Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

LAMIVUDINE TEVA 100 mg
Denumire LAMIVUDINE TEVA 100 mg
Descriere Lamivudină Teva este indicat pentru tratamentul hepatitei cronice de tip B la adulţii cu: boală hepatică compensată cu replicare virală activă dovedită, nivele serice de alaninaminotransferază (ALT) persistent crescute şi dovezi histologice de inflamaţie hepatică activăşi/ sau fibroză;boală hepatică decompensată.

Denumire comuna internationala LAMIVUDINUM
Actiune terapeutica ANTIVIRALE CU ACTIUNE DIRECTA INHIB. NUCLEOZIDICI SI NUCLEOTIDICI AI REVERSTRANSCRIPTAZEI
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 100 mg
Ambalaj Cutie cu blist. PVC/PVDC/Al x 30 compr. film.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC J05AF05
Firma - Tara producatoare TEVA PHARM. WORKS PRIVATE LTD. COMPANY - UNGARIA
Autorizatie de punere pe piata TEVA PHARMA B.V. - OLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre LAMIVUDINE TEVA 100 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> Helga (vizitator) : Buna seara, am o intrebare: cit costa Lamivudina de 150mg? Sotul meu are nevoie de acest medicament...
>> dr. Oana Iordache : Nu avem aceasta informatie.
>> OANA VASILE (vizitator) : ma numesc Oana Vasile si sunt transplantat hepatic din 02.04.2014.buzau,tf.0766738483, daca lamivudina...
>> dr. Oana Iordache : Nu avem aceasta informatie.
Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Lamivudină Teva 100 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat de Lamivudină Teva conţine lamivudină 100 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimat filmat de culoare portocalie, cu formă de capsulă biconvexă - gravat cu “L 100” pe o faţăşi neted pe cealaltă faţă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Lamivudină Teva este indicat pentru tratamentul hepatitei cronice de tip B la adulţii cu: boală hepatică compensată cu replicare virală activă dovedită, nivele serice de alaninaminotransferază (ALT) persistent crescute şi dovezi histologice de inflamaţie hepatică activăşi/ sau fibroză;boală hepatică decompensată.

4.2 Doze şi mod de administrare

Terapia cu Lamivudină Teva trebuie iniţiată de către un medic cu experienţă în tratarea hepatitei cronice de tip B.

Adulţi: doza recomandată de Lamivudină Teva este de 100 mg o dată pe zi. Lamivudină Teva poate fi administrată în timpul sau în afara meselor.

Durata tratamentului:

La pacienţii cu hepatită cronică de tip B (HCB) cu AgHBe pozitiv, tratamentul trebuie continuat timp de cel puţin 3-6 luni după ce obţinerea seroconversiei AgHBe (dispariţia AgHBe şi ADN VHB, cu detectare de AcHBe) a fost confirmată, pentru a limita riscul recăderii virusologice sau până la seroconversia Ag HBs. Această recomandare se bazează pe date restrânse (vezi pct. 5.1).

La pacienţii cu HCB cu AgHBe negativ (forma pre-core mutantă), nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului. Oprirea tratamentului poate fi avută în vedere după seroconversia AgHBs.

La pacienţii care prezintă HCB fie cu AgHBe pozitiv, fie cu AgHBe negativ, dezvoltarea variantei YMDD a VHB poate duce la scăderea răspunsului terapeutic la lamivudină, indicată printr-o creştere a nivelelor de ADN VHB şi ALT faţă de cele anterioare tratamentului. La pacienţii cu tratament de lungă durată cu variantă YMDD a VHB, trebuie avută în vedere schimbarea cu un medicament alternativ (vezi pct. 5.1).

La pacienţii cu boală hepatică decompensatăşi la pacienţii cu transplant hepatic, nu se recomandă oprirea tratamentului. În cazul apariţiei la aceşti pacienţi a unei scăderi a eficacităţii care poate fi atribuită dezvoltării variantei YMDD a VHB, trebuie avute în vedere tratamente alternative (vezi pct. 5.1).

Dacă se opreşte tratamentul cu Lamivudină Teva, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic pentru a evidenţia apariţia hepatitei recurente (vezi pct. 4.4).

Copii (cu vârsta sub 12 ani) şi adolescenţi (cu vârste cuprinse între 12 şi 17 ani): Lamivudină Teva nu este recomandată a fi administrată la copii sub 12 ani şi adolescenţi cu vârste între 12 până la 17 ani din cauza absenţei datelor privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct.5.2).

Insuficienţă renală: concentraţiile serice de lamivudină(ASC) sunt crescute la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă, din cauza scăderii clearance-ului renal. Din acest motiv, doza trebuie scăzută la pacienţii cu clearance al creatininei <50 ml/minut. Lamivudină Teva nu trebuie recomandată pacienţilor care necesităadministrarea unor doze mai mici de 100 mg.

Datele disponibile de la pacienţii cu hemodializă intermitentă (pentru mai puţin de sau egal cu 4 ore de dializă de 2-3 ori pe săptămână) indică faptul că, după reducerea dozelor iniţiale de lamivudină în scopul ajustării lor în funcţie de clearance-ul creatininei pacientului, nu mai sunt necesare alte ajustări de doze pe perioada efectuării dializei. Insuficienţă hepatică: datele obţinute de la pacienţi cu insuficienţă hepatică, inclusiv cei cu boală hepatică în stadiul terminal aflaţi pe lista de aşteptare pentru transplant, evidenţiază faptul că farmacocinetica lamivudinei nu este influenţată semnificativ de disfuncţia hepatică. În baza acestor date, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu funcţie hepatică afectată, decât dacă aceasta este asociată cu afectarea funcţiei renale.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la lamivudinăsau la oricare dintre excipienţi.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Lamivudina a fost administrată la copii (cu vârsta de 2 ani şi peste doi ani) şi adolescenţi cu hepatită cronică de tip B compensată. Cu toate acestea, din cauza datelor limitate, la această populaţie de pacienţi nu este recomandată în prezent administrarea lamivudinei (vezi pct. 5.1).

Nu s-a stabilit eficacitatea lamivudinei la pacienţii cu infecţie concomitentă cu virus hepatitic Delta sau hepatitic C.

Există date limitate referitoare la utilizarea lamivudinei la pacienţii cu AgHBe negativ (mutanta pre-core) şi la cei cu terapie imunosupresoare concomitentă, inclusiv chimioterapie anticanceroasă.

Pe durata tratamentului cu Lamivudină Teva, pacienţii trebuie monitorizaţi regulat. Concentraţiile serice de ALT trebuie monitorizate la interval de 3 luni, iar ADN VHB şi AgHBe trebuie evaluate la fiecare 6 luni.

Lamivudină Teva nu trebuie administrată împreună cu alte medicamente care conţin lamivudină sau asociat cu medicamente care conţin emtricitabină.

Exacerbarea hepatitei

În cazul terapiei prelungite, s-a identificat apariţia unor subpopulaţii virale de VHB cu sensibilitate redusă la lamivudină (varianta YMDD a VHB). La unii pacienţi, apariţia variantei YMDD a VHB poate duce la exacerbarea hepatitei, decelabilă în principal prin creşterea concentraţiilor serice de ALT şi reapariţia ADN VHB. La pacienţii cu varianta YMDD a VHB şi cu agravare a bolii hepatice (creşterea ALT cu sau fără ciroză decompensată) sau cu hepatită B recurentă după transplant hepatic, trebuie luată în considerare trecerea la un medicament alternativ sau adăugarea unui medicament alternativ.

La întreruperea administrării Lamivudină Teva sau în cazul scăderii eficacităţii din cauza apariţiei variantei YMDD a VHB (vezi pct. 4.2), unii pacienţi pot prezenta manifestări clinice sau de laborator de hepatită recurentă. În cazul întreruperii administrării de Lamivudină Teva, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic atât clinic, cât şi prin evaluarea testelor funcţionale hepatice serice (concentraţiile de ALT şi de bilirubină), timp de cel puţin patru luni, iar apoi, în funcţie de indicaţiile clinice. Exacerbarea hepatitei a fost diagnosticată în principal prin creşterea concentraţiilor serice ale ALT, alături de reapariţia ADN VHB. Vezi tabelul 2 de la pct. 5.1

Experienţa clinică pentru informaţii suplimentare referitoare la frecvenţa creşterilor nivelului ALT după tratament. Cele mai multe evenimente au fost autolimitate, însă s-au înregistrat şi câteva cazuri letale.

În cazul pacienţilor la care apar manifestări de hepatită recurentă după tratament, nu există suficiente date referitoare la beneficiile reînceperii tratamentului cu lamivudină.

Primitorii unui transplant şi pacienţii cu boală hepaticăîn stadii avansate prezintă un risc mai mare din cauza replicării virale active. Din cauza funcţiei hepatice la limită a acestor pacienţi, reactivarea hepatitei la întreruperea administrării lamivudinei sau lipsa de eficacitate în timpul tratamentului poate induce decompensări severe şi chiar letale. La aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi parametrii clinici, virali şi serologici asociaţi cu hepatita B, funcţia hepaticăşi renalăşi răspunsul antiviral din timpul tratamentului (cel puţin lunar) şi, dacă tratamentul este întrerupt indiferent de motiv, timp de încă cel puţin 6 luni după tratament. Parametrii de laborator care trebuie monitorizaţi trebuie să includă (cel puţin) concentraţia sericăa ALT, bilirubina, albumina, ureea, creatinina şi statusul virusologic: concentraţiile de antigen/ anticorpi VHB şi ADN VHB seric, dacăeste posibil. Pacienţii care prezintă semne de insuficienţă hepatică în timpul tratamentului sau după tratament trebuie monitorizaţi mai frecvent, în funcţie de caz.

Infecţie HIV asociată

La pacienţii cu infecţie HIV asociatăşi cărora li se administrează în prezent sau urmeazăsă li se administreze tratament cu lamivudină sau cu asocierea lamivudină-zidovudină, trebuie păstrată doza de lamivudină prescrisă pentru tratamentul infecţiei HIV (de obicei 150 mg de două ori pe zi, în asociere cu alte antiretrovirale). La pacienţii cu infecţie HIV asociată, care nu necesită terapie antiretrovirală, există un risc de apariţie a mutantelor HIV în cazul utilizării monoterapiei cu lamivudină pentru tratamentul hepatitei cronice de tip B.

Transmiterea hepatitei B

Nu există informaţii disponibile referitoare la transmiterea materno-fetală a virusului hepatitic B la femeile însărcinate cărora li se administrează tratament cu lamivudină. Trebuie respectate procedurile standard de imunizare recomandate împotriva virusului hepatitic B la copii.

Pacienţii trebuie avertizaţi că nu s-a demonstrat că terapia cu lamivudină ar reduce riscul transmiterii virusului hepatitic B la alte persoane şi, prin urmare, trebuie în continuare luate măsurile de protecţie corespunzătoare.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Studiile privind interacţiunile au fost efectuate numai pentru adulţi.

Probabilitatea interacţiunilor metabolice este redusă datorită metabolizării limitate şi a legării scăzute de proteinele plasmatice precum şi eliminării aproape complete pe cale renală a medicamentului sub formă nemodificată. Lamivudina este eliminată preponderent prin secreţie cationică organică activă. Trebuie luate în considerare interacţiunile cu alte medicamente administrate concomitent, mai ales dacă principala cale de eliminare a acestora o reprezintă secreţia renală activă prin intermediul sistemului de transport cationic organic, ca de exemplu trimetoprimul. Alte medicamente (de exemplu ranitidina, cimetidina) sunt eliminate doar parţial prin acest mecanism şi s-a demonstrat că nu interacţionează cu lamivudina.

Este improbabil ca substanţele care sunt eliminate predominant prin intermediul sistemului de transport anionic organic sau prin filtrare glomerulară să prezinte interacţiuni semnificative clinic cu lamivudina. Administrarea de trimetoprim/sulfametoxazol 160 mg/800 mg a crescut expunerea la lamivudină cu aproximativ 40 %. Lamivudina nu a avut nici un efect asupra farmacocineticii trimetoprimului sau a sulfametoxazolului. Cu toate acestea, dacă pacientul nu prezintă insuficienţă renală, nu este necesară ajustarea dozei de lamivudină. În cazul administrării zidovudinei împreună cu lamivudină s-a observat creşterea modestă (28%) a Cmax a zidovudinei, dar expunerea globală (ASC) nu a fost modificată semnificativ. Zidovudina nu a avut nici un efect asupra farmacocineticii lamivudinei (vezi pct. 5.2).

Lamivudina nu prezintă interacţiuni farmacocinetice cu alfa-interferonul în cazul administrării concomitente a celor douămedicamente. Nu s-au observat interacţiuni negative semnificative clinic la pacienţii care primesc lamivudină concomitent cu medicamente imunosupresoare utilizate în mod obişnuit (de exemplu ciclosporina A). Cu toate acestea, nu s-au efectuat studii adecvate privind interacţiunile.

Lamivudina poate inhiba fosforilarea intracelulară a zalcitabinei dacă cele două medicamente sunt utilizate concomitent. De aceea, nu se recomandă administrarea Lamivudină Teva în asociere cu zalcitabina.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina: nu există date adecvate privind utilizarea lamivudinei la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la om este necunoscut. În conformitate cu trecerea pasivă a medicamentului transplacentar, concentraţiile serice de lamivudină la nou-născuţi la naştere au fost similare cu cele serice de la mamăşi din cordonul ombilical la naştere.

Deşi studiile asupra funcţiei de reproducere la animale nu sunt întotdeauna predictive în ceea ce priveşte efectele la om, nu se recomandă administrarea medicamentului în primele trei luni de sarcină (vezi pct. 4.4).

Alăptarea: după administrarea pe cale orală, lamivudina a fost excretată în laptele matern în concentraţii similare celor serice. De aceea, se recomandă ca mamele care urmează tratament cu lamivudină să nu alăpteze.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

În studiile clinice la pacienţi cu hepatită cronică de tip B, lamivudina a fost bine tolerată. Incidenţa evenimentelor adverse şi a anomaliilor de laborator (cu excepţia creşterilor ALT şi CPK, vezi mai jos) au fost similare la pacienţii care au primit placebo şi cei cu lamivudină. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost starea de rău şi astenia, infecţiile de tract respirator, disconfortul la nivelul gâtului şi amigdalelor, cefaleea, disconfortul şi durerea abdominală, greaţa, vărsăturile şi diareea.

Reacţiile adverse sunt enumerate mai jos în funcţie de clasificarea pe sisteme şi organe şi de frecvenţă.
Au fost luate în considerare doar acele reacţii adverse considerate a avea cel puţin o relaţie de cauzalitate posibilă cu lamivudina. Frecvenţa este definită astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10),mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000, <1/1000), foarte rare (<1/10000). Categoriile de frecvenţă atribuite mai jos reacţiilor adverse reprezintă o estimare: pentru majoritateaevenimentelor, nu sunt disponibile date pentru calcularea incidenţei. Categoriile de reacţii adverse medicamentoase foarte frecvente şi frecvente au fost stabilite pe baza datelor din studii clinice, iar incidenţa de fond din loturile placebo nu a fost luată în considerare. Reacţiile adverse medicamentoase identificate în cursul monitorizării post-autorizare au fost definite ca rare sau foarte rare.

Tulburări hematologice şi limfatice:
Foarte rare: Trombocitopenie.

Tulburări hepatobiliare:
Foarte frecvente: Creşteri ale ALT (vezi pct. 4.4).

Exacerbarea hepatitei, decelabilă în principal prin creşterea concentraţiilor serice de ALT, a fost raportată în timpul tratamentului şi după oprirea administrării lamivudinei. Cele mai multe evenimente au fostautolimitante, însă s-au înregistrat foarte rar şi cazuri letale (vezi pct.4.4).

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Frecvente: Creşteri ale CPK
Foarte rare: Tulburări musculare, inclusiv mialgii,crampe şi rabdomioliză.

La pacienţii cu infecţie HIV, au fost raportate cazuri de pancreatităşi neuropatie periferică (sau parestezii). La pacienţii cu hepatită cronică de tip B nu s-a observat nici o diferenţă în ceea ce priveşte incidenţa acestor evenimente între lotul de pacienţi trataţi cu placebo şi lotul de pacienţi trataţi culamivudină.

La pacienţii cu HIV, în cazul utilizării terapiei asociate cu analogi nucleozidici au fost raportate cazuri de acidoză lactică, uneori letale, însoţite de obicei de hepatomegalie severăşi steatoză hepatică. Rar, au fostraportate cazuri de acidoză lactică la pacienţi care au primit lamivudină pentru hepatită de tip B.

4.9 Supradozaj

Administrarea lamivudinei în doze foarte mari în studii de toxicitate acută, după doză unică la animale nu a determinat toxicitate la nivelul nici unui organ. Datele disponibile în ceea ce priveşte consecinţele supradozajului acut prin ingestie la om sunt limitate. Nu s-au înregistrat decese şi pacienţii şi-au revenit. Nu au fost identificate semne sau simptome specifice după supradozaj.

În caz de supradozaj, pacientul trebuie monitorizat şi în funcţie de situaţie, va fi administrat tratamentul standard de susţinere. Deoarece lamivudina este eliminată prin dializă, hemodializa continuă poate fi utilizată în tratamentul supradozajului, cu toate că nu a fost studiat acest lucru.

5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică – analogi nucleozidici, codul ATC: J05AF05.

Lamivudina este un antiviral activ împotriva virusului hepatitic B în toate liniile celulare testate şi la animalele infectate experimental.

Lamivudina este metabolizată atât de celulele infectate, cât şi de cele neinfectate, la derivatul trifosfat (TP) care reprezintă forma activă a medicamentului. Timpul de înjumătăţire intracelular al trifosfatului, la nivelul hepatocitului, este de 17-19 ore in vitro. Lamivudina-TP reprezintă un substrat pentru ADN polimeraza VHB.

Formarea ulterioară de ADN viral este blocată prin încorporarea de lamivudină-TP în lanţşi oprirea consecutivă a acestuia. Lamivudina -TP nu interferă cu metabolizarea celulară normală a deoxinucleotidelor. Reprezintă de asemenea un inhibitor slab al ADN polimerazei alfa şi beta la mamifere. Mai mult, lamivudina-TP are un efect redus asupra conţinutului de ADN din celulele de la mamifere.

În studiile legate de efectele potenţiale ale substanţei asupra structurii mitocondriale şi conţinutului şi funcţiei ADN-ului, lamivudina nu a prezentat efecte toxice importante. Are un potenţial foarte scăzut de a reduce conţinutul de ADN intramitocondrial, nu este încorporată în mod permanent în ADN-ul mitocondrial şi nu acţionează ca un inhibitor al ADN polimerazei mitocondriale gama.

Experienţa clinică

Experienţa la pacienţii cu HCB cu AgHBe pozitiv şi boală hepatică compensată: în studii controlate, un an de tratament cu lamivudină a dus la supresia semnificativă a replicării ADN VHB [34-57 % dintre pacienţi au prezentat valori sub limita de detecţie a testului (testul de hibridizare cu soluţia Abbott Genostics, LLOD <1,6 pg/ml)], normalizarea nivelului ALT (40-72 % dintre pacienţi), inducerea seroconversiei AgHBe (dispariţia AgHBe şi detectarea AcHBe cu dispariţia ADN VHB [test convenţional], 16-18 % dintre pacienţi), ameliorarea parametrilor histologici (38-52 % dintre pacienţi au prezentat o scădere de ≥2 puncte a Indexului de activitate histologică [IAH] Knodell) şi reducerea progresiei fibrozei (la 3-17 % dintre pacienţi) şi a evoluţiei spre ciroză.

Continuarea tratamentului cu lamivudină o perioadă suplimentară de 2 ani la pacienţii la care nu s-a obţinut seroconversia AgHBe în studiile controlate cu durata iniţială de 1 an a dus la o ameliorare suplimentară în ceea ce priveşte fibroza în punţi. La pacienţii cu varianta YMDD a VHB, 41/82 (50 %) dintre ei au prezentat ameliorarea inflamaţiei hepatice, şi 40/56 (71 %) dintre pacienţii fără varianta YMDD a VHB au prezentat ameliorare. Ameliorarea în ceea ce priveşte fibroza în punţi s-a înregistrat la 19/30 (63 %) dintre pacienţii fără varianta YMDD şi la 22/44 (50 %) dintre pacienţii cu această variantă. Cinci procente (3/56) dintre pacienţii fără varianta YMDD şi 13 % (11/82) dintre pacienţii cu varianta YMDD au prezentat agravarea inflamaţiei hepatice comparativ cu perioada anterioară tratamentului. Progresia către ciroză a fost observată la 4/68 (6 %) dintre pacienţii cu varianta YMDD, în vreme ce nici unul dintre pacienţii fără această variantă nu a evoluat spre ciroză.

Într-un studiu cu tratament prelungit la pacienţi asiatici (NUCB3018), rata de seroconversie AgHBe şi rata de normalizare a ALT la finalul perioadei de tratament de 5 ani a fost de 48 % (28/58) şi, respectiv, 47 % (15/32). Seroconversia AgHBe a fost mai mare la pacienţii cu concentraţii crescute ale ALT; 77 % (20/26) dintre pacienţii cu valori ale ALT > 2 x LSN înainte de tratament au obţinut seroconversia. La finalul celor 5 ani, toţi pacienţii prezentau nivele nedetectabile de ADN VHB sau mai mici decât cele anterioare tratamentului.

Alte rezultate ale studiului, în funcţie de statusul infecţiei cu varianta YMDD sunt prezentate succint în Tabelul 1.

Tabelul 1: Rezultatele în ceea ce priveşte eficacitatea la 5 ani în funcţie de statusul infecţiei cu YMDD (Studiul Asiatic) NUCB3018

 

 

Subiecţi, % (nr.)

Statusul infecţiei cu varianta YMDD a VHB

YMDD1

 

Non-YMDD1

Seroconversia AgHBe - Toţi pacienţii - ALT iniţial ≤1 x LSN2 - ALT iniţial >2 x LSN ADN VHB nedetectabil - Iniţial3 - Săptămâna 2604 negativ pozitiv < iniţial pozitiv > iniţial Normalizarea ALT -Iniţial normal peste normal -Săptămâna 260 normal peste normal < iniţial peste normal > iniţial

38 (15/40) 9 (1/11) 60 (9/15) 5 (2/40) 8 (2/25) 92 (23/25) 0 28 (11/40) 73 (29/40) 46 (13/28) 21 (6/28) 32 (9/28)

 

72 (13/18) 33 (2/6) 100 (11/11) 6 (1/18) 0 100 (4/4) 0 33 (6/18) 67 (12/18) 50 (2/4) 0 50 (2/4)

 

1-Pacienţii consideraţi infectaţi cu varianta YMDD au fost acei pacienţi care au prezentat ≥5 % varianta YMDD a VHB la oricare dintre momentele de timp anuale desemnate pe parcursul perioadei de 5 ani. Pacienţii consideraţi a nu fi infectaţi cu varianta YMDD au fost acei pacienţi cu > 95 % VHB sălbatic la oricare dintre momentele de timp anuale desemnate pe parcursul perioadei de 5 ani. 2-Limita superioară a normalului 3-Testul hibridizării cu soluţia Abbott Genostics (LLOD < 1,6 pg/ml) 4-Testul Chiron Quantiplex (LLOD 0,7 Meq/ml)

Au fost de asemenea disponibile date comparative în funcţie de statusul infecţiei cu YMDD şi în cazul evaluărilor histologice, dar numai pentru o perioadă de 3 ani. La pacienţii cu varianta YMDD a VHB, 18/39 (46 %) au prezentat ameliorări în ceea ce priveşte activitatea necro-inflamatorie, iar 9/39 (23 %) au prezentat agravări. La pacienţii fără această varianta, 20/27 (74 %) au prezentat ameliorare în ceea ce priveşte activitatea necro-inflamatorie şi 2/27 (7 %) au prezentat agravare.

După obţinerea seroconversiei AgHBe, răspunsul serologic şi remisiunea clinică sunt în general durabile după întreruperea administrării lamivudinei. Cu toate acestea, pot apărea recăderi după seroconversie. Într-un studiu de supraveghere pe termen lung a pacienţilor care au fost iniţial seroconvertiţi şi au întrerupt administrarea lamivudinei, o recădere întârziată a apărut la 39 % dintre subiecţi. De aceea, după seroconversia AgHBe, pacienţii trebuie să fie monitorizaţi periodic pentru a determina dacă răspunsul serologic şi clinic se menţine. La pacienţii la care nu se menţine unrăspuns serologic susţinut, trebuie luată în considerare reînceperea tratamentului fie cu lamivudină, fie cu un alt medicament antiviral pentru obţinerea din nou a controlului infecţiei cu VHB.

La pacienţii urmăriţi timp de până la 16 săptămâni după întreruperea tratamentului la un an, creşterile ALT după tratament au fost mai frecvente la pacienţii care au primit lamivudină comparativ cu cei care au primit placebo. În tabelul 2 este prezentată o analiză comparativă a creşterilor ALT după tratament, între săptămânile 52 şi 68 la pacienţii care au întrerupt administrarea lamivudinei în săptămâna 52 şi la pacienţii din aceleaşi studii care au primit placebo pe întreaga durată a tratamentului. Procentul de pacienţi care au prezentat creşteri ale ALT după tratament asociate cu creşteri ale concentraţiilor de bilirubină a fost mic şi similar la pacienţi care au primit fie lamivudină, fie placebo.

Tabelul 2: Creşterile ALT după tratament în două studii controlate placebo la adulţi

 

Valori anormale

Pacienţi cu creşterea ALT/ Pacienţi cu observaţii*

Lamivudină

Placebo

ALT ≥2 x valoarea iniţială

37/137 (27 %)

22/116 (19 %)

ALT ≥3 x valoarea iniţială†

29/137 (21 %)

9/116 (8 %)

ALT ≥2 x valoarea iniţială şi valoarea absolută a ALT >500 UI/l

21/137 (15 %)

8/116 (7 %)

ALT ≥2 x valoarea iniţială; şi bilirubina>2 x LSN şi ≥2 x valoarea iniţială

1/137 (0,7 %)

1/116 (0,9 %)

 

*Fiecare pacient poate apare într-una sau mai multe categorii.

†Comparabil cu toxicitate de gradul 3, în conformitate cu criteriile OMS modificate. LSN = limita superioară a normalului.

Experienţa la pacienţii cu HCB cu AgHBe negativ: datele iniţiale indică faptul că eficacitatea lamivudinei la pacienţii cu HCB cu AgHBe negativ este similară celei înregistrate la pacienţii cu HCB cu AgHBe pozitiv, 71 % dintre pacienţi prezentând scăderea ADN VHB sub pragul de detecţie al testului, la 67 % înregistrându-se normalizarea ALT şi 38 % prezentând ameliorarea IAH după un an de tratament. După întreruperea administrării lamivudinei, la majoritatea pacienţilor (70 %) s-a înregistrat o reluare a replicării virale. Datele sunt disponibile dintr-un studiu de tratament prelungit la pacienţi cu AgHBe negativ (NUCAB3017) trataţi cu lamivudină. După doi ani de tratament în cadrul acestui studiu, normalizarea ALT şi nivele nedetectabile de ADN VHB s-au înregistrat la 30/69 (43 %) şi, respectiv 32/68 (47 %) dintre pacienţi, iar ameliorarea scorului necro-inflamator la 18/49 (37 %) dintre pacienţi. 14/22 (64 %) dintre pacienţii fără varianta YMDD a VHB au prezentat ameliorări ale scorului necroinflamator, iar 1/22 (5 %) au prezentat agravări comparativ cu perioada anterioară tratamentului. La pacienţii cu această variantă, 4/26 (15 %) au prezentat ameliorarea scorului necro-inflamator şi 8/26 (31 %) au prezentat agravare comparativ cu perioada anterioară tratamentului. Nici unul dintre pacienţii din cele două loturi nu a evoluat către ciroză.

Frecvenţa de apariţie a variantei YMDD a VHB şi impactul asupra răspunsului la tratament: monoterapia cu lamivudină a dus la selecţia variantei YMDD a VHB la aproximativ 24 % dintre pacienţi după un an de tratament, acest procent crescând la 67 % după 4 ani de tratament. Apariţia variantei YMDD a VHB este asociată cu scăderea răspunsului la tratament la unii pacienţi, evidenţiată prin creşterea nivelurilor de ADN VHB şi ALT comparativ cu nivelurile anterioare din timpul tratamentului, prin progresia simptomelor şi semnelor bolii hepatice şi/sau agravarea necro-inflamaţiei hepatice. Nu a fost încă stabilită atitudinea terapeutică optimă la pacienţii cu variantaYMDD a VHB (vezi pct. 4.4).

Experienţa la pacienţii cu boală hepatică decompensată: studiile controlate placebo au fost considerate nepotrivite la pacienţii cu boală hepatică decompensatăşi nu au fost efectuate. În studiile necontrolate în care lamivudina s-a administrat înainte de transplant şi în timpul acestuia a fost pusă în evidenţă scăderea eficientă a ADN VHB şi normalizarea ALT. Continuarea tratamentului cu lamivudină după transplant s-a însoţit de scăderea ratei de reinfectare a grefei cu VHB, un procent superior de dispariţie a AgHBs şi o supravieţuire la un an de 76-100 %.

Aşa cum era de aşteptat din cauza imunosupresiei concomitente, rata de apariţie a variantei YMDD a VHB după 52 de săptămâni de tratament a fost mai mare (36 %-64 %) la populaţia cu transplant hepatic comparativ cu pacienţii cu HCB imunocompetenţi (14 %-32 %).

Experienţa la pacienţii cu HCB şi fibroză avansată sau ciroză: într-un studiu controlat placebo la 651 de pacienţi cu hepatită cronică de tip B compensată clinic şi cu fibroză sau ciroză confirmate histologic, tratamentul cu lamivudină (cu durată medie de 32 de luni) a redus semnificativ rata progresiei globale a bolii (34/436, 7,8 % în cazul lamivudinei faţă de 38/215, 17,7 % în cazul placebo, p=0,001), fapt evidenţiat prin reducerea semnificativă a procentului de pacienţi cu creşteri ale scorului Child-Pugh (15/436, 3,4 % faţă de 19/215, 8,8 %, p=0,023) sau apariţia carcinomului hepato-celular (17/436, 3,9 % faţă de 16/215, 7,4 %, p=0,047). Rata de progresie globală a bolii în grupul cu lamivudină a fost mai mare la subiecţii cu ADN detectabil pentru varianta YMDD a VHB (23/209, 11 %), comparativ cu cei fără varianta YMDD de VHB detectabilă (11/211, 5 %). Cu toate acestea, progresia bolii la subiecţii cu YMDD în lotul cu lamivudină a fost mai redusă comparativ cu progresia bolii în lotul cu placebo (23/209, 11 % faţă de 38/214, respectiv 18 %). Seroconversia AgHBe confirmată s-a înregistrat la 47 % (118/252) dintre subiecţii trataţi cu lamivudină iar 93 % (320/345) dintre subiecţii care au primit lamivudină au devenit ADN VHB negativi (testul bADN VERSANT [versiunea 1], LLOD < 0,7 MEq/ml) pe parcursul studiului.

Experienţa la copii şi adolescenţi: lamivudina a fost administrată la copii şi adolescenţi cu HCB compensată într-un studiu controlat placebo, cu 286 de pacienţi cu vârste între 2 şi 17 ani. Această populaţie a fost formată în principal din copii cu hepatită B forma minimă. La copiii cu vârste între 2 şi 11 ani s-a utilizat o doză de 3 mg/kg o dată pe zi (până la un maxim de 100 mg zilnic), iar la adolescenţi cu vârsta peste 12 ani s-a utilizat o doză de 100 mg zilnic. Această doză trebuie să fie fundamentată în continuare. Diferenţa în ceea ce priveşte ratele de seroconversie AgHBe (dispariţia AgHBe şi ADN VHB şi detectarea de AcHBe) între placebo şi lamivudină nu a fost semnificativă statistic la această populaţie (ratele la un an au fost de 13 % (12/95) în cazul placebo faţă de 22 % (42/191) în cazul lamivudinei; p=0,057). Incidenţa apariţiei variantei YMDD a VHB a fost similară cu cea observată la adulţi, variind între 19 % în săptămâna 52 şi 45 % la pacienţii trataţi continuu timp de 24 de luni.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţia: Lamivudina este bine absorbită din tractul gastro-intestinal şi biodisponibilitatea lamivudineiadministrată oral la adulţi este în mod normal între 80 – 85 %. După administrarea pe cale orală, timpulmediu (tmax) de atingere a concentraţiilor serice maxime (Cmax) este de aproximativ o oră. La niveleleobţinute la doze terapeutice, adică administrarea a 100 mg zilnic, Cmax este în jur de 1,1-1,5 µg/ml iarconcentraţiile minime au fost de 0,015-0,020 µg/ml.

Administrarea concomitentă a lamivudinei cu alimente a dus la o alungire a tmax şi la o scădere a Cmax (cu  până la 47 %). Cu toate acestea, gradul de absorbţie al lamivudinei (în funcţie de ASC) nu a fost influenţatşi, de aceea, lamivudina poate fi administrată cu sau fără alimente.

Distribuţia: În urma studiilor cu administrare intravenoasă, volumul mediu de distribuţie este de 1,3 l/kg.Lamivudina prezintă o farmacocinetică liniară pentru intervalul de doze terapeutice şi se leagă puţin deproteinele plasmatice (de albumină).Date limitate evidenţiază faptul că lamivudina pătrunde în sistemul nervos central, ajungând în lichidulcefalorahidian (LCR). Raportul mediu al concentraţiilor de lamivudină din LCR/ser la 2-4 ore după administrarea pe cale orală a fost de aproximativ 0,12.

Metabolizarea: Lamivudina este eliminată în principal pe cale renală, sub formă nemodificată. Probabilitatea interacţiunilor metabolice ale lamivudinei cu alte substanţe este redusă, datorită graduluiscăzut de metabolizare hepatică (5-10 %) şi legării scăzute de proteinele plasmatice.

Eliminarea: Clearance-ul sistemic mediu al lamivudinei este de aproximativ 0,3 l/orăşi kg. Timpul deînjumătăţire al eliminării este de 5 până la 7 ore. Majoritatea lamivudinei este excretată în urină prinfiltrare glomerularăşi secreţie activă (sistemul cationic organic de transport). Clearance-ul renal este responsabil de aproximativ 70 % din eliminarea lamivudinei.

Categorii speciale de pacienţi:
Studiile la pacienţi cu insuficienţă renală evidenţiază faptul că eliminarea lamivudinei este influenţată de disfuncţia renală. Este necesară reducerea dozelor la pacienţii cu clearance al creatininei <50 ml/min (vezipct. 4.2).

Farmacocinetica lamivudinei nu este influenţată de insuficienţa hepatică. Datele limitate obţinute de lapacienţi la care s-a efectuat transplant hepatic, evidenţiază faptul că afectarea funcţiei hepatice nuinfluenţează în mod semnificativ farmacocinetica lamivudinei, cu excepţia cazurilor în care este asociată cu disfuncţie renală.

La pacienţii vârstnici, profilul farmacocinetic al lamivudinei sugerează că procesul normal de îmbătrânireînsoţit de declinul funcţiei renale nu are nici un efect semnificativ clinic asupra expunerii la lamivudină, cu excepţia pacienţilor cu clearance al creatininei <50 ml/min (vezi pct. 4.2).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Administrarea lamivudinei în cadrul studiilor de toxicitate la animale cu doze mari nu a fost asociată cu nici un efect toxic major asupra vreunui organ. La nivelurile obţinute cu cele mai mari doze, s-au înregistrat efecte minore asupra indicatorilor funcţiei renale şi hepatice, alături de scăderea ocazională a greutăţii ficatului. Scăderea numărului de hematii şi de neutrofile a reprezentat efectul cel mai probabil să aibă importanţă clinică. Aceste evenimente au fost întâlnite rareori în studiile clinice.

Lamivudina nu a fost mutagenă în testele bacteriene, dar ca numeroşi analogi nucleozidici, a prezentat activitate la un test citogenetic in vitro şi la testul pe limfomul de şoarece. Lamivudina nu a prezentat genotoxicitate in vivo la doze care au determinat concentraţii plasmatice de aproximativ 60-70 ori mai mari decât concentraţiile plasmatice care sunt anticipate clinic. Deoarece activitatea mutagenă in vitro a lamivudinei nu a putut fi confirmată prin teste in vivo, s-a concluzionat că lamivudina nu reprezintă un pericol din punct de vedere al genotoxicităţii pentru pacienţii care primesc acest tratament.

Studiile asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat efecte teratogene şi nu au arătat efecte asupra fertilităţii la masculi sau femele. Lamivudina, administrată la iepuri femele gestante, determină moartea precoce a embrionului la nivele de expunere comparabile cu cele obţinute la om, dar nu şi la şobolan, chiar la nivele sistemice de expunere foarte mari.

Studiile de carcinogenitate pe termen lung cu lamivudină la şobolani şi şoareci nu au evidenţiat nici un potenţial carcinogen.

6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleul comprimatului:

Celuloză microcristalină Amidonglicolat de sodiu (tip A) Stearat de magneziu

Filmul comprimatului:

Hipromeloză 3cP Hipromeloză 6cP Dioxid de titan (E 171) Macrogol 400 Polisorbat 80 Oxid galben de fer (E 172) Oxid roşu de fer (E 172)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere:
Blistere de culoare alb opac din PVC/PVdC-aluminiu.
Mărimea ambalajului: 28, 30, 84 sau 100 comprimate filmate.

Flacoane:
Flacoane, din PEÎD de culoare alb opac, cu capac alb opac din polietilenă cu sistem de închidere prin înşurubare pentru protecţia copiilor
Mărimea ambalajului: 60 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Teva Pharma B.V. Computerweg 10 3542DR Utrecht Olanda

8 NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI 10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului (lor) responsabil(i) pentru eliberarea seriei

Teva Pharmaceutical Works Private Limited Company Pallagi út 13 Debrecen H-4042 Ungaria

TEVA Pharmaceutical Works Private Limited Company H-2100 Gödöllö Táncsics Mihály út 82 Ungaria

TEVA UK Ltd Brampton Road Hampden Park Eastbourne, East Sussex BN22 9AG Marea Britanie

Pharmachemie B.V. Swensweg 5 2031 GA Haarlem Olanda

TEVA Santé SA Rue Bellocier 89107 Sens Franţa

Prospectul tipărit al medicamentului trebuie să menţioneze numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei respective.

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală (Vezi anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct.4.2).

CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

ALTE CONDIŢII

Nu este cazul.

Sistemul de farmacovigilenţă

Deţinătorul Autorizaţiei de Punere pe piaţă (DAPP) trebuie să se asigure că sistemul de farmacovigilenţă, aşa cum este descris în versiunea 6, datată noiembrie 2008, prezentată în Modulul 1.8.1. al Cererii de Autorizare de Punere pe Piaţă, existăşi este funcţional înainte de şi pe perioada punerii pe piaţă a medicamentului.

RPAS-uri

Programul de depunere a RPAS pentru Lamivudină Teva comprimate filmate trebuie să urmeze programul RPAS pentru medicamentul de referinţă.

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A.ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR cutie

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Lamivudină Teva 100 mg, comprimate filmate Lamivudină

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat filmat conţine lamivudină 100 mg.

3.LISTA EXCIPIENŢILOR

4.FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

Comprimat filmat

Blistere: 28 comprimate filmate

30 comprimate filmate

 

84 comprimate filmate

100 comprimate filmate

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Administrare orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu selăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EXP:

TEVA Pharma B.V.
Computerweg 10, 3542DR Utrecht,
Olanda

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/0/00/000/000

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie:

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Lamivudină Teva 100 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

Blister

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Lamivudină Teva 100 mg, comprimate filmate Lamivudină

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

TEVA Pharma B.V.

3. DATA DE EXPIRARE

EXP:

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie:

5. ALTE INFORMAŢII

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL PRIMAR Etichetă de flacon

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Lamivudină Teva 100 mg, comprimate filmate Lamivudină

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat filmat conţine lamivudină 100 mg.

LISTA EXCIPIENŢILOR

FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

Flacon:

60 comprimate filmate

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Administrare orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu selăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP:

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

TEVA Pharma B.V.
Computerweg 10, 3542DR Utrecht,
Olanda

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/0/00/000/000

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie:

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Lamivudină Teva 100 mg comprimate filmate

Lamivudină

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament. Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1.      Ce este Lamivudină Teva şi pentru ce se utilizează

2.      Înainte să luaţi Lamivudină Teva

3.      Cumsă luaţi Lamivudină Teva

4.      Reacţii adverse posibile

5.      Cumsepăstrează Lamivudină Teva

6.      Informaţii suplimentare

1. CE ESTE LAMIVUDINĂ TEVA ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Lamivudină Teva face parte dintr-o grupă de medicamente numite antivirale. Este utilizată pentru tratamentul infecţiei cu virusul hepatitic B.

Lamivudină Teva este utilizată pentru tratamentul pacienţilor adulţi, care au hepatită B de lungă durată (cronică).

Virusul hepatitic B este un virus care infectează ficatul, conducând la alterări hepatice. Tratamentul cu Lamivudină Teva poate scădea cantitatea de virus hepatitic B din organism. Acest lucru ar trebui să conducă la o reducere a afectării ficatului şi la o ameliorare a funcţiei acestuia.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI LAMIVUDINĂ TEVA

Nu luaţi Lamivudină Teva:  dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la lamivudină sau la oricare alt excipient din Lamivudină Teva.

Dacă nu sunteţi sigur, rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Lamivudină Teva

Lamivudină Teva reduce cantitatea de virus hepatitic B din organism şi ţine boala hepatică sub control, diminuând astfel pe viitor problemele de sănătate legate de ficat. Pentru un tratament eficient, este nevoie să luaţi Lamivudină Teva în fiecare zi. Pacienţii răspund diferit la tratament şi de aceea nu se ştie cât de mult timp va trebui să luaţi acest medicament.

Medicul va analiza răspunsul la tratament, prin recoltarea periodică de probe de sânge. Rezultatele acestor teste îl vor ajuta pe medicul dumneavoastră să decidă când poate fi oprit tratamentul cu Lamivudină Teva.

Înainte de începerea tratamentului cu Lamivudină Teva trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră despre orice alte probleme medicale pe care le aveţi. Dacă aveţi o boală renală, acest medicament nu este potrivit pentru dumneavostră, deoarece rinichii sunt principalii responsabili de eliminarea medicamentului din corp.

Nu întrerupeţi administrarea Lamivudină Teva fără recomandarea medicului dumneavoastră, deoarece există un risc mic ca hepatita să se agraveze. Când opriţi administrarea Lamivudină Teva, medicul dumneavoastră va monitoriza cel puţin în următoarele patru luni pentru a se asigura că nuau apărut nici un fel de probleme. Acest lucru presupune şi recoltarea de probe sanguine, pentru a descoperi eventuale creşteri anormale ale enzimelor hepatice, care indică afectarea ficatului. Substanţa activă din Lamivudină Teva este lamivudina. Dacă utilizaţi deja acest medicament pentru infecţia HIV, medicul dumneavoastră va continua să vă trateze cu cea mai mare doză, de obicei 150 mg de două ori pe zi, deoarece doza mai mică de 100 mg de lamivudină este insuficientă pentru tratarea infecţiei HIV. Deoarece medicamentul dumneavoastră ajută la controlul hepatitei B şi nu este cunoscut încă dacă duce la vindecarea ei, există încă riscul să transmiteţi virusul altora prin contact sexual sau prin transfuzii de sânge şi trebuie să adoptaţi măsuri adecvate pentru a preveni acest lucru. Este disponibil un vaccin eficace care îi protejează pe cei cu risc crescut de a contracta infecţia cu virusul hepatitic B.

Utilizarea altor medicamente:

Lamivudină Teva nu trebuie luat împreună cu zalcitabina (utilizat în tratamentul infecţiei cu HIV).

Unele medicamente pot influenţa acţiunea Lamivudină Teva. Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Utilizarea Lamivudină Teva cu alimente şi băuturi

Lamivudină Teva poate fi administrat împreună cu alimente sau pe stomacul gol.

Sarcina şi alăptarea

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Informaţi-vă medicul dacă sunteţi însărcinată sau dacă intenţionaţi să rămâneţi însărcinată, ori dacă alăptaţi. Medicul dumneavoastră va sfătui dacă puteţi continua să luaţi Lamivudină Teva în timpul sarcinii. Nu întrerupeţi tratamentul cu Lamivudină Teva fără avizul medicului dumneavoastră. Deoarece lamivudina şi virusul trec în lapte, se recomandă ca mamele care iau Lamivudină Teva să nu alăpteze.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu au fost efectuate studii asupra efectului Lamivudină Teva în conducerea şi folosirea utilajelor.

3. CUMSĂ LUAŢI LAMIVUDINĂ TEVA

Luaţi întotdeauna Lamivudină Teva exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur .

Doza recomandată de Lamivudină Teva este de un comprimat (100 mg de lamivudină) o dată pe zi, luat împreună sau fără alimente.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Lamivudină Teva

Este puţin probabil ca administrarea accidentală a unei cantităţi prea mari din medicamentul dumneavoastră să aibă consecinţe grave. Totuşi, trebuie să îi spuneţi medicului sau farmacistului dumneavoastră, ori să vă prezentaţi la cel mai apropiat departament de urgenţă al unui spital, pentru recomandări suplimentare.

Dacă uitaţi să luaţi Lamivudină Teva Dacă uitaţi să vă luaţi medicamentul, luaţi-l de îndată ce vă amintiţi şi continuaţi apoi să îl luaţi conform recomandărilor. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa dozele uitate. Dacă încetaţi să luaţi Lamivudină Teva Nu întrerupeţi administrarea Lamivudină Teva fără recomandarea medicului dumneavoastră. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Lamivudină Teva poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. În studiile clinice, numărul şi tipul reacţiilor adverse raportate de către pacienţii care au luat lamivudină sunt similare celor raportate de pacienţii care au luat o substanţă inactivă (placebo). Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost oboseala, infecţiile căilor respiratorii, disconfortul la nivelul gâtului,durerea de cap, disconfortul şi durerea de stomac, greaţa, vărsăturile şi diareea. Totuşi, creşterea enzimelor hepatice şi a enzimelor produse în muşchi au fost uneori printre cele mai frecvente reacţii raportate lapacienţii care au luat lamivudină

Reacţiile adverse presupuse a fi provocate de către lamivudină sunt enumerate mai jos:

Frecvenţa posibilelor reacţii adverse sunt enumerate mai joi conform următoarei convenţii:
foarte frecvente (afectează mai mult de 1 utilizator din 10)
frecvente (afectează 1până la10 utilizatori din 100)
mai puţin frecvente (afectează 1până la10 utilizatori din 1000)
rare (afectează 1până la10 utilizatori din 10000)
foarte rare (afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000).

Reacţii adverse foarte frecvente-creşterea valorilor enzimelor produse de ficat numite transaminaze

Reacţii adverse frecvente

·        creşterea valorilor unei enzime numite creatininfosfochinază, o enzimă produsă în muşchi Reacţii adverse foarte rare

·        reducerea numărului de trombocite, celule sanguine importante pentru coagularea sângelui. Dacă aveţi un număr redus de trombocite, este posibil să vă învineţiţi mai uşor.

·        crampe, dureri musculare şi slăbiciune musculară

·        agravarea semnificativă a afecţiunii ficatului după oprirea administrării de lamivudină sau în timpul tratamentului dacă s-a dezvoltat rezistenţă. Acest lucru poate fi letal la unii pacienţi.

Unele persoane pot fi alergice la medicamente. Dacă prezentaţi vreunul dintre următoarele simptome la puţin timp după administrarea Lamivudină Teva, OPRIŢI administrarea medicamentului şi informaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră:

Respiraţie şuierătoare şi durere sau senzaţie de “strângere”/constricţie toracică instalate brusc.

Umflarea pleoapelor, feţei sau buzelor.

Erupţie cutanată sau “urticarie” oriunde pe corp.

A fost raportatăşi agravarea bolii în timpul tratamentului sau la întreruperea acestuia, dacă s-a dezvoltat rezistenţă. Acest lucru poate fi letal la unii pacienţi

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUMSEPĂSTREAZĂ LAMIVUDINĂ TEVA

A nu se păstra la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Lamivudină Teva după data de expirare înscrisă pe etichetăşi cutie. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare. Nu utilizaţi Lamivudină Teva dacă observaţi orice modificare în aspectul comprimatului.Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Lamivudină Teva

Substanţa activă este lamivudina. Fiecare comprimat filmat conţine lamivudină 100 mg.

Celelalte componente sunt: Nucleu: celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu, stearat de magneziu. Film:hipromeloză, dioxid de titan (E171), macrogol, polisorbat 80, oxid galben de fer (E1712), oxid roşu de fer (E172).

Cum arată Lamivudină Teva şi conţinutul ambalajului

Comprimat filmat cu formă de capsulă, biconvex, de culoare portocalie – gravat cu ”L100” pe o faţăşi neted pe cealaltă faţă.

Lamivudină Teva este disponibil în cutii cu blistere din aluminiu conţinând 28, 30, 84 sau 100 comprimate filmate sau cutii cu un flacon din PEÎD cu 60 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţăşi producătorii

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţǎ

Teva Pharma B.V. Computerweg 10, 3542DR Utrecht Olanda

Producătorii

TEVA Pharmaceutical Works Private Limited Company
Pallagi út 13,
Debrecen H-4042,
Ungaria

TEVA Pharmaceutical Works Private Limited Company
H-2100 Gödöllö
Táncsics Mihály út 82,
Ungaria

TEVA UK Ltd
Brampton Road
,
Hampden Park,
Eastbourne, East Sussex,
BN22 9AG,
Marea Britanie

Pharmachemie B.V.
Swensweg 5,
2031 GA Haarlem,
Olanda

TEVA Santé SA
Rue Bellocier,
89107 Sens,
Franţa

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai
deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/Belgien Luxembourg/Luxemburg

Teva Pharma Belgium N.V./S.A. Teva Pharma Belgium S.A.
Tel/Tél: +32 3 820 73 73 Tél/Tel: +32 3 820 73 73

България

ТеваФармасютикълсБългарияЕООД Teл: +359 2 489 95 82

Česká republika

Teva Pharmaceuticals CR, s.r.o. Tel: +420 251 007 111

Danmark

Teva Denmark A/S Tlf: +45 44 98 55 11

Deutschland

Teva Generics GmbH Tel: (49) 351 834 0

Eesti

Teva Eesti esindus UAB Sicor Biotech Eesti filiaal Tel: +372 611 2409

Ελλάδα

Teva ΕλλάςΑ.Ε. Τηλ: +30 210 72 79 099

España

Teva Genéricos Española, S.L.U Tél: +(34) 91 387 32 80

France

Teva Santé Tél: +(33) 1 55 91 7800

Ireland

Teva Pharmaceuticals Ireland Tel: +353 (0)42 9395 892

Ísland

Teva UK Limited
Sími: +(44) 1323 501 111.

Italia

Teva Italia S.r.l.
Tel: +(39) 0289179805

Κύπρος

Teva ΕλλάςΑ.Ε. Τηλ: +30 210 72 79 099

Latvija

UAB Sicor Biotech filiāle Latvijā Tel: +371 67 784 980

Magyarország

Teva Magyarország Zrt Tel.: +36 1 288 64 00

Malta

Teva ΕλλάςΑ.Ε. Τel: +30 210 72 79 099

Nederland

Teva Nederland B.V. Tel: +31 (0) 800 0228400

Norge

Teva Sweden AB Tlf: (46) 42 12 11 00

Österreich

Teva Generics GmbH Tel: (49) 351 834 0

Polska

Teva Pharmaceuticals Polska Sp. z o.o. Tel.: +(48) 22 345 93 00

Portugal

Teva Pharma -Produtos Farmacêuticos Lda Tel: (351) 214 235 910

România

Teva Pharmaceuticals S.R.L Tel: +4021 230 65 24

Slovenija

Pliva Ljubljana d.o.o. Tel: +386 1 58 90 390

Slovenská republika

Teva Pharmaceuticals Slovakia s.r.o. Tel: +(421) 2 5726 7911

Suomi/Finland

Teva Sweden AB Puh/Tel: +(46) 42 12 11 00

Sverige

Teva Sweden AB Tel: +(46) 42 12 11 00

United Kingdom

Teva UK Limited Tel: +(44) 1323 501 111

Lietuva

UAB “Sicor Biotech”
Tel: +370 5 266 02 03

Acest prospect a fost aprobat în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Povestea ficatului - Totul despre Hepatita B - limba engleza (animatie) Afla cum se transmite, cum actioneaza, care sunt efectele si cum se trateaza infectia cu virusul hepatic B
12.500 de persoane au fost testate pentru HIV, hepatită B şi C printr-un program derulat de Institutul 'Matei Balş' Un număr de 12.500 de persoane au fost testate gratuit pentru HIV, hepatită B şi hepatită C în cadrul unui program derulat de Institutul Naţional de Boli Infecţioase "Matei Balş", iar dintre acestea 7,6% au ieşit pozitiv la testul pentru hepatită B, 3,28% - la cel pentru hepatită C şi 0,4% pentru HIV...
Ce este hepatita B? Hepatita virala B este o boala infectioasa a ficatului cauzata de virusul cu acelasi nume (VHB), care poate evolua catre complicatii gfrave- ciroza sau cancerul hepatic. VHB, virusul care cauzeaza hepatita B, se poate transmite prin fluidele corporale (sperma, secretii vaginale, saliva), prin...
Asociaţia Anti-SIDA solicită măsuri pentru limitarea infecţiilor cu HIV/SIDA, hepatită B şi C în rândul consumatorilor de droguri injectabile Asociaţia Română Anti-SIDA (ARAS) solicită premierului Dacian Cioloş şi ministrului Sănătăţii, Vlad Voiculescu, să ia măsuri pentru a limita extinderea infecţiilor cu HIV/SIDA, cu virusul hepatitei C (HCV) sau al hepatitei B (HBV) în rândul consumatorilor de droguri injectabile.
Este nevoie de o strategie naţională pentru depistare şi tratament în hepatita B şi C, susţin specialiştii Specialiştii în gastroenterologie şi hepatologie susţin că este necesară realizarea unei strategii naţionale pentru depistarea şi tratamentul hepatitelor de tip B şi C.
34.000 de persoane vor fi testate gratuit pentru HIV şi hepatita B şi C până în 2016 Un număr de 34.000 de persoane vor fi testate gratuit până în data de 30 aprilie 2016 pentru virusul hiv şi hepatitei B şi C, în cadrul unui proiect lansat joi la Institutul Naţional de Boli infecţioase "Matei Balş".