Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

LEVOFLOXACINA MYLAN 250 mg/50 ml
 
Denumire LEVOFLOXACINA MYLAN 250 mg/50 ml
Descriere La adultii la care se consideră adecvat tratamentul parenteral, Levofloxacină Mylan este indicată pentru tratamentul următoarelor infectii determinate de microorganisme sensibile la levofloxacină
Denumire comuna internationala LEVOFLOXACINUM
Actiune terapeutica CHINOLONE ANTIBACTERIENE FLUOROCHINOLONE
Prescriptie PR
Forma farmaceutica Solutie perfuzabila
Concentratia 250mg/50ml
Ambalaj Cutie cu 20 pungi din poliolefina, prevazute cu loc pt. injectare si loc pt. perfuzare, protejate atat de un invelis de PP cat si de un invelis opac, a 50 ml sol. perf.
Valabilitate ambalaj 3 ani-dupa ambalarea pt. comercializare;dupa prima deschidere-se utilizeaza imediat
Cod ATC J01MA12
Firma - Tara producatoare MYLAN S.A.S. - FRANTA
Autorizatie de punere pe piata MYLAN S.A.S - FRANTA

Ai un comentariu sau o intrebare despre LEVOFLOXACINA MYLAN 250 mg/50 ml ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre LEVOFLOXACINA MYLAN 250 mg/50 ml, solutie perfuzabila       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Levofloxacină Mylan 250 mg/50 ml solutie perfuzabilă

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Un mililitru de solutie perfuzabilă contine levofloxacină hemihidrat 5,12 mg ce corespunde la 5 mg de levofloxacină.

Fiecare pungă a 50 ml solutie perfuzabilă contine levofloxacină 250 mg (5 mg/ml) sub formă de hemihidrat.

O pungă a 50 ml solutie perfuzabilă contine sodiu 7,7 mmol (177 mg).

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Solutie perfuzabilă

Solutie limpede, de culoare galben-verzuie, fără particule vizibile, cu pH-ul 4,3 până la 5,3 si cu osmolaritate cuprinsă între 280 si 320 mOsm/kg.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

La adultii la care se consideră adecvat tratamentul parenteral, Levofloxacină Mylan este indicată pentru tratamentul următoarelor infectii determinate de microorganisme sensibile la levofloxacină:

-pneumonie comunitară (când se consideră inadecvată utilizarea medicamentelor antibacteriene care sunt în mod obisnuit recomandate pentru tratamentul initial al acestei infectii); infectii complicate ale tractului urinar inclusiv pielonefrită;

-prostatită bacteriană cronică;

-infectii cutanate si ale tesuturilor moi (vezi pct. 4.4).

Înainte de a prescrie Levofloxacină Mylan, trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

4.2     Doze si mod de administrare

Levofloxacină Mylan se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul si severitatea infectiei si de sensibilitatea agentului patogen suspectat. În general, în functie de starea clinică a pacientului, este posibil ca după câteva zile de administrare parenterală, să se efectueze trecerea de la forma farmaceutică intravenoasă la cea cu administrare orală. Datorită bioechivalentei dintre formele parenterală si orală, se pot utiliza aceleasi doze.

Durata tratamentului

Durata terapiei variază în functie de evolutia afectiunii. Simiar oricărei alte terapii antibiotice, administrarea levofloxacinei trebuie continuată cel putin 48 până la 72 ore după ce pacientul a devenit afebril sau după ce eradicarea microorganismului a fost dovedită.

Mod de administrare

Levofloxacină Mylan poate fi administrată numai în perfuzie intravenoasă lentă; este administrată o dată sau de două ori pe zi. Timpul de perfuzare trebuie să fie de cel putin 30 de minute pentru concentratia de 250 mg sau 60 de minute pentru concentratia de 500 mg Levofloxacină Mylan (vezi pct. 4.4). Este posibil ca, după câteva zile, să se treacă de la administrarea parenterală la terapia orală cu aceeasi doză, în functie de starea clinică a pacientului.

Pentru incompatibilităti vezi pct. 6.2 , iar pentru compatibilitatea cu alte solutii perfuzabile vezi pct. 6.6.

Posologie

Pentru Levofloxacină Mylan se recomandă următoarele doze:

Dozajul pentru pacienti cu functie renală normală (clearence-ul creatininei > 50 ml/min

Indicatii

Doza zilnică (în functie de severitatea afectiunii)

Pneumonii dobândite în comunitate

500 mg o dată sau de 2 ori pe zi

Infectii complicate ale tractului urinar inclusiv pielonefrită

250 mg1 o dată pe zi

Prostatită bacteriană cronică

500 mg o dată pe zi

Infectii cutanate si ale tesuturilor moi

500 mg de 2 ori pe zi

Se va lua în considerare cresterea dozei în caz de infecție severă.

Dozajul pentru pacienti cu insuficientă renală (clearenc-ul creatininei ≤ 50 ml/min

 

Schema terapeutică

250 mg/ 24 de ore

500 mg/ 24 de ore

500 mg/ 12 ore

Clearance-ul creatininei

Prima doză: 250 mg

Prima doză: 500 mg

Prima doză: 500 mg

50-20 ml/min

Apoi: 125 mg/ 24 de ore

Apoi: 250 mg/ 24 de ore

Apoi: 250 mg/ 24 de ore

19-10 ml/min

Apoi: 125 mg/ 48 de ore

Apoi: 125 mg/ 24 de ore

Apoi: 125 mg/ 12 ore

<10 ml/min (inclusiv hemodializă si DPAC)1

Apoi: 125 mg/ 48 de ore

Apoi: 125 mg/ 24 de ore

Apoi: 125 mg/ 24 de ore

 

1Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală ambulatorie continuă (DPAC).

Dozal pentru pacienti cu insuficientă hepatică

Nu este necesară scăderea dozei deoarece levofloxacina nu este metabolizată semnificativ la nivel hepatic si este excretată în principal pe cale renală.

Dozaj pentru vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici, cu exceptia cazului când functia renală este afectată (vezi pct. 4.4, Prelungirea intervalului QT).

Dozaj la copii si adolescenti

Levofloxacină Mylan este contraindicată la copii si adolescenti în crestere (cu vârsta mai mică de 18 ani) (vezi pct. 4.3).

4.3     Contraindicatii

Levofloxacină Mylan nu trebuie administrată la:

-         pacienti cu hipersensibilitate la levofloxacină sau la alte chinolone, sau la oricare dintre excipienti,

-         pacienti cu epilepsie,

-         pacienti cu antecedente de afectiuni ale tendoanelor consecutiv administrării de fluorochinolone,

-         copii sau adolescenti în crestere (cu vârsta mai mică de 18 ani),

-        în timpul sarcinii,

-         la femei care alăptează.

4.4     Atentionări si precautii speciale

În cazurile foarte severe de pneumonie pneumococică, Levofloxacină Mylan poate să nu reprezinte terapia optimă.

Infectiile nosocomiale determinate de P. aeruginosa pot necesita tratament asociat.

Durata perfuzării

Durata de perfuzare recomandată este de minim 30 de minute pentru concentratia de 250 mg sau de 60 de minute pentru concentratia de 500 mg Levofloxacină Mylan. În cazul administrării ofloxacinei se cunoaste că, în timpul perfuziei pot să apară tahicardie si scăderea temporară a presiunii arteriale. În cazuri rare, poate să se apară colaps circulator, ca urmare a scăderii marcate a tensiunii arteriale. Dacă în timpul perfuziei cu levofloxacină (izomerul levogir al ofloxacinei) apare o scădere marcată a tensiunii arteriale, perfuzia trebuie întreruptă imediat.

Tendinite si rupturi de tendon

Rar poate să apară tendinită. Cel mai frecvent este afectat tendonul lui Achile si poate determina ruptură de tendon. Riscul de aparitie a tendinitei si a rupturilor de tendon este mai mare la vârstnici si la pacientii care utilizează corticosteroizi. Ca urmare, este necesară monitorizarea atentă a acestor pacienti dacă urmează tratament cu Levofloxacină Mylan. Toti pacientii trebuie să se adreseze medicului curant dacă manifestă simptome de tendinită. Dacă se suspectează diagnosticul de tendinită, tratamentul cu Levofloxacină Mylan trebuie întrerupt imediat si trebuie initiate măsurile terapeutice adecvate pentru tendonul afectat (de exemplu imobilizare).

Infectii cu Clostridium difficile

Diareea, în special formele severe, persistente si/sau sangvinolente, care apare în cursul sau după tratamentul cu Levofloxacină Mylan, poate fi manifestarea unei infectii cu Clostridium difficile, cea mai severă formă a acesteia fiind colita pseudomembranoasă. Dacă se suspectează colita pseudomembranoasă, tratamentul cu Levofloxacină Mylan trebuie întrerupt imediat si pacientii trebuie tratati folosind măsuri terapeutice suportive si specifice (de exemplu vancomicină oral). Medicamentele care inhibă peristaltismul intestinal sunt contraindicate în aceasta situatie.

Pacienti cu predispozitie la convulsii

Levofloxacină Mylan este contraindicată la pacientii cu antecedente de epilepsie si, ca si similar altor chinolone, trebuie administrat cu mare prudentă la pacientii cu predispozitie la convulsii, cum sunt pacientii cu leziuni ale sistemului nervos central pre-existente, pacienti tratati concomitent cu fenbufen si medicamente antiinflamatoare nesteroidiene similare sau cu medicamente care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). În cazul aparitiei convulsiilor, tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt.

Pacientii cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază

Pacientii cu deficit latent sau manifest de glucozo-6-fosfat dehidrogenază pot fi predispusi la reactii hemolitice când sunt tratati cu antibiotice chinolonice, astfel că levofloxacina trebuie administrată cu prudentă la acesti pacienti.

Pacienti cu insuficientă renală

Deoarece levofloxacina este excretată în principal pe cale renală, doza de Levofloxacină Mylan trebuie adjustată la pacientii cu insuficientă renală (vezi pct. 4.2).

Reactii de hipersensibilitate

Levofloxacina poate determina reactii de hipersensibilitate grave, care pot pune în pericol viata (de exemplu angioedem până la soc anafilactic), uneori după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie să întrerupă imediat tratamentul si să contacteze medicul curant sau un medic de medicină de urgentă, care vor institui măsurile terapeutice adecvate.

Hipoglicemia

Similar tuturor chinolonelor, a fost raportată hipoglicemia, de obicei la pacientii cu diabet zaharat care sunt tratati concomitent cu un antidiabetic oral (de exemplu glibenclamidă) sau cu insulină. La acesti pacienti se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).

Preventia fotosensibilizării

Desi fotosensibilizarea apare foarte rar în timpul tratamentului cu levofloxacină, se recomandă ca pacientii să nu se expună ,dacă nu este necesar, la razele solare sau la raze UV artificiale (de exemplu solar, lampă cu ultraviolete), pentru a se evita fotosensibilizarea.

Pacienti tratati cu antagonisti ai vitaminei K

Datorită posibilitătii cresterii valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) si/sau aparitiei sângerărilor, la pacientii tratati cu Levofloxacină Mylan în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarina), trebuie monitorizate testele de coagulare când aceste medicamente sunt administrate concomitent (vezi pct. 4.5).

Reactii psihotice

La pacientii tratati cu chinolone, inclusiv levofloxacină, au fost raportate reactii psihotice. În cazuri foarte rare, acestea au evoluat spre gânduri suicidare si comportament autovătămător după o singură doză de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul dezvoltă aceste reactii, tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt si trebuie instituite măsuri terapeutice adecvate. Se recomandă prudentă în cazul utilizării levofloxacinei la pacienti psihotici sau la cei cu antecedente de afectiuni psihiatrice.

Afectiuni cardiace

Se recomandă precautie la utilizarea fluorochinolonelor, inclusiv levofloxacina, la pacienti cunoscuti cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt, de exemplu:

-         sindrom de prelungire a intervalului QT congenital;

-         utilizarea concomitentă de medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice de clasa IA si III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice);

-         dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu hipokalemie, hipomagnezemie);

-         vârstnici;

-         afectiuni cardiace (de exemplu insuficientă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie) (vezi pct. 4.2 „Vârstnici”, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9).

Neuropatie periferică

Neuropatia senzitivă sau senzitivo-motorie au fost raportate la pacienti tratati cu fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, aceasta putând să se instaleze rapid. Levofloxacina trebuie întreruptă dacă apar simptome de neuropatie, pentru a preveni evolutia către un stadiu ireversibil.

Opioide

La pacientii aflati în tratament cu levofloxacină, determinarea opioidelor în urină poate da rezultate fals pozitiv. Poate fi necesară confirmarea screeningului opioidelor prin metode mai specifice.

Afectiuni hepatobiliare

Au fost raportate cazuri de necroză hepatică cu evolutie până la insuficientă hepatică acută care pune în pericol viată la pacienti tratati cu levofloxacină, mai ales la cei cu comorbidităti, de exemplu sepsis (vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie sfătuiti să întrerupă tratamentul si să contacteze medicul curant dacă apar semne sau simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit sau sensibilitate abdominală.

Stafilococ auriu meticilino-rezistent (SAMR)

Levofloxacina nu este eficientă împotriva infectiilor determinate de SAMR (vezi pct. 5.1). În infectiile suspectate a fi determinate de SAMR, levofloxacina trebuie asociată cu un agent antimicrobian cu eficacitate dovedită în tratamentul infectiilor determinate de SARM.

Continutul în sodiu al Levofloxacină Mylan de 3,54 mg/ml (154 mmol/l) trebuie luat în considerare când acest medicament este prescris la pacientii care necesită restrictie de sodiu.

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Studiile de interactiune au fost efectuate doar la adulti.

Efectul altor medicamente asupra Levofloxacină Mylan

Teofilină, fenbufen sau antiinflamatoare nesteroidiene similare

Într-un studiu clinic nu s-au evidentiat interactiuni farmacocinetice între levofloxacină si teofilină. Totusi, poate să apară scăderea accentuată a pragului convulsivant în cazul administrării concomitente a chinolonelor cu teofilină, antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care scad pragul convulsivant. Concentratiile de levofloxacină au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenta fenbufenului fată de concentratiile care rezultă în urma administrării levofloxacinei în monoterapie.

Probenecid si cimetidină

Probenecidul si cimetidina afectează în mod semnificativ statistic eliminarea levofloxacinei. Clearence-ul renal al levofloxacinei a fost scăzut de cimetidină (24%) si de probenecid (34%), deoarece ambele medicamente pot să blocheze secretia tubulară renală de levofloxacină. Totusi, pentru dozele testate în studiu, diferentele de cinetică relevante din punct de vedere statistic, nu prezintă semnificatie clinică. Trebuie acordată atentie atunci când levofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care afectează secretia tubulară renală, cum sunt probenecidul si cimetidina, în special la pacienti cu insuficientă renală.

Alte informatii relevante

Studiile clinice de farmacologie au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu este afectată în mod relevant clinic în cazul în care levofloxacina este administrată concomitent cu următoarele medicamente: carbonat de calciu, digoxin, glibenclamid, ranitidină.

Efectul Levofloxacină Mylan asupra altor medicamente

Ciclosporina

Timpul de înjumătătire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33% când a fost administrată concomitent cu levofloxacina.

Antagonisti ai vitaminei K

La pacientii tratati cu levofloxacină în asociere cu un antagonist de vitamina K (de exemplu warfarină) au fost raportate cresteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) si/sau sângerări, care pot fi severe. Ca urmare, la pacientii tratati cu antagonisti ai vitaminei K, trebuie monitorizate testele de coagulare (vezi pct.4.4).

Medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT

Levofloxacina, ca si alte chinolone, trebuie administrată cu precautie la pacientii tratati cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice din clasa IA si III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4).

4.6     Fertilitatea, sarcină si alăptare

Sarcină

Studiile de reproducere efectuate pe animale nu au evidentiat efecte nocive. Totusi, în absenta datelor la om si datorită riscului teoretic de distrugere a cartilajelor de crestere a produsului de conceptie de către fluorochinolone, Levofloxacină Mylan nu trebuie administrat la gravide (vezi pct. 4.3 si 5.3).

Alăptare

În absenta datelor la om si datorită riscului teoretic de distrugere a cartilajelor de crestere a sugarului de către fluorochinolone, Levofloxacină Mylan nu trebuie administrată la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 si 5.3).

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Levofloxacina are o influentă minoră sau moderată asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Unele reactii adverse (de exemplu ameteli/ vertij, somnolentă, tulburări vizuale) pot afecta capacitatea de a concentrare si de reactie a pacientului, si, de aceea, poate constitui un factor de risc în situatiile în care aceste abilităti sunt esentiale (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

4.8     Reactii adverse

Informatiile mentionate mai jos se bazează pe datele obtinute din studiile clinice efectuate la peste 5000 de pacienti si din experienta de după punerea pe piată.

Reactiile adverse sunt descrise mai jos conform clasificării MedDRA pe organe, aparate si sisteme.

Frecventele utilizate sunt definite utilizând următoarea conventie: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai putin frecvente (>1/1000, <1/100), rare (>1/10000, <1/1000), foarte rare (<1/10000), necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

Infectii si infestări

Mai putin frecvente:                   infectii fungice (si proliferarea altor microorganisme rezistente)

Tulburări hematologice si limfatice

Mai putin frecvente:                  leucopenie, eozinofilie

Rare:                                       trombocitopenie, neutropenie

Foarte rare:                              agranulocitoză

Cu frecventă necunoscută:         pancitopenie, anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare:                              soc anafilactic (vezi pct. 4.4)

Reactiile anafilactice si anafilactoide pot să apară uneori chiar după administrarea primei doze.

Cu frecventă necunoscută:         hipersensibilitate (vezi pct. 4.4)

Tulburări metabolice si de nutritie

Mai putin frecvente:                  anorexie

Foarte rare:                              hipoglicemie, mai ales la pacientii cu diabet zaharat (vezi pct. 4.4)

Tulburări psihice

Mai putin frecvente:                  insomnie, nervozitate

Rare:                                          tulburări psihotice, depresie, stare confuzională, agitatie, anxietate

Foarte rare:                                reactii psihotice însotine de comportament autovătămător, inclusiv ideatie suicidară sau tentative de suicid (vezi pct. 4.4), halucinatii

Tulburări ale sistemului nervos

Mai putin frecvente:                  ameteli, cefalee, somnolentă

Rare:                                       convulsii, tremor, parestezii

Foarte rare:                              neuropatie senzitivă sau senzitivo-motorie, disgeuzie, inclusiv ageuzie, parosmie, inclusiv anosmie

Tulburări oculare

Foarte rare:                                  tulburări ale vederii

Tulburări acustice si vestibulare

Mai putin frecvente:                  vertij

Foarte rare:                              afectarea auzului

Cu frecventă necunoscută:         tinitus

Tulburări cardiace

Rare:                                         tahicardie

Cu frecventă necunoscută:       aritmii ventriculare si torsada vârfurilor (predominant raportată la pacientii cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT), prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 si pct. 4.9)

Tulburări vasculare

Frecvente:                                flebită

Rare:                                        hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Rare:                                       bronhospasm, dispnee

Foarte rare:                              pneumonită alergică

Tulburări gastrointestinale

Frecvente:                                 diaree, greată

Mai putin frecvente:                 vărsături, dureri abdominale, dispepsie, flatulentă, constipatie

Rare:                                         diaree sangvinolentă care, în cazuri foarte rare, poate indica enterocolita, incluzând enterocolită pseudomembranoasă

Tulburări hepatobiliare

Frecvente:                                 cresterea valorilor serice a enzimelor hepatice (ALT/AST, fosfataza alcalină, GGT)

Mai putin frecvente:                 cresterea bilirubinemiei

Foarte rare:                               hepatită

Cu frecventă necunoscută:       icter si afectiuni hepatice severe, inclusiv cazuri de insuficientă hepatică acută, au fost raportate în timpul tratamentului cu levofloxacină, în special la pacienti cu afectiuni subiacente severe (vezi pct. 4.4).

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai putin frecvente:               eruptie cutanată tranzitorie, prurit

Rare:                                       urticarie

Foarte rare:                             angioedem, reactii de fotosensibilitate

Cu frecventă necunoscută:     necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf, hiperhidroză

Reactii cutaneo-mucoase pot să apară uneori chiar si după administrarea primei doze.

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Rare:                                     afectiuni ale tendoanelor (vezi pct. 4.4), inclusiv tendinită (de exemplu la nivelul tendonului lui Achile), artralgie, mialgie.

Foarte rare:                           ruptura de tendon (vezi pct. 4.4) poate să apară în decurs de 48 ore de la initierea tratamentului si poate fi bilaterală;

Cu frecventă necunoscută:   slăbiciune musculară care poate fi foarte importantă la pacientii cu miastenia gravis rabdomioliză

Tulburări renale si ale căilor urinare

Mai putin frecvente:                  cresterea creatininemiei

Foarte rare:                              insuficientă renală acută (de exemplu determinată de nefrita interstitială)

Tulburări generale si la nivelul locului administrării

Frecvente:                                   reactii la nivelul locului de administrare

Mai putin frecvente:                   stenie

Foarte rare:                                 febră

Cu frecventă necunoscută:         durere (incluzând durere lombară, dureri toracice sau la nivelul extremitătilor)

Alte reactii adverse care au fost asociate cu administrarea fluorochinolonelor includ: reactii extrapiramidale si tulburări de coordonare musculară, vasculită de hipersensibilitate, crize de porfirie la pacienti cu porfirie.

4.9 Supradozaj

Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor clinice de farmacologice efectuate cu doze mai mari decât dozele terapeutice, cele mai importante semne asteptate să apară după supradozajul acut cu Levofloxacină Mylan sunt cele la nivelul sistemului nervos central, cum sunt confuzie, ameteli, afectarea stării de constientă, crize convulsive, prelungirea intervalului QT cât si reactii gastrointestinale cum sunt greată si eroziuni la nivelul mucoasei. În caz de supradozaj trebuie instituit tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizarea ECG, datorită posibilitătii prelungiri intervalului QT. Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală si DPAC, nu sunt eficace pentru eliminarea levofloxacinei din organism. Nu există antidot specific.

5.       PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1     Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12

Levofloxacina este un antibiotic de sinteză din clasa fluorochinolonelor si este enantiomerul S (-) al substantei active racemice, ofloxacina.

Mecanism de actiune

Fiind o fluorochinolonă, levofloxacina actionează la nivelul complexului ADN-ADN-girază si topoizomerazei IV.

Relatia farmacocinetică/farmacodinamie

Gradul activitătii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentratia plasmatică maximă (Cmax) sau aria de sub curbă (ASC) si concentratia minimă inhibitorie (CMI).

Mecanism de rezistentă

Principalul mecanism al rezistentei este datorat unei mutatii la nivelul genei gyr A. In vitro, există rezistentă încrucisată între levofloxacină si alte fluorochinolone.

Datorită mecanismului de actiune, în general nu există rezistentă încrucisată între levofloxacină si alte clase de medicamente antibacteriene.

Valori critice

Valorile critice ale CMI pentru levofloxacină recomandate de Comitetul European pentru Testarea Susceptibilitătii Antimicrobiene (EUCAST), care separă microorganismele sensibile de cele intermediar sensibile si microorganismele intermediar sensibile de cele rezistente sunt prezentate în tabelul pentru testarea CMI (mg/L) de mai jos.

Valori critice din punct de vedere clinic ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (la data de 2009-04-07):

Microorganism

Sensibil

Rezistent

Enterobacteriacae

≤ 1 mg/l

> 2 mg/l

Pseudomonas spp.

1 mg/l

> 2 mg/l

Acinetobacter spp.

≤ 1 mg/l

> 2 mg/l

Staphylococcus spp.

≤ 1 mg/l

> 2 mg/l

S.pneumoniae 1

≤ 2 mg/l

> 2 mg/l

Streptococcus A,B,C,G

≤ 1 mg/l

>2 mg/l

H.influenzae M.catarrhalis 2

≤1 mg/l

> 1 mg/l

Valori critice fără legătură ≤ 1 mg/l cu speciile3

> 2 mg/l

1  Valoarea critică S/I a fost crescută de la 1,0 la 2,0 pentru a evita divizarea distributiei CMI pentru tulpinile sălbatice. Valorile se referă la tratamentul cu doze mari.

2 Tulpinile având CMI peste pragul critic S/I sunt foarte rare sau nu au fost încă raportate. Testele pentru identificare si testele de sensibilitate antimicrobiană efectuate pe orice izolate de acest tip trebuie repetate si, dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la un laborator de referintă.

3 Valorile critice care nu depind de specie au fost determinate, în principal, pe baza datelor de farmacocinetică/farmacodinamie si sunt independente de distributia valorior CMI pentru specii specifice. Aceste trebuie utilizate numai pentru speciile pentru care nu au fost stabilite valori critice cu specificitate de specie si nu pentru speciile pentru care nu se recomandă testarea sensibilitătii sau pentru care nu există dovezi suficiente că specia respectivă este sensibilă (alti streptococi, N.gonorrhoeae, N.meningitidis)

Valorile critice ale CMI recomandate de CLSI (Clinical And Laboratory Standards Institute, fost NCCLS) pentru levofloxacină, care separă microorganismele sensibile de cele intermediar sensibile si pe cele intermediar sensibile de cele rezistente, sunt prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea CMI (micrograme/ml) sau testarea prin metoda difuzie disc (diametrul zonei [mm] la utilizarea unui disc de levofloxacină 5 micrograme).

Valorile critice recomandate de CLSI pentru valorile CMI si difuziei disc pentru levofloxacină (M100-S17, 2007):

Microorganism

Sensibil

Rezistent

Enterobacteriaceae

≤ 2 micrograme/ml ≥ 17 mm

≥ 8 micrograme/ml ≤ 13 mm

Non Enterobacteriaceae.

≤ 2 micrograme/ml ≥ 17 mm

≥ 8 micrograme/ml ≤ 13 mm

Acinetobacter spp.

≤ 2 micrograme/ml ≥17 mm

≥ 8 micrograme/ml ≤ 13 mm

Stenotrophomonas maltophilia

≤ 2 micrograme/ml ≥ 17 mm

≥ 8 micrograme/ml ≤ 13 mm

Staphylococcus spp.

≤ 1 micrograme/ml ≥19 mm

≥ 4 micrograme/ml ≤ 15 mm

Enterococcus spp.

< 2 micrograme/ml > 17 mm

> 8 micrograme/ml < 13 mm

H.influenzae M.catarrhalis 1

< 2 micrograme/ml > 17 mm

 

Streptococcus pneumoniae

< 2 micrograme/ml > 17 mm

> 8 micrograme/ml < 13 mm

beta-hemolytic Streptococcus

< 2 micrograme/ml > 8 micrograme/ml >17 mm |<13 mm

 

1 Absenta sau aparitia rară a tulpinilor rezistente împiedică definirea oricărei categorii rezultate alta decât “sensibil”. Pentru tulpinile pentru care rezultatele sugerează că sunt “non-sensibile”, rezultatele testelor pentru identificarea microorganismului si testele de sensibilitate antibacterienă trebuie confirmate de către un laborator de referintă utilizând metoda dilutiei de referintă CLSI.

Spectru antibacterian

Prevalenta rezistentei poate varia în functie de zona geografică si de timp pentru anumite specii, si este oportună existenta unor informatii privind rezistenta locală, în special când trebuie tratate infectii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenta locală a rezistentei este de asa natură încât utilitatea medicamentului în tratamentul cel putin câtorva tipuri de infectii discutabilă.

Specii frecvent sensibile

Microorganisme Gram-pozitiv aerobe

Staphylococcus aureus1 sensibil la meticilină

Staphylococcus saprophyticus

Streptococi grup C si G

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae1

Streptococcus pyogenes1

Microorganisme Gram-negativ aerobe

Burkholderia cepacia2

Eikenella corrodens

Haemophilus influenzae1

Haemophilus para-influenzae1

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae1

Moraxella catarrhalis1

Pasteurella multocida

Proteus vulgaris

Providencia rettgeri

Microorganisme anaerobe

Peptostreptococcus

Altele

Chlamydophila pneumoniae1

Chlamydophila psittaci

Chlamydia trachomatis

Legionella pneumophila1

Mycoplasma pneumoniae1

Mycoplasma hominis

Ureaplasma urealyticum

Specii pentru care rezistenta dobândită poate fi o problemă

Microorganisme Gram-pozitiv aerobe

Enterococcus faecalis1

Staphylococcus aureus rezistent la meticilină

Staphylococcus spp coagulazo-negativ

Microorganisme Gram-negativ aerobe

Acinetobacter baumannii1

Citrobacter freundii1

Enterobacter aerogenes

Enterobacter agglomerans

Enterobacter cloacae1

Escherichia coli1

Morganella morganii1

Proteus mirabilis1

Providencia stuartii

Pseudomonas aeruginosa1

Serratia marcescens1

Microorganisme anaerobe:

Bacteroides fragilis Bacteroides ovatus2

Bacteroides thetaiotamicron2

Bacteroides vulgatus2

Clostridium difficile2

1 Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru izolate sensibile în cadrul indicatiilor clinice aprobate.

2 Sensibilitate intermediară naturală.

Alte informatii

Infectiile nosocomiale determinate de P. aeruginosa pot necesita terapie asociată.

5.2     Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie

Levofloxacina administrată oral este absorbită rapid si aproape complet, atingând concentratii plasmatice maxime în decurs de o oră. Biodisponibilitatea absolută este aproximativ 100%. Levofloxacina prezintă o farmacocinetică lineară în intervalul de doze 50 - 600 mg. Alimentele influentează în mică măsură absorbtia levofloxacinei.

Distributie

Aproximativ 30-40% din levofloxacinaăeste legată de proteinele serice. Acumularea levofloxacinei după administrarea de doze repetate de 500 mg o dată pe zi este neglijabilă. După administrarea levofloxacinei în doze de 500 mg de două ori pe zi, acumularea este nesemnificativă dar predictibilă. Starea de echilibru este atinsă în decurs de 3 zile.

Pătrunderea în tesuturile si fluidele organismului

Pătrunderea în mucoasa bronsică, secretia bronsică

După administrarea orală a 500 mg, concentratiile maxime de levofloxacină în mucoasa bronsică si în secretia bronsică au fost 8,3 micrograme/g si, respectiv, 10,8 micrograme/ml si au fost atinse după aproximativ o oră de la administrare.

Pătrunderea în tesutul pulmonar

Concentratia maximă a levofloxacinei în tesutul pulmonar după administrarea orală a 500 mg a fost aproximativ 11,3 micrograme/g si a fost atinsă după 4 până la 6 ore de la administrare. Concentratiile din plămâni au fost, în mod constant, mai mari decât cele din plasmă.

Pătrunderea în lichidul vezicular

Concentratiile maxime ale levofloxacinei în lichidul vezicular după administrarea unei doze de 500 mg o dată sau de două ori pe zi timp de 3 zile au fost 4, respectiv 6,7 micrograme/ml si au fost atinse în decurs de 2 până la 4 ore de la administrare.

Pătrunderea în lichidul cefalorahidian

Levofloxacina pătrunde în mică măsură în lichidul cefalorahidian.

Pătrunderea în tesutul prostatic

După administrarea orală a 500 mg levofloxacină o dată pe zi timp de trei zile, concentratiile medii în tesutul prostatic au fost 8,7 micrograme/g, 8,2 micrograme/g si, respectiv, 2 micrograme/g după 2, 6 si 24 de ore si valoarea medie a raportului între concentratia în tesutul prostatic si concentratia plasmatică a fost 1,84.

Concentratia în urină

Concentratiile urinare medii la 8-12 ore după administrarea pe cale orală a unei doze unice de 150 mg, 300 mg sau 500 mg levofloxacină au fost 44 mg/l, 91 mg/l si, respectiv, 200 mg/l.

Metabolizare

Levofloxacina este metabolizată în proportie mică, metabolitii săi fiind dimetil-levofloxacin si N-oxid levofloxacina. Acesti metaboliti reprezintă < 5% din doza excretată în urină. Levofloxacina este stereochimic stabilă si nu suferă fenomenul de inversie chirală.

Eliminare

După administrarea orală si intravenoasă de levofloxacină, aceasta este eliminată relativ încet din plasmă (t ½ : 6-8 ore). Excretia se face, în principal, pe cale renală ( > 85% din doza administrată). Nu există diferente majore între farmococinetica levofloxacinei după administrare intravenoasă si orală, ceea ce sugerează că administrarea orală si cea intravenoasă sunt interschimbabile.

Pacienti cu insuficientă renală

Farmacocinetica levofloxacinei este influentată de insuficienta renală. O dată cu scăderea functiei renale scad si eliminarea si clearence-ul levofloxacinei, iar timpul de înjumătătire prin eliminare creste după cum este prezentat în tabelul de mai jos:

Clcr [ml/min]

<20

20-40

50-80

ClR [ml/min]

13

26

57

t1/2 [ore]

35

27

9

Vârstnici

Nu există diferente semnificative privind farmacocinetica levofloxacinei la pacientii tineri si vârstnici, cu exceptia celor asociate cu diferente ale clearance-ului creatininei.

Diferente legate de sex

Analiza separată a subiectilor de sex masculin si a celor de sex feminin a arătat diferente mici până la nesemnificative ale farmacocineticii levofloxacinei. Nu sunt dovezi că aceste diferente legate de sexul pacientului ar avea relevantă clinică.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Toxicitate acută

Valorile mediane ale dozei letale (DL50) obtinute la soareci si sobolani după administrarea intravenoasă de levofloxacină s-au situat între 250 si 400 mg/kg; la câini valoarea DL50 a fost aproximativ 200 mg/kg , unul din două animale cărora li s-a administrat această doză a murit.

Toxicitate după doze repetate

Au fost efectuate studii cu durată de o lună în cadrul cărora a fost administrată intravenos levofloxacinăla sobolani (20, 60, 180 mg/kg si zi) si maimute (10, 25, 63 mg/kg si zi) si studii cu durata de trei luni la sobolani (10, 30, 90 mg/kg si zi).

„Dozele la care nu s-au observat reactii adverse” (NOEL) au fost, la sobolani, de 20, respectiv, 30 mg/kg si zi în cadrul studiilor cu durata de o lună, respectiv 3 luni. Prezenta de cristale în urină a fost observată în ambele studii la doze de 20 mg/kg si zi si peste această valoare. Administrarea unor doze mari (180 mg/kg si zi timp de o lună sau doze ≥ 30 mg/kg si zi timp de 3 luni) au determinat scăderea usoară a consumului de hrană si cresterea în greutate. Examenul hematologic a relevat scăderea numărului de eritrocite si cresterea numărului de leucocite si reticulocitelor la sfârsitul studiului cu durata de o lună, dar nu si la finalul studiului cu durata de 3 luni.

Valoarea NOEL în cadrul studiilor efectuate la maimute a fost 63 mg/kg si zi, însotită numai de o scădere usoară a consumului de apă si alimente la această doză.

Toxicitate asupra functiei de reproducere

Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilitătii sau a capacitătii de reproducere la sobolani, la doze orale de până la 360mg/kg si zi sau doze intravenoase de până la 100 mg/kg si zi.

Levofloxacina nu a determinat efecte teratogene la sobolani în urma administrării de doze orale de până la 810 mg/kg si zi sau doze intravenoase de până la 160 mg/kg si zi. Nu au fost observate efecte teratogene când au fost administrate la iepuri doze orale până la 50 mg/kg si zi sau doze intravenoase de până la 25 mg/kg si zi.

Levofloxacina nu a afectat fertilitatea si singurul efect asupra fetusilor a fost întârzierea maturatiei, ca rezultat al toxicitătii materne.

Genotoxicitate

Levofloxacina nu a indus mutatii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau celulelor de mamifere, dar a indus aberatii cromozomiale in vitro la nivelul celulelor pulmonare de hamster chinezesc (PHC) la concentratii > 100micrograme/ml, în absenta activării metabolice. Testele in vivo (testele pe micronuclei, schimburi de cromatide surori, sinteză de ADN neprogramată, testul genei letale dominante la rozătoare) nu au indicat potential genotoxic.

Potential fototoxic

Studiile la soarece după administrare intravenoasă sau orală au arătat că levofloxacina prezintă activitate fototoxică numai la doze foarte mari. Levofloxacina nu a prezentat potential genotoxic în cadrul unui test de fotomutagenicitate si a redus dezvoltarea tumorală în cadrul unui test de fotocarcinogenogenitate.

Potential carcinogen

Un studiu cu durata de 2 ani la sobolani cărora li s-a administrat în hrană levofloxacină (0, 10, 30, si 100 mg/kg si zi) nu a indicat prezenta potentialului carcinogen.

Toxicitate articulară

Similar altor fluorochinolone, levofloxacina a deteminat modificări la nivelul cartilajului (chisturi si cavităti) la sobolani si câini. Aceste modificări au fost mai evidente la animalele tinere.

6.       PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Clorură de sodiu

Acid clorhidric (E 507) pentru ajustarea pH-ului Hidroxid de sodiu (E 524) pentru ajustarea pH-ului Apă pentru preparate injectabile

6.2     Incompatibilităti

Levofloxacină Mylan nu trebuie amestecată cu heparină sau solutii alcaline (de exemplu hidrogenocarbonat de sodiu).

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu exceptia celor mentionate la pct. 6.6.

6.3     Perioada de valabilitate

3 ani

Valabilitate după prima deschidere

Stabilitatea chimică si fizică a fost demonstrată pentru 4 ore la 25°C, expusă la lumină.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu se utilizează imediat,

responsabilitatea privind durata si conditiile de păstrare revin utilizatorului.

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra punga în ambalajul opac, pentru a fi protejată de lumină. Pentru păstrare după deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Pungă din poliolefină a 50 ml prevăzută cu loc pentru injectare si loc pentru perfuzare, protejată atât de un învelis de polipropilenă cât si de un învelis opac.

Mărimi de ambalaj: 1, 5, 10, 15, 20, 30, 50 pungi.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare

Inspectati vizual punga înainte de utilizare. Trebuie utilizate numai solutiile clare, de culoare galben-verzui, fără particule vizibile în suspensie. Nu este necesară protejarea de lumină pe parcursul perfuzării.

Levofloxacină Mylan este de unică folosintă. Orice solutie neutilizată trebuie aruncă.

Orice solutie neutilizată sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Levofloxacină Mylan este compatibilă cu următoarele solutii perfuzabile:

-     solutie salină izotonă 0,9%;

-     solutie injectabilă de glucoză 5%;

-     solutie Ringer lactat.

Pentru incompatibilităti vezi pct. 6.2.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Mylan S.A.S

117, Allée de Parcs - 69800 Saint-Priest

Franta

Telefon: +33.4.37.25.75.90

Fax: +33.4.37.25.79.12

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2609/2010/01-02-03-04-05-06-07

9.       DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI

Autorizare – Iunie 2010.

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2012.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Fundaţia RAA: Medicamentele pentru Tuberculoză multidrog-rezistentă vor ajunge la pacienţi Fundaţia Romanian Angel Appeal (RAA) a anunţat luni, prin intermediul unui comunicat de presă, că a primit medicamentele necesare tratamentului neîntrerupt al bolnavilor de Tuberculoză multidrog-rezistentă (TB-MDR) din România.
PNEUMONIA BACTERIANA - Generalitati, Simptome, Diagnostic, Tratament În general, pneumonia poate fi definită ca o inflamaţie a parenchimului pulmonar de origine infecţioasă, care se caracterizează prin alveolită exudativă şi posibil infiltrat inflamator interstiţial, manifestată clinic prin condensare pulmonară şi sindrom infecţios toxic. Infecţia cu bacterii sau viruşuri...