într-o durată mediană de urmărire de 3,3 ani.

BC= boală coronariană; IM= infarct miocardic.

Mortalitatea totală si mortalitatea cardiovasculară nu au fost reduse semnificativ (185 fată de 212 evenimente, p=0,17 si 74 fată de 82 evenimente, p=0,51). În cadrul analizelor de subgrup în functie de vârstă (81% bărbati, 19% femei), un efect benefic al atorvastatinei a fost observat la bărbati, dar nu a putut fi stabilit si la femei, posibil datorită ratei mici de evenimente în subgrupul de sex feminin. Mortalitatea globală si cardiovasculară au fost numeric mai mari la pacientii de sex feminin (38 fată de 30 si 17 fată de 12), dar aceastea nu au fost semnificative statistic. A existat o interactiune semnificativă a tratamentului în functie de tratamentul antihipertensiv de bază. Criteriul de evaluare principal (BC letală plus IM non-letal) a fost semnificativ redus de către atorvastatină la pacientii tratati cu Amlodipină (RR 0,47 (0,32-0,69) p=0,00008), dar nu si la cei tratati cu atenolol (RR 0,83 (0,59-1,17), p=0,287).

Efectul atorvastatinei asupra bolii cardiovasculare letale si non-letale a fost, de asemenea, evaluat într-un studiu randomizat, dublu orb, multicentric, controlat cu placebo, Studiul Colaborativ cu Atorvastatină în Diabetul zaharat (CARDS-the Collaborative Atorvastatin Diabetes Study) la pacientii cu diabet zaharat de tip 2, cu vârsta cuprinsă între 40-75 ani, fără antecedente de boala cardiovasculară si cu LDL-colesterol ≤ 4,14 mmol/l (160 mg/dl) si trigliceride ≤ 6,78 mmol/l (600 mg/dl). Toti pacientii au avut cel putin unul dintre următorii factori de risc: hipertensiune arterială, fumători activi, retinopatie, microalbuminurie sau macroalbuminurie.

Pacientii au fost tratati cu atorvastatină 10 mg zilnic (n=1428) sau placebo (n=1410) pentru o durată mediană de urmărire de 3,9 ani.

Efectul de reducere a riscului relativ si absolut cu atorvastatină a fost următorul:

Eveniment

Reducerea riscului relativ (%)

Numărul de evenimente (atorvastatină fată de placebo)

Reducerea riscului absolut (%)1

Valoarea p

Evenimente cardiovasculare majore (IMA letal si non-letal, IM silentios, deces prin BC acută, angină instabilă, BAC, ACTP, revascularizare, accident vascular cerebral)

37%

83 fată de 127

3,2%

0,0010

IM (IMA letal si non-letal, IM silentios)

42%

38 fată de 64

1,9%

0,0070

Accident vascular cerebral (letal si non-letal)

48%

21 fată de 39

1,3%

0,0163

1 Pe baza diferentelor în rata brută a evenimentelor care au apărut într-o durată mediană de urmărire de 3,9 ani.

IMA= infarct miocardic acut, BAC=bypass aortocoronarian; BC= boală coronariană

IM=infarct miocardic; ACTP= angioplastie coronariană transluminală percutanată.

Nu există dovada unei diferente în efectul tratamentului în functie de sexul pacientului, vârstă sau valoarea initială a LDL-colesterol.

A fost observată o tendintă favorabilă în ceea ce priveste rata mortalitătii (82 de decese în grupul placebo fată de 61 decese în grupul cu atorvastatină, p=0,0592).

Accident vascular cerebral anterior

În studiul SPARCL (Stroke Prevention by Aggressive Reduction in Cholesterol Levels), efectul administrării atorvastatinei 80 mg o dată pe zi a fost evaluat si comparat cu placebo la 4731 pacienti fără antecedente de boală coronariană (BC)care au avut un accident vascular cerebral sau un atac ischemic tranzitor (AIT) în ultimele 6 luni. Pacientii au fost în proportie de 60% bărbati, cu vârsta între 21 - 92 de ani (63 de ani media de vârstă) si care aveau o valoare initială medie a LDL de 133 mg/dl (3,4 mmol/l). Valoarea medie a LDL-colesterolului a fost de 73 mg/dl (1,9 mmol/l) în timpul tratamentului cu atorvastatină si 129 mg/dl (3,3 mmol/l) în timpul tratamentului cu placebo. Durată mediană de urmărire a fost de 4,9 ani.

Atorvastatina 80 mg a redus riscul criteriului de evaluare principal de accident vascular cerebral letal sau non-letal cu 15% (RR 0,85; 95% IÎ, 0,72 - 1,00; p=0,05 sau 0,84; 95% IÎ, 0,71 - 0,99; p = 0,03 după ajustarea factorilor initiali) comparativ cu placebo. Mortalitatea de toate cauzele a fost de 9,1% (216/2365) pentru atorvastatină fată de 8,9% (211/2366) pentru placebo.

Într-o analiză post-hoc, atorvastatina 80 mg a redus incidenta accidentului vascular cerebral ischemic (218/2365, 9,2% fată de 274/2366, 11,6%, p=0,01) si a crescut incidenta accidentului vascular cerebral hemoragic (55/2365, 2,3% fată de 33/2366, 1,4%, p=0,02) comparativ cu placebo.

•     La pacientii care au intrat în studiu având un accident vascular cerebral hemoragic în antecedente, riscul accidentului vascular cerebral hemoragic a fost crescut (7/45 pentru atorvastatină fată de 2/48 pentru placebo; RR 4,06; 95% IÎ, 0,84 - 19,57) si riscul pentru accidentul vascular cerebral ischemic a fost similar pentru ambele grupuri (3/45 pentru atorvastatină fată de 2/48 pentru placebo; RR 1,64; 95% IÎ, 0,27 - 9,82).

•     Riscul unui accident vascular cerebral hemoragic a fost crescut la pacientii care suferiseră anterior intrării în studiu un infarct cerebral lacunar (20/708 pentru atorvastatină fată de 4/701 pentru placebo; RR 4,99; 95% IÎ, 1,71 - 14,61), dar a scăzut riscul de accident vascular cerebral ischemic la acesti pacienti (79/708 pentru atorvastatină fată de 102/701 pentru placebo; RR 0,76; 95% IÎ, 0,57 - 1,02). Este posibil ca riscul net al unui accident vascular cerebral să crească la pacientii cu infarct cerebral lacunar în antecedente si care au fost tratati cu atorvastatină 80 mg pe zi.

Mortalitatea totală (de toate cauzele) a fost de 15,6% (7/45) pentru atorvastatină fată de 10,4% (5/48) pentru placebo la subgrupul de pacienti cu accident vascular cerebral hemoragic în antecedente. Mortalitatea de toate cauzele a fost de 10,9% (77/708) pentru atorvastatină fată de 9,1% (64/701) pentru placebo la subgrupul de pacienti cu infarct cerebral lacunar în antecedente.

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie:

După administrarea orală, atorvastatina este absorbită rapid; concentratia plasmatică maximă (Cmax) este atinsă în decurs de 1-2 ore. Absorbtia creste proportional cu doza de atorvastatină. Comprimatele filmate de atorvastatină, prezintă o biodisponibilitate de 95-99% comparativ cu solutiile orale. Biodisponibilitatea absolută a atorvastatinei este de aproximativ 12%, iar disponibilitatea sistemică a inhibitorilor activi ai HMG-CoA reductazei este de aproximativ 30%. Biodisponibilitatea sistemică mică este atribuită clearance-ului presistemic la nivelul mucoasei gastrointestinale si/sau metabolizării la primul pasaj hepatic.

Distributie:

Volumul mediu aparent de distributie este de aproximativ 381 litri. Atorvastatina se leagă de proteinele plasmatice ≥98%.

Metabolizare:

Atorvastatina este metabolizată de izoenzima 3A4 a citocromului P450 în derivati orto- si para-hidroxilati si diferiti produsi de metabolizare obtinuti prin beta-oxidare. Ulterior, acesti produsi sunt metabolizati prin glucuronoconjugare. In vitro, activitatea inhibitorie a HMG-CoA reductazei a metabolitilor orto- si para-hidroxilati este echivalentă cu cea a atorvastatinei. Aproximativ 70% din activitatea inhibitorie a HMG-CoA-reductazei este atribuită metabolitilor săi activi.

Eliminare:

Atorvastatina este eliminată, în principal, prin bilă după metabolizarea hepatică si/sau extrahepatică. Totusi, substanta nu pare a fi supusă unui circuit enterohepatic semnificativ. Timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare al atorvastatinei la om este de aproximativ 14 ore. Timpul de înjumătătire a HMG-CoA reductazei este de aproximativ 20 până la 30 ore, datorită metabolitilor biologic activi.

Grupe speciale de pacienti:

Vârstnici: La persoanele vârstnice sănătoase, concentratiile plasmatice ale atorvastatinei si ale metabolitilor săi activi sunt mai mari decât la tineri, dar efectul asupra lipidelor din sânge este similar la ambele grupe de vârstă.

Copii: Nu există date referitoare la parametrii farmacocinetici la copii.

Sex: Concentratiile atorvastatinei si ale metabolitilor săi activi sunt diferite la femei (concentratia plasmatică maximă este cu aproximativ 20% mai mare si ASC este cu 10% mai mică) fată de bărbati. Aceste diferente nu au semnificatie clinică si nu există diferente clinic semnificative în ceea ce priveste efectul asupra concentratiei lipidelor în sânge, între bărbati si femei.

Insuficientă renală: Afectiunile renale nu influentează concentratiile plasmatice sau efectele hipolipemiante ale atorvastatinei si ale metabolitilor săi activi.

Insuficienta hepatică: Concentratiile plasmatice de atorvastatină si de metabolitii săi activi sunt semnificativ crescute (Cmax de aproximativ 16 ori, ASC de aproximativ 11 ori) la pacientii cu afectiuni hepatice cronice determinate de etilism (Childs-Pugh B).

5.3       Date preclinice de sigurantă

Atorvastatina nu este carcinogenă la sobolan. Dozele maxime utilizate au fost de 63 de ori mai mari decât doza maximă utilizată la om (80 mg/zi), calculate în mg/kg, si de 8-16 ori mai mari în ceea ce priveste valorile ASC(0-24), determinate prin activitatea inhibitorie totală. Într-un studiu cu durata de 2 ani la soareci, incidenta adenomului hepatocelular la masculi si a carcinomului hepatocelular la femele a fost crescută în cazul dozei maxime utilizate, care a fost de 250 de ori mai mare decât cea mai mare doză utilizată la oameni, calculată în mg/kg. Expunerea sistemică la soareci a fost de 6-11 ori mai mare raportat la ASC(0-24).

Atorvastatina nu a manifestat efecte mutagene sau de inducere a malformatiilor congenitale asupra organelor de reproducere în cadrul a patru teste efectuate in vitro, precum si în cazul unui test in vivo. În experientele efectuate la animale, atorvastatina în doze de până la 175 mg/kg si zi nu a afectat fertilitatea animalelor de sex masculin, în doze până la 225 mg/kg pe zi nu a afectat fertilitatea animalelor de sex feminin si nu a manifestat nici efecte teratogene.

6.         PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1        Lista excipientilor

Nucleu:

Manitol (E 421)

Celuloză microcristalină

Carbonat de calciu (E 170)

Povidonă K-30

Croscarmeloză sodică

Laurilsulfat de sodiu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Film

Hipromeloză 6cP (E 464)

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 6000

6.2        Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3        Perioada de valabilitate

2 ani

6.4        Precautii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită conditii speciale de păstrare.

6.5        Natura si continutul ambalajului

Blistere (OPA-Al-PVC/Al): 4, 7, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 84, 98, 100, 200 (10 x 20), 500 pentru toate concentratiile.

Flacoane din plastic (PEÎD) cu capac (PEJD): 10, 20, 30, 50, 100, 200 pentru toate concentratiile.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6        Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.         DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Glenmark Pharmaceuticals s.r.o.

City Tower, Hvězdova 1716/2b, 140 78 Praga 4, Republica Cehă

8.          NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2353/2010/01-20 2354/2010/01-20 2355/2010/01-20

9.          DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare-Ianuarie 2010

10.        DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Mai 2011

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Nivelul de colesterol trebuie urmărit din jurul vârstei de 35 de ani (studiu) Bolile cardiovasculare sunt provocate în principal de depozitele de colesterol de pe pereţii arterelor, iar un studiu realizat recent de cercetători americani şi publicat în revista Circulation arată că un nivel uşor ridicat al colesterolului între 35 şi 55 de ani creşte semnificativ riscul de infarct...
Risc crescut de colesterol mărit, diabet şi hipertensiune la femeile care consumă tăiţei instant (studiu) Femeile care consumă tăiţei instant ('noodles'), de cel puţin două ori pe săptămână, prezintă un risc cu 68% mai mare de colesterol mărit, diabet şi hipertensiune, se arată într-un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Harvard şi publicat în Journal of Nutrition, în ediţia din august.
Colesterolul marit Inima efectueaza in medie 100 000 de batai pe zi. La fiecare bataie ea pompeaza intre 60 si 90 ml de sange, care trece ca o sageata prin sistemul vascular ce masoara aproximativ 100 000 km daca am pune cap la cap arterele, venele si capilarele.
Predispoziţiile genetice la colesterol foarte ridicat sunt rare (studiu) Numai o mică parte din populaţia SUA, aproximativ 2 la sută, are o mutaţie genetică ce predispune la un colesterol foarte mare, conform celui mai extins studiu de secvenţiere genetică realizat vreodată, ale cărui rezultate au fost prezentate la conferinţa anuală a American College of Cardiology (ACC)...
Mulţi americani sunt predispuşi genetic la un nivel ridicat de colesterol rău (studiu) Proporţia de americani predispuşi genetic la un nivel ridicat de colesterol rău ar putea fi de două ori mai mare decât cea estimată, fiind afectat un adult din 250, potrivit unui studiu realizat de 'American Heart Association', publicat luni în revista 'Circulation', informează agenţia France Presse...
Esti ingrijorat de nivelul colesterolului? Te-a anuntat doctorul ca ai nivelul colesterolului ridicat (hipercolesterolemie)? Atunci stii ca este necesar sa iti modifici regimul de masa si stilul de viata, pentru a reduce nivelul colesterolului si al riscului aparitiei bolilor de inima. Chiar daca medicul ti-a prescris medicamente pentru scaderea...