Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

PERINEVA 2 mg
 
Denumire PERINEVA 2 mg
Descriere Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Tratamentul insuficientei cardiace simptomatice.
Reducerea riscului aparitiei evenimentelor cardiace la pacientii cu infarct miocardic si/sau revascularizare în antecedente.
Denumire comuna internationala PERINDOPRILUM
Actiune terapeutica INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 2mg
Ambalaj Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 14 compr.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC C09AA04
Firma - Tara producatoare KRKA, D.D., NOVO MESTO - SLOVENIA
Autorizatie de punere pe piata MIKLICH LABORATORIOS, S.L. - SPANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre PERINEVA 2 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre PERINEVA 2 mg, comprimate       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 2558/2010/01-02-03-04-05-06-07-08-09                Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Perineva 2 mg comprimate

2.      COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat contine perindopril tert-butilamină 2 mg echivalent la 1,669 mg perindopril.

Excipient:

Fiecare comprimat contine 30,2 mg lactoză (sub formă de lactoză monohidrat).

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimate rotunde, usor biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, cu muchii tesite.

4.       DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Hipertensiune arterială

Tratamentul hipertensiunii arteriale.

Insuficientă cardiacă

Tratamentul insuficientei cardiace simptomatice.

Boală coronariană stabilă

Reducerea riscului aparitiei evenimentelor cardiace la pacientii cu infarct miocardic si/sau revascularizare în antecedente.

4.2     Doze si mod de administrare

Administrare orală

Se recomandă ca perindopril să fie administrat o dată pe zi, dimineata, înainte de masă.

Doza trebuie individualizată în functie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4) si de răspunsul tensiunii arteriale la tratament.

Hipertensiune arterială

Perindopril poate fi utilizat în monoterapie sau asociat cu antihipertensive din alte clase.

Doza initială recomandată este de 4 mg o dată pe zi, dimineata.

Pacientii cu sistemul renină angiotensină puternic activat (în special cei cu hipertensiune renovasculară, depletie de sare si/sau de volum, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot manifesta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după doza initială. La acesti pacienti se  recomandă o doză initială de 2 mg, iar initierea tratamentului trebuie făcută sub supraveghere medicală.

După o lună de tratament doza zilnică poate fi crescută la 8 mg.

După initierea tratamentului cu perindopril poate să apară hipotensiune arterială simptomatică; aceasta se întâmplă cu deosebire la pacientii tratati concomitent cu diuretice.

Prin urmare, se recomandă atentie, deoarece acesti pacienti pot avea depletie de sare si/sau de volum.

Dacă este posibil tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înainte de începerea terapiei cu perindopril (vezi pct. 4.4).

La pacientii hipertensivi, la care administrarea diureticului nu poate fi întreruptă, terapia cu perindopril trebuie initiată cu doza de 2 mg. Trebuie monitorizate functia renală si kaliemia. Dozele ulterioare de perindopril trebuie ajustate în functie de scăderea tensiunii arteriale. Dacă este necesar, terapia cu diuretic poate fi reluată.

La pacientii vârstnici tratamentul trebuie început cu o doză de 2 mg care, poate fi crescută progresiv la 4 mg după o lună si, dacă este necesar, la 8 mg, depinzând de functia renală (vezi tabelul de mai jos).

Insuficientă cardiacă simptomatică

Se recomandă ca perindoprilul asociat, în general, cu un diuretic care economiseste potasiul si/sau digoxină si/sau un beta-blocant, să fie introdus sub strictă supraveghere medicală cu doza initială recomandată de 2 mg, administrată dimineata. Această doză poate fi crescută prin cresterea de la 2 mg, la interval nu mai mic de 2 săptamani, la 4 mg o dată pe zi dacă este tolerată.

Ajustarea dozelor trebuie să se bazeze pe răspunsul clinic individual al pacientului.

În insuficientă cardiacă severă si la alti pacienti considerati a fi cu risc crescut (pacienti cu afectarea functiei renale si tendinta de a avea tulburări electrolitice, pacienti care urmează concomitent tratament cu diuretice si/sau tratament cu vasodilatatoare), tratamentul trebuie început sub strictă supraveghere medicală (vezi pct. 4.4).

Pacientii cu risc crescut de hipotensiune arterială simptomatică, ca de exemplu pacientii cu depletie de sare cu sau fără hiponatriemie, pacientii cu hipovolemie sau pacientii care la care s-a administrat terapie diuretică puternică, trebuie să aibă corectate aceaste deficite, dacă este posibil, înainte de începerea terapiei cu perindopril. Tensiunea arterială, functia renală si kaliemia trebuie monitorizate îndeaproape, atât înaintea tratamentului cu perindopril cât si în timpul acestuia (vezi pct 4.4).

Boală coronariană stabilă

Perindopril trebuie initiat cu o doză de 4 mg o dată pe zi, timp de două săptămâni, crescând apoi doza la 8 mg pe zi, în functie de starea functională a rinichiului si de tolerabilitatea la doza de 4 mg. Pacientilor vârstnici trebuie să li se administreze 2 mg o dată pe zi timp de o săptămână, apoi 4 mg o dată pe zi următoarea săptămână, înainte de a creste doza până la 8 mg o dată pe zi, depinzând de functia renală (vezi tabelul 1 „Ajustarea dozelor în insuficienta renală”). Doza poate fi crescută numai dacă doza anterioară mai mică este bine tolerată.

Ajustarea dozelor în insuficientă renală

La pacientii cu insuficienta renală dozele trebuie să fie în functie de clearance-ul creatininei în conformitate cu datele din tabelul 1 de mai jos:

Tabel 1: Ajustarea dozelor în insuficientă renală

Clearance-ul creatininei (ml/min)

Doza recomandată

Clcr > 60

4 mg pe zi

30 < Clcr < 60

2 mg pe zi

15 < Clcr < 30

2 mg o dată la două zile

Pacienti hemodializati*, Clcr < 15

2 mg în ziua dializei

*Clearance-ul perindoprilului prin hemodializă este de 70 ml/min. Pentru pacientii hemodializati, doza trebuie administrată după dializă.

Ajustarea dozelor în insuficientă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacientii cu insuficientă hepatică (vezi pct. 4.4 si 5.2).

Copii si adolescenti (cu vârsta sub 18 ani)

Nu au fost stabilite eficacitatea si siguranta administrării la copii si adolescenti. Ca urmare, nu este recomandată utilizarea la copii si adolescenti.

4.3      Contraindicatii

•     Hipersensibilitate la perindopril, la oricare dintre excipienti sau la oricare alt inhibitor al ECA.

•     Edem angioneurotic în antecedente asociat unui tratament anterior cu un inhibitor al ECA.

•     Edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.

•     Al doilea si al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 si 4.6).

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Boală coronariană stabilă

Dacă apare un episod de angină pectorală instabilă (major sau nu) în timpul primei luni de tratament cu perindopril, înainte de continuarea tratamentului trebuie evaluat atent raportul beneficiu/risc.

Hipotensiune arterială

Inhibitorii ECA pot determina o scădere a tensiunii arteriale. Hipotensiunea arterială simptomatică a fost remarcată rar la pacientii cu hipertensiune arterială necomplicată si apare preponderent la pacienti care au avut depletie de volum, ca de exemplu prin terapie cu diuretice, dietă cu restrictie de sare, dializă, diaree sau vărsături sau care au hipertensiune arterială renin-dependentă severă (vezi pct. 4.5 si 4.8). S-a raportat hipotensiune arterială simptomatică la pacientii cu insuficientă cardiacă simptomatică, asociată sau nu cu insuficientă renală. Cel mai probabil aceasta apare la pacientii cu insuficientă cardiacă mai severă, care se reflectă prin administrarea unor doze crescute de diuretice de ansă, hiponatriemie sau insuficientă renală functională. La pacientii cu risc crescut de hipotensiune arterială simptomatică, initierea terapiei si ajustarea dozelor trebuie făcute sub monitorizare atentă (vezi pct. 4.2 si 4.8). Considerente similare sunt valabile si pentru pacientii cu ischemie miocardică sau boală cerebrovasculară la care o scădere excesivă a tensiunii arteriale poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie asezat în decubit dorsal si, dacă este necesar, trebuie administrată o perfuzie cu solutie salină izotonă. Aparitia unui episod tranzitor de hipotensiune arterială nu contraindică continuarea tratamentului, care poate fi administrat în mod obisnuit fără probleme, odată ce tensiunea arterială a crescut după corectarea volemiei.

La unii pacienti cu insuficientă cardiacă congestivă, care au avut tensiune arterială normală sau scăzută, poate apare o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistemice la administrarea perindoprilului. Acest efect este anticipat si, în mod normal, nu este un motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozelor de perindopril sau întreruperea tratamentului.

Stenoza aortică si mitrală, cardiomiopatie hipertrofică

Similar altor inhibitori ai ECA, perindoprilul trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu stenoză mitrală si obstructia căii de ejectie a ventriculului stâng (cum este în cazul stenozei aortice sau cardiomiopatiei hipertrofice).

Insuficientă renală

În cazul insuficientei renale (clearance-ul creatininei < 60 ml/min), doza initială de perindopril trebuie ajustată în functie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2) si apoi de răspunsul pacientului la tratament. La acesti pacienti este necesară monitorizarea de rutină a valorilor potasiului seric si a creatininemiei (vezi pct. 4.8).

La pacientii cu insuficientă cardiacă simptomatică, hipotensiunea arterială care urmează după initierea tratamentului cu inhibitori ai ECA, poate duce la afectarea ulterioară a functiei renale. În această situatie a fost raportată insuficientă renală acută, de obicei, reversibilă.

La unii pacienti cu stenoză de arteră renală bilaterală sau stenoza unei artere renale solitare, care au fost tratati cu inhibitori ai ECA, au fost remarcate cresterea uremiei si a creatininemiei, de obicei reversibile după întreruperea tratamentului. Acest efect apare, în special la pacientii cu insuficientă renală. Dacă este prezentă, de asemenea, hipertensiunea renovasculară, există un risc crescut de hipotensiune severă si insuficientă renală. La acesti pacienti tratamentul trebuie început sub strictă supraveghere medicală, cu doze mici si atent ajustate. Deoarece tratamentul cu diuretice poate contribui la cele de mai sus, acesta trebuie întrerupt si functia renală trebuie monitorizată în timpul primelor săptămâni de tratament cu perindopril.

Unii pacienti hipertensivi, aparent fără afectiuni renale vasculare preexistente, au manifestat cresterea uremiei si creatininemiei, de obicei usoare si tranzitorii, în special în cazul asocierii perindopril cu un diuretic. Se pare că aceasta se manifestă mai probabil la pacientii cu afectare renală preexistentă. Poate fi necesară reducerea dozelor si/sau întreruperea administrării diureticului si/sau perindoprilului.

Pacienti hemodializati

Au fost raportate reactii anafilactoide la pacientii dializati prin membrane cu flux mare si tratati concomitent cu inhibitor al ECA. La acesti pacienti trebuie avută în vedere utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau administrarea unui antihipertensiv din altă clasă.

Transplant renal

Nu există experientă privind administrarea de perindopril la pacientii cu transplant renal recent.

Hipersensibilitate/angioedem

S-a raportat, rar, angioedem la nivelul fetei, extremitătilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei si/sau laringelui la pacientii tratati cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril (vezi pct 4.8). Acesta poate apare în orice moment al terapiei. În astfel de cazuri, trebuie întreruptă prompt administrarea de perindopril si initiată monitorizare atentă până la rezolutia completă a simptomelor apărute. În acele cazuri în care edemul a fost limitat la nivelul fetei si buzelor, situatia s-a rezolvat, în general, fără tratament, desi antihistaminicele au fost, de asemenea, utile în ameliorarea simptomelor.

Angioedemul asociat cu edemul laringian poate fi letal. Când este implicată limba, glota sau laringele, care pot induce obstructia căilor aeriene, trebuie instituită prompt terapie intensivă. Acesta poate include administrare de adrenalină si/sau mentinerea permeabilitătii căilor respiratorii. Pacientul trebuie mentinut sub supraveghere medicală atentă până la remiterea completă si sustinută a simptomelor.

Pacientii cu antecedente de angioedem fără legătură cu tratamentul cu un inhibitor al ECA, pot prezenta risc crescut de aparitie a angioedemului în timpul tratamentului cu un inhibitor al ECA (vezi pct. 4.3).

Angioedemul intestinal a fost rar raportat la pacientii în tratament cu inhibitori ai ECA. Acesti pacienti au prezentat durere abdominală (cu sau fără greată sau vărsături); în unele cazuri, nu au prezentat anterior angioedem facial, iar valorile esterazei C-1 au fost normale. Angioedemului a fost diagnosticat prin investigatii care au inclus tomografia abdominală computerizată sau ecografia sau în timpul unei interventii chirurgicale, iar simptomele s-au ameliorat după întreruperea tratamentului cu inhibitorul ECA. Angioedemul intestinal trebuie inclus în cadrul diagnosticului diferential la pacientii tratati cu inhibitori ai ECA si care prezintă durere abdominală.

Reactii anafilactoide în cursul aferezei pentru lipoproteine de joasă densitate (LDL)

Pacientii tratati cu un inhibitor al ECA în cursul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică (LDL) pentru care s-a utilizat dextran sulfat, au manifestat rar reactii anafilactoide care le-au pus viata în pericol. Aceste reactii au fost evitate prin întreruperea temporară a terapiei cu inhibitor al ECA înaintea fiecărei afereze.

Reactii anafilactice în cursul desensibilizării

Pacientii tratati cu inhibitori ai ECA în cursul terapiei de desensibilizare (de exemplu la venin de hymenoptere) au manifestat reactii anafilactoide. La aceeiasi pacienti, aceste reactii au fost evitate prin întreruperea temporară a inhibitorilor, dar acestea au reapărut la reluarea neadecvată a tratamentului.

Insuficientă hepatică

Rar, inhibitorii ECA au fost asociati cu aparitia unui sindrom care debutează cu icter colestatic si evoluează spre necroză hepatică fulminantă si (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut. Pacientii în tratament cu inhibitori ai ECA si care dezvoltă icter sau crestere marcată a valorilor serice ale enzimelor hepatice trebuie să întrerupă utilizarea de inhibitor al ECA si trebuie initiat tratament medical adecvat (vezi pct.4.8).

Neutropenie/agranulocitoză/trombocitopenie/anemie

Neutropenia/agranulocitoza, trombocitopenia si anemia au fost raportate la pacienti tratati cu inhibitori ai ECA. La pacientii cu functie renală normală si fără alte complicatii, neutropenia apare rar. Perindopril trebuie utilizat cu precautii extreme la pacientii cu boli vasculare de colagen, terapie imunosupresoare, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau o asociere a acestor factori de risc, în special în cazul unei insuficiente renale preexistente. Unii dintre acesti pacienti au dezvoltat infectii grave, care în câteva cazuri nu au răspuns la tratment intensiv cu antibiotice. Dacă perindoprilul este utilizat la astfel de pacienti, se recomandă monitorizarea periodică a numărului de leucocite si atentionarea pacientilor cu privire la anuntarea oricărui semn de infectie.

Rasă

Inhibitorii ECA determină o frecventă mai mare de aparitie a angioedemului la pacientii de rasă neagră comparativ cu pacientii de alte rase. Similar altor inhibitori ai ECA, perindoprilul poate fi mai putin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacientii de rasă neagră, decât la ceilalti, posibil datorită unei prevalente crescute a valorilor mici de renină existentă la populatia hipertensivă de culoare.

Tuse

În cursul utilizării inhibitorilor ECA a fost raportată tuse. Tusea este caracteristic neproductivă, persistentă si dispare după întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitori ai ECA trebuie luată în considerare în diagnosticul diferential al tusei.

Interventia chirurgicală/anestezie generală

La pacientii supusi unor interventii chirurgicale majore sau în cursul anesteziei cu medicamente care produc hipotensiune arterială, perindoprilul poate bloca formarea angiotensinei II, secundar eliberării compensatorii de renină. Tratamentul trebuie întrerupt cu o zi înainte de interventia chirurgicală. Dacă apare hipotensiune arterială si se consideră că aceasta ar fi prin acest mecanism, poate fi corectată prin administrare de lichide.

Hiperkaliemie

A fost remaracată cresterea kaliemiei la unii pacienti tratati cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril. Pacientii cu risc de a dezvolta hiperkaliemie includ pe cei cu insuficientă renală, diabet zaharat necontrolat sau cei care utilizează concomitent diuretice care economisesc potasiul, suplimente continând potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu sau acei pacienti care utilizează alte medicamente cunoscute pentru cresterea potasemiei (de exemplu heparină). Dacă se utilizează concomitent medicamente din cele mentionate anterior, este necesară monitorizarea regulată a potasemiei.

Pacienti cu diabet zaharat

La pacientii cu diabet zaharat tratati cu antidiabetice orale sau insulină, trebuie atent monitorizată glicemia în cursul primelor luni de tratament cu un inhibitor al ECA (vezi pct. 4.5).

Litiu

În general, nu este recomandată asocierea de litiu cu perindopril (vezi pct. 4.5).

Diuretice care economisesc potasiul, suplimente continând potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu

În general, asocierea de perindopril cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente alimentare continând potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu, nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Lactoză

Perineva comprimate contine lactoză. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sarcina

Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esentială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de sigurantă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat si, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Diuretice

Pacientii tratati cu diuretice si, în special, acei cu depletie de lichide si/sau sare, pot avea o scădere marcată a tensiunii arteriale după initierea terapiei cu un inhibitor al ECA. Posibilele efecte ale hipotensiunii arteriale, pot fi reduse prin întreruperea diureticului, prin cresterea aportului de sare si lichide, înainte de a începe terapia cu doze mici de perindopril care, ulterior, sunt crescute progresiv.

Diureticele care economisesc potasiu, suplimente alimentare continând potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu

Desi kaliemia rămâne, de obicei, în limite normale, la unii pacienti tratati cu perindopril poate să apară hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu spironolactonă, triamteren sau amilorid), suplimentele de potasiu sau substituentii de sare care contin potasiu pot duce la cresteri semnificative ale kaliemiei. Ca urmare, nu este recomandată asocierea perindoprilului cu medicamentele mentionate anterior (vezi pct. 4.4). Dacă este recomandată utilizarea concomitentă, având în vedere o hipokaliemie diagnosticată, medicamentele trebuie administrate cu precautie si cu monitorizarea frecventă a kaliemiei.

Litiu

În cursul administrării concomitente de litiu cu inhibitori ai ECA s-au raportat cresteri reversibile ale litemiei si toxicitătii litiului. Utilizarea concomitentă de diuretice tiazidice poate creste riscul de toxicitate al litiului si poate accentua riscul deja crescut al toxicitătii litiului administrat concomitent cu inhibitori ai ECA. Utilizarea de perindopril cu litiu nu este recomandată, dar dacă asocierea se dovedeste a fi necesară, trebuie efectuată monitorizarea atentă litemiei (vezi pct. 4.4).

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) incluzând acidul acetilsalicilic ≥ 3 g/zi

Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene (cum sunt acidul acetilsalicilic în doze antiinflamatorii, inhibitori COX-2 si AINS neselectivi) pot reduce efectul antihipertensiv al IECA. Utilizarea concomitentă de inhibitori ai ECA si AINS poate duce la cresterea riscului agravării functiei renale, incluzând insuficientă renală acută posibilă, si cresterea valorii potasiului seric, în special la pacientii cu functie renală compromisă preexistentă. Asocierea trebuie administrată cu prudentă, în special la vârstnici. Pacientii trebuie hidratati corespunzător si, după initierea terapiei concomitente, trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a functiei renale.

Medicamente antihipertensive si vasodilatatoare

Utilizarea concomitentă a acestor medicamente poate accentua efectul de scădere a tensiunii arteriale al perindoprilului. Utilizarea concomitentă cu nitroglicerină si alti nitrati sau alte vasodilatatoare poate reduce suplimentar tensiunea arterială.

Medicamente antidiabetice

Studiile epidemiologice au sugerat faptul că administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA si a medicamentelor antidiabetice (insulină, medicamente antidiabetice orale) poate produce o crestere a efectului de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen pare a se manifesta mai probabil în cursul primelor săptămâni de tratament asociat si la pacientii cu insuficientă renală.

Acid acetilsalicilic, trombolitice, beta-blocante, nitrati

Perindopril poate fi utilizat concomitent cu acid acetilsalicilic (când este utilizat ca antitrombotic), trombolitice, beta-blocante si/sau nitrati.

Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice

Utilizarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice si antipsihotice cu inhibitori ai ECA poate duce la o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).

Simpatomimetice

Simpatomimeticele pot reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA.

Aur

Rar, la pacientii în tratament concomitent cu preparate injectabile de aur (aurotiomalat de sodiu) si inhibitori ai ECA, incluzând perindoprilul, au fost raportate reactii nitritoide (simptome includ hiperemie facială, greată, vărsături si hipotensiune arterială).

4.6     Sarcina si alăptarea

Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA în al doilea si al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 si 4.4).

În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o usoară crestere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esentială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de sigurantă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat si, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ.

Se cunoaste faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea si al treilea de sarcină are efecte fetotoxice la om (scăderea functiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) si induce toxicitate neonatală (insuficientă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a functiei renale si a craniului. Nou-născutii si sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizati în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Alăptare

Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului Perineva în timpul alăptării, nu se recomandă utilizarea Perineva si este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente alternative cu profile de sigurantă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau prematurului.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Perindoprilul nu prezintă o actiune directă asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje, însă la unii pacienti, în special la initierea tratamentului sau în cazul asocierii medicamentoase din cadrul unei terapii antihipertensive, pot apare reactii individuale legate de hipotensiunea arterială. Ca urmare, capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje poate fi afectată.

4.8     Reactii adverse

Reactiile adverse au fost raportate în functie de aparate, sisteme si organe si clasificate în functie de frecventă (număr de pacienti la care se asteaptă aparitia reactiei adverse) astfel: foarte frecvente (1/10); frecvente (≥1/100 si <1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100); rare (≥1/10000 si <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a severitătii.

Tulburări hematologice si limfatice

Foarte rar au fost raportate scăderea valorilor hemoglobinei si hematocritului, trombocitopenie, leucopenie/neutropenie si cazuri de agranulocitoză sau pancitopenie. La pacientii cu deficientă congenitală de G-6-PDH au fost raportate cazuri foarte rare de anemie hemolitică (vezi pct. 4.4).

Tulburări metabolice si de nutritie

Cu frecventă necunoscută: hipoglicemie (vezi pct. 4.4 si 4.5).

Tulburări psihice

Mai putin frecvente: tulburări de dispozitie sau de somn.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee, ameteli, vertij, parestezie.

Foarte rare: confuzie.

Tulburări oculare

Frecvente: tulburări de vedere.

Tulburări acustice si vestibulare

Frecvente: tinitus.

Tulburări cardiace

Foarte rare: aritmie, angină pectorală si infarct miocardic, posibil secundare hipotensiunii arteriale marcate, la pacientii cu risc mare (vezi pct. 4.4).

Tulburări vasculare

Frecvente: hipotensiune arterială si efecte legate de hipotensiunea arterială.

Foarte rare: accidente cerebrale vasculare, posibil secundare hipotensiunii arteriale marcate, la pacientii cu risc mare (vezi pct. 4.4).

Cu frecventă necunoscută: vasculită.

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Frecvente: tuse, dispnee.

Mai putin frecvente: bronhospasm.

Foarte rare: pneumonie eozinofilică, rinită.

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: greată, vărsături, durere abdominală, disgeuzie, dispepsie, diaree, constipatie.

Mai putin frecvente: xerostomie.

Foarte rare: pancreatită.

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare: hepatită fie citolitică, fie colestazică (vezi pct. 4.4).

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Frecvente: eruptie cutanată tranzitorie, prurit.

Mai putin frecvente: angioedem la nivelul fetei, extremitătilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei si/sau laringelui, urticarie (vezi pct. 4.4).

Foarte rare: eritem polimorf.

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Frecvente: crampe musculare.

Tulburări renale si ale căilor urinare

 Mai putin frecvente: insuficientă renală.

Foarte rare: insuficientă renală acută.

Tulburări ale aparatului genital si sânului

Mai putin frecvente: impotentă.

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente: astenie.

Mai putin frecvente: transpiratii.

Investigatii diagnostice

Pot să apară cresteri ale uremiei, creatininemiei si hiperkaliemie, reversibile la întreruperea tratamentului, în special în prezenta insuficientei renale, insuficientei cardiace severe si a hipertensiunii arteriale renovasculare. S-au raportat, rar, cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice si cresterea bilirubinemiei.

Studii clinice

În perioada de randomizare a studiului EUROPA, au fost înregistrate numai evenimentele adverse grave. Câtiva pacienti au prezentat evenimente adverse grave: 16 (0,3%) din 6122 pacienti tratati cu perindopril si 12 (0,2%) din 6107 pacienti la care s-a administrat placebo. La pacientii din grupul de tratament cu perindopril, au fost remarcate: hipotensiune arterială la 6 pacienti, angioedem la 3 pacienti si stop cardiac la un pacient. Mai multi pacienti au întrerupt tratamentul datorită tusei, hipotensiunii arteriale sau altor manifestări de intolerantă la perindopril comparativ cu placebo, 6,0% (n=366) fată de 2,1% (n=129).

4.9     Supradozaj

Sunt disponibile date limitate privind supradozajul la om. Simptomele asociate supradozajului cu inhibitori ai ECA pot include hipotensiune arterială, soc circulator, tulburări electrolitice, insuficientă renală, hiperventilatie, tahicardie, palpitatii, bradicardie, ameteli, anxietate si tuse.

Tratamentul recomandat în caz de supradozaj este administrarea intravenoasă a unei perfuzii cu solutie salină izotonă. Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie să fie asezat în decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate (pozitie anti-soc). Dacă este disponibil, trebuie luat în considerare si tratamentul cu angiotensină II, administrată în perfuzie si/sau administrarea intravenoasă de catecolamine. Perindoprilatul pot fi eliminati din circulatia sistemică prin hemodializă (vezi pct. 4.4). În caz de bradicardie rezistentă la tratament este indicată aplicarea unui pacemaker. Trebuie monitorizate continuu semnele vitale, concentratiile electrolitilor serici si creatininemia.

5.       PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1     Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, codul ATC: C09AA04. Perindopril este un inhibitor al enzimei care transformă angiotensina I în angiotensină II (enzima de conversie a angiotensinei ECA). Enzima de conversie sau kinaza este o exopeptidază care permite conversia angiotensinei I în angiotensină II, cu proprietăti vasoconstrictoare, precum si degradarea bradikininei, cu proprietăti vasodilatatoare, într-o heptapeptidă inactivă. Inhibarea ECA duce la reducerea concentratiilor plasmatice ale angiotensinei II, care determină cresterea activitătii reninei plasmatice (prin inhibarea feed-back negativ al eliberării de renină) si scade secretia de aldosteron. Deoarece ECA inactivează bradikinina, inhibarea ECA, de asemenea, determină cresterea activitătii sistemelor kalikcreină-kinină circulatorii si tisulare (astfel activând, de asemenea, sistemul prostaglandinelor). Este posibil ca acest mecanism să contribuie la efectul inhibitorilor ECA de scădere a tensiunii arteriale si este partial responsabil pentru aparitia anumitor reactii adverse (de exemplu tuse).

Perindopril actionează prin metabolitul activ, perindoprilat. Pentru alti metaboliti nu s-a evidentiat inhibarea ECA, in vitro.

Hipertensine arterială

Perindopril este eficace în tratamentul hipertensiunii arteriale de toate gradele: usoară, moderată, severă; s-a constatat reducerea tensiunii arteriale sistolice si diastolice, atât în clinostatism cât si în ortostatism.

Perindoprilul reduce rezistenta vasculară periferică, ducând la reducerea tensiunii arteriale. Ca o consecintă, fluxul periferic creste, fără efect asupra frecventei cardiace.

De regulă, fluxul sanguin renal creste, în general fără modificarea ratei de filtrare glomerulară (RFG).

Activitatea antihipertensivă este maximă între 4 si 6 ore după administrarea unei doze unice si se mentine timp de cel putin 24 ore: efectul terapeutic care se mentine înainte de administrarea următoarei doze, este de aproximativ 87-100% din efectul maxim.

Reducerea tensiunii arteriale apare rapid. La pacientii care răspund la tratament, normalizarea tensiunii arteriale se obtine în decurs de o lună si persistă fără aparitia tahifilaxiei.

Întreruperea tratamentului nu duce la efect de rebound.

Perindoprilul reduce hipertrofia ventriculului stâng.

La om, s-a confirmat faptul că perindoprilul are proprietăti vasodilatatoare. Acest efect îmbunătăteste elasticitatea arterelor mari si scade raportul medie/lumen la nivelul arterelor mici.

Terapia asociată cu perindopril si diuretice tizidice determină un efect sinergic de tip aditiv. De asemenea, asocierea unui inhibitor al ECA cu o tiazidă reduce riscul de hipokaliemie indus de tratamentul cu diuretic.

Insuficientă cardiacă

Perindoprilul reduce efortul cardiac prin reducerea presarcinii si postsarcinii.

Studiile efectuate la pacienti cu insuficientă cardiacă au demonstrat:

-         reducerea presiunii de umplere a ventriculelor stâng si drept;

-         reducerea rezistentei vasculare periferice totale;

-         cresterea fractiei cardiace de ejectie si îmbunătătirea indexului cardiac.

La pacientii cu insuficientă cardiacă usoară până la moderată, în studiile comparative, prima administrare de perindopril 2 mg nu a fost asociată cu o reducere semnificativă a tensiunii arteriale, comparativ cu placebo.

Pacienti cu angină pectorală stabilă

Studiul EUROPA a fost un studiu clinic multicentric, international, randomizat, dublu-orb, placebo-controlat cu o durată de 4 ani.

Au fost inclusi inclusi douăsprezece mii două sute optsprezece pacienti (12218) cu vârsta peste 18 ani, fiind randomizati în grupul de tratament cu perindopril 8 mg (n= 6110) sau în grupul la care s-a administrat placebo (n= 6108).

Pacientii inclusi în studiu au prezentat boală coronariană fără semne clinice de insuficientă cardiacă. În total, 90% dintre pacienti au avut anterior un infarct miocardic si/sau interventie de revascularizare. Majoritatea pacientilor au fost tratati, pe lângă medicatia de studiu, cu terapie conventională incluzând antiagregante plachetare, hipolipemiante si beta-blocante.

Criteriul principal de evaluare a eficacitătii a fost compus din mortalitatea cardiovasculară, infarctul miocardic non-letal si/sau stopul cardiac cu resuscitare reusită. Tratamentul cu perindopril 8 mg, o dată pe zi, a dus la o reducere absolută semnificativă a obiectivului final principal de 1,9% (reducerea riscului relativ cu 20%, IÎ 95% [9,4; 28,6] p<0,001). La pacientii cu antecedente de infarct miocardic si/sau revascularizare, a fost observată o reducere absolută de 2,2%, corespunzând cu o RRR de 22,4% (IÎ 95% [12,0; 31,6] p<0,001) a obiectivului principal final, comparativ cu placebo.

5.2     Proprietăti farmacocinetice

După administrare orală, absorbtia perindoprilului este rapidă si concentratia plasmatică maximă se obtine în curs de o oră. Timpul de înjumătătire plasmatică al perindoprilului este de 1 oră. Perindoprilul este un promedicament. 27% din cantitatea totală de perindopril absorbită este transformată în perindoprilat, metabolitul activ. În plus fată de metabolitul activ, perindoprilat, perindoprilul se transformă în alti 5 metaboliti inactivi. Concentratia plasmatică maximă de perindoprilat este atinsă în decurs de 3 până la 4 ore, după administrare.

Având în vedere faptul că ingestia de alimente reduce conversia perindoprilului în perindoprilat, deci si biodisponibilitatea, perindoprilul trebuie administrat pe cale orală, în doză unică zilnică, dimineata înainte de micul dejun.

Între doza de perindopril si concentratia sa plasmatică a fost demonstrată o relatie liniară.

Volumul de distributie este de aproximativ 0,2 l/kg pentru perindoprilatul nelegat. Legarea de proteinele plasmatice a perindoprilatului este de 20%, în principal de enzima de conversie a angiotensinei, dar este dependentă de concentratie.

Perindoprilatul este eliminat prin urină si are un timp de înjumătătire plasmatică al fractiunii nelegate de aproximativ 17 ore, rezultând obtinerea concentratiei la starea de echilibru în decurs de 4 zile.

Eliminarea perindoprilului este redusă la vârstnici si, de asemenea, la pacientii cu insuficientă renală sau cardiacă. În insuficienta renală este necesară ajustarea dozelor, în functie de gradul de afectare renală (clearance-ul creatininei).

Clearance-ul perindoprilului prin dializă este de 70 ml/min.

Cinetica perindoprilului este modificată la pacientii cu ciroză hepatică: clearance-ul hepatic al perindoprilului este redus la jumătate. Cu toate acestea, cantitatea de perindoprilat formată nu este redusă si, prin urmare, nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.2 si 4.4).

5.3     Date preclinice de sigurantă

Studiile de toxicitate orală dupa doze repetate efectuate la sobolani si maimute au evidentiat că organul tintă al toxicitătii este rinichiul, iar afectarea este reversibilă.

Nu s-a observat mutagenitate în cursul studiilor in vitro si in vivo.

Studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere (efectuate la sobolan, soarece, iepure si maimută) nu au evidentiat semne de embriotoxicitate si teratogenitate.

Cu toate acestea, pentru inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, ca si clasă, s-a demonstrat inducerea reactiilor adverse în timpul ultimului stadiu de dezvoltare fetală. La rozătoare si iepuri au fost raportate moarte fetală si anomalii congenitale (leziuni renale) cât si cresterea mortalitătii perinatale si postnatale.

În studiile de lungă durată efectuate la sobolan si soarece nu a fost observat potential carcinogen.

6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1      Lista excipientilor

Clorură de calciu hexahidrat Lactoză monohidrat Crospovidonă Celuloză microcristalină Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu

6.2      Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3      Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4      Precautii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină si umiditate.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Cutie cu blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 10, 14, 28, 30, 50, 56, 60, 90 si 100 comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Krka-Polska Sp. z o.o.

Ul. Równoległa 5, 02-235 Warszawa, Polonia

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2558/2010/01-02-03-04-05-06-07-08-09

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare-Mai 2010

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

August 2011

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Unul din doi adulti sufera de hipertensiune Unul din doi adulti sufera de hipertensiune, afectiune care reprezinta un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral si pentru demente, a declarat prof. dr. Ovidiu Bajenaru, seful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar, cu prilejul campaniei de depistare a hipertensiunii.
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...
Hipertensiunea arterială, o importantă problemă de sănătate publică Hipertensiunea arterială reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, care afectează peste 40% din populaţia adultă a României, spun specialiştii.
Hipertensiunea arterială ar putea fi tratată fără pastile Stimularea rinichilor cu impulsuri electrice ar putea duce la normalizarea tensiunii arteriale, susţin oameni de ştiinţă australieni care au dezvoltat şi testat în practică noua modalitate de combatere a hipertensiunii arteriale, relatează joi portalul theheart.org.
Hipertensiunea arteriala si homeopatia Hipertensiunea arteriala poate fi generata de reducerea calibrului vaselor sanguine prin procesul de ateromatoza. Un diagnostic de certitudine privind ateromatoza nu se poate pune decat prin arteriografie .
Hipertensiunea arteriala Cum poate fi depistată hipertensiunea arterială şi care sunt cauzele apariţiei acestei boli, aflaţi de la prof. univ. dr. Mariana Dorobanţu, şef Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic Universitar de Urgenţă