Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

LOSARTAN/HIDROCLOROTIAZIDA ESP PHARMA 50 mg/12,5 mg
 
Denumire LOSARTAN/HIDROCLOROTIAZIDA ESP PHARMA 50 mg/12,5 mg
Descriere Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la pacienţi a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător cu losartan sau hidroclorotiazidă administrate în monoterapie.
Denumire comuna internationala COMBINATII (LOSARTANUM+HYDROCHLOROTHIAZIDUM)
Actiune terapeutica ANTAGONISTI AI ANGIOTENSINAEI II, COMBINATII ANTAGONISTI AI ANGIOTENSIN II SI DIURETIC
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 50mg/12,5mg
Ambalaj Cutie cu blist. PVC-PVDC/Al x 10 compr. film.
Valabilitate ambalaj 4 ani
Cod ATC C09DA01
Firma - Tara producatoare ACTAVIS HF. - ISLANDA
Autorizatie de punere pe piata ESP PHARMA LIMITED - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre LOSARTAN/HIDROCLOROTIAZIDA ESP PHARMA 50 mg/12,5 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre LOSARTAN/HIDROCLOROTIAZIDA ESP PHARMA 50 mg/12,5 mg, comprimate filmate       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 2617/2010/01-13                                                Anexa 2

2618/2010/01-13 Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma 50 mg/12,5 mg comprimate filmate

2.      COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat contine losartan potasic 50 mg si hidroclorotiazidă 12,5 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma 50 mg/12,5 mg comprimate filmate: comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de 8 mm, cu o linie mediană pe ambele fete, marcate cu “LH1” pe una dintre fete.

Linia mediană are numai rolul de a facilita ruperea comprimatului pentru a fi înghitit usor si nu de divizare în doze egale.

4.      DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la pacienti a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător cu losartan sau hidroclorotiazidă administrate în monoterapie.

4.2     Doze si mod de administrare

Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma poate fi administrat în asociere cu alte medicamente antihipertensive.

Comprimatele de Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma trebuie înghitite cu un pahar cu apă.

Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma poate fi administrat cu sau fără alimente.

Hipertensiune arterială

Losartanul si hidroclorotiazida nu sunt destinate utilizării ca tratament initial, ci la pacienti a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător cu losartan potasic sau hidroclorotiazidă administrate în monoterapie.

Este recomandată ajustarea dozei în ceea ce priveste componentele individuale (losartan si hidroclorotiazidă).

Atunci când este adecvat din punct de vedere clinic, la pacienti a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător, poate fi luată în considerare trecerea directă de la monoterapie la administrarea combinatiei fixe.

Doza uzuală de întretinere este de un comprimat Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma 50 mg/12,5 mg (losartan 50 mg/HCTZ 12,5 mg) o dată pe zi. La pacientii care nu răspund adecvat la Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma 50 mg/12,5 mg, doza poate fi crescută la un comprimat de Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma 100 mg/25 mg (losartan 100 mg/HCTZ 25 mg) o dată pe zi. Doza maximă este un comprimat de Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma 100 mg/25 mg o dată pe zi. În general, efectul antihipertensiv este obtinut în interval de trei până la patru săptămâni de la initierea tratamentului. Pentru acei pacienti la care doza a fost ajustată până la 100 mg losartan si care necesită un control suplimentar al tensiunii arteriale, pot fi disponibile alte comprimate care contin 100 mg losartan/25 mg HCTZ.

Utilizarea la pacienti cu insuficientă renală si pacienti hemodializati

La pacientii cu insuficientă renală moderată (adică clearance-ul creatininei 30-50 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei initiale. Comprimatele de losartan si hidroclorotiazidă nu sunt recomandate la pacientii care efectuează sedinte de hemodializă. Comprimatele de losartan/HCTZ nu trebuie administrate la pacienti cu insuficientă renală severă (adică clearance-ul creatininei <30 ml/min) (vezi pct. 4.3).

Utilizarea la pacienti cu depletie a volumului intravascular

Depletia de volum si/sau sodiu trebuie corectată înainte de administrarea comprimatelor de losartan/HCTZ.

Utilizarea la pacienti cu insuficientă hepatică

Administrarea losartan/HCTZ este contraindicată la pacienti cu insuficientă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Utilizarea la vârstnici

În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacientii vârstnici.

Utilizarea la copii si adolescenti (< 18 ani)

Nu există experientă la copii si adolescenti. Prin urmare, losartan/hidroclorotiazidă nu trebuie administrat la copii si adolescenti.

4.3 Contraindicatii

-         Hipersensibilitate la losartan, alte substante cu structură de sulfonamidă (cum este hidroclorotiazida) sau la oricare dintre excipienti (vezi pct. 6.1)

-         Hipokaliemie sau hipercalcemie rezistente la tratament

-         Insuficientă hepatică severă; colestază si afectiuni biliare obstructive

-         Hiponatremie refractară la tratament

-         Hiperuricemie simptomatică/gută

-         Al doilea si al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 si 4.6).

-         Insuficientă renală severă (adică clearance al creatininei <30 ml/min)

-         Anurie

4.4 Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Losartan

Angioedem

Pacientii cu angioedem în antecedente (edem al fetei, buzelor, faringelui si/sau limbii) trebuie monitorizati cu atentie (vezi pct. 4.8).

Hipotensiune arterială si depletie a volumului intravascular

La pacientii cu depletie de volum si/sau sodiu determinată de tratamentul sustinut cu diuretice, dietă cu restrictie de sare, diaree sau vărsături, poate să apară hipotensiune arterială simptomatică, în special după administrarea primei doze. Astfel de statusuri trebuie corectate înaintea administrării comprimatelor Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma (vezi pct. 4.2 si 4.3).

Dezechilibru electrolitic

La pacientii cu insuficientă renală, cu sau fără diabet zaharat, dezechilibrele electrolitice sunt frecvente si trebuie corectate. Ca urmare, valorile concentratiilor plasmatice ale potasiului precum si clearance-ul creatininei trebuie monitorizate cu atentie; în mod special, pacientii cu insuficientă cardiacă si cu un clearance al creatininei între 30-50 ml/min trebuie monitorizati cu atentie.

Nu este recomandată utilizarea concomitentă de losartan/hidroclorotiazidă si diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu si substituenti de sare care contin potasiu (vezi pct. 4.5).

Insuficientă hepatică

Având în vedere datele de farmacocinetică care demonstrează cresteri semnificative ale concentratiilor plasmatice ale losartanului la pacientii cu ciroză hepatică, Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu antecedente de insuficientă hepatică usoară până la moderată. Nu există experientă terapeutică privind administrarea losartanului la pacientii cu insuficientă hepatică severă. Ca urmare, Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma este contraindicat la pacientii cu insuficientă hepatică severă (vezi pct. 4.2, 4.3 si 5.2).

Insuficientă renală

Ca o consecintă a inhibării sistemului renină-angiotensină-aldosteron, au fost raportate modificări ale functiei renale, incluzând insuficientă renală (în mod particular, la pacientii a căror functie renală este dependentă de sistemul renină-angiotensină-aldosteron, cum sunt cei cu insuficientă cardiacă severă sau disfunctie renală preexistentă).

Similar altor medicamente care influentează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, la pacientii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic au fost raportate, de asemenea, cresteri ale uremiei si creatininei serice; aceste modificări ale functiei renale pot fi reversibile după întreruperea tratamentului. Losartanul trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic.

Transplant renal

Nu există experientă la pacientii la care s-a efectuat recent un transplant renal.

Hiperaldosteronism primar

În general, pacientii cu aldosteronism primar nu vor prezenta răspuns terapeutic la administrarea de medicamente antihipertensive care actionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. Ca urmare, utilizarea comprimatelor Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma nu este recomandată.

Boală coronariană si boală cerebrovasculară

Similar oricărui medicament antihipertensiv, scăderea marcată a tensiunii arteriale la pacienti cu boală ischemică cardiovasculară si cerebrovasculară poate duce la infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral.

Insuficientă cardiacă

La pacientii cu insuficientă cardiacă, cu sau fără insuficientă renală asociată, există – similar altor medicamente care actionează asupra sistemului renină-angiotensină – un risc de hipotensiune arterială severă si insuficientă renală (deseori acută).

Stenoză de valvă mitrală si aortică, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă

Similar altor vasodilatatoare, se recomandă precautie deosebită la pacientii cu stenoză aortică sau mitrală sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Diferente etnice

Asa cum s-a observat în cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, losartanul si ceilalti antagonisti ai angiotensinei sunt aparent mai putin eficace în scăderea tensiunii arteriale la persoanele de rasă neagră decât la persoanele de altă rasă, posibil din cauza unei prevalente mai mari a valorilor mici ale reninei în rândul populatiei hipertensive apartinând rasei negre.

Sarcină

Tratamentul cu Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma nu trebuie initiat în timpul sarcinii. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu losartan este considerată esentială, la pacientele care intentionează să devină gravide se recomandă înlocuirea tratamentului antihipertensiv cu medicamente antihipertensive alternative, care au un profil de sigurantă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. Când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu losartan trebuie întrerupt imediat si, dacă este adecvat, trebuie început tratamentul alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Hidroclorotiazidă

Hipotensiune arterială si dezechilibru hidroelectrolitic

Similar tuturor tratamentelor antihipertensive, la unii pacienti poate să apară hipotensiune arterială simptomatică. Pacientii trebuie tinuti sub observatie pentru depistarea semnelor clinice ale dezechilibrului hidric sau electrolitic, de exemplu depletie de volum, hiponatremie, alcaloză hipocloremică, hipomagneziemie sau hipokaliemie, care pot să apară în timpul diareii intercurente sau vărsăturilor. La acesti pacienti trebuie efectuate determinări periodice ale electrolitilor serici, la intervale adecvate de timp. Pe vreme caniculară, la pacientii cu edeme poate să apară hiponatremie dilutională.

Efecte metabolice si endocrine

Tratamentul cu tiazide poate modifica toleranta la glucoză. Poate fi necesară ajustarea dozelor de medicamente antidiabetice, incluzând insulină (vezi pct. 4.5). În timpul tratamentului cu tiazide, diabetul zaharat latent poate deveni manifest.

Tiazidele pot scădea excretia urinară de calciu si pot determina cresterea usoară si intermitentă a calcemiei. O hipercalcemie marcată poate fi indicatorul unui hiperparatiroidism latent. Administrarea tiazidelor trebuie întreruptă înaintea efectuării testelor pentru functia paratiroidiană.

Tratamentul cu diuretice tiazidice poate fi asociat cu cresteri ale valorilor colesterolemiei si trigliceridemiei.

La unii pacienti, tratamentul cu tiazide poate precipita hiperuricemia si/sau guta. Deoarece losartanul scade concentratia plasmatică a acidului uric, combinatia de losartan cu hidroclorotiazidă atenuează hiperuricemia indusă de diuretic.

Insuficientă hepatică

Tiazidele trebuie utilizate cu precautie la pacientii cu insuficientă hepatică sau boală hepatică progresivă, deoarece acestea pot determina colestază intrahepatică, iar modificările minore ale echilibrului hidroelectrolitic pot precipita coma hepatică.

Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma este contraindicat la pacientii cu insuficientă hepatică severă (vezi pct. 4.3 si 5.2).

Altele

La pacientii cărora li se administrează tiazide, cu sau fără antecedente de alergie sau de astm bronsic, pot apărea reactii de hipersensibilitate. În timpul administrării de tiazide au fost raportate exacerbări sau activări ale lupusului eritematos sistemic.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Losartan

S-a raportat că rifampicina si fluconazolul reduc concentratiile plasmatice ale metabolitului activ. Consecintele clinice ale acestor interactiuni nu au fost evaluate.

Similar altor medicamente care blochează angiotensina II sau efectele acesteia, administrarea concomitentă cu diuretice care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, triamteren, amilorid), suplimente de potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu poate duce la cresteri ale potasemiei. Administrarea concomitentă nu este recomandată.

Similar altor medicamente care modifică excretia sodiului, excretia litiului poate fi redusă. De aceea, valorile concentratiilor plasmatice ale litiului trebuie monitorizate cu atentie în cazul în care sărurile de litiu sunt administrate concomitent cu antagonisti ai receptorilor de angiotensină II.

În cazul în care antagonistii de angiotensină II sunt administrati simultan cu medicamente AINS (de exemplu inhibitori selectivi de COX-2, acid acetilsalicilic la doze antiinflamatoare) si AINS non-selective, efectul antihipertensiv poate fi atenuat. Utilizarea concomitentă de antagonisti ai angiotensinei II sau diuretice si AINS poate duce la cresterea riscului de deteriorare a functiei renale, incluzând insuficientă renală acută posibilă si o crestere a potasemiei, în special la pacientii cu insuficientă renală preexistentă. Combinatia trebuie administrată cu precautie, în special la vârstnici. Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie luată în considerare monitorizarea functiei renale după începerea tratamentului concomitent si periodic, după aceea.

La unii pacienti cu functie renală compromisă care sunt tratati cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, incluzând inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2, administrarea concomitentă a antagonistilor receptorilor de angiotensină II poate determina deteriorarea suplimentară a functiei renale. Aceste efecte sunt, de obicei, reversibile.

Alte substante care induc hipotensiune arterială cum sunt antidepresive triciclice, antipsihotice, baclofen, amifostin: utilizarea concomitentă cu aceste medicamente care scad tensiunea arterială, ca efect principal sau secundar, poate creste riscul de hipotensiune arterială.

Hidroclorotiazidă

În cazul administrării concomitente, următoarele medicamente pot interactiona cu diureticele tiazidice:

Alcool etilic, barbiturice, narcotice sau antidepresive Poate să apară potentarea hipotensiunii arteriale ortostatice.

Medicamente antidiabetice (antidiabetice orale si insulină)

Tratamentul cu o tiazidă poate influenta toleranta la glucoză. Poate fi necesară ajustarea dozei medicamentului antidiabetic. Metformina trebuie utilizată cu precautie, din cauza riscului de acidoză lactică, determinat de posibila insuficientă renală asociată hidroclorotiazidei.

Alte medicamente antihipertensive Efect aditiv.

Colestiramină si răsini de tip colestipol

Absorbtia hidroclorotiazidei este influentată în prezenta răsinilor schimbătoare de anioni.

Administrarea de doze unice, fie de colestiramină, fie de răsini de tip colestipol leagă hidroclorotiazida si scad absorbtia acesteia din tractul gastro-intestinal cu până la 85, respectiv 43 de procente.

Corticosteroizi, ACTH

Depletie accentuată de electroliti, în particular hipokalemie.

Amine presoare (de exemplu, adrenalină)

Posibilă scădere a răspunsului la aminele presoare, dar nu suficientă pentru a împiedica utilizarea acestora.

Miorelaxante ale musculaturii scheletice, antidepolarizante (de exemplu, tubocurarină) Posibilă crestere a răspunsului la miorelaxant.

Litiu

Medicamentele diuretice scad clearance-ul renal al litiului si cresc riscul de toxicitate a litiului; nu se recomandă administrarea concomitentă.

Medicamente utilizate în tratamentul gutei (probenecid, sulfinpirazonă si alopurinol)

Poate fi necesară ajustarea dozei medicamentelor uricozurice, deoarece hidroclorotiazida poate creste concentratia plasmatică a acidului uric. Poate fi necesară cresterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă. Administrarea concomitentă a unei tiazide poate creste incidenta reactiilor de hipersensibilitate la alopurinol.

Medicamente anticolinergice (de exemplu, atropină, biperidină)

Crestere a biodisponibilitătii la diuretice de tip tiazidic, prin scăderea motilitătii gastro-intestinale si a vitezei de golire a stomacului.

Medicamente citotoxice (de exemplu, ciclofosfamidă, metotrexat)

Tiazidele pot reduce excretia renală a medicamentelor citotoxice si pot potenta efectele mielosupresoare ale acestora.

Salicilati

În cazul administrării de doze mari de salicilati, hidroclorotiazida poate accentua efectul toxic al salicilatilor asupra sistemului nervos central.

Metildopa

La administrarea concomitentă de hidroclorotiazidă si metildopa au fost raportate cazuri izolate de anemie hemolitică.

Ciclosporină

Tratamentul concomitent cu ciclosporină poate creste riscul de hiperuricemie si complicatii de tip gutos.

Glicozide digitalice

Hipokalemia sau hipomagneziemia induse de tiazidă pot favoriza declansarea aritmiilor cardiace induse de digitalice.

Medicamente a căror actiune este influentată de dezechilibrul potasemiei

Este recomandată monitorizarea periodică a potasemiei si efectuarea ECG în cazul administrării losartan/hidroclorotiazidă concomitent cu medicamente a căror actiune este influentată de dezechilibrul potasemiei (de exemplu, glicozide digitalice si antiaritmice) si concomitent cu următoarele medicamente (incluzând unele antiaritmice) care induc torsada vârfurilor (tahicardie ventriculară), hipokaliemia fiind un factor predispozant pentru torsada vârfurilor (tahicardie ventriculară):

- Antiaritmice clasa I (de exemplu chinidină, hidrochinidină, disopiramidă).

- Antiaritmice clasa III (de exemplu amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă).

- Unele antipsihotice (de exemplu tioridazină, clorpromazină, levomepromazină, trifluoperazină, ciamemazină, sulpiridă, sultopridă, amisulpridă, tiapridă, pimozidă, haloperidol, droperidol).

- Altele (de exemplu bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină, pentamidină, terfenadină, vincamină i.v.).

Săruri de calciu

Diureticele tiazidice pot creste concentratia plasmatică a calciului, din cauza excretiei scăzute a acestuia. Dacă trebuie prescrise suplimente de calciu, se monitorizează calcemia, iar doza de calciu trebuie ajustată corespunzător.

Interactiuni cu testele de laborator

Din cauza efectelor lor asupra metabolizării calciului, tiazidele pot modifica rezultatele testelor pentru functia paratiroidiană (vezi pct. 4.4).

Carbamazepină

Risc de hiponatremie simptomatică. Este necesară monitorizarea clinică si biologică.

Substante de contrast iodate

În cazul deshidratării induse de diuretice, apare un risc crescut de insuficientă renală acută, în special la administrarea dozelor mari de substante iodate.

Pacientii trebuie rehidratati înainte de administrare.

Amfotericină B (parenteral), corticosteroizi, ACTH sau laxative stimulante Hidroclorotiazida poate accentua dezechilibrul electrolitic, în special hipokaliemia.

4.6 Sarcina si alăptarea

Sarcină

Nu este recomandată utilizarea Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma este contraindicată în timpul trimestrelor al doilea si al treilea de sarcină (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Datele epidemiologice privind riscul de teratogenitate ca urmare a expunerii la inhibitori de ECA în timpul primului trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea, o usoară crestere a riscului nu poate fi exclusă. Desi nu există date epidemiologice controlate cu privire la riscul administrării antagonistilor receptorilor de angiotensină II (ARA), pot exista riscuri similare pentru această clasă de medicamente. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu ARA este considerată esentială, la pacientele care intentionează să devină gravide se recomandă înlocuirea tratamentului hipertensiv cu medicamente antihipertensive alternative care au un profil de sigurantă stabilit pentru utilizarea în sarcină. Când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu

Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma trebuie întrerupt imediat si, dacă este adecvat, trebuie început tratamentul alternativ.

Se cunoaste faptul că expunerea la tratamentul cu ARA în timpul trimestrelor al doilea si al treilea de sarcină induce fetotoxicitate la om (functie renală scăzută, oligohidramnios, întârziere a osificării craniene) si toxicitate neonatală (insuficientă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi si pct. 5.3).

Dacă expunerea la Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma a avut loc din trimestrul al doilea de sarcină, se recomandă verificarea ecografică a functiei renale si a craniului.

Copiii ale căror mame au utilizat Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma trebuie observati cu atentie în ceea ce priveste aparitia hipotensiunii arteriale (vezi si pct. 4.3 si 4.4).

Există date limitate privind utilizarea hidroclorotiazidei în timpul sarcinii, mai ales în cursul primului trimestru de sarcină. Studiile la animale sunt insuficiente.

Hidroclorotiazida traversează bariera placentară. Având în vedere mecanismul de actiune al hidroclorotiazidei, utilizarea acesteia în timpul celui de al doilea si al treilea trimestru de sarcină poate determina ischemie feto-placentară si efecte toxice la făt si nou-născut, cum sunt icter, tulburări ale echilibrului hidroelectrolitic si trombocitopenie.

Hidroclorotiazida nu trebuie utilizată pentru edemele de sarcină, eclampsie sau preeclampsie, din cauza riscului de reducere a volumului plasmatic si hipoperfuzie placentară, fără obtinerea unui beneficiu terapeutic.

Hidroclorotiazida nu trebuie utilizată pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la gravide, exceptând cazurile rare în care nu poate fi utilizat niciun alt tratament.

Alăptare

Nu există informatii privind utilizarea Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma în timpul alăptării.

Hidroclorotiazida este excretată în laptele matern. Ca urmare, utilizarea Losartan/Hidroclorotiazidă

ESP Pharma în timpul alăptării nu este recomandată.

Este de preferat utilizarea altor medicamente antihipertensive care prezintă un profil de sigurantă bine stabilit în cursul alăptării, mai ales în cazul alăptării nou-născutilor si prematurilor.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, dacă se conduc vehicule sau se folosesc utilaje, trebuie să se ia în considerare faptul că, în timpul administrării tratamentului antihipertensiv, în special la initierea tratamentului sau la cresterea dozei, pot să apară, ocazional, ameteli sau somnolentă.

4.8     Reactii adverse

Reactiile adverse de mai jos sunt enumerate corespunzător clasificării pe aparate, sisteme si organe si în functie de frecventă, utilizând următoarea conventie:

Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente ( ≥ 1/100 si < 1/10)

Mai putin frecvente (≥ 1/1000 si ≤ 1/100)

Rare (≥ 1/10000 si ≤ 1/1000)

Foarte rare (≤ 1/10000)

Cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

În studiile clinice efectuate cu losartan potasic si hidroclorotiazidă nu s-au observat evenimente adverse specifice determinate de administrarea acestei combinatii. Evenimentele adverse s-au limitat la acelea care au fost raportate anterior pentru losartan potasic si/sau hidroclorotiazidă.

În studiile clinice controlate efectuate pentru hipertensiune arterială esentială, ametelile au fost singura reactie adversă raportată ca fiind asociată administrării medicamentului si care a apărut cu o incidentă mai mare comparativ cu administrarea placebo, la 1% sau mai multi pacienti tratati cu losartan potasic si hidroclorotiazidă.

Alături de acestea, după introducerea pe piată a medicamentului au fost raportate reactii adverse suplimentare, după cum urmează:

Tulburări hepatobiliare Rare: hepatită

Investigatii diagnostice

Rare: hiperkaliemie, crestere a valorii serice a ALT

Reactiile adverse suplimentare, care au fost observate după administrarea uneia dintre componentele individuale si care pot reprezenta reactii adverse potentiale în cazul administrării losartan potasic/hidroclorotiazidă, sunt următoarele:

Losartan

Tulburări hematologice si limfatice

Mai putin frecvente: anemie, purpură Henoch-Schönlein, echimoze, hemoliză

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: reactii anafilactice, angioedem, urticarie

Tulburări metabolice si de nutritie

Mai putin frecvente: anorexie, gută

Tulburări psihice

Frecvente: insomnie

Mai putin frecvente: anxietate, boală anxioasă, atac de panică, confuzie, depresie, vise neobisnuite, tulburări ale somnului, somnolentă, tulburări de memorie

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee, ameteli

Mai putin frecvente: nervozitate, parestezii, neuropatie periferică, tremor, migrenă, sincopă

Tulburări oculare

Mai putin frecvente: vedere încetosată, senzatie de arsură/întepătură oculară, conjunctivită, scădere a acuitătii vizuale

Tulburări acustice si vestibulare

Mai putin frecvente: vertij, tinitus

Tulburări cardiace

Mai putin frecvente: hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică, durere retrosternală, angină pectorală, bloc atrio-ventricular de gradul II, accident vascular cerebral, infarct miocardic, palpitatii, aritmii (fibrilatie atrială, bradicardie sinusală, tahicardie, tahicardie ventriculară, fibrilatie ventriculară)

Tulburări vasculare

Mai putin frecvente: vasculită

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Frecvente: tuse, infectie la nivelul căilor respiratorii superioare, congestie nazală, sinuzită, tulburări la nivelul sinusurilor

Mai putin frecvente: disconfort faringian, faringită, laringită, dispnee, bronsită, epistaxis, rinită, congestie respiratorie

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: dureri abdominale, greată, diaree, dispepsie

Mai putin frecvente: constipatie, durere dentară, xerostomie, meteorism, gastrită, vărsături

Tulburări hepatobiliare

Cu frecventă necunoscută: tulburări ale functiei hepatice

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai putin frecvente: alopecie, dermatită, xerodermie, eritem, hiperemie cutanată tranzitorie, fotosensibilitate, prurit, eruptii cutanate tranzitorii, urticarie, transpiratii

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Frecvente: crampe musculare, dorsalgii, dureri la nivelul membrelor inferioare, mialgie

Mai putin frecvente: dureri la nivelul bratelor, tumefiere articulară, dureri la nivelul genunchiului, dureri musculo-scheletice, dureri la nivelul umărului, rigiditate, artralgii, artrită, coxalgie,

fibromialgie, slăbiciune musculară

Tulburări renale si urinare

Mai putin frecvente: nicturie, polakiurie, infectii ale tractului urinar

Tulburări ale aparatului genital si sânului

Mai putin frecvente: scădere a libidoului, impotentă

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente: astenie, fatigabilitate, durere toracică

Mai putin frecvente: edem facial, febră

Investigatii diagnostice

Frecvente: hiperkaliemie, reduceri usoare ale valorilor hematocritului si hemoglobinei

Mai putin frecvente: cresteri usoare ale valorilor concentratiilor plasmatice ale ureei si creatininei

Foarte rare: cresteri ale valorilor serice ale enzimelor hepatice si bilirubinemiei.

Hidroclorotiazidă

Tulburări hematologice si limfatice

Mai putin frecvente: agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică, leucopenie, purpură,

trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: reactie anafilactică

Tulburări metabolice si de nutritie

Mai putin frecvente: anorexie, hiperglicemie, hiperuricemie, hipokaliemie, hiponatremie

Tulburări psihice

Mai putin frecvente: insomnie

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee

Tulburări oculare

Mai putin frecvente: vedere încetosată tranzitorie, xantopsie

Tulburări vasculare

Mai putin frecvente: angeită necrozantă (vasculită, vasculită cutanată)

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Mai putin frecvente: detresă respiratorie, incluzând pneumonie si edem pulmonar

Tulburări gastro-intestinale

Mai putin frecvente: sialoadenită, colici, iritatie gastrică, greată, vărsături, diaree, constipatie

Tulburări hepatobiliare

Mai putin frecvente: icter (colestază intrahepatică), pancreatită

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai putin frecvente: fotosensibilitate, urticarie, necroliză epidermică toxică

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Mai putin frecvente: crampe musculare

Tulburări renale si ale căilor urinare

Mai putin frecvente: glicozurie, nefrită interstitială, disfunctie renală, insuficientă renală

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Mai putin frecvente: febră, ameteli

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile informatii specifice privind tratamentul supradozajului cu

Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma. Tratamentul este simptomatic si de sustinere a functiilor vitale. Tratamentul cu Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma trebuie întrerupt, iar pacientul trebuie supravegheat cu atentie. Măsurile sugerate includ inducerea vărsăturilor dacă ingestia este recentă, precum si corectarea deshidratării, dezechilibrului electrolitic, comei hepatice si hipotensiunii arteriale prin procedurile stabilite.

Losartan

Sunt disponibile date limitate privind supradozajul la om. Cele mai probabile manifestări ale supradozajului sunt hipotensiunea arterială si tahicardia; bradicardia ar putea fi prezentă prin stimulare parasimpatică (vagală). În cazul aparitiei hipotensiunii arteriale simptomatice, trebuie instituit tratament de sustinere.

Nici losartanul si nici metabolitul său activ nu pot fi eliminati prin hemodializă.

Hidroclorotiazidă

Semnele si simptomele cel mai frecvent observate sunt cele determinate de depletia electrolitică (hipokaliemie, hipocloremie, hiponatremie) si de deshidratare, rezultate prin diureză excesivă. Dacă s-au administrat si digitalice, hipokaliemia poate accentua aritmiile cardiace.

Nu a fost stabilit gradul în care hidroclorotiazida este eliminată prin hemodializă.

5.      PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antagonisti de angiotensină II si diuretice, codul ATC: C09DA01.

Losartan-Hidroclorotiazidă

Componentele Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma s-au dovedit a avea un efect aditiv în ceea ce priveste scăderea tensiunii arteriale, reducând tensiunea arterială într-o măsură mai mare decât fiecare componentă utilizată în monoterapie. Acest efect este considerat a fi rezultatul actiunii complementare a ambelor componente. Mai mult, ca rezultat al efectului său diuretic, hidroclorotiazida creste activitatea reninei plasmatice, creste secretia de aldosteron, scade potasemia si creste concentratiile de angiotensină II. Administrarea de losartan blochează toate actiunile angiotensinei II importante din punct de vedere fiziologic, iar prin inhibarea aldosteronului poate reduce pierderea de potasiu indusă de diuretic.

S-a demonstrat că losartanul are un efect uricozuric usor si tranzitor. S-a demonstrat că hidroclorotiazida determină cresteri modeste ale concentratiilor plasmatice ale acidului uric; combinatia losartan si hidroclorotiazidă tinde să atenueze hiperuricemia indusă de diuretic.

Efectul antihipertensiv al Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma se mentine pe o perioadă de 24 ore. În studiile clinice cu durata de cel putin un an, efectul antihipertensiv s-a mentinut prin administrarea tratamentului continuu. În pofida scăderii semnificative a tensiunii arteriale, administrarea Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma nu a avut efect semnificativ clinic asupra frecventei cardiace. În cadrul studiilor clinice, după 12 săptămâni de tratament cu losartan 50 mg/hidroclorotiazidă 12,5 mg tensiunea arterială diastolică în pozitia sezândă, măsurată înaintea administrării dozei următoare, a fost redusă în medie până la 13,2 mmHg.

Losartan/Hidroclorotiazidă ESP Pharma este eficace în reducerea tensiunii arteriale la pacienti bărbati si femei, din rasa neagră si din alte rase, tineri (<65 ani) si vârstnici (≥65 ani) si este eficace pentru toate stadiile hipertensiunii arteriale.

Losartan

Losartanul, administrat oral, este un antagonist al receptorilor de angiotensină II (tip AT1) obtinut prin sinteză. Angiotensina II, un puternic vasoconstrictor, este principalul hormon activ al sistemului renină-angiotensină si are un rol important în fiziopatologia hipertensiunii arteriale. Angiotensina II se leagă de receptorul AT1, care se găseste în multe tesuturi (de exemplu, musculatura netedă vasculară, glanda suprarenală, rinichi si inimă) si exercită câteva actiuni biologice importante, incluzând vasoconstrictia si eliberarea de aldosteron. De asemenea, angiotensina II stimulează proliferarea celulelor musculare netede.

Losartanul blochează în mod selectiv receptorul AT1. Losartanul si metabolitul său activ farmacologic, acidul carboxilic E-3174, blochează in vitro si in vivo toate actiunile angiotensinei II importante din punct de vedere fiziologic, indiferent de sursă sau de calea de sinteză.

Losartanul nu prezintă un efect agonist si nici nu blochează alti receptori hormonali sau canale ionice importante pentru reglarea cardiovasculară. Mai mult decât atât, losartanul nu inhibă ECA (kininaza II), enzima care degradează bradikinina. În consecintă, nu se înregistrează potentarea reactiilor adverse mediate de bradikinină.

În timpul administrării de losartan, suprimarea feedback-ului negativ al angiotensinei II asupra secretiei de renină duce la cresterea activitătii reninei plasmatice (ARP). Cresterea ARP conduce la cresterea concentratiilor angiotensinei II în plasmă. Chiar în conditiile acestor cresteri, activitatea antihipertensivă si scăderea concentratiei plasmatice de aldosteron sunt mentinute, indicând blocarea eficace a receptorului angiotensinei II. După întreruperea administrării de losartan, valorile ARP si angiotensinei II scad în trei zile până la valorile initiale.

Atât losartanul, cât si principalul său metabolit activ prezintă o afinitate mult mai mare pentru receptorul AT1 decât pentru receptorul AT2. Comparativ cu losartanul, metabolitul său este de 10 până la 40 ori mai activ.

Într-un studiu proiectat specific pentru a evalua incidenta tusei la pacientii tratati cu losartan comparativ cu pacientii tratati cu inhibitori ai ECA, incidenta tusei raportată de către pacientii cărora li s-a administrat losartan sau hidroclorotiazidă a fost similară si a fost semnificativ mai mică comparativ cu pacientii tratati cu un inhibitor al ECA. În plus, într-o analiză globală a 16 studii clinice de tip dublu orb, efectuate la 4131 pacienti, incidenta tusei raportată în mod spontan la pacientii tratati cu losartan a fost similară (3,1%) cu cea raportată la pacientii la care s-a administrat placebo (2,6%) sau hidroclorotiazidă (4,1%), în timp ce incidenta în cazul utilizării de inhibitori ai ECA a fost de 8,8%.

La pacientii hipertensivi fără diabet zaharat, cu proteinurie, administrarea de losartan potasic reduce în mod semnificativ proteinuria, excretia fractionată de albumină si IgG. Losartanul mentine rata filtrării glomerulare si reduce fractia filtrată. În general, losartanul determină o scădere a concentratiei plasmatice a acidului uric (de regulă <0,4 mg/dl) care se mentine în timpul tratamentului cronic.

Losartanul nu are niciun efect asupra reflexelor autonome si niciun efect sustinut asupra concentratiei plasmatice a norepinefrinei.

La pacientii cu insuficientă ventriculară stângă, administrarea dozelor de 25 mg si 50 mg losartan a determinat efecte hemodinamice si neurohormonale pozitive, caracterizate printr-o crestere a indicelui cardiac, scădere a presiunii la nivelul capilarelor pulmonare, rezistentei vasculare sistemice, tensiunii arteriale sistemice medii si frecventei cardiace si printr-o scădere a concentratiilor plasmatice de aldosteron respectiv, noradrenalină. La acesti pacienti cu insuficientă cardiacă, aparitia hipotensiunii arteriale a fost dependentă de doză.

Studii clinice la pacienti cu hipertensiune arterială

În studiile clinice controlate, administrarea losartanului o dată pe zi la pacienti cu hipertensiune arterială esentială usoară până la moderată a determinat scăderi semnificative statistic ale tensiunii arteriale sistolice si diastolice. Măsurarea tensiunii arteriale la 24 ore după administrarea dozei, comparativ cu valoarea determinată la 5-6 ore după administrarea dozei, a demonstrat scăderea tensiunii arteriale pe o perioadă de 24 ore; ritmul natural diurn a fost păstrat. Scăderea tensiunii arteriale la sfârsitul perioadei dinaintea administrării dozei următoare a fost de 70-80% din valoarea observată la 5-6 ore după administrarea dozei.

Întreruperea tratamentului cu losartan la pacientii hipertensivi nu a determinat o crestere bruscă a tensiunii arteriale (rebound). În pofida scăderii semnificative a tensiunii arteriale, administrarea de losartan nu a avut efect semnificativ clinic asupra frecventei cardiace.

Eficacitatea losartanului este similară la bărbati si femei, la pacientii hipertensivi mai tineri (cu vârsta sub 65 ani) si cei vârstnici.

Studiul LIFE

Studiul LIFE (Losartan Intervention For Endpoint Reduction in Hypertension) a fost un studiu clinic randomizat, triplu-orb, cu comparator activ, efectuat la 9193 pacienti hipertensivi cu vârsta cuprinsă între 55 si 80 ani, cu hipertrofie ventriculară stângă documentată ECG. Pacientii au fost randomizati pentru a li se administra o dată pe zi losartan 50 mg sau atenolol 50 mg. În cazul în care tensiunea arterială propusă (<140/90 mm Hg) nu a fost atinsă, initial s-a adăugat la tratament hidroclorotiazidă (12,5 mg) si, dacă a fost necesar, s-a crescut ulterior doza de losartan sau atenolol la 100 mg o dată pe zi. Pentru atingerea tensiunii arteriale tintă, dacă a fost necesar, au fost adăugate alte medicamente antihipertensive, cu exceptia inhibitorilor ECA, antagonistilor angiotensinei II sau beta-blocantelor.

Durata medie a perioadei de urmărire a fost 4,8 ani.

Criteriul principal final de evaluare a fost compus din morbiditatea si mortalitatea cardiovasculară, măsurate printr-o reducere a incidentei combinate a decesului de cauză cardiovasculară, accidentului vascular cerebral si infarctului miocardic. Tensiunea arterială a fost scăzută în mod semnificativ, la valori similare în cele două grupuri. Pentru pacientii la care criteriul principal final de evaluare compus a fost atins, tratamentul cu losartan a determinat o reducere a riscului cu 13% (p=0,021, interval de încredere 95% 0,77-0,98) comparativ cu atenololul. Aceasta a fost atribuită în principal unei reduceri a incidentei accidentului vascular cerebral. Tratamentul cu losartan a redus riscul de accident vascular cerebral cu 25%, comparativ cu atenololul (p=0,001, interval de încredere 95% 0,63-0,89). Ratele pentru decesul de cauză cardiovasculară si pentru infarctul miocardic nu au prezentat diferente semnificative între grupurile de tratament.

Hidroclorotiazidă

Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic. Mecanismul efectului antihipertensiv al diureticelor tiazidice nu este complet cunoscut. Tiazidele actionează asupra mecanismului renal tubular de reabsorbtie electrolitică, crescând în mod direct excretia sodiului si clorului, în cantităti aproximativ echivalente. Actiunea diuretică a hidroclorotizidei reduce volumul plasmatic, creste activitatea reninei plasmatice si creste secretia de aldosteron, având drept consecintă cresteri ale concentratiilor urinare ale potasiului, pierderi de bicarbonat si scăderi ale potasemiei. Legătura renină-aldosteron este mediată de angiotensina II si, de aceea, administrarea în asociere a unui antagonist al receptorilor de angiotensină II tinde să anuleze pierderile de potasiu asociate administrării de diuretice tiazidice.

Diureza începe la 2 ore după administrarea orală, atinge valori maxime la aproximativ 4 ore si durează aproximativ 6 până la 12 ore, efectul antihipertensiv persistând până la 24 ore.

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie

Losartan

După administrarea orală, losartanul este bine absorbit si este metabolizat la nivelul primului pasaj hepatic, formând un metabolit activ - acidul carboxilic si alti metaboliti inactivi. Biodisponibilitatea sistemică a comprimatelor de losartan este de aproximativ 33%. Media concentratiilor plasmatice maxime ale losartanului si ale metabolitului său activ este atinsă la 1 oră respectiv, la 3-4 ore. Atunci când medicamentul a fost administrat cu o masă standard, nu s-a observat un efect clinic semnificativ asupra profilului concentratiilor plasmatice ale losartanului.

Distributie

Losartan

Atât losartanul cât si metabolitul său activ se leagă în proportie ≥ 99% de proteinele plasmatice, în special de albumine. Volumul de distributie al losartanului este de 34 l. Studii efectuate la sobolan au arătat că losartanul traversează foarte putin, sau chiar deloc, bariera hematoencefalică.

Hidroclorotiazidă

Hidroclorotiazida traversează bariera fetoplacentară, dar nu si pe cea hematoencefalică si este excretată în lapte.

Metabolizare

Losartan

Aproximativ 14% dintr-o doză de losartan administrată intravenos sau oral este transformată în metabolitul său activ. După administrarea orală sau intravenoasă de losartan potasic marcat radioactiv cu 14C, radioactivitatea plasmatică circulantă este atribuită în principal losartanului si metabolitului său activ. La aproximativ 1% dintre subiectii studiati s-a observat o conversie minimă a losartanului în metabolitul său activ.

În afară de metabolitul activ, se formează si metaboliti inactivi, incluzând doi metaboliti principali formati prin hidroxilarea lantului lateral butilic si un metabolit secundar, un glucuronoconjugat de N-2 tetrazol.

Eliminare

Losartan

Clearance-ul plasmatic al losartanului si al metabolitului său activ este de aproximativ 600 ml/min respectiv, 50 ml/min. Clearance-ul renal al losartanului si al metabolitului său activ este de aproximativ 74 ml/min respectiv, 26 ml/min. Când losartanul este administrat pe cale orală, aproximativ 4% din doză este excretată nemodificată prin urină si aproximativ 6% din doză este excretată prin urină sub formă de metabolit activ. În cazul administrării orale de doze de losartan potasic de până la 200 mg, farmacocinetica losartanului si a metabolitului său activ evoluează liniar.

După administrarea orală, concentratiile plasmatice ale losartanului si ale metabolitului său activ scad poliexponential, cu un timp de înjumătătire plasmatică prin eliminare de aproximativ 2 ore respectiv, 6-9 ore. În timpul administrării o dată pe zi a unei doze de 100 mg, nici losartanul si nici metabolitul său activ nu se acumulează semnificativ în plasmă.

La eliminarea losartanului si a metabolitilor săi contribuie atât excretia biliară cât si cea urinară. După administrarea la om a unei doze orale de losartan marcat radioactiv 14C, aproximativ 35% din radioactivitate este regăsită în urină si 58% în fecale.

Hidroclorotiazidă

Hidroclorotiazida nu este metabolizată, dar este eliminată rapid prin rinichi. Atunci când concentratiile plasmatice au fost urmărite pe o perioadă de cel putin 24 ore, s-a observat că timpul de înjumătătire plasmatică variază între 5,6 si 14,8 ore. Cel putin 61% din doza administrată oral este eliminată sub formă nemodificată în interval de 24 de ore.

Grupe speciale de pacienti

Losartan-Hidroclorotiazidă

La pacientii hipertensivi vârstnici, concentratiile plasmatice ale losartanului si ale metabolitului său activ si absorbtia hidroclorotiazidei nu sunt diferite în mod semnificativ fată de cele ale pacientilor hipertensivi tineri.

Losartan

După administrarea orală la pacienti cu ciroză hepatică alcoolică usoară până la moderată, concentratiile plasmatice ale losartanului si ale metabolitului său activ au fost de 5 ori, respectiv 1,7 ori mai mari decât cele observate la bărbati voluntari tineri.

Nici losartanul si nici metabolitul său activ nu pot fi eliminati prin hemodializă.

5.3       Date preclinice de sigurantă

Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind genotoxicitatea si carcinogenitatea. Toxicitatea potentială a combinatiei losartan/hidroclorotiazidă după administrarea orală a fost evaluată în studii de toxicitate cronică cu durata de până la sase luni, efectuate la sobolan si câine, iar modificările observate în cadrul studiilor efectuate cu această combinatie au fost determinate în principal de componenta losartan. Administrarea combinatiei losartan/hidroclorotiazidă a determinat o scădere a parametrilor seriei eritrocitare (eritrocite, hemoglobină, hematocrit), o crestere a valorii concentratiei plasmatice a N-ureei, o scădere a greutătii inimii (fără o corelatie histologică) si modificări gastro-intestinale (leziuni ale membranei mucoase, ulceratii, eroziuni, hemoragii). Nu au existat dovezi de teratogenitate la sobolanii sau iepurii tratati cu combinatia losartan/hidroclorotiazidă. La sobolani, atunci când femelele au fost tratate înainte de si în cursul perioadei de gestatie, a fost observată toxicitate fetală, evidentiată printr-o crestere usoară a incidentei coastelor supranumerare la generatia F1. Asa cum s-a observat în studiile efectuate cu losartan administrat în monoterapie, reactiile adverse fetale si neonatale, incluzând toxicitate renală si deces fetal, au apărut atunci când femelele de sobolan gestante au fost tratate cu combinatia losartan/hidroclorotiazidă în faza tardivă a perioadei de gestatie si/sau în timpul alăptării.

6.      PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Nucleu

Manitol (E 421) Celuloză microcristalină Croscarmeloză sodică Povidonă (K-30) Stearat de magneziu

Film

Hipromeloză (3cP, 50cP) Hidroxipropilceluloză Dioxid de titan (E 171) Macrogol 400

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

15

6.3     Perioada de valabilitate

4 ani

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

Blister:

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Flacon:

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Cutie cu blistere (PVC-PVDC/Al) si flacoane (PEÎD) cu capac din PEJD

Blister: 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 98 sau 100 comprimate filmate Flacon: 100, 250 sau 500 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Actavis Group PTC ehf Reykjavíkurvegi 76-78 220 Hafnarfjörður, Islanda

8.       NUMERELE AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2617/2010/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare - Iunie 2010

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iunie 2011

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Unul din doi adulti sufera de hipertensiune Unul din doi adulti sufera de hipertensiune, afectiune care reprezinta un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral si pentru demente, a declarat prof. dr. Ovidiu Bajenaru, seful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar, cu prilejul campaniei de depistare a hipertensiunii.
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...
Hipertensiunea arterială, o importantă problemă de sănătate publică Hipertensiunea arterială reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, care afectează peste 40% din populaţia adultă a României, spun specialiştii.
Hipertensiunea arterială ar putea fi tratată fără pastile Stimularea rinichilor cu impulsuri electrice ar putea duce la normalizarea tensiunii arteriale, susţin oameni de ştiinţă australieni care au dezvoltat şi testat în practică noua modalitate de combatere a hipertensiunii arteriale, relatează joi portalul theheart.org.
Hipertensiunea arteriala si homeopatia Hipertensiunea arteriala poate fi generata de reducerea calibrului vaselor sanguine prin procesul de ateromatoza. Un diagnostic de certitudine privind ateromatoza nu se poate pune decat prin arteriografie .
Hipertensiunea arteriala Cum poate fi depistată hipertensiunea arterială şi care sunt cauzele apariţiei acestei boli, aflaţi de la prof. univ. dr. Mariana Dorobanţu, şef Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic Universitar de Urgenţă