Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

OROFLOCINA 250 mg
 
Denumire OROFLOCINA 250 mg
Descriere La adulti cu infectii cu severitate usoară până la moderată, Oroflocină 500 mg comprimate filmate este recomandată pentru tratamentul următoarelor infectii determinate de microorganisme sensibile la levofloxacină:
-Sinuzită bacteriană acută.
-Exacerbări bacteriene acute ale bronsitei cronice.
-Pneumonie comunitară .
-Infectii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrită.
-Prostatită bacteriană cronică.
-Infectii cutanate si ale tesutului subcutanat.
Denumire comuna internationala LEVOFLOXACINUM
Actiune terapeutica CHINOLONE ANTIBACTERIENE FLUOROCHINOLONE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 250mg
Ambalaj Cutie cu blist. PVC/Al x 3 compr. film.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC J01MA12
Firma - Tara producatoare FARMAPROJECTS, S.A. - SPANIA
Autorizatie de punere pe piata JELFA SA - POLONIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre OROFLOCINA 250 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre OROFLOCINA 250 mg, comprimate filmate       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Oroflocină 250 mg comprimate filmate

2.       COMPOZITIE CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat contine levofloxacină 250 mg (sub formă de levofloxacină hemihidrat). Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate filmate în formă de capsulă, cu dimensiunile de aproximativ 13,00 x 6,00 mm, de culoare roz, prevăzute cu linie mediană pe ambele fete.

Comprimatul se poate divizat în două părti egale.

4.       DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

La adulti cu infectii cu severitate usoară până la moderată, Oroflocină 250 mg comprimate filmate este recomandată pentru tratamentul următoarelor infectii determinate de microorganisme sensibile la levofloxacină:

-         Sinuzită bacteriană acută (cazuri diagnosticate adecvat în conformitate cu ghidurile nationale si/sau locale privind tratamentul infectiilor tractului respirator si în care se consideră inadecvată utilizarea medicamentelor antibacteriene care se recomandă în mod uzual pentru tratamentul initial al acestei infectii sau în cazul în care administrarea acestor medicamente nu a tratat infectia).

-         Exacerbări bacteriene acute ale bronsitei cronice (cazuri diagnosticate adecvat în conformitate cu ghidurile nationale si/sau locale privind tratamentul infectiilor tractului respirator si în care se consideră inadecvată utilizarea medicamentelor care se recomandă în mod uzual pentru tratamentul initial al acestei infectii sau în cazul în care administrarea acestor medicamente nu a tratat infectia).

-         Pneumonie comunitară (în cazul în care se consideră inadecvată utilizarea medicamentelor antibacteriene care se recomandă în mod uzual pentru tratamentul initial al acestei infectii).

-         Infectii necomplicate ale tractului urinar.

-         Infectii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrită.

-         Prostatită bacteriană cronică.

-        Infectii cutanate si ale tesutului subcutanat.

Înainte de a prescrie levofloxacină, trebuie luate în considerare ghidurile nationale si/sau locale privind utilizarea adecvată a flourochinolonelor.

4.2     Doze si mod de administrare

Oroflocină 250 mg comprimate filmate se administrează o dată sau de două ori pe zi. Dozele depind de tipul si severitatea infectiei si de sensibilitatea microorganismului care se presupune că a determinat infectia.

Durata tratamentului

Durata tratamentului variază în functie de evolutia afectiunii (vezi tabelul de mai jos). Similar tratamentului cu orice antibiotic, administrarea comprimatelor filmate Oroflocină 250 mg trebuie continuată minim 48 până la 72 de ore după ce pacientul devine afebril sau după ce s-a demonstrat eradicarea microorganismului.

Mod de administrare

Comprimatele filmate Oroflocină 250 mg trebuie înghitite fără a fi zdrobite, cu o cantitate suficientă de lichid. Comprimatele pot fi divizate de-a lungul liniei mediane pentru ajustarea dozei.

Comprimatele pot fi administrate în timpul meselor sau între mese. Comprimatele trebuie administrate cu cel putin 2 ore înainte sau după administrarea de săruri de fer, antiacide si sucralfat deoarece acestea pot să scadă absorbtia levofloxacinei (vezi pct. 4.5).

Doze

Dozele recomandate pentru levofloxacină sunt următoarele:

Dozajul la pacienti cu functie renală normală (clearance-ul creatininei > 50 ml/min)

Indicatie

Schema de administrare zilnică

(în functie de severitate)

Durata tratamentului

Sinuzită acută

500 mg o dată pe zi

10 - 14 zile

Exacerbări acute ale bronsitei cronice

250 până la 500 mg o dată pe zi

7 - 10 zile

Pneumonie comunitară

500 mg o dată sau de două ori pe zi

7 - 14 zile

Infectii necomplicate ale tractului urinar

250 mg o dată pe zi

3 zile

Infectii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrită

250 mg o dată pe zi

7 - 10 zile

Prostatită bacteriană cronică

500 mg o dată pe zi

28 de zile

Infectii cutanate si ale tesutului subcutanat

250 mg o dată pe zi sau 500 mg o dată sau de două ori pe zi

7 - 14 zile

Grupe speciale de pacienp

Dozai la pacienti insuficientă renală (clearance-ul creatininei < 50 ml/min)

Clearance-ul creatininei

Schema de administrare

250 mg/24 de ore

500 mg/24 de ore

500 mg/12 ore

 

prima doză: 250 mg

prima doză: 500 mg

prima doză: 500 mg

50 - 20 ml/min

apoi: 125 mg/24 de ore

apoi: 250 mg/24 de ore

apoi: 250 mg/12 ore

19 -10 ml/min

apoi: 125 mg/48 de ore

apoi: 125 mg/24 de ore

apoi: 125 mg/12 ore

< 10 ml/min (incluzând hemodializă si

DPAC)1

apoi: 125 mg/48 de ore

apoi: 125 mg/24 de ore

apoi: 125 mg/24 de ore

1 Nu este necesară administrarea unor doze suplimentare după hemodializă sau dializă ambulatorie peritoneală (DAPC).

Pacienti cu insuficientă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozelor deoarece levofloxacina nu este metabolizată în proportie semnificativă la nivel hepatic si este, în principal, excretată renal.

Pacienti vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienti vârstnici, cu exceptia cazurilor în care afectarea functiei renale impune acest lucru (vezi pct. 4.4, “Prelungirea intervalului QT“).

Copii si adolescenti

Levofloxacina este contraindicată la copii si adolescenti în perioada de crestere (vezi pct. 4.3).

4.3        Contraindicatii

Oroflocină 250 mg comprimate filmate nu trebuie administrat:

-         la pacienti cu hipersensibilitate cunoscută la levofloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipientii medicamentului;

-         la pacienti cu epilepsie;

-         la pacienti cu antecedente de modificări la nivelul tendoanelor în relatie cu administrarea fluorochinolonelor;

-         la copii sau adolescenti în perioada de crestere (levofloxacina trebuie administrată, fără exceptie, după vârsta de 18 ani);

-         în timpul sarcinii (vezi pct. 4.6);

-         în timpul alăptării (vezi pct. 4.6).

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

În cele mai severe cazuri de pneumonie pneumococică, este posibil ca levofloxacină 250 mg comprimate filmate pot să nu constituie tratamentul optim.

Infectiile nosocomiale determinate de P. aeruginosa pot necesita terapie asociată.

Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (SARM)

Este foarte probabil ca S. aureus rezistent la meticilină să prezinte rezistentă încrucisată la fluorochinolone, incluzând levofloxacină. Ca urmare, nu se recomandă administrarea levofloxacinei pentru tratamentul infectiilor diagnosticate sau suspicionate ca fiind determinate de SARM cu exceptia cazului în care rezultatele de laborator au confirmat sensibilitatea microorganismului la levofloxacină (vezi pct. 5.1).

Tendinită si ruptură de tendon

Tendinita poate să apară rar. Cel mai frecvent apare la nivelul tendonului lui Ahile si poate determina ruperea tendonului. Riscul de tendinită si ruptură a tendonului este crescut la vârstnici si pacienti care utilizează corticosteroizi. Ca urmare, dacă se prescrie levofloxacină 250 mg la acesti pacienti, este necesară monitorizarea atentă a acestora. Toti pacientii trebuie să se adreseze unui medic dacă prezintă simptome de tendinită. Dacă se suspicionează diagnosticul de tendinită, tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt imediat si trebuie initiat tratamentul adecvat (de exemplu imobilizare) pentru tendonul afectat.

Infectii asociate cu Clostridium difficile

Diareea apărută în timpul sau după tratamentul cu levofloxacină, în special dacă este severă, persistentă si/sau sanguinolentă, poate fi simptomul unei infectii asociate cu Clostridium difficile, a cărei formă cea mai severă este colita pseudomembranoasă. În cazul în care se suspicionează diagnosticul de colită pseudomembranoasă, trebuie întreruptă imediat administrarea levofloxacinei, iar pacientii trebuie tratati de urgentă prin măsuri de sustinere ± tratament specific (de exemplu metronidazol sau vancomicină pe cale orală). Medicamentele care inhibă peristaltismul sunt contraindicate în această situatie.

Pacienti cu predispozitie la convulsii

Levofloxacina este contraindicată la pacienti cu antecedente de epilepsie si, similar altor chinolone, trebuie utilizată cu prudentă maximă la pacienti cu predispozitie la convulsii, cum sunt pacientii cu leziuni preexistente ale sistemului nervos central, tratament concomitent cu fenbufen si antiinflamatoare nesteroidiene similare sau medicamente care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). În caz de convulsii, tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt.

Pacienti cu deficit de G-6-fosfat-dehidrogenază

Pacientii cu deficit latent sau simptomatic de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază pot fi predispusi la reactii hemolitice în cazul în care sunt tratati cu chinolone si, ca urmare, levofloxacina trebuie utilizată cu precautie.

Pacienti cu insuficientă renală

Deoarece levofloxacina se excretă în principal renal, doza de levofloxacină trebuie ajustată la pacientii cu insuficientă renală (vezi pct. 4.2).

Reactii de hipersensibilitate

Levofloxacina poate determina reactii de hipersensibilitate severe, care se pot finaliza cu deces (de exemplu severitate de la angioedem până la soc anafilactic), uneori după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie să întrerupă imediat tratamentul si să se adreseze unui medic sau departamentului de urgentă al celui mai apropiat spital, pentru a se initia măsurile de urgentă adecvate.

Hipoglicemie

Similar tuturor chinolonelor, hipoglicemia a fost raportată, în general, la pacientii cu diabet zaharat cărora li se administreză concomitent tratament cu un antidiabetic oral (de exemplu glibenclamidă) sau insulină. La acesti pacienti cu diabet zaharat se recomandă monitorizarea cu atentie a glicemiei (vezi pct. 4.8).

Prevenirea fotosensibilizării

Desi fotosensibilizarea apare foarte rar în cazul levofloxacinei, se recomandă ca pacientii să nu se expună la lumină solară puternică sau la radiatii UV artificiale dacă nu este absolut necesar (de exemplu lămpi UV, solar), pentru a preveni fotosensibilizarea.

Pacienti tratati cu antagonisti ai vitaminei K

Deoarece este posibilă cresterea valorilor testelor de coagulare (TP/INR) si/sau aparitia sângerărilor la pacientii tratati cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarina), trebuie monitorizate valorile testelor de coagulare când aceste medicamente sunt administrate concomitent (vezi, de asemenea, pct. 4.5).

Reactii psihotice

La pacientii tratati cu chinolone incluzând levofloxacină, au fost raportate reactii psihotice. În cazuri foarte rare acestea au evoluat spre ideatie suicidară si comportament autodistructiv – uneori după administrarea unei doze unice de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul dezvoltă astfel de reactii, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă si trebuie instituite măsuri adecvate. Se recomandă precautie dacă levofloxacina se utilizează la pacienti cu psihoză sau la pacienti cu antecedente de afectiuni psihice.

Prelungirea intervalului QT

Se impune precautie la administrarea fluorochinolonelor, incluzând levofloxacina, la pacienti cu

factori de risc cunoscuti pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu:

-         sindrom QT prelungit congenital;

-         administrarea concomitentă de medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA si III, antidepresive triciclice, macrolide);

-         dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu hipopotasiemie, hipomagneziemie);

-         vârstnici;

-         afectiuni cardiace (de exemplu insuficientă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).

(Vezi pct. 4.2, “Vârstnici”, pct. 4.5, 4.8, 4.9).

Neuropatie periferică

La pacientii tratati cu fluorochinolone, incluzând levofloxacină s-au raportat neuropatie senzitivă sau senzitivo-motorie periferică, care poate să debuteze rapid. Dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă pentru a preveni evolutia spre modificări ireversibile.

Opiacee

La pacientii tratati cu levofloxacină, determinarea opiaceelor în urină poate determina rezultate fals pozitiv. Poate fi necesară confirmarea rezultatelor pozitiv prin metode mai specifice.

Tulburări hepatobiliare

În cazul administrării de levofloxacină s-au raportat cazuri de necroză hepatică cu evolutie până la insuficientă hepatică care a pus viata în pericol, în special la pacienti cu afectiuni preexistente severe, de exemplu sepsis (vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie sfătuiti să oprească tratamentul si să se adreseze medicului curant dacă apar semne si simptome ale aparitiei unei afectiuni hepatice cum sunt anorexie, icter, urină hipercromă, prurit sau sensibilitate abdominală.

4.5       Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Efectul altor medicamente asupra levofloxacinei

Săruri de fer, antiacide care contin magneziu sau aluminiu

Absorbtia levofloxacinei este scăzută semnificativ în cazul administrării concomitente cu săruri de fer sau antiacide care contin magneziu sau aluminiu. Se recomandă ca medicamentele care contin cationi bivalenti sau trivalenti, cum sunt sărurile de fer sau antiacidele care contin magneziu sau aluminiu să nu fie administrate în primele 2 ore după si cu 2 ore înainte de administrarea levofloxacinei (vezi pct. 4.2). Nu s-au constatat interactiuni cu carbonatul de calciu.

Sucralfat

Biodisponibilitatea levofloxacinei scade semnificativ dacă se administrează concomitent cu sucralfat. Dacă este necesară administrarea concomitentă de sucralfat si levofloxacină, se recomandă ca sucralfatul să fie administrat la distantă de 2 ore după administrarea levofloxacinei (vezi pct. 4.2).

Teofilină, fenbufen sau antiinflamatoare nesteroidiene similare

Studiile clinice nu au identificat interactiuni farmacocinetice între levofloxacină si teofilină. Totusi, scăderea accentuată a pragului convulsivant poate să se producă în cazul administrării concomitente de chinolone si teofilină, antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care scad pragul convulsivant.

Concentratiile de levofloxacină au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenta fenbufenului comparativ cu cele rezultate în urma administrării levofloxacinei în monoterapie.

Probenecid si cimetidină

Probenecidul si cimetidina au influentat în mod semnificativ statistic excretia levofloxacinei. Clearance-ul renal al levofloxacinei a fost redus de cimetidină (cu 24%) si probenecid (cu 34%). Această scădere s-a produs deoarece ambele medicamente pot bloca secretia de levofloxacină la nivelul tubilor renali. Totusi, la dozele testate din studiu, este putin probabil ca diferentele de farmacocinetică cu semnificatie statistică să aibă relevantă clinică.

Se impune precautie în cazul în care levofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care influentează secretia tubilor renali cum sunt probenecid si cimetidină, în special la pacienti cu insuficientă renală.

Alte informatii relevante

Studiile de farmacologie clinică au arătat că profilul farmacocinetic al levofloxacinei nu a fost influentat în măsură relevantă clinică în cazul în care levofloxacina a fost administrată concomitent cu următoarele medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.

Efectul levofloxacinei asupra altor medicamente

Ciclosporină

Timpul de înjumătătire al ciclosporinei a crescut cu 33% în cazul administrării concomitente cu levofloxacină. În cazul administrării concomitente a acestor medicamente, concentratia serică a ciclosporinei trebuie monitorizată.

Antagonisti ai vitaminei K

La pacientii tratati cu levofloxacină în asociere cu antagonisti ai vitaminei K (de exemplu warfarină) au fost raportate valori crescute ale testelor de coagulare (TP/INR) si/sau sângerare prelungită care poate fi severă. Prin urmare, valorile testelor de coagulare trebuie monitorizate la pacientii tratati cu antagonisti ai vitaminei K (vezi pct. 4.4).

Medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT

Similar altor fluorochinolone, levofloxacina trebuie utilizată cu precautie la pacienti cărora li se administreză medicamente cunoscute că prelungesc intervalului QT (de exemplu antiaritmice clasa IA si III, antidepresive triciclice, macrolide) (vezi pct. 4.4, “Prelungirea intervalului QT“).

Alte interactiuni

Alimentele

Nu există interactiuni relevante clinic cu alimentele. Ca urmare, levofloxacina poate fi administrată indiferent de orarul meselor.

4.6       Sarcina si alăptarea

Sarcina

Studiile privind reproducerea efectuate la animale nu au ridicat probleme speciale. Totusi, în absenta datelor la om si din cauza riscului prezent în experimente, de leziuni determinate de fluorochinolone la nivelul cartilajelor de sustinere ale organismului aflat în crestere, levofloxacina nu trebuie administrată la gravide (vezi, de asemenea, pct. 4.3 si 5.3).

Alăptarea

În absenta datelor la om si din cauza riscului prezent în experimente, de leziuni determinate de fluorochinolone la nivelul cartilajelor de sustinere ale organismului aflat în crestere, levofloxacina nu trebuie administrată la femeile care alăptează (vezi, de asemenea, pct. 4.3 si 5.3).

4.7       Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Unele reactii adverse ale levofloxacinei, cum sunt ameteli/vertij, somnolentă si tulburări vizuale (vezi pct. 4.8) pot afecta capacitatea de concentrare si de reactie a pacientului, constituind astfel un factor de risc în situatiile în care aceste capacităti au importantă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

4.8       Reactii adverse

Informatiile de mai jos se bazează pe date provenite din studii clinice efectuate la mai mult de 5000 de pacienti si pe experienta amplă după punerea pe piată a medicamentului.

În tabelul de mai jos reactiile adverse sunt descrise conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme si organe.

Frecventele din acest tabel sunt definite folosind următoarea conventie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100, < 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000, ≤ 1/100); rare (≥ 1/10000, < 1/1000); foarte rare (≤ 1/10000) si cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

Infectii si infestări

Mai putin frecvente :

Infectii fungice (si proliferarea altor micro-organisme rezistente)

Tulburări hematologice si sistemului limfatic

Mai putin frecvente :

Leucopenie, eozinofilie

Rare:

Trombocitopenie, neutropenie

Foarte rare:

Agranulocitoză

Cu frecventă necunoscută:

Pancitopenie, anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar:

Foarte rare:

Soc anafilactic (vezi pct. 4.4)

Reactiile anafilactice si anafilactoide pot să apară uneori chiar dupăprima doză.

Cu frecventă necunoscută:

Hipersensibilitate (vezi pct. 4.4)

Tulburări metabolice si de nutritie

Mai putin frecvente :

Anorexie

Foarte rare:

Hipoglicemie, în special la pacienti cu diabet (vezi pct. 4.4)

Tulburări psihice

Mai putin frecvente :

Insomnie, nervozitate

Rare:

Tulburări psihotice, depresie, stare de confuzie, agitatie, anxietate.

Foarte rare:

Reactii psihotice însotite de comportament autodistructiv incluzând idei sau comportament suicidal (vezi pct. 4.4), halucinatii

Tulburări ale sistemului nervos

Mai putin frecvente

Ameteli, cefalee, somnolentă

Rare:

Convulsii, tremor, parestezie

Foarte rare:

Neuropatie senzorială sau senzorial-motorie periferică, disgeuzie incluzând ageuzie, parosmie inclusiv incluzând anosmie

Tulburări oculare

Foarte rare:

Tulburări vizuale

Tulburări acustice si vestibulare

Mai putin frecvente:

Vertij

Foarte rare:

Afectarea auzului

Cu frecventă necunoscută:

Tinitus

Tulburări cardiace

Rare:

Tahicardie

Cu frecventă necunoscută:

Interval QT prelungit pe electrocardiogramă (vezi pct. 4.4, ―Prelungirea intervalului QT― si pct. 4.9)

Tulburări vasculare

Frecvente:

Flebită

Rare:

Hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Rare:

Bronhospasm, dispnee

Foarte rare:

Pneumonită alergică

Tulburări gastro-intestinale:

Frecvente:

Diaree, greată

Mai putin frecvente:

Vărsături, durere abdominală, dispepsie, flatulentă, constipatie

Rare:

Diaree hemoragică care, în cazuri foarte rare, poate fi un indiciu pentru enterocolită, incluzând colită pseudomembranoasă

Tulburări hepatobiliare

Frecvente:

Cresterea valorilor enzimelor hepatice (ALT/AST, fosfatază alcalină, GGT)

Mai putin frecvente

Cresterea bilirubinemiei

Foarte rare:

Hepatită

Cu frecventă necunoscută:

Icter si leziuni hepatice incluzând cazuri de insuficientă hepatică acută au fost raportate la administrarea de levofloxacină, în special la pacienti cu afectiuni severe concomitente (vezi pct. 4.4).

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai putin frecvente

Eruptii cutanate tranzitorii, prurit

Rare:

Urticarie

Foarte rare:

Angioedem, reactie de fotosensbilitate

Cu frecventă necunoscută:

Necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem multiform, hiperhidroză

Reactiile muco-cutanate pot să

apară uneori chiar după administrarea primei doze

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Rare:

Tulburări la nivelul tendoanelor (vezi pct. 4.4) incluzând tendinită (de exemplu tendonul lui Ahile), artralgie, mialgie

Foarte rare:

Ruptură de tendon (vezi pct. 4.4) Această reactie adversă poate să apară în primele 48 de ore de la initierea tratamentului si poate fi o slăbiciune musculară bilaterală care poate avea importantă specială la pacienti cu miastenia gravis

Cu frecventă necunoscută:

Rabdomioliză

Tulburări renale si ale căilor urinare

Mai putin frecvente:

Cresterea bilirubinemiei

Foarte rare:

Insuficientă renală acută (de exemplu ca urmare a nefritei interstitiale)

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente:

Reactii la locul de injectare

Mai putin frecvente:

Astenie

Foarte rare:

Febră

Cu frecventă necunoscută:

Durere (incluzând lombalgie, dureri la nivelul toracelui si extremitătilor)

Alte reactii adverse asociate cu administrarea de fluorochinolonelor includ:

-         simptome extrapiramidale si alte tulburări ale coordonării musculare,

-         vasculită cauzată de hipersensibilitate,

-         crize de porfirie la pacienti cu porfirie.

4.9       Supradozaj

Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor de farmacologie clinică efectuate cu doze peste cele terapeutice, cele mai importante simptome care se anticipează să apară ca urmare a supradozajului acut cu levofloxacină sunt simptome la nivelul sistemului nervos central, cum sunt confuzie, ameteli, afectarea stării de constientă, convulsii, prelungirea intervalului QT.

În caz de supradozaj, trebuie initiat tratamentul simptomatic. Datorită posibilitătii de prelungire a intervalului QT, se impune monitorizarea ECG. Pentru protectia mucoasei gastrice se pot utiliza antiacide.

Hemodializa, incluzând dializa peritoneală si DPCA, nu sunt eficace în eliminarea levofloxacinei din organism. Nu există antidot specific.

5.         PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1       Proprietăti farmacodinamice

Grupă farmacoterapeutică: Antiinfectioase de uz sistemic, antibiotice de uz sistemic, chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.

Levofloxacina este un antibiotic din clasa fluorochinolonelor si este enantiomerul S (-) al amestecului racemic ofloxacină.

Mecanism de actiune

Similar celorlalte fluorochinolone, levofloxacina actionează asupra complexului ADN - ADN girază si topoizomerazei IV.

Relatia PK/PD

Gradul de activitate bactericidă al levofloxacinei depinde de raportul dintre concentratia plasmatică maximă (Cmax) sau aria de sub curba concentratiei în functie de timp (ASC) si concentratia minimă inhibitoare (CMI).

Mecanism de rezistentă

Principalul mecanism de rezistentă este datorat mutatiei gyr-A. In vitro există o rezistentă încrucisată între levofloxacină si alte fluorochinolone.

Datorită mecanismului de actiune, în general, nu există rezistentă încrucisată între levofloxacină si alte clase de antibiotice.

Valori critice

Valorile critice ale CMI pentru levofloxacină recomandate de EUCAST, care separă organismele sensibile de cele intermediar sensibile si cele intermediar sensibile de organismele rezistente sunt prezentate mai jos în tabelul privind testarea CMI (mg/l).

Valori critice din punct de vedere clinic ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (la data de 2009-04-07)

Microorganism

Sensibil

Rezistent

Enterobacteriacae

< 1 mg/l

> 2 mg/l

Pseudomonas spp.

< 1 mg/l

> 2 mg/l

Acinetobacter spp.

< 1 mg/l

> 2 mg/l

Staphylococcus spp.

< 1 mg/l

> 2 mg/l

S. pneumoniae1

< 2 mg/l

> 2 mg/l

Streptococcus A,B,C,G

< 1 mg/l

>2 mg/1

H. influenzae M. catarrhalis2

<1 mg/l

> 1 mg/l

Valori critice fără legătură

cu speciile3

< 1 mg/l

> 2 mg/l

1 Valoarea critică S/I a fost crescută de la 1,0 la 2,0 pentru a evita divizarea distributiei CMI pentru tulpinile sălbatice. Valorile se referă la tratamentul cu doze mari.

2 Tulpinile având CMI peste pragul critic S/I sunt foarte rare sau nu au fost încă raportate. Testele pentru identificare si testele de sensibilitate antimicrobiană efectuate pe orice izolate de acest tip trebuie repetate si, dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la un laborator de referintă.

3 Valorile critice care nu depind de specie au fost determinate, în principal, pe baza datelor de farmacocinetică/farmacodinamie si sunt independente de distributia valorior CMI pentru specii specifice. Acestea trebuie utilizate numai pentru speciile pentru care nu au fost stabilite valori critice cu specificitate de specie si nu pentru speciile pentru care nu se recomandă testarea sensibilitătii sau pentru care nu există dovezi suficiente că specia respectivă este sensibilă

(Enterococcus, Neisseria, microorganisme anaerobe Gram-negativ).

Valorile critice ale CMI recomandate de CLSI (Clinical And Laboratory Standards Institute, fost NCCLS) pentru levofloxacină, care separă microorganismele sensibile de cele intermediar sensibile si pe cele intermediar sensibile de cele rezistente, sunt prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea CMI (micrograme/ml) sau testarea prin metoda difuzie disc (diametrul zonei [mm] la utilizarea unui disc de levofloxacină 5 micrograme).

Valori critice recomandate de CLSI pentru valorile CMI si difuziei disc pentru levofloxacină (M100-S17, 2007)

Microorganism

Sensibil

Rezistent

Enterobacteriaceae

< 2 micrograme/ml > 17 mm

> 8 micrograme/ml < 13 mm

Non Enterobacteriaceae.

< 2 micrograme/ml > 17 mm

> 8 micrograme/ml < 13 mm

Acinetobacter spp.

< 2 micrograme/ml >17 mm

> 8 micrograme/ml < 13 mm

Stenotrophomonas maltophilia

< 2 micrograme/ml > 17 mm

> 8 micrograme/ml < 13 mm

Staphylococcus spp.

< 1 micrograme/ml >19 mm

> 4 micrograme/ml < 15 mm

Enterococcus spp.

< 2 micrograme/ml > 17 mm

> 8 micrograme/ml < 13 mm

H. influenzae M. catarrhalis1

< 2 micrograme/ml> 17 mm

 

Streptococcus pneumoniae

< 2 micrograme/ml > 17 mm

> 8 micrograme/ml < 13 mm

Streptococcus beta-hemolitic

< 2 micrograme/ml > 17 mm

> 8 micrograme/ml < 13 mm

1 Absenta sau aparitia rară a tulpinilor rezistente împiedică definirea oricărei categorii rezultate alta decât “sensibil”. Pentru tulpinile pentru care rezultatele sugerează că sunt “non-sensibile”, rezultatele testelor pentru identificarea microorganismului si testele de sensibilitate antibacterienă trebuie confirmate de către un laborator de referintă utilizând metoda dilutiei de referintă CLSI.

Spectru antibacterian

Prevalenta rezistentei poate varia în functie de zona geografică si de timp pentru anumite specii, si este oportună existenta unor informatii privind rezistenta locală, în special când trebuie tratate infectii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenta locală a rezistentei este de asa natură încât utilitatea medicamentului în tratamentul cel putin câtorva tipuri de infectii este discutabilă.

SPECII FRECVENT SENSIBILE Microorganisme Gram-pozitiv aerobe

Staphylococcus aureus* sensibil la meticilină

Staphylococcus saprophyticus

Streptococi grup C si G

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae *

Streptococcus pyogenes *

Microorganisme Gram-negativ aerobe

Burkholderia cepacia$

Eikenella corrodens

Haemophilus influenzae *

Haemophilus para-influenzae *

Klebsiella oxytoca Klebsiella pneumoniae *

Moraxella catarrhalis *

Pasteurella multocida

Proteus vulgaris

Providencia rettgeri

Microorganisme anaerobe

Clostridium perfringens

Peptostreptococcus

Altele

Chlamydophila pneumoniae *

Chlamydophila psittaci

Chlamydia trachomatis

Legionella pneumophila*

Mycoplasma pneumoniae *

Mycoplasma hominis

Ureaplasma urealyticum

SPECII PENTRU CARE REZISTENTA DOBÂNDITĂ POATE FI O PROBLEMĂ

Microorganisme Gram-pozitiv aerobe

Enterococcus faecalis*

Staphylococcus aureus rezistent la meticilină+

Staphylococcus haemolyticus rezistent la meticilină

Staphylococcus coagulase spp

Microorganisme Gram-negativ aerobe

Acinetobacter baumannii*

Citrobacter freundii*

Enterobacter aerogenes

Enterobacter agglomerans

Enterobacter cloacae *

Escherichia coli *

Morganella morganii *

Proteus mirabilis *

Providencia stuartii

Pseudomonas aeruginosa*

Serratia marcescens *

Microorganisme anaerobe

Bacteroides fragilis

Bacteroides ovatus$

Bacteroides thetaiotamicron$

Bacteroides vulgatus$

Clostridium difficile$

1 Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru izolate sensibile în cadrul indicatiilor clinice aprobate. $ Sensibilitate intermediară naturală. + Mai mult de 50% rezistentă

Alte informatii

Infectiile nosocomiale determinate de P. aeruginosa pot necesita terapie asociată.

5.2       Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie

Levofloxacina administrată oral este absorbită rapid si aproape complet, atingând concentratii plasmatice maxime în decurs de o oră. Biodisponibilitatea absolută este aproximativ 100%. Alimentele influentează în mică măsură absorbtia levofloxacineitt.

Distributie

Aproximativ 30-40% din levofloxacină este legată de proteinele serice. Acumularea levofloxacinei după administrarea de doze repetate de 500 mg o dată pe zi este neglijabilă. După administrarea levofloxacinei în doze de 500 mg de două ori pe zi, acumularea este nesemnificativă dar predictibilă. Starea de echilibru este atinsă în decurs de 3 zile.

Pătrunderea în tesuturile si fluidele organismului

Pătrunderea în mucoasa bronsică, secretia bronsică

După administrarea orală a 500 mg, concentratiile maxime de levofloxacină în mucoasa bronsică si în secretia bronsică au fost 8,3 micrograme/g si, respectiv 10,8 micrograme/ml si au fost atinse după aproximativ o oră de la administrare.

Pătrunderea în tesutul pulmonar

Concentratia maximă a levofloxacinei în tesutul pulmonar după administrarea orală a 500 mg a fost aproximativ 11,3 micrograme/g si a fost atinsă după 4 până la 6 ore de la administrare. Concentratiile din plămâni au fost, în mod constant, mai mari decât cele din plasmă.

Pătrunderea în lichidul vezicular

Concentratiile maxime ale levofloxacinei în lichidul vezicular după administrarea unei doze de 500 mg o dată sau de două ori pe zi timp de 3 zile au fost 4,0, respectiv 6,7 micrograme/ml si au fost atinse în decurs de 2 până la 4 ore de la administrare.

Pătrunderea în lichidul cefalorahidian

Levofloxacina pătrunde în mică măsură în lichidul cefalorahidian.

Pătrunderea în tesutul prostatic

După administrarea orală a 500 mg levofloxacină o dată pe zi timp de trei zile, concentratiile medii în tesutul prostatic au fost 8,7 micrograme/g, 8,2 micrograme/g si, respectiv 20 micrograme/g după 2, 6 si 24 de ore si valoarea medie a raportului între concentratia în tesutul prostatic si concentratia plasmatică a fost 1,84.

Concentratia în urină

Concentratiile urinare medii la 8-12 ore după administrarea pe cale orală a unei doze unice de 150 mg, 300 mg sau 500 mg levofloxacină au fost 44 mg/l, 91 mg/l si, respectiv, 200 mg/l.

Metabolizare

Levofloxacina este metabolizată în proportie mică, metabolitii săi fiind dimetil-levofloxacina si N-oxid levofloxacina. Acesti metaboliti reprezintă < 5% din doza excretată în urină. Levofloxacina este stereochimic stabilă si nu suferă fenomenul de inversie chirală.

Eliminare

După administrarea orală si intravenoasă de levofloxacină, aceasta este eliminată relativ încet din plasmă (t ½ : 6-8 ore). Excretia se face, în principal, pe cale renală ( > 85% din doza administrată). Nu există diferente majore între farmococinetica levofloxacinei după administrare intravenoasă si orală, ceea ce sugerează că administrarea orală si cea intravenoasă sunt interschimbabile.

Linearitate

Levofloxacina urmează o farmacocinetică lineară în intervalul de doze cuprins între 50 si 600 mg.

Pacienti cu insuficientă renală

Farmacocinetica levofloxacinei este influentată de insuficienta renală. O dată cu scăderea functiei renale scad si eliminarea si clearence-ul levofloxacinei, iar timpul de înjumătătire prin eliminare creste după cum este prezentat în tabelul de mai jos:

Clcr [ml/min]                          <20                       20-40                    50-80

ClR [ml/min]                          13                         26                         57

t1/2 [ore]                                 35                         27                         9

Vârstnici

Nu există diferente semnificative privind farmacocinetica levofloxacinei la pacientii tineri si vârstnici, cu exceptia celor asociate cu diferente ale clearance-ului creatininei.

Diferente legate de sex

Analiza separată a subiectilor de sex masculin si a celor de sex feminin a arătat diferente mici până la nesemnificative ale farmacocineticii levofloxacinei. Nu există dovezi că aceste diferente legate de sexul pacientului ar avea relevantă clinică.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Toxicitate acută

Valorile mediane ale dozei letale (DL50) obtinute la soareci si sobolani după administrarea intravenoasă de levofloxacină s-au situat în intervalul 1500-2000 mg/kg.

Administrarea a 500 mg/kg pe cale orală la maimute a determinat, în afară de vărsături, efecte reduse.

Toxicitate după doze repetate

Au fost efectuate studii cu durata de o lună si sase luni la sobolani si maimute, cu administrare prin gavaj. Au fost administrate doze de 50, 200, 800 mg/kg si zi si 20, 80, 320 mg/kg si zi timp de 1 si 6 luni la sobolan si doze de 10, 30, 100 mg/kg si zi si doze de 10, 25, 62,5 mg/kg si zi timp de 1 si 6 luni la maimută.

Semnele de reactie la tratament au fost minore la sobolan, cu usoare efecte în principal la doze ≥ 200 mg/kg si zi, anume scăderea consumului de hrană si usoară modificare a parametrilor hematologici si biochimici. Nivelurile fără reactie adversă observată (NOEL) la aceste studii au fost de 200 si 20 mg/kg si zi după o lună, respectiv 6 luni.

Toxicitatea după administrare orală la maimute a fost minimă, cu scăderea masei corporale la doza de 100 mg/kg si zi si salivatie, diaree si pH scăzut al urinii la unele animale la această doză. Nu s-a observat toxicitate în studiul cu durata de 6 luni. Valorile NOEL în cadrul acestor studii au fost de 30 si 62,5 mg/kg si zi după o lună, respectiv 6 luni.

Nivelurile NOEL în cadrul acestor studii au fost de 20 si 62,5 mg/kg si zi la sobolan, respectiv maimută.

Toxicitate asupra functiei de reproducere

Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilitătii sau a capacitătii de reproducere la sobolani, la doze orale de până la 360 mg/kg si zi sau doze intravenoase de până la 100 mg/kg si zi. Levofloxacina nu a determinat efecte teratogene la sobolani în urma administrării de doze orale de până la 810 mg/kg si zi sau doze intravenoase de până la 160 mg/kg si zi. Nu au fost observate efecte teratogene când au fost administrate la iepuri doze orale până la 50 mg/kg si zi sau doze intravenoase de până la 25 mg/kg si zi.

Levofloxacina nu a afectat fertilitatea si singurul efect asupra fetusilor a fost întârzierea maturatiei, ca rezultat al toxicitătii materne.

Genotoxicitate

Levofloxacina nu a indus mutatii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau celulelor de mamifere, dar a indus aberatii cromozomiale in vitro la nivelul celulelor pulmonare de hamster chinezesc (PHC) la concentratii > 100 micrograme/ml, în absenta activării metabolice. Testele in vivo (testele pe micronuclei, schimburi de cromatide surori, sinteză de ADN neprogramată, testul genei letale dominante la rozătoare) nu au indicat potential genotoxic.

Potential fototoxic

Studiile efectuate la soarece după administrare intravenoasă sau orală au arătat că levofloxacina prezintă activitate fototoxică numai la doze foarte mari. Levofloxacina nu a prezentat potential genotoxic în cadrul unui test de fotomutagenicitate si a redus dezvoltarea tumorală în cadrul unui test de fotocarcinogenogenitate.

Potential carcinogen

Nu s-a constatat nicio indicatie de potential cancerigen în cadrul unui studiu cu durata de doi ani efectuat la sobolan, cu administrare prin dietă (0, 10, 30 si 100 mg/kg si zi).

Toxicitate articulară

Similar altor fluorochinolone, levofloxacina a deteminat modificări la nivelul cartilajului (chisturi si cavităti) la sobolani si câini. Aceste modificări au fost mai evidente la animalele tinere.

6.       PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Nucleu

Crospovidonă (tip A)

Hipromeloză

Celuloză microcristalină

Fumarat stearil de sodiu

Film

Hipromeloză

Dioxid de titan (E 171)

Talc

Macrogol 8000

Oxid feric galben (E 172)

Oxid feric rosu (E 172)

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită conditii speciale de păstrare.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Blistere PVC/Aluminiu

Mărimi de ambalaj: Cutii cu 1, 3, 5, 7, 50, 200 si 500 comprimate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminare

O linie mediană permite ajustarea dozei la pacientii cu insuficientă renală.

Similar oricărui medicament, orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.         DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

JELFA SA

Ul. Wincentego Pola 21, 58-500 Jelenia Góra

Polonia

8.         NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2673/2010/01-08

9.          DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare – Iulie 2010

10.        DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iunie 2010

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.