Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

IRBESARTAN/ HYDROCHLOROTHIAZIDE TEVA 150 mg/12,5 mg
 
Denumire IRBESARTAN/ HYDROCHLOROTHIAZIDE TEVA 150 mg/12,5 mg
Descriere Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale
Denumire comuna internationala COMBINATII (IRBERSARTANUM+HYDROCHLOROTHIAZIDUM)
Actiune terapeutica ANTAGONISTI AI ANGIOTENSINAEI II, COMBINATII ANTAGONISTI AI ANGIOTENSIN II SI DIURETIC
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 150mg/12,5mg
Ambalaj Cutie x blist. PVC/PVDC/Al x 56 compr. film.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC C09DA04
Firma - Tara producatoare TEVA PHARM. WORKS PRIVATE LTD. COMPANY - UNGARIA
Autorizatie de punere pe piata TEVA PHARMA B.V. - OLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre IRBESARTAN/ HYDROCHLOROTHIAZIDE TEVA 150 mg/12,5 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre IRBESARTAN/ HYDROCHLOROTHIAZIDE TEVA 150 mg/12,5 mg, comprimate filmate       

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva 150 mg/12,5 mg comprimate filmate

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva 150 mg/12,5 mg contine irbesartan 150 mg si hidroclorotiazidă 12,5 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva 150 mg/12,5 mg comprimate filmate: comprimate filmate roz deschis până la aproape roz, în formă de capsulă. Pe o fată a comprimatului este gravat numărul „93”. Pe cealaltă fată este gravat numărul „7238”.

4. DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale.

Această asociere în doză fixă este indicată la pacientii adulti a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat cu irbesartan sau cu hidroclorotiazidă, administrate în monoterapie (vezi pct. 5.1).

4.2     Doze si mod de administrare

Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva se poate administra o dată pe zi, cu sau fără alimente.

Se poate recomanda cresterea treptată a dozelor prin administrarea separată a fiecărui component (adică irbesartan si hidroclorotiazidă).

Când este adecvat, din punct de vedere clinic, poate fi luată în considerare trecerea directă de la monoterapie la combinatiile fixe:

•         Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva 150 mg/12,5 mg poate fi administrat la pacientii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat cu hidroclorotiazidă sau cu irbesartan 150 mg, în monoterapie.

•         Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva 300 mg/12,5 mg poate fi administrat la pacientii insuficient controlati terapeutic cu irbesartan 300 mg sau cu Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva 150 mg/12,5 mg.

•         Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva 300 mg/25 mg poate fi administrat la pacientii insuficient controlati terapeutic cu Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva 300 mg/12,5 mg.

Nu se recomandă doze mai mari de 300 mg irbesartan/25 mg hidroclorotiazidă o dată pe zi. Când este necesar, Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva se poate asocia cu un alt medicament antihipertensiv (vezi pct. 4.5).

Insuficientă renală: din cauza prezentei hidroclorotiazidei în compozitia sa, Irbesartan/ Hidroclorotiazidă Teva nu se recomandă la pacientii cu insuficientă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min). La această grupă de populatie, diureticele de ansă sunt de preferat tiazidelor. La pacientii cu insuficientă renală al căror clearance al creatininei este ≥ 30 ml/min, nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Insuficientă hepatică: Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva nu este indicat la pacienti cu insuficientă hepatică severă. Tiazidele trebuie folosite cu prudentă la pacienti cu insuficientă hepatică. Nu este necesară ajustarea dozelor de Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva la pacienti cu insuficientă hepatică usoară până la moderată (vezi pct. 4.3).

Pacienti vârstnici: nu este necesară ajustarea dozei de Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva la pacientii vârstnici.

Copii si adolescenti: nu se recomandă utilizarea Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva la copii si adolescenti datorită lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea.

4.3      Contraindicatii

         Hipersensibilitate la, substantele active, la oricare dintre excipienti (vezi pct. 6.1) sau la alte substante derivate de sulfonamidă (hidroclorotiazida este o substantă derivată de sulfonamidă)

         Al doilea si al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 si 4.6)

         Insuficientă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min)

         Hipokaliemie refractară; hipercalcemie

         Insuficientă hepatică severă, ciroză biliară si colestază

4.4      Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Hipotensiune arterială - Pacienti cu depletie de volum: combinatia irbesartan cu hidroclorotiazidă a fost asociată rareori cu hipotensiune arterială simptomatică la pacientii hipertensivi care nu au alti factori de risc pentru hipotensiune arterială. Hipotensiunea arterială simptomatică poate să apară la pacientii cu depletie de volum si/sau de sodiu, după tratament sustinut cu diuretice, dietă cu restrictie de sare, diaree sau vărsături. Astfel de stări trebuie corectate înaintea initierii tratamentului cu Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva.

Stenoză a arterei renale - Hipertensiune arterială renovasculară: există un risc crescut de hipotensiune arterială severă si insuficientă renală la pacientii cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau stenoză a arterei renale pe rinichi unic functional, dacă acestia sunt tratati cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagonisti ai receptorilor pentru angiotensină II. Poate fi anticipat un efect similar pentru Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva cu toate că nu a fost dovedit.

Insuficientă renală si transplant renal: atunci când Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva este utilizat la pacienti cu insuficientă renală, se recomandă monitorizarea periodică a concentratiei plasmatice a potasiului, creatininei si acidului uric. Nu există experientă privind administrarea Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva la pacienti cu transplant renal recent. Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva nu trebuie utilizat la pacienti cu insuficientă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min) (vezi pct. 4.3). Retentia azotată asociată diureticelor tiazidice poate să apară la pacientii cu insuficientă renală. Nu este necesară ajustarea dozelor la pacientii cu insuficientă renală al căror clearance al creatininei este ≥ 30 ml/min. Cu toate acestea, la pacientii cu insuficientă renală usoară până la moderată (clearance al creatininei ≥ 30 ml/min, dar < 60 ml/min), această asociere în doză fixă trebuie administrată cu prudentă.

Insuficientă hepatică: tiazidele trebuie utilizate cu prudentă la pacientii cu insuficientă hepatică sau cu boală hepatică evolutivă, deoarece chiar si modificările minore ale echilibrului hidro-electrolitic pot declansa coma hepatică. Nu există experientă clinică privind utilizarea Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva la pacienti cu insuficientă hepatică.

Stenoză aortică si mitrală, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă: ca si în cazul altor vasodilatatoare, se recomandă precautie specială la pacientii cu stenoză aortică sau mitrală sau cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar: în general, pacientii cu hiperaldosteronism primar nu răspund la medicamentele antihipertensive care actionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. De aceea, nu se recomandă folosirea Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva.

Efecte metabolice si endocrine: tratamentul cu tiazide poate afecta toleranta la glucoză. La pacientii diabetici, poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină sau de antidiabetice orale. Diabetul zaharat latent poate deveni manifest în timpul tratamentului cu tiazide.

Tratamentul cu diuretice tiazidice s-a asociat cu cresteri ale concentratiilor plasmatice de colesterol si trigliceride; cu toate acestea, pentru doza de 12,5 mg hidroclorotiazidă continută de combinatia irbesartan/hidroclorotiazidă nu s-au raportat asemenea efecte sau acestea au fost minime.

La anumiti pacienti tratati cu tiazide, poate să apară hiperuricemie sau poate fi declansat un atac de gută.

Dezechilibru electrolitic: ca în cazul oricărui pacient tratat cu diuretice, este necesară determinarea periodică a electrolitilor plasmatici, la intervale adecvate.

Tiazidele, inclusiv hidroclorotiazida, pot determina dezechilibre hidrice sau electrolitice (hipokaliemie, hiponatremie si alcalozăhipocloremică). Semnele de avertizare care preced dezechilibrul hidric sau electrolitic sunt uscăciunea gurii, setea, slăbiciunea, letargia, somnolenta, nelinistea, durerea sau crampele musculare, oboseala musculară, hipotensiunea arterială, oliguria, tahicardia si tulburările gastro-intestinale, cum sunt greata si vărsăturile.

Cu toate că poate să apară hipokaliemie în timpul utilizării diureticelor tiazidice, tratamentul asociat cu irbesartan poate reduce hipokaliemia indusă de diuretice. Cel mai mare risc de aparitie a hipokaliemiei îl au pacientii cu ciroză hepatică, cei care prezintă diureză excesivă, pacientii cu aport oral inadecvat de electroliti si cei care primesc tratament asociat cu glucocorticoizi sau ACTH. Dimpotrivă, din cauza componentei irbesartan din Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva, poate să apară hiperkaliemie, în special în prezenta insuficientei renale si/sau a insuficientei cardiace si a diabetului zaharat. La pacientii cu risc, se recomandă o monitorizare adecvată a potasiului plasmatic. Diureticele care economisesc potasiul, suplimentele de potasiu sau substituentii de sare care contin potasiu trebuie să se administreze cu prudentă la pacientii tratati cu Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva (vezi pct. 4.5).

Nu există dovezi că irbesartanul reduce sau previne hiponatremia indusă de diuretice. Deficitul de clor este, în general, usor si, de obicei, nu necesită tratament.

Tiazidele pot să scadă eliminarea urinară a calciului si pot determina o crestere usoară si tranzitorie a calcemiei, în absenta unor tulburări cunoscute ale metabolismului calciului. Hipercalcemia marcată poate fi dovada unui hiperparatiroidism nemanifest. Tratamentul cu tiazide trebuie întrerupt înaintea efectuării testelor pentru functia glandei paratiroide.

S-a demonstrat că tiazidele determină cresterea eliminării urinare a magneziului, ceea ce poate duce la hipomagneziemie.

Litiu: nu este recomandată asocierea litiului cu Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva (vezi pct. 4.5).

Test antidoping: hidroclorotiazida continută în acest medicament poate induce o reactie pozitivă la testul de control antidoping.

Generale: la pacientii la care tonusul vascular si functia renală depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu pacientii cu insuficientă cardiacă congestivă severă sau afectiune renală preexistentă, inclusiv stenoză a arterelor renale), tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagonisti ai receptorilor pentru angiotensină II, care afectează acest sistem, s-a asociat cu hipotensiune arterială acută, azotemie, oligurie sau, rareori, cu insuficientă renală acută. Ca în cazul oricărui alt medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacientii cu cardiopatie ischemică sau cu boală cardiovasculară ischemică poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

La pacientii cu sau fără antecedente de alergie sau de astm bronsic, pot să apară reactii de hipersensibilitate la hidroclorotiazidă, dar acestea sunt mai probabile la pacientii cu astfel de antecedente.

După utilizarea de diuretice tiazidice s-au raportat cazuri de agravare sau de activare a lupusului eritematos sistemic.

S-au raportat cazuri de reactii de fotosensibilitate la diureticele tiazidice (vezi pct. 4.8). Dacă în timpul tratamentului apar reactii de fotosensibilitate, se recomandă întreruperea tratamentului. Dacă se consideră necesară readministrarea de diuretic, se recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la raze UV artificiale.

Sarcina: Tratamentul cu antagonisti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II), nu trebuie initiat în timpul sarcinii. Cu exceptia cazului în care continuarea terapiei cu ARA II este considerată esentială, pacientelor care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie medicamente antihipertensive alternative, care au un profil de sigurantă stabilit pentru folosirea în sarcină. Atunci când este constatată prezenta sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie întrerupt imediat, si dacă este cazul, trebuie începută terapia alternativă (vezi pct. 4.3 si 4.6).

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Alte medicamente antihipertensive: efectul antihipertensiv al Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva poate fi crescut prin asocierea cu alte antihipertensive. Irbesartanul si hidroclorotiazida (în doze de până la 300 mg irbesartan/25 mg hidroclorotiazidă) s-au administrat în sigurantă în asociere cu alte medicamente antihipertensive, inclusiv cu blocante ale canalelor de calciu si blocante beta-adrenergice. Tratamentul anterior cu diuretice în doze mari poate determina depletie de volum si există risc de hipotensiune arterială la initierea tratamentului cu irbesartan în monoterapie sau asociat cu diuretice tiazidice, cu exceptia cazurilor în care depletia de volum a fost corectată înainte de începerea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Litiu: În timpul tratamentului care asociază litiul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei s-au raportat cresteri reversibile ale concentratiilor plasmatice si ale toxicitătii litiului. Până în prezent, efecte similare s-au raportat foarte rar pentru irbesartan. Mai mult, clearance-ul renal al litiului este redus de tiazide, astfel că riscul de toxicitate a litiului poate fi crescut de Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva. De aceea, asocierea dintre litiu si Irbesartan/Hidroclorotiazidă nu este recomandată (vezi pct. 4.4). Dacă asocierea se dovedeste necesară, se recomandă monitorizarea atentă a concentratiilor plasmatice ale litemiei.

Medicamente care influentează kaliemia: efectul de depletie de potasiu al hidroclorotiazidei este atenuat de efectul de economisire a potasiului de către irbesartan. Cu toate acestea, este de asteptat ca acest efect al hidroclorotiazidei asupra potasiului plasmatic să fie potentat de alte medicamente care determină pierdere de potasiu si hipokaliemie (de exemplu alte diuretice kaliuretice, laxative, amfotericină, carbenoxolonă, penicilină G sodică). Dimpotrivă, pe baza experientei cu alte medicamente care actionează asupra sistemului renină-angiotensină, utilizarea concomitentă a diureticelor care economisesc potasiul, cu suplimente de potasiu, substituenti de sare care contin potasiu sau cu alte medicamente care pot creste concentratia plasmatică de potasiu (de exemplu heparina sodică) poate duce la cresterea potasiului plasmatic. La pacientii cu risc se recomandă monitorizarea adecvată a potasiului plasmatic (vezi pct 4.4).

Medicamente ale căror efecte sunt influentate de modificările potasiului plasmatic: se recomandă monitorizarea periodică a concentratiilor plasmatice ale potasiului atunci când se administrează concomitent Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva cu medicamente ale căror efecte sunt influentate de modificările potasiului plasmatic (de exemplu digitalice, antiaritmice).

Antiinflamatoare nesteroidiene: atunci când se administrează antagonisti ai receptorilor pentru angiotensină II concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene [adică inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic (> 3 g/zi) si AINS neselective] poate să apară scăderea efectului antihipertensiv. Ca si în cazul inhibitorilor ECA, administrarea concomitentă de antagonisti ai receptorilor pentru angiotensină II cu antiinflamatoare nesteroidine poate creste riscul de deteriorare a functiei renale, cu posibilitatea aparitiei insuficientei renale acute si a cresterii potasiului plasmatic, în special la pacientii cu afectare prealabilă a functiei renale. Această asociere trebuie administrată cu prudentă, în special la vârstnici. Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie monitorizată functia renală după initierea tratamentului asociat si, ulterior, periodic.

Informatii suplimentare privind interactiunile irbesartanului: în studiile clinice, farmacocinetica irbesartanului nu a fost influentată de administrarea hidroclorotiazidei. Irbesartanul este metabolizat în principal de către CYP2C9 si, în mai mică măsură, prin glucuronoconjugare. Nu s-au observat interactiuni farmacocinetice sau farmacodinamice semnificative în cazul administrării de irbesartan concomitent cu warfarină, un medicament metabolizat de CYP2C9. Nu s-au evaluat efectele inductorilor CYP2C9, cum este rifampicina, asupra farmacocineticii irbesartanului. Farmacocinetica digoxinei nu a fost modificată prin administrarea concomitentă a irbesartanului.

Informatii suplimentare despre interactiunile hidroclorotiazidei: următoarele medicamente pot interactiona cu diureticele tiazidice, dacă sunt administrate concomitent:

Alcool etilic: poate să apară potentarea hipotensiunii arteriale ortostatice;

Medicamente antidiabetice (antidiabetice orale si insuline): poate fi necesară ajustarea dozelor de medicament antidiabetic (vezi pct. 4.4);

Răsini de tip colestiramină si colestipol: absorbtia hidroclorotiazidei este modificată în prezenta răsinilor schimbătoare de anioni; Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva trebuie administrat cu cel putin o oră înainte sau patru oredupă administrarea acestor medicamente;

Glucocorticoizi, ACTH: depletia de electroliti, în special hipokaliemia, poate fi agravată;

Digitalice: hipokaliemia sau hipomagneziemia induse de tiazidă favorizează declansarea aritmiilor cardiace induse de digitalice (vezi pct. 4.4);

Antiinflamatoare nesteroidiene: la unii pacienti, administrarea unui antiinflamator nesteroidian poate reduce efectele diuretic, natriuretic si antihipertensiv ale diureticelor tiazidice;

Amine vasopresoare (de exemplu noradrenalină): efectul aminelor vasopresoare poate fi scăzut, dar nu în asemenea măsură încât să împiedice utilizarea lor;

Curarizante antidepolarizante (de exemplu tubocurarină): efectul curarizantelor antidepolarizante poate fi potentat de hidroclorotiazidă;

Medicamente antigutoase: poate fi necesară ajustarea dozelor de medicamente antigutoase, deoarece hidroclorotiazida poate creste concentratia plasmatică a acidului uric. Poate fi necesară cresterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă. Administrarea concomitentă cu diureticele tiazidice poate creste incidenta reactiilor de hipersensibilitate la alopurinol;

Săruri de calciu: diureticele tiazidice pot creste concentratiile plasmatice ale calciului prin scăderea eliminării calciului. Dacă trebuie prescrise suplimente de calciu sau medicamente care economisesc calciul (de exemplu tratament cu vitamina D), concentratiile plasmatice ale calciului trebuie monitorizate, iar dozele de calciu trebuie ajustate corespunzător;

Alte interactiuni: efectul hiperglicemiant al beta-blocantelor si al diazoxidului poate fi crescut de tiazide. Anticolinergicele (de exemplu atropină, beperiden) pot creste biodisponibilitatea diureticelor de tip tiazidic prin scăderea motilitătii gastro-intestinale si a vitezei de golire a stomacului. Tiazidele pot creste riscul de reactii adverse determinate de amantadină. Tiazidele pot reduce eliminarea renală a medicamentelor citotoxice (de exemplu ciclofosfamidă, metotrexat) si pot potenta efectele mielosupresive ale acestora.

4.6 Sarcina si alăptarea

Sarcina:

Folosirea ARA II nu este recomandat în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Folosirea ARA II este contraindicată în al doilea si al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Confirmarea epidemiologică în ceea ce priveste riscul de teratogenicitate după expunerea la inhibitori ECA în primul trimestru de sarcină nu a fost convingătoare; totusi, nu poate fi exclusă o crestere usoară a riscului. Desi nu există date epidemiologice controlate privind riscul tratamentului cu antagonisti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II), un risc similar poate să existe pentru această clasă de medicamente. Cu exceptia cazului în care continuarea terapiei cu un antagonist al receptorilor pentru angiotensină II este considerată esentială, pacientelor care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie medicamente antihipertensive alternative care au un profil de sigurantă stabilit pentru folosirea în sarcină. Atunci când este constatată prezenta sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie întrerupt imediat si, dacă este cazul, trebuie începută terapia alternativă.

Este cunoscut faptul că expunerea la terapia cu ARA II în al doilea si al treilea trimestru de sarcină induce fetotoxicitate la om (scăderea functiei renale, oligohidramnios, osificarea întârziată a craniului) si toxicitate neonatală (insuficientă renală, hipotensiune, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă s-a produs expunerea la ARA II din al doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea prin ecografie a functiei renale si a craniului.

Copiii ai căror mame au luat ARA II trebuie atent monitorizati pentru hipotensiune (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Tiazidele traversează bariera placentară si apar în sângele din cordonul ombilical. Ele pot produce scăderea perfuziei placentare, dezechilibre electrolitice la făt si, probabil, alte reactii descrise la adulti. S-au raportat cazuri de trombocitopenie neonatală sau icter fetal sau neonatal, în cazurile în care mamele au urmat un tratament cu tiazide. Deoarece contine hidroclorotiazidă Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva nu este recomandat în primul trimestru de sarcină. Înainte de a se planifica o sarcină trebuie efectuată schimbarea pe un tratament alternativ adecvat.

Alăptarea:

Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva în timpul alăptării, nu se recomandă administrarea Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva si sunt de preferat tratamente alternative cu profile de sigurantă mai bine stabilite în timpul alăptării, în special atunci când sunt alăptati nou-născuti sau sugari prematuri

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Tinând cont de proprietătile sale farmacodinamice, este putin probabil ca Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva să afecteze această capacitate. În cazul conducerii de vehicule sau al folosirii de utilaje, trebuie să se ia în considerare că, în timpul tratamentului hipertensiunii arteriale, pot să apară, ocazional, ameteli sau oboseală.

4.8     Reactii adverse

Asocierea irbesartan/hidroclorotiazidă:

Dintre cei 898 de pacienti hipertensivi care au primit doze variate de irbesartan/hidroclorotiazidă (cuprinse în intervalul 37,5 mg/6,25 mg si 300 mg/25 mg) în studiile clinice controlate cu placebo, 29,5% dintre pacienti au prezentat reactii adverse. Cele mai frecvente reactii adverse (RA) raportate au fost ameteală (5,6%), oboseală (4,9%), greată/vărsături (1,8%) si mictiune anormală (1,4%). În plus, în studiile clinice au fost observate frecvent, de asemenea, cresteri ale azotului ureic sanguin (BUN) (2,3%), creatin-kinazei (1,7%) si creatininei (1,1%).

Tabelul 1 prezintă reactiile adverse observate din raportările spontane si în studiile clinice controlate cu placebo.

Frecventa reactiilor adverse prezentate mai jos este definită conform următoarei conventii: foarte frecvente (> 1/10); frecvente (> 1/100 si < 1/10); mai putin frecvente (> 1/1000 si< 1/100); rare (> 1/10000 si < 1/1000); foarte rare (< 1/10000). În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

Tabelul 1: Reactii adverse din studii clinice controlate cu placebo si din raportările spontane*

Aparate, sisteme si organe

Frecventa

Reactii advese

Investigatii diagnostice

Frecvente

cresteri ale azotului ureic sanguin (BUN), creatininei si creatin-kinazei

Mai putin frecvente

scăderi ale concentratiilor plasmatice de sodiu si potasiu

Tulburări cardiace

Mai putin frecvente

sincopă, hipotensiune arterială, tahicardie, edem

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente

ameteli

Mai putin frecvente

ameteli ortostatice

Cu frecventă necunoscută

cefalee

Tulburări acustice si vestibulare

Cu frecventă necunoscută

tinitus

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Cu frecventă necunoscută

tuse

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente

greată/vărsături

Mai putin frecvente

diaree

Cu frecventă necunoscută

dispepsie, disgeuzie

Tulburări renale si ale căilor urinare

Frecvente

mictiune anormală

Cu frecventă necunoscută

alterarea functiei renale, inclusiv cazuri izolate de insuficientă renală la pacientii cu risc (vezi pct. 4.4)

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Mai putin frecvente

edeme ale extremitătilor

Cu frecventă necunoscută

artralgie, mialgie

Tulburări metabolice si de nutritie

Cu frecventă necunoscută

hiperkaliemie

Tulburări vasculare

Mai putin frecvente

înrosirea fetei

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente

oboseală

Tulburări ale sistemului imunitar

Cu frecventă necunoscută

cazuri de reactii de hipersensibilitate cum sunt angioedemul, eruptiile cutanate, urticaria

Tulburări hepatobiliare

Cu frecventă necunoscută

hepatită, functie hepatică anormală

Tulburări ale aparatului genital si sânului

Mai putin frecvente

disfunctie sexuală, modificări ale libidoului

* Frecventa reactiilor adverse descoperite prin raportările spontane este descrisă ca "necunoscută".

Informatii suplimentare despre fiecare componentă: în plus fată de reactiile adverse prezentate mai sus pentru această asociere, alte reactii adverse raportate anterior separat pentru componentele individuale sunt reactiile adverse potentiale la Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva. Tabelele 2 si 3 detaliază reactiile adverse raportate pentru fiecare componentă.

Tabelul 2: Reactii adverse raportate în timpul utilizării irbesartanului în monoterapie

Aparate, sisteme si organe

Frecventa

Reactii advese

Tulburări generale si la nivelul locului de adminsitrare

Mai putin frecvente

durere toracică

Tabelul 3: Reactii adverse (indiferent de relatia cu medicamentul) raportate în timpul utilizării hidroclorotiazidei în monoterapie

Aparate, sisteme si organe

Frecventa

Reactii advese

Investigatii diagnostice

Cu frecventă necunoscută

dezechilibru electrolitic (inclusiv hipokaliemie si hiponatremie, vezi pct. 4.4), hiperuricemie, glicozurie, hiperglicemie, cresteri ale colesterolului si trigliceridelor

Tulburări cardiace

Cu frecventă necunoscută

aritmii cardiace

Tulburări hematologice si limfatice

Cu frecventă necunoscută

anemie aplastică, deprimarea măduvei osoase,

neutropenie/agranulocitoză, anemie hemolitică, leucopenie, trombocitopenie

Tulburări ale sistemului nervos

Cu frecventă necunoscută

vertij, parestezii, stare confuzivă, neliniste

Tulburări oculare

Cu frecventă necunoscută

vedere încetosată tranzitorie, xantopsie

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Cu frecventă necunoscută

detresă respiratorie (inclusiv pneumopatie si edem pulmonar)

Tulburări gastro-intestinale

Cu frecventă necunoscută

pancreatită, anorexie, diaree, constipatie, iritatie gastrică, sialadenită, pierderea apetitului alimentar

Tulburări renale si ale căilor urinare

Cu frecventă necunoscută

nefrită interstitială, disfunctie renală

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Cu frecventă necunoscută

reactii anafilactice, necroliză epidermică toxică, angeite necrozante (vasculite, vasculite cutanate), reactii asemănătoare celor din lupusul eritematos cutanat, reactivarea lupusului eritematos cutanat, reactii de fotosensibilitate, eruptii cutanate, urticarie

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Cu frecventă necunoscută

slăbiciune, spasme musculare

Tulburări vasculare

Cu frecventă necunoscută

hipotensiune arterială ortostatică

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Cu frecventă necunoscută

febră

Tulburări hepatobiliare

Cu frecventă necunoscută

icter (icter colestatic intrahepatic)

Tulburări psihice

Cu frecventă necunoscută

depresie, tulburări de somn

Reactiile adverse dependente de doză ale hidroclorotiazidei (în special dezechilibrele electrolitice) pot fi intensificate de cresterea dozei de hidroclorotiazidă.

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile informatii specifice privind tratamentul supradozajului cu combinatii irbesartan/hidroclorotiazidă. Pacientul trebuie supravegheat atent, iar tratamentul trebuie să fie simptomatic si de sustinere. Abordarea terapeutică depinde de timpul scurs de la ingestie si de severitatea simptomelor. Măsurile terapeutice recomandate sunt inducerea de vărsături si/sau lavajul gastric. Cărbunele activat poate fi util în tratamentul supradozajului. Concentratiile plasmatice ale electrolitilor si creatininei trebuie monitorizate frecvent. Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie plasat în clinostatism si reechilibrat hidro-electrolitic cât mai repede.

Cele mai probabile semne ale supradozajului cu irbesartan sunt hipotensiunea arterială si tahicardia; de asemenea, poate să apară bradicardie.

Supradozajul cu hidroclorotiazidă se asociază cu depletie de electroliti (hipokaliemie, hipocloremie, hiponatremie) si cu deshidratare, ca urmare a diurezei excesive. Semnele si simptomele cele mai frecvente ale supradozajului sunt greata si somnolenta. Hipokaliemia poate determina spasme musculare si/sau agrava aritmiile cardiace determinate de tratamentul asociat cu digitalice sau cu anumite antiaritmice.

Irbesartanul nu este hemodializabil. Nu s-a stabilit proportia în care hidroclorotiazida se elimină prin hemodializă.

5 PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antagonisti ai receptorilor pentru angiotensină II, combinatii, codul ATC: C09DA04

Irbesartan/Hidroclorotiazidă Teva este o asociere între un antagonist al receptorilor angiotensină II, irbesartanul, si un diuretic tiazidic, hidroclorotiazida. Asocierea acestor două substante active are un efect antihipertensiv aditiv, scăzând tensiunea arterială într-o măsură mai mare decât fiecare component utilizat în monoterapie.

Irbesartanul este un antagonist eficace si selectiv al receptorilor pentru angiotensină II (subtip AT1), activ după administrare pe cale orală. Se consideră că blochează toate actiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1, indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei-II. Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II (AT1) determină cresterea concentratiilor plasmatice de renină si de angiotensină II si scăderea concentratiei plasmatice de aldosteron. Concentratiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie, la dozele recomandate, la pacientii fără risc de dezechilibru electrolitic (vezi pct. 4.4 si pct. 4.5). Irbesartanul nu inhibă ECA (kininaza II), o enzimă care generează formarea de angiotensină II si, totodată, metabolizează bradikinina la metaboliti inactivi. Irbesartanul nu necesită activare metabolică pentru a-si exercita activitatea.

Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic. Mecanismul actiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut. Tiazidele actionează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbtie a electrolitilor, crescând direct eliminarea sodiului si a clorului în cantităti aproximativ echivalente. Prin favorizarea diurezei, hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic, creste activitatea reninei plasmatice, creste secretia de aldosteron, cu cresterea consecutivă a kaliurezei, a eliminării de bicarbonat pe cale urinară si scăderea concentratiei plasmatice a potasiului. Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice, probabil prin blocarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Pentru hidroclorotiazidă, diureza începe după 2 ore de la administrare, efectul maxim apare la aproximativ 4 ore si se mentine timp de aproximativ 6-12 ore.

Asocierea hidroclorotiazidei cu irbesartanul determină, în intervalul de doze terapeutice, scăderi ale tensiunii arteriale dependente de doză. Adăugarea a 12,5 mg hidroclorotiazidă la 300 mg irbesartan, administrat o dată pe zi, la pacientii insuficient controlati terapeutic cu 300 mg irbesartan în monoterapie, a dus la o scădere suplimentară a tensiunii arteriale diastolice înaintea dozei următoare (după 24 ore de la administrare), cu cel putin 6,1 mmHg în plus comparativ cu placebo. Asocierea de 300 mg irbesartan si 12,5 mg hidroclorotiazidă a permis o scădere globală a tensiunii arteriale sistolice/diastolice de până la 13,6/11,5 mmHg comparativ cu placebo.

Date clinice limitate (7 din 22 de pacienti) sugerează că pacientii care nu sunt controlati terapeutic cu asocierea irbesartan/hidroclorotiazidă în doză de 300 mg/12,5 mg, pot răspunde la o doză mai mare, de 300 mg/25 mg. La acesti pacienti, s-a observat o scădere suplimentară a tensiunii arteriale, atât a tensiunii arteriale sistolice (TAS) cât si a tensiunii arteriale diastolice (TAD) (13,3 si, respectiv, 8,3 mmHg).

La pacientii cu hipertensiune arterială usoară până la moderată, administrarea zilnică, în priză unică, de 150 mg irbesartan si 12,5 mg hidroclorotiazidă a permis o scădere medie comparativ cu placebo de 12,9/6,9 mmHg a tensiunii arteriale sistolice/diastolice înaintea dozei următoare (după 24 ore de la administrare). Efectele maxime apar la 3-6 ore. În determinările efectuate în cadrul monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale, asocierea de 150 mg irbesartan si 12,5 mg hidroclorotiazidă, administrată o dată pe zi, a produs o scădere semnificativă a tensiunii arteriale pe 24 ore, cu o scădere medie pe 24 ore a tensiunii arteriale sistolice/diastolice de 15,8/10,0 mmHg comparativ cu placebo. În determinările efectuate în cadrul monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale, diferenta dintre efectul înaintea dozei următoare si efectul maxim al irbesartan/hidroclorotiazidă 150 mg/12,5 mg a fost de 100 %. Raportul între efectul dinaintea dozei următoare si efectul maxim, măsurate cu un manson în timpul vizitelor medicale a fost de 68 % si 76 % pentru irbesartan/hidroclorotiazidă 150 mg/12,5 mg, respectiv irbesartan/hidroclorotiazidă 300 mg/12,5 mg. Aceste efecte pe 24 ore s-au observat fără o scădere excesivă a tensiunii arteriale la momentul efectului maxim si sunt compatibile cu o scădere a tensiunii arteriale în conditii de sigurantă si eficacitate, pe parcursul întregului interval dintre două administrări zilnice.

La pacientii care nu sunt suficient controlati terapeutic cu 25 mg hidroclorotiazidă în monoterapie, adăugarea irbesartanului a determinat o scădere medie suplimentară a tensiunii arteriale sistolice/diastolice de 11,1/7,2 mmHg.

Efectul antihipertensiv al irbesartanului în asociere cu hidroclorotiazida apare după prima doză, devine notabil din primele 1-2 săptămâni de tratament si este maxim la 6-8 săptămâni de la începerea tratamentului. În studiile cu urmărire de lungă durată, efectul asocierii irbesartan/hidroclorotiazidă s-a mentinut mai mult de un an. Cu toate că nu s-a studiat specific pentru irbesartan/hidroclorotiazidă, fenomenul hipertensiunii arteriale de rebound nu a fost evidentiat nici pentru irbesartan si nici pentru hidroclorotiazidă.

Nu s-a studiat efectul asocierii dintre irbesartan si hidroclorotiazidă asupra morbiditătii si mortalitătii. Studiile epidemiologice au evidentiat că tratamentul de lungă durată cu hidroclorotiazidă reduce riscul mortalitătii si morbiditătii cardiovasculare.

Răspunsul la irbesartan/hidroclorotiazidă nu depinde de vârstă si sex. Ca si în cazul altor medicamente care influentează sistemul renină-angiotensină, pacientii hipertensivi de culoare prezintă un răspuns semnificativ mai scăzut la monoterapia cu irbesartan. În cazul în care irbesartanul este administrat în asociere cu doze mici de hidroclorotiazidă (de exemplu 12,5 mg pe zi), răspunsul pacientilor de culoare la terapia antihipertensivă se apropie de cel al pacientilor de alte rase.

Într-un studiu cu durata de 8 săptămâni, multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat activ, s-a studiat eficacitatea si siguranta irbesartan/hidroclorotiazidă ca si terapie initială pentru hipertensiunea arterială severă (definită prin valoarea tensiunii arteriale diastolice > 110 mmHg). Un număr total de 697 pacienti au fost randomizati în proportie de 2:1 cu irbesartan/hidroclorotiazidă 150 mg/12,5 mg sau cu irbesartan 150 mg si crescute treptat dozele sistematic în mod fortat (înaintea obtinerii răspunsului la doze mai mici) după o săptămână, la irbesartan/hidroclorotiazidă 300 mg/25 mg sau respectiv irbesartan 300 mg.

La studiu au participat 58 % bărbati. Vârsta medie a pacientilor a fost de 52,2 ani, dintre care 13 % cu vârsta > 65 de ani si numai 2 % cu vârsta > 75 de ani. Doisprezece la sută (12 %) dintre pacienti au fost diabetici, 34 % prezentau hiperlipidemie si afectarea cardiovasculară cea mai frecventă a fost angina pectorală stabilă prezentă la 3,5 % dintre participanti.

Obiectivul principal al acestui studiu a fost compararea numărului de pacienti a căror tensiune arterială diastolică era controlată (TAD < 90 mmHg) în săptămâna a 5 a de tratament. Patruzeci si sapte la sută (47,2 %) dintre pacientii tratati cu terapie combinată au atins o valoare a TAD < 90 mmHg comparativ cu 33,2 % dintre pacientii cărora li s-a administrat irbesartan în monoterapie (p = 0,0005). În fiecare grup de tratament, media valorilor initiale ale tensiunii arteriale a fost de aproximativ 172/113 mmHg, iar scăderea TAS/TAD după cinci săptămâni a fost de 30,8/24,0 mmHg pentru irbesartan/ hidroclorotiazidă si de 21,1/19,3 mmHg pentru irbesartan (p < 0,0001).

Tipul si incidenta evenimentelor adverse raportate la pacientii tratati cu terapie combinată au fost similare cu profilul evenimentelor adverse de la pacientii cu monoterapie. În niciunul din grupurile de tratament nu s-au raportat cazuri de sincopă pe perioada celor 8 săptămâni de tratament. În grupul cu tratament combinat si, respectiv, cel cu monoterapie s-au raportat ca si reactii adverse la 0,6 % si, respectiv, 0 % dintre pacienti, hipotensiune arterială, iar la 2,8 %, respectiv 3,1 % dintre pacienti ameteală.

5.2     Proprietăti farmacocinetice

Administrarea de hidroclorotiazidă în asociere cu irbesartan nu are niciun efect asupra proprietătilor farmacocinetice ale celor două substante active.

Irbesartanul si hidroclorotiazida sunt medicamente active pe cale orală si nu necesită biotransformare pentru activarea lor. După administrarea pe cale orală de irbesartan/hidroclorotiazidă, biodisponibilitatea absolută a irbesartanului este de 60-80 %, iar a hidroclorotiazidei de 50-80 %. Alimentele nu modifică biodisponibilitatea irbesartan/hidroclorotiazidă. După administrarea orală, concentratia plasmatică maximă apare după 1,5-2 ore pentru irbesartan si după 1-2,5 ore pentru hidroclorotiazidă.

Legarea irbesartanului de proteinele plasmatice este de aproximativ 96 %, cu legare neglijabilă de componentele celulare sanguine. Volumul aparent de distributie al irbesartanului este de 53-93 de litri. Hidroclorotiazida se leagă în proportie de 68 % de proteinele plasmatice, iar volumul aparent de distributie este de 0,83-1,14 l/kg.

Irbesartanul are o farmacocinetică lineară, proportională cu doza, la doze cuprinse între 10 si 600 mg. S-a observat o crestere mai putin lineară a absorbtiei orale, la doze peste 600 mg; mecanismul nu este cunoscut. Clearance-ul total este de 157-176 ml/min, iar clearance-ul renal este de 3-3,5 ml/min. Timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare al irbesartanului este de 11-15 ore. Concentratiile plasmatice la starea de echilibru se obtin după 3 zile de la initierea unui tratament cu administrare în doză unică, zilnică. Se observă o acumularea limitată a irbesartanului în plasmă (< 20 %), după administrări repetate, în doză unică, zilnică. Într-un studiu la femeile hipertensive s-au observat concentratii plasmatice de irbesartan putin mai mari. Cu toate acestea, nu au fost diferente în ceea ce priveste timpul de înjumătătire plasmatică si acumularea irbesartanului. Nu este necesară ajustarea dozelor la femei. Valorile ASC si Cmax ale irbesartanului au fost ceva mai mari la subiectii vârstnici (> 65 de ani) decât la subiectii tineri (18-40 de ani). Cu toate acestea, timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare nu a fost modificat semnificativ. Nu este necesară ajustarea dozelor la pacientii vârstnici. Timpul mediu de înjumătătire plasmatică al hidroclorotiazidei este cuprins între 5 si 15 ore.

După administrarea orală sau intravenoasă de irbesartan marcat cu 14C, 80-85 % din radioactivitatea plasmei circulante poate fi atribuită irbesartanului netransformat. Irbesartanul este metabolizat în ficat prin glucuronoconjugare si oxidare. Metabolitul circulant major este irbesartan-glucuronidul (aproximativ 6 %). Studiile in vitro evidentiază că irbesartanul este oxidat în primul rând de către enzima CYP2C9 a citocromului P450; izoenzima CYP3A4 are un efect neglijabil. Irbesartanul si metabolitii săi sunt eliminati pe cale biliară si pe cale renală. După administrarea orală sau intravenoasă de irbesartan marcat cu 14C, aproximativ 20 % din radioactivitate se regăseste în urină, iar restul în materiile fecale. Mai putin de 2 % din doză se excretă prin urină sub formă de irbesartan nemodificat. Hidroclorotiazida nu este metabolizată, dar este eliminată rapid pe cale renală. Cel putin 61 % din doza orală se elimină sub formă nemodificată, în primele 24 de ore după administrare. Hidroclorotiazida traversează bariera placentară, dar nu traversează bariera hemato-encefalică si se excretă prin laptele matern.

Insuficientă renală: parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt semnificativ modificati la pacientii cu insuficientă renală sau la cei hemodializati. Irbesartanul nu se elimină prin hemodializă. La pacientii cu clearance-ul creatininei < 20 ml/min, s-a raportat o crestere de până la 21 de ore a timpului de înjumătătire plasmatică prin eliminare al hidroclorotiazidei.

Insuficientă hepatică: la pacientii cu ciroză usoară până la moderată, parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt semnificativ modificati. Nu s-au efectuat studii la pacienti cu insuficientă hepatică severă.

5.3     Date preclinice de sigurantă

Irbesartan/hidroclorotiazidă: toxicitatea potentială a asocierii irbesartan/hidroclorotiazidă după administrarea orală s-a evaluat în studii cu durata de până la 6 luni, efectuate la sobolan si maimută Macaccus. Nu s-au evidentiat efecte toxicologice relevante pentru utilizarea terapeutică la om. Următoarele modificări, observate la sobolan si maimută Macaccus la care s-a administrat asocierea irbesartan/hidroclorotiazidă în doze de 10/10 si 90/90 mg/kg si zi, au fost observate si la administrarea în monoterapie a uneia din cele două substante active si/sau au fost secundare scăderii tensiunii arteriale (nu s-a observat nicio interactiune toxicologică semnificativă):

-modificări renale, caracterizate prin cresteri usoare ale concentratiilor plasmatice de uree si creatinină si hiperplazie/hipertrofie a aparatului juxtaglomerular, care sunt consecinta directă a actiunii irbesartanului asupra sistemului renină-angiotensină;

-scădere usoară a parametrilor eritrocitari (eritrocite, hemoglobină, hematocrit);

-s-au observat decolorare a mucoasei gastrice, ulcere si necroze focale ale mucoasei gastrice la câtiva sobolani dintr-un studiu de toxicitate cu durata de 6 luni, efectuat cu dozele de irbesartan 90 mg/kg si zi, hidroclorotiazidă 90 mg/kg si zi si irbesartan/hidroclorotiazidă 10/10 mg/kg si zi.

Aceste leziuni nu s-au observat la maimută Macaccus;

-scăderea concentratiei plasmatice a potasiului, din cauza hidroclorotiazidei si prevenită partial atunci când hidroclorotiazida s-a administrat în asociere cu irbesartan. Majoritatea efectelor mentionate mai sus par să fie datorate actiunii farmacologice a irbesartanului (blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină, cu stimularea celulelor secretoare de renină) si apar si la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei. Aceste efecte nu par să aibă relevantă pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/hidroclorotiazidă la om.

Nu s-a observat niciun efect teratogen la sobolanii la care s-a administrat asocierea irbesartan si hidroclorotiazidă în doze toxice pentru mamă. Efectele asocierii irbesartan/hidroclorotiazidă asupra fertilitătii nu s-au evaluat în studii la animale, întrucât nu există dovezi că irbesartanul sau hidroclorotiazida utilizate în monoterapie ar avea reactii adverse asupra fertilitătii la animale sau la om. Cu toate acestea, un alt antagonist al angiotensinei II, administrat în monoterapie, a afectat parametrii fertilitătii în studiile la animale. Aceste efecte s-au observat si la doze mai mici din acest alt antagonist al angiotensinei II, administrat în asociere cu hidroclorotiazida.

Nu s-a evidentiat mutagenitate sau clastogenitate pentru asocierea irbesartan/hidroclorotiazidă. Potentialul carcinogen al asocierii irbesartan/hidroclorotiazidă nu s-a evaluat în studii la animale.

Irbesartan: nu s-a evidentiat toxicitate anormală sistemică sau de organ tintă, la dozele relevante clinic.

În studiile nonclinice de sigurantă, dozele mari de irbesartan ≥ ( 250 mg/kg si zi la sobolan ≥ si 100 mg/kg si zi la maimută Macaccus) au produs o reducere a parametrilor eritrocitari (eritrocite, hemoglobină, hematocrit). La doze foarte mari (≥ 500 mg/kg si zi), irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului (cum sunt nefrită interstitială, distensie tubulară, bazofilie tubulară, cresterea concentratiilor plasmatice ale ureei si creatininei) la sobolan si la maimuta Macaccus; acestea sunt considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului, care duc la scăderea perfuziei renale. Mai mult, irbesartanul a indus hiperplazie/hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare (la sobolani la doze ≥ 90 mg/kg si zi, la maimută Macaccus la doze ≥ 10 mg/kg si zi). Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de actiunea farmacologică a irbesartanului. La om, pentru dozele terapeutice de irbesartan, hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă nicio relevantă.

Pentru irbesartan nu s-a evidentiat mutagenitate, clastogenitate sau carcinogenitate.

Studiile cu irbesartan efectuate la animale au evidentiat efecte toxice tranzitorii la fătul de sobolan (formarea frecventă de cavităti la nivelul pelvisului renal, hidroureter sau edem subcutanat), care s-au remis după nastere. La iepure, s-a observat avort sau resorbtie embrională precoce, la doze care au provocat toxicitate maternă semnificativă, inclusiv mortalitate. Nu s-au observat efecte teratogene la sobolan sau iepure.

Hidroclorotiazidă: cu toate că în câteva modele experimentale s-au găsit dovezi echivoce pentru un efect genotoxic sau carcinogen, experienta îndelungată cu hidroclorotiazidă la om nu a demonstrat nicio asociere între utilizarea acesteia si cresterea frecventei neoplasmelor.

6 PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Nucleu:

Povidonă

Amidon pregelatinizat

Poloxamer 188

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză sodică

Dioxid de siliciu coloidal anhidruu

Stearat de magneziu

Film pentru 150 mg/12,5 mg

Hipromeloză Dioxid de titan

Polietilenglicol 6000 (Macrogol)

Polietilenglicol 400 (Macrogol)

Oxid rosu de fer

Oxid galben de fer

Oxid negru de fer

6.2      Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3      Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4      Precautii speciale pentru păstrare

Blistere alb opace din PVC-PVdC/Al: A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. A se păstra în ambalajul original

Blistere din Al-Al: Acest medicament nu necesită conditii speciale de păstrare.

6.5      Natura si continutul ambalajului

Blistere PVC/PVdC alb opace-Al sau blistere Al-Al. Mărimile de ambalaj disponibile sunt: 7, 14, 15, 20 28, 30, 56, 60, 90, 98, 100 si blistere perforate pentru eliberarea unei unităti de dozate a 50 x 1. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6      Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Teva Pharma B.V. Computerweg 10 3542DR Utrecht Olanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

EU/1/09/583/001-024

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

26 Noiembrie 2009

10.      DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informatii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agentiei Europene a Medicamentului (EMA) http://www.ema.europa.eu/.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Unul din doi adulti sufera de hipertensiune Unul din doi adulti sufera de hipertensiune, afectiune care reprezinta un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral si pentru demente, a declarat prof. dr. Ovidiu Bajenaru, seful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar, cu prilejul campaniei de depistare a hipertensiunii.
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...
Hipertensiunea arterială, o importantă problemă de sănătate publică Hipertensiunea arterială reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, care afectează peste 40% din populaţia adultă a României, spun specialiştii.
Hipertensiunea arterială ar putea fi tratată fără pastile Stimularea rinichilor cu impulsuri electrice ar putea duce la normalizarea tensiunii arteriale, susţin oameni de ştiinţă australieni care au dezvoltat şi testat în practică noua modalitate de combatere a hipertensiunii arteriale, relatează joi portalul theheart.org.
Hipertensiunea arteriala si homeopatia Hipertensiunea arteriala poate fi generata de reducerea calibrului vaselor sanguine prin procesul de ateromatoza. Un diagnostic de certitudine privind ateromatoza nu se poate pune decat prin arteriografie .
Hipertensiunea arteriala Cum poate fi depistată hipertensiunea arterială şi care sunt cauzele apariţiei acestei boli, aflaţi de la prof. univ. dr. Mariana Dorobanţu, şef Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic Universitar de Urgenţă