Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

NYKOB 10 mg
 
Denumire NYKOB 10 mg
Descriere Olanzapina este indicată pentru tratamentul schizofreniei.
La pacientii care au răspuns initial la olanzapină, tratamentul de întretinere cu olanzapină este eficace în mentinerea ameliorării clinice.
Olanzapina este indicată în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe.
Olanzapina este indicată pentru prevenirea recurentelor la pacientii cu tulburări bipolare, al căror episod maniacal a răspuns la tratamentul cu olanzapină
Denumire comuna internationala OLANZAPINUM
Actiune terapeutica ANTIPSIHOTICE DIAZEPINE, OXAZEPINE SI TIAZEPINE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 10mg
Ambalaj Cutie cu blist. PA-Al-PVC/Al x 28 compr. film.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC N05AH03
Firma - Tara producatoare PHARMATHEN S.A. - GRECIA
Autorizatie de punere pe piata IWA CONSULTING APS - DANEMARCA

Ai un comentariu sau o intrebare despre NYKOB 10 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre NYKOB 10 mg, comprimate filmate       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Nykob 10 mg comprimate filmate

2.      COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

10 mg:

Fiecare comprimat filmat contine olanzapină 10 mg.

Excipienti: lactoză 152 mg si lecitină (din soia) 0,192 mg pe comprimat filmat.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

10 mg:  Comprimat filmat

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de 10,1 mm±0,1 mm si grosimea de 4,1 mm±0,2 mm.

4.      DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Adulti

Olanzapina este indicată pentru tratamentul schizofreniei.

La pacientii care au răspuns initial la olanzapină, tratamentul de întretinere cu olanzapină este eficace în mentinerea ameliorării clinice.

Olanzapina este indicată în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe.

Olanzapina este indicată pentru prevenirea recurentelor la pacientii cu tulburări bipolare, al căror episod maniacal a răspuns la tratamentul cu olanzapină (vezi pct. 5.1).

4.2     Doze si mod de administrare

Adulti

Schizofrenie: doza initială recomandată de olanzapină este de 10 mg pe zi.

Episoade maniacale: doza initială este de 15 mg ca doză unică zilnică în monoterapie sau 10 mg pe zi în terapia asociată (vezi pct. 5.1).

Prevenirea recurentelor în tulburarea bipolară: doza initială recomandată este de 10 mg pe zi. Pentru pacientii la care s-a administrat olanzapină pentru tratamentul episoadelor maniacale, tratamentul de prevenire a recăderilor se continuă cu aceeasi doză. Tratamentul cu olanzapină trebuie continuat (cu ajustarea dozelor dacă este necesar) dacă apare un nou episod maniacal, depresiv sau mixt, cu medicatie suplimentară, în functie de indicatiile terapeutice, pentru tratamentul simptomelor modificărilor de dispozitie.

În timpul tratamentului schizofreniei, episoadelor maniacale si prevenirii recurentelor din tulburarea bipolară, doza zilnică poate fi ulterior ajustată în functie de starea clinică individuală, în intervalul 5-20 mg pe zi. O crestere până la o doză mai mare decât doza initială recomandată este indicată numai după o reevaluare clinică si nu trebuie realizată, în general, la intervale mai mici de 24 ore. Olanzapina se poate administra independent de orarul meselor, deoarece absorbtia nu este afectată de alimente. La întreruperea tratamentului cu olanzapină, trebuie luată în considerare reducerea treptată a dozei.

Copii si adolescenti

Nu se recomandă utilizarea olanzapinei la copii si adolescenti cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea. În studiile clinice de scurtă durată la pacientii adolescenti s-a raportat o magnitudine mai mare a cresterii în greutate, a alterărilor lipidelor si prolactinei, comparativ cu studiile la pacientii adulti (vezi pct. 4.4, 4.8, 5.1 si 5.2).

Vârstnici

Nu este indicată administrarea de rutină a unei doze initiale mai mici (5 mg pe zi), dar aceasta trebuie luată în considerare la pacientii cu vârsta de 65 de ani si peste, când factorii clinici o justifică (vezi si pct. 4.4).

Insuficientă renală si/sau hepatică

La acesti pacienti trebuie luată în considerare o doză initială mai mică (5 mg). În caz de insuficientă hepatică moderată (ciroză, clasa Child-Pugh A sau B), doză initială trebuie să fie de 5 mg pe zi si poate fi crescută numai cu prudentă.

Sex

Nu este necesar ca doza initială si intervalul dintre doze să fie modificate de rutină la femei, comparativ cu bărbatii.

Fumători

Nu este necesar ca doza initială si intervalul dintre doze să fie modificate de rutină la nefumători, comparativ cu fumătorii.

În cazul în care este prezent mai mult de un singur factor care ar putea determina metabolizarea mai lentă a medicamentului (sexul feminin, vârsta înaintată, nefumător), trebuie luată în considerare posibilitatea scăderii dozei initiale. Când este indicată, cresterea dozelor trebuie făcută cu prudentă la acesti pacienti.

(Vezi pct. 4.5 si pct. 5.2).

4.3     Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activă, soia sau la oricare dintre excipienti. Pacientii cu risc cunoscut de glaucom cu unghi închis.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

În timpul tratamentului antipsihotic, ameliorarea stării clinice a pacientului poate să necesite câteva zile până la câteva săptămâni. Pe durata acestei perioade, pacientii trebuie atent monitorizati.

Psihoză asociată dementei si/sau alte tulburări de comportament

Olanzapina nu este autorizată pentru a fi utilizată în tratamentul psihozelor asociate dementei si/sau tulburărilor de comportament asociate dementei si nu se recomandă la acest grup special de pacienti datorită cresterii mortalitătii si a riscului de accident cerebrovascular. În studiile clinice placebo controlate (cu durată de 6-12 săptămâni) la pacientii vârstnici (cu vârsta medie de 78 ani) cu psihoze si/sau tulburări de comportament asociate dementei, s-a observat o crestere de 2 ori a incidentei deceselor la pacientii tratati cu olanzapină, comparativ cu pacientii la care s-a administrat placebo (3,5% fată de 1,5%). Incidenta crescută a deceselor nu a fost asociată cu doza de olanzapină administrată (doza medie zilnică 4,4 mg) sau cu durata tratamentului. Factorii de risc predispozanti pentru această grupă de pacienti la cresterea mortalitătii includ vârsta (peste 65 ani), disfagia, sedarea, malnutritia si deshidratarea, afectiunile pulmonare (de exemplu, pneumonia de aspiratie sau de altă etiologie) sau utilizarea concomitentă a benzodiazepinelor. Cu toate acestea, independent de factorii de risc enumerati, incidenta deceselor a fost mai mare în rândul pacientilor tratati cu olanzapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.

În aceleasi studii clinice, au fost raportate evenimente adverse cerebrovasculare (EACV, de exemplu accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitor), inclusiv decese. S-a înregistrat o crestere de 3 ori a EACV la pacientii tratati cu olanzapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (1,3%, respectiv 0,4%). Toti pacientii tratati cu olanzapină sau la care s-a administrat placebo si care au prezentat evenimente adverse cerebrovasculare, aveau factori de risc preexistenti. Vârsta peste 75 ani si dementa de tip vascular/mixtă au fost identificati ca factori de risc asociati tratamentului cu olanzapină pentru aparitia EACV. Eficacitatea olanzapinei nu a fost stabilită în cadrul acestor studii clinice.

Boală Parkinson

Nu se recomandă utilizarea olanzapinei asociată cu agonisti dopaminergici în tratamentul psihozelor la pacientii cu boala Parkinson. În studiile clinice s-au observat foarte frecvent si mai frecvent decât cu placebo, agravarea simptomatologiei parkinsoniene si a halucinatiilor (vezi pct. 4.8), iar olanzapina nu a fost mai eficace decât placebo în tratamentul simptomelor psihotice. În aceste studii clinice, initial a fost necesar ca pacientii să fie stabili la cea mai mică doză eficace de medicamente antiparkinsoniene (agonisti dopaminergici) si să rămână cu aceleasi doze pe întreaga durată a studiului. S-a initiat administrarea de olanzapină cu o doză de 2,5 mg pe zi care a fost crescută treptat până la maxim 15 mg pe zi, în functie de aprecierea investigatorului.

Sindrom Neuroleptic Malign (SNM)

SNM este o afectiune care pune viata în pericol, asociată cu medicatia antipsihotică. Cazuri rare de SNM au fost raportate, de asemenea, la bolnavii tratati cu olanzapină. Manifestările clinice ale SNM sunt hiperpirexie, rigiditate musculară, alterarea stării mintale si semne de instabilitate vegetativă (puls neregulat sau oscilatii tensionale, tahicardie, diaforeză si aritmii cardiace). Alte semne pot include cresterea creatin fosfokinazei, mioglobinurie (rabdomioliză) si insuficientă renală acută. Dacă bolnavul prezintă semne si simptome care indică SNM sau prezintă inexplicabil febră mare, fără alte manifestări clinice ale SNM, toate medicamentele antipsihotice trebuie întrerupte, inclusiv olanzapina.

Hiperglicemie si diabet zaharat

Rar s-au raportat hiperglicemie si/sau aparitia sau agravarea diabetului zaharat preexistent, ocazional asociată cu cetoacidoză sau comă, inclusiv câteva cazuri letale (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, s-a raportat o crestere anterioară a greutătii corporale, care poate fi un factor predispozant. Se recomandă o monitorizare clinică adecvată, în concordantă cu recomandările privind utilizarea medicamentelor antipsihotice. Pacientii tratati cu oricare medicamente antipsihotice, inclusiv olanzapină, trebuie monitorizati pentru aparitia semnelor si simptomelor de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie si astenie) si la pacientii cu diabet zaharat si la pacientii cu factori de risc pentru aparitia diabetului zaharat se recomandă monitorizare clinică adecvată pentru detectarea deteriorării controlului glicemic. Greutatea corporală trebuie monitorizată regulat.

Alterări ale lipidelor

În studiile clinice placebo controlate au fost observate alterări nedorite ale valorilor lipidelor la pacientii tratati cu olanzapină (vezi pct. 4.8). Alterările lipidelor trebuie să fie abordate terapeutic corespunzător, în special la pacientii cu dislipidemii si la pacientii cu factori de risc pentru aparitia tulburărilor lipidice. Pacientii tratati cu oricare medicamente antipsihotice, inclusiv olanzapină, trebuie monitorizati periodic pentru evaluarea concentratiei plasmatice a lipidelor în concordantă cu recomandările privind utilizarea medicamentelor antipsihotice.

Activitate anticolinergică

Desi olanzapina a demonstrat activitate anticolinergică in vitro, experienta din studiile clinice a evidentiat o frecventă mică a evenimentelor legate de această actiune. Cu toate acestea, deoarece experienta clinică privind olanzapina la pacientii cu boli asociate este limitată, se recomandă prudentă în prescrierea medicamentului la pacientii cu hiperplazie benignă de prostată, ileus paralitic si alte afectiuni înrudite.

Functie hepatică

S-au constatat frecvent cresteri tranzitorii, asimptomatice, ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice, ALAT, ASAT, în special la începutul tratamentului. Este necesară prudentă la pacientii cu ALAT si/sau ASAT crescute, la pacientii cu semne si simptome de insuficientă hepatică, la pacientii cu afectiuni preexistente asociate cu o rezervă functională hepatică limitată si la pacientii tratati cu medicamente cu potential hepatotoxic. În caz de valori serice crescute ale ALAT si/sau ASAT în timpul tratamentului, trebuie instituită monitorizarea si trebuie luată în considerare reducerea dozei. În cazurile în care s-a diagnosticat o hepatită (incluzând forme prin afectare hepatocelulară, prin colestază sau prin mecanism mixt), tratamentul cu olanzapină trebuie întrerupt.

Neutropenie

Similar altor medicamente care determină neutropenie, este necesară prudentă la pacientii cu valori scăzute ale numărului de leucocite si/sau neutrofile, indiferent de cauză, la pacientii cu antecedente de supresie/toxicitate medulară indusă de medicamente, la pacientii cu deprimare medulară determinată de boli concomitente, radioterapie sau chimioterapie si la pacientii cu conditii hipereozinofilice sau cu boli mieloproliferative. În cazul în care olanzapina s-a administrat concomitent cu valproat, neutropenia a fost raportată frecvent (vezi pct. 4.8).

Întreruperea tratamentului

În cazul în care administrarea olanzapinei se întrerupe brusc, s-au raportat foarte rar (<0,01%) simptome acute, cum sunt transpiratii, insomnie, tremor, anxietate, greată sau vărsături.

Interval QT

În studiile clinice, la pacientii tratati cu olanzapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo prelungirea semnificativ clinică a intervalului QTc (corectia QT Fridericia [QTcF] ≥ 500 milisecunde [msec] în orice moment post-evaluare initială la pacienti cu valori initiale ale QTcF bazal <500 msec) a fost mai putin frecventă (între 0,1% si 1%), fără diferente semnificative asupra evenimentelor cardiace asociate. Cu toate acestea, similar altor antipsihotice, este necesară prudentă când olanzapina se prescrie în asociere cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QTc, în special la pacientii vârstnici, la pacientii cu sindrom QT prelungit congenital, cu insuficientă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipokaliemie sau hipomagneziemie.

Tromboembolism

Foarte rar (sub 0,01%) s-a raportat asocierea temporală dintre tratamentul cu olanzapină si tromboembolismul venos. Nu s-a stabilit o relatie cauzală între aparitia tromboembolismului venos si tratamentul cu olanzapină. Cu toate acestea, deoarece pacientii cu schizofrenie prezintă adesea factori de risc dobânditi de tromboembolism venos, toti factorii de risc posibili de TEV, de exemplu imobilizarea pacientilor, trebuie identificati si trebuie luate măsurile preventive necesare.

Activitatea generală a SNC

Datorită efectelor primare asupra SNC ale olanzapinei, este necesară prudentă când medicamentul este administrat în asociere cu alte medicamente cu actiune centrală sau cu alcool etilic. Deoarece prezintă antagonism dopaminergic in vitro, olanzapina poate să actioneze antagonist fată de efectele agonistilor dopaminergici directi sau indirecti.

Convulsii

Olanzapina trebuie utilizată cu prudentă la pacientii cu antecedente convulsive sau la cei expusi unor factori care pot să scadă pragul convulsivant. La pacientii tratati cu olanzapină s-a raportat rar aparitia convulsiilor. În majoritatea acestor cazuri s-au raportat antecedente convulsive sau factori de risc pentru convulsii.

Diskinezie tardivă

În studiile comparative, cu durată de un an sau mai putin, olanzapina s-a asociat cu o frecventă semnificativ statistic mai mică a diskineziei iatrogene. Cu toate acestea, riscul de diskinezie tardivă creste odată cu expunerea pe termen lung si, în consecintă, dacă la un pacient aflat sub tratament cu olanzapină apar semne sau simptome de diskinezie tardivă, trebuie luată în considerare reducerea dozei sau întreruperea tratamentului. Aceste simptome se pot accentua în timp sau apar după întreruperea tratamentului.

Hipotensiune arterială posturală

În studiile clinice cu olanzapină la pacientii vârstnici s-a observat rar hipotensiunea arterială posturală. Similar altor antipsihotice, se recomandă determinarea periodică a tensiunii arteriale la pacientii cu vârsta peste 65 de ani.

Utilizarea la copii si adolescenti cu vârsta sub 18 ani

Olanzapina nu este indicată pentru a fi utilizată în tratamentul copiilor si adolescentilor. Studiile la pacientii cu vârsta între 13 si 17 ani au evidentiat diferite reactii adverse, incluzând crestere în greutate, modificări ale parametrilor metabolici si cresteri ale valorilor prolactinei. Nu au fost studiate efectele pe termen lung asociate cu aceste evenimente si, ca urmare, acestea rămân necunoscute (vezi pct. 4.8 si 5.1).

Lactoză

Comprimatele de Nykob contin lactoză. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză,

deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

Lecitină (din soia)

Produsele dietetice din soia sunt cunoscute a determina reactii alergice, inclusiv anafilaxie severă la persoanele cu alergie la soia. Pacientii cu alergie cunoscută la proteinele de arahide prezintă un risc crescut de aparitie a reactiilor alergice severe la preparatele din soia.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Studiile privind interactiunile s-au efectuat numai la adulti.

Interactiuni potentiale care afectează olanzapina

Deoarece olanzapina este metabolizată de către CYP1A2, medicamentele care pot induce sau inhiba specific această izoenzimă, pot afecta farmacocinetica olanzapinei.

Inductia CYP1A2

Metabolizarea olanzapinei poate fi indusă de fumat si de carbamazepină, ceea ce poate duce la scăderea concentratiei olanzapinei. S-a observat doar cresterea usoară până la moderată a clearance-ului olanzapinei. Consecintele clinice sunt probabil limitate, dar se recomandă monitorizarea clinică si, dacă este necesar, poate fi luată în considerare cresterea dozei de olanzapină (vezi pct. 4.2).

Inhibarea CYP1A2

S-a demonstrat că fluvoxamina, un inhibitor specific al CYP1A2, inhibă semnificativ metabolizarea olanzapinei. Cresterea medie a Cmax a olanzapinei după fluvoxamină a fost de 54% la femei nefumătoare si de 77% la bărbati fumători. Cresterea medie a ASC a olanzapinei a fost de 52%, respectiv de 108%. Trebuie luată în considerare o doză initială mai mică de olanzapină la pacientii care utilizează fluvoxamină sau orice alti inhibitori ai CYP1A2, cum este ciprofloxacina. Trebuie luată în considerare scăderea dozei de olanzapină dacă se instituie un tratament cu un inhibitor al CYP1A2.

Reducerea biodisponibilitătii

Cărbunele activat reduce biodisponibilitatea olanzapinei după administrarea orală a acesteia cu 50 până la 60%, de aceea trebuie administrat cu cel putin 2 ore înainte sau după olanzapină. Fluoxetina (un inhibitor al CYP2D6), o singură doză de antiacid (cu aluminiu, magneziu) sau cimetidina nu au afectat semnificativ farmacocinetica olanzapinei.

Potentialul ca olanzapina să afecteze alte medicamente

Olanzapina poate antagoniza efectele agonistilor directi sau indirecti ai dopaminei.

In vitro, olanzapina nu inhibă principalele izoenzime ale CYP450 (de exemplu, 1A2, 2D6, 2C9, 2C19, 3A4). Deci nu se asteaptă o interactiune specială, ceea ce s-a arătat si în studiile in vivo, unde nu s-a observat inhibarea metabolizării următoarelor substante active: antidepresive triciclice (reprezentând în special calea CYP2D6), warfarina (CYP2C9), teofilina (CYP1A2) sau diazepamul (CYP3A4 si 2C19).

Olanzapina nu a prezentat interactiuni când a fost asociată cu litiu sau biperiden.

Monitorizarea terapeutică a concentratiilor plasmatice ale valproatului nu a indicat necesitatea unei ajustări a dozei de valproat după introducerea concomitentă a olanzapinei.

Activitatea generală a SNC

Este necesară prudentă la pacientii care consumă băuturi alcoolice sau sunt în tratament cu medicamente care pot determina deprimarea sistemului nervos central. Utilizarea concomitentă a olanzapinei cu medicamente antiparkinsoniene la pacientii cu boală Parkinson si dementă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Intervalul QTc

Este necesară prudentă dacă olanzapina este administrată concomitent cu medicamente cunoscute că determină prelungirea intervalului QTc (vezi pct. 4.4).

4.6     Sarcina si alăptarea

Nu există studii adecvate si bine controlate la femeile gravide. Pacientelor trebuie să li se recomande să spună medicului dacă rămân gravide sau dacă intentionează să rămână gravide în timpul tratamentului cu olanzapină. Oricum, deoarece experienta acumulată la om este limitată, olanzapina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii decât dacă beneficiul potential pentru mamă justifică riscul potential pentru făt.

S-au primit foarte rar raportări spontane cu privire la tremor, hipertonie, letargie si somnolentă la sugari născuti din mame care au utilizat olanzapină în cursul celui de-al treilea trimestru de sarcină.

Într-un studiu la femei sănătoase care alăptau, olanzapina s-a excretat în laptele matern. La starea de echilibru, expunerea medie a sugarului a fost estimată la 1,8% din doza de olanzapină administrată mamei (mg/kg). Pacientele trebuie sfătuite să nu alăpteze în timpul tratamentului cu olanzapină.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Deoarece olanzapina poate produce somnolentă si ameteli, pacientii trebuie avertizati în legătură cu folosirea utilajelor, inclusiv conducerea vehiculelor.

4.8     Reactii adverse

Adulti

Reactiile adverse raportate cel mai frecvent (observate la ≥ 1% dintre pacienti) în studii clinice asociate cu utilizarea olanzapinei au fost somnolenta, cresterea în greutate, eozinofilia, cresterea valorilor prolactinei, colesterolului, glucozei si trigliceridelor (vezi pct. 4.4), glucozuria, cresterea apetitului alimentar, ameteala, acatizia, parkinsonismul (vezi pct. 4.4), diskinezia, hipotensiunea arterială ortostatică, efectele anticolinergice, cresterile tranzitorii asimptomatice ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice (vezi pct. 4.4), eruptia cutanată tranzitorie, astenia, oboseala si edemele.

Următorul tabel prezintă reactiile adverse si investigatiile de laborator observate în timpul studiilor clinice, precum si în urma raportărilor spontane. În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii. Frecventa evenimentelor enumerate este definită după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si <1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100), rare (≥1/10000 si <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare pe aparate, sisteme si organe

Foarte frecvente

Frecvente

Mai putin frecvente

Cu frecventă necunoscută

Tulburări hematologice si limfatice

 

Eozinofilie

Leucopenie Neutropenie

Trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

 

 

 

Reactie alergică

Tulburări metabolice si de nutritie

Crestere în greutate1

Valori crescute ale colesterolului2,3

Valori crescute ale glucozei4

Valori crescute ale trigliceridelor2,5

Glucozurie Apetit alimentar crescut

 

Aparitia sau exacerbarea diabetului zaharat asociat ocazional cu cetoacidoză sau comă, inclusiv unele decese (vezi pct. 4.4) Hipotermie

Tulburări ale sistemului nervos

Somnolentă

Ameteli

Acatizie6

Parkinsonism6

Diskinezie6

 

Convulsii în majoritatea cazurilor în care s-a raportat un risc de convulsii sau de factori de risc pentru aparitia convulsiilor Sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4) Distonie (incluzând miscări oculogire) Diskinezie tardivă Simptomatologie dată de întreruperea tratamentului7

Tulburări cardiace

 

 

Bradicardie Prelungirea intervalului QTc (vezi pct. 4.4)

Tahicardie/fibrilatie ventriculară, moarte subită (vezi pct. 4.4)

Tulburări vasculare

 

Hipotensiune arterială ortostatică

 

Tromboembolism (incluzând embolism pulmonar si tromboză venoasă profundă)

Tulburări hepatobiliare

 

Efecte anticolinergice usoare, tranzitorii incluzând constipatie si xerostomie

 

Pancreatită

Tulburări hepatobiliare

 

Cresteri tranzitorii, asimptomatice ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice (ALAT, ASAT), în special la initierea tratamentului (vezi pct. 4.4)

 

Hepatită (incluzând forme prin afectare hepatocelulară, prin colestază sau prin mecanism mixt)

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

 

Eruptie cutanată tranzitorie

Reactii de fotosensibilizare

Alopecie

 

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

 

 

 

Rabdomioliză

Tulburări renale si ale căilor urinare

 

 

 

Initierea ezitantă a mictiunii

Tulburări ale aparatului genital si sânului

 

 

 

Priapism

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

 

Astenie

Fatigabilitate

Edeme

 

 

Investigatii diagnostice

Concentratii plasmatice crescute ale prolactinei8

 

Cresterea valorilor creatin fosfokinazei

Cresterea valorilor bilirubinei totale

Cresterea valorilor fosfatazei alcaline

1 Cresterea semnificativă în greutate a fost observată initial la toate categoriile de Indici de Masă Corporală (IMC). În urma tratamentului de scurtă durată (durată mediană de 47 de zile), cresterea în greutate ≥ 7% fată de masa corporală initială a fost foarte frecventă (22,2%), cresterea în greutate ≥ 15% a fost frecventă (4,2%) si cresterea în greutate ≥ 25% a fost mai putin frecventă (0,8%). La pacientii cu expunere îndelungată (cel putin 48 de săptămâni), cresterile în greutate ≥ 7%, ≥ 15% si ≥ 25% fată de masa corporală initială au fost foarte frecvente (64,4%, 31,7%, respectiv 12,3%).

2 Cresterile medii ale lipidelor în conditii de repaus alimentar (colesterol total, LDL-colesterol si trigliceride) au fost mai mari la pacientii care nu au prezentat modificări initiale ale lipidelor.

3 Observată pentru valori initiale normale în conditii de repaus alimentar (< 5,17 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 6,2 mmol/l). Modificările valorilor initiale ale colesterolului în conditii de repaus alimentar de la valori limită (≥ 5,17 - < 6,2 mmol/l) la valori crescute (≥ 6,2 mmol/l) au fost frecvente.

4 Observată pentru valori initiale normale ale glicemiei în conditii de repaus alimentar (< 5,56 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 7 mmol/l). Modificările glicemiei initiale în conditii de repaus alimentar de la valori la limită (≥ 5,56 - < 7 mmol/l) la valori crescute (≥ 7 mmol/l) au fost foarte frecvente.

5 Observată pentru valori initiale normale în conditii de repaus alimentar (< 1,69 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 2,26 mmol/l). Modificările valorilor initiale în conditii de repaus alimentar ale trigliceridelor de la valori limită (≥ 1,69 mmol/l - < 2,26 mmol/l) la valori crescute (≥ 2,26 mmol/l) au fost foarte frecvente.

6 În studiile clinice, incidenta parkinsonismului si a distoniei la pacientii tratati cu olanzapină a fost mai mare numeric, dar nu a fost semnificativ statistic diferită fată de placebo. Pacientii tratati cu olanzapină au prezentat o incidentă mai mică a parkinsonismului, acatiziei si distoniei, comparativ cu cei tratati cu doze progresive de haloperidol. În absenta unor informatii detaliate privind antecedentele individuale preexistente de tulburări motorii extrapiramidale acute si tardive, în prezent nu se poate concluziona că olanzapina produce mai putin diskinezie tardivă si/sau alte sindroame extrapiramidale tardive.

7 Simptome acute, cum sunt transpiratia, insomnia, tremorul, anxietatea, greata si vărsăturile au fost raportate când tratamentul cu olanzapină s-a întrerupt brusc.

8 Manifestările clinice asociate au fost rare (de exemplu, ginecomastie, galactoree si mărirea sânilor). La majoritatea pacientilor valorile au revenit în limite normale fără întreruperea tratamentului.

Expunerea de lungă durată (cel putin 48 săptămâni)

Proportia pacientilor care au prezentat modificări nedorite, semnificative clinic ale cresterii în greutate, glicemiei, raportului colesterol total/LDL/HDL sau trigliceridelor, a crescut de-a lungul timpului. La pacientii adulti care au încheiat o perioada de tratament de 9-12 luni, rata de crestere a valorilor medii ale glicemiei a încetinit după aproximativ 6 luni.

Informatii suplimentare privind grupurile speciale de pacienti

În studiile clinice la pacientii vârstnici cu dementă, tratamentul cu olanzapină s-a asociat cu o incidentă crescută a deceselor si a evenimentelor adverse cerebrovasculare, comparativ cu placebo (vezi si pct. 4.4). Reactiile adverse foarte frecvente asociate cu administrarea de olanzapină la acest grup de pacienti au fost tulburările de mers si căderile. Frecvent s-au observat pneumonie, cresterea temperaturii corporale, letargie, eritem, halucinatii vizuale si incontinentă urinară.

În studiile clinice la pacientii cu psihoză indusă medicamentos (agonist dopaminergic) asociată cu boala Parkinson, s-au raportat foarte frecvent si mai frecvent decât după administrarea de placebo, agravarea simptomatologiei parkinsoniene si a halucinatiilor.

Într-un studiu clinic la pacientii cu manie bipolară, terapia asociată cu valproat si olanzapină a dus la o incidentă de 4,1% a neutropeniei; un factor favorizant ar putea fi concentratiile plasmatice crescute ale valproatului. Olanzapina administrată cu valproat sau litiu a dus la cresterea frecventei (≥10%) tremorului, xerostomiei, apetitului alimentar si cresterii în greutate. De asemenea, frecvent au fost observate tulburări de vorbire. În timpul tratamentului cu olanzapină în asociere cu litiu sau divalproex, s-a produs o crestere de ≥7% a greutătii corporale fată de valoarea initială la 17,4% dintre pacienti aflati în faza tratamentului acut (până la 6 săptămâni). Tratamentul de lungă durată cu olanzapină (peste 12 luni) pentru prevenirea recurentelor la pacientii cu tulburare bipolară a fost asociat cu o crestere de ≥ 7% a greutătii corporale fată de valoarea initială la 39,9% dintre pacienti.

Copii si adolescenti

Olanzapina nu este indicată pentru tratamentul copiilor si adolescentilor cu vârsta sub 18 ani. Cu toate că nu au fost efectuate studii menite să compare adolescentii cu adultii, datele din studiile clinice la adolescenti au fost comparate cu cele ale adultilor.

Următorul tabel prezintă pe scurt reactiile adverse raportate cu frecventă mai mare la pacientii adolescenti (cu vârsta între 13-17 ani) decât la pacientii adulti sau reactii adverse observate numai în cadrul studiilor clinice de scurtă durată la adolescenti. Cresterea semnificativă clinic a greutătii corporale (≥ 7%) pare să apară mai frecvent în rândul adolescentilor fată de adultii care au avut expuneri comparabile. Amploarea cresterii în greutate si proportia pacientilor adolescenti care au avut cresteri în greutate semnificative clinic au fost mai mari în cazul expunerii de lungă durată (cel putin 24 săptămâni) decât în cazul expunerilor de scurtă durată.

În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

Tulburări metabolice si de nutritie

Foarte frecvente: crestere în greutate9, crestere a valorilor trigliceridelor10, crestere a apetitului alimentar.

Frecvente: valori crescute ale colesterolului11.

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: sedare (inclusiv: hipersomnie, letargie, somnolentă).

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: xerostomie

Tulburări hepatobiliare

Foarte frecvente: crestere a valorilor serice ale transaminazelor hepatice (ALAT/ASAT; vezi pct. 4.4).

Investigatii diagnostice

Foarte frecvente: scădere a bilirubinei totale, crestere a GGT, crestere a valorilor plasmatice ale prolactinei12.

9 În urma tratamentului de scurtă durată (durată mediană de 22 de zile), cresterea în greutate ≥ 7% fată de masa corporală (în kg) initială a fost foarte frecventă (40,6%), cresterea în greutate ≥ 15% fată de masa corporală initială a fost frecventă (7,1%), iar cresterea în greutate ≥ 25% a fost frecventă (2,5%). În cazul expunerii îndelungate (cel putin 24 săptămâni), 89,4% dintre pacienti au câstigat în greutate ≥ 7%, 55,3% au câstigat ≥ 15% si 29,1% au câstigat în greutate ≥ 25% fată de masa corporală initială.

10 Observată pentru valori initiale normale în conditii de repaus alimentar (< 1,016 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 1,467 mmol/l) si modificările valorilor initiale ale trigliceridelor în conditii de repaus alimentar de la valori limită (≥ 1,016 mmol/l - < 1,467 mmol/l) la valori crescute (≥ 1,467 mmol/l).

11 Observată frecvent pentru valori initiale normale în conditii de repaus alimentar (< 4,39 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 5,17 mmol/l). Modificările valorilor initiale ale colesterolului în conditii de repaus alimentar de la valori limită (≥ 4,39 - < 5,17 mmol/l) la valori crescute (≥ 5,17 mmol/l) au fost foarte frecvente.

12 Cresterea valorilor plasmatice ale prolactinei a fost raportată la 47,4% dintre pacientii adolescenti.

4.9 Supradozaj

Semne si simptome

Simptomele de supradozaj foarte frecvente (incidenta >10%) includ tahicardie, agitatie/agresivitate, dizartrie, diferite simptome extrapiramidale si reducerea nivelului de constientă, de la sedare până la comă.

Alte manifestări semnificative de supradozaj includ delir, convulsii, comă, posibil sindrom neuroleptic malign, deprimare respiratorie, aspiratie traheobronsică, hipertensiune sau hipotensiune arterială, aritmie cardiacă (< 2% din cazurile de supradozaj) si stop cardio-pulmonar. S-au raportat cazuri letale în urma unui supradozaj acut de numai 450 mg, dar s-a raportat si supravietuirea după un supradozaj acut de aproximativ 2 g de olanzapină administrată oral.

Tratamentul supradozajului

Nu există un antidot specific pentru olanzapină. Nu se recomandă provocarea de vărsături. Pot fi indicate măsurile standard pentru tratamentul supradozajului (de exemplu, spălături gastrice, administrarea de cărbune activat). S-a demonstrat că administrarea concomitentă a cărbunelui activat reduce biodisponibilitatea orală a olanzapinei cu 50 până la 60%.

Trebuie instituit tratament simptomatic si monitorizarea functiilor vitale în functie de starea clinică, incluzând tratamentul hipotensiunii arteriale si a colapsului circulator si sustinerea functiei respiratorii. Nu se vor utiliza adrenalină, dopamină sau alte medicamente simpatomimetice cu activitate beta-agonistă pentru că beta-stimularea poate agrava hipotensiunea arterială. Pentru depistarea posibilelor aritmii, trebuie luată în considerare monitorizarea cardiovasculară. Supravegherea si monitorizarea medicală strictă trebuie să continue până când pacientul este recuperat din punct de vedere clinic.

5.      PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1     Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, diazepine, oxazepine si tiazepine, codul ATC: N05AH03.

Olanzapina este un antipsihotic, antimaniacal si stabilizator al dispozitiei cu profil farmacologic larg, care include mai multe sisteme de receptori.

În studiile preclinice, olanzapina a demonstrat afinitate fată de unii receptori (Ki; <100 nmetri) pentru serotonină 5 -HT2A/2C, 5 -HT3, 5 -HT6, dopamină D1, D2, D3, D4, D5, colinergici, muscarinici m1-m5, alfa1 adrenergici si pentru receptorii histaminergici H1. Studiile comportamentale cu olanzapină la animale au evidentiat că aceasta prezintă antagonism 5-HT serotoninergic, dopaminergic si colinergic, în concordantă cu profilul legării de receptori. Pe modele in vitro, olanzapina a demonstrat o afinitate mai mare pentru receptorii serotoninergici 5 -HT2 decât pentru receptorii dopaminergici D2 si, pe modele in vivo, o activitate mai mare pentru receptorii 5-HT2 decât pentru cei D2. Studiile electrofiziologice au demonstrat că olanzapina reduce selectiv descărcările neuronilor dopaminergici mezolimbici (A10), având totodată actiune slabă asupra căilor striatale (A9) implicate în functia motorie. Olanzapina a redus răspunsul de evitare conditionată, test elocvent pentru activitatea antipsihotică, la doze mai mici decât cele care produc catalepsie, efect care indică reactii adverse motorii. Spre deosebire de anumite alte medicamente antipsihotice, olanzapina determină un răspuns crescut într-un test "anxiolitic".

Studii de tomografie cu emisie de pozitroni (TEP) la voluntari sănătosi au evidentiat, pentru o doză orală unică (10 mg) de olanzapină un grad de ocupare mai mare a receptorilor 5 -HT2A decât a receptorilor dopaminergici D2. În plus, un studiu de imagistică SPECT la pacienti cu schizofrenie a arătat că pacientii care prezintă răspuns la olanzapină au un grad de ocupare a receptorilor D2 striatali mai mic decât cei care prezintă răspuns la alte antipsihotice si la risperidonă, dar comparabil cu cei care au răspuns la clozapină.

În ambele studii controlate cu placebo, precum si în două din cele trei studii controlate cu un comparator activ, incluzând peste 2900 de pacienti cu schizofrenie, care au prezentat atât simptome negative, cât si pozitive, olanzapina s-a asociat cu ameliorări superioare semnificative statistic, atât pentru simptomele negative, cât si pentru cele pozitive.

Într-un studiu comparativ, dublu-orb, multinational, care a inclus 1481 pacienti cu schizofrenie, tulburare schizoafectivă si tulburări asociate având diferite grade de simptome depresive asociate (valoare medie initială a scorului de 16,6 pe Montgomery-Asberg Depression Rating Scale), o analiză secundară prospectivă a modificării scorului dispozitiei de la momentul initierii tratamentului până la întreruperea acestuia a demonstrat o îmbunătătire a acestui scor (p=0,001) semnificativ statistic în grupul tratat cu olanzapină (-6,0) comparativ cu grupul tratat cu halopridol (-3,1).

La pacientii cu un episod maniacal sau mixt în cadrul tulburării bipolare, olanzapina a demonstrat eficacitate superioară comparativ cu placebo si comparativ cu valproatul semisodic (divalproex) privind reducerea simptomelor maniacale timp de 3 săptămâni. Olanzapina a demonstrat si eficacitate comparabilă cu haloperidolul în ceea ce priveste proportia pacientilor cu remisiune simptomatică a maniei si depresiei la 6 si 12 săptămâni. Într-un studiu de asociere terapeutică, la pacientii tratati cu litiu sau valproat timp de minim 2 săptămâni, asocierea olanzapinei 10 mg (tratament asociat cu litiu sau valproat ) a determinat, după 6 săptămâni, o reducere mai mare a simptomelor maniacale decât în cazul monoterapiei cu litiu sau cu valproat.

Într-un studiu de prevenire a recurentelor episoadelor maniacale cu durata de 12 luni, la pacientii aflati în remisiune după tratament cu olanzapină si care au fost apoi randomizati cu olanzapină sau placebo, olanzapina a demonstrat superioritate semnificativă statistic comparativ cu placebo din punct de vedere al criteriului principal final de evaluare, recurenta tulburării bipolare. Olanzapina a demonstrat, de asemenea, avantaj semnificativ statistic comparativ cu placebo în ceea ce priveste prevenirea recurentelor episoadelor maniacale sau depresive.

Într-un al doilea studiu cu durata de 12 luni de prevenire a recurentelor episoadelor maniacale, la pacientii aflati în remisie după un tratament cu olanzapină în asociere cu litiu si care au fost apoi randomizati cu olanzapină sau litiu în monoterapie, olanzapina nu a fost semnificativ statistic inferioară fată de litiu din punct de vedere al criteriului principal final de evaluare, recurenta tulburării bipolare (olanzapina 30,0%, litiu 38,3%; p=0,055).

Într-un studiu de tratament asociat, cu durata de 18 luni, la pacienti cu episoade maniacale sau mixte, stabilizati cu olanzapină si un stabilizator de dispozitie (valproat sau litiu), asocierea de lungă durată dintre olanzapină si litiu sau valproat nu a fost semnificativ statistic superioară monoterapiei cu litiu sau valproat în întârzierea recurentei tulburării bipolare, definită conform criteriilor diagnostice.

Adolescenti

Experienta la adolescenti (vârsta între 13 si 17 ani) este limitată la date de eficacitate pe termen scurt în tratamentul schizofreniei (6 săptămâni) si al maniei asociate tulburării bipolare I (3 săptămâni), care au inclus mai putin de 200 adolescenti. Olanzapina a fost utilizată într-un interval de dozaj flexibil începând de la 2,5 si ajungând la 20 mg pe zi. În timpul tratamentului cu olanzapină, adolescentii au crescut semnificativ mai mult în greutate, comparativ cu adultii. Amploarea modificărilor privind valorile în conditii de repaus alimentar ale colesterolului total, LDL-colesterolului, trigliceridelor si prolactinei (vezi pct. 4.4 si 4.8) a fost mai mare la adolescenti decât la adulti. Nu există date privind mentinerea efectului si datele privind siguranta în administrarea de lungă durată sunt limitate (vezi pct. 4.4 si 4.8).

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Olanzapina se absoarbe bine după administrarea orală, atingând concentratia plasmatică maximă în decurs de 5 până la 8 ore. Absorbtia olanzapinei nu este influentată de alimente. Biodisponibilitatea orală absolută comparativ cu administrarea intravenoasă nu a fost determinată.

Olanzapina se metabolizează în ficat prin conjugare si oxidare. Metabolitul circulant principal este 10-N-glucuronoconjugatul, care nu traversează bariera hemato-encefalică. Enzimele citocromului P450-CYP1A2 si P450-CYP2D6 contribuie la formarea metabolitilor N-dimetil si 2-hidroximetil; în studiile la animale, ambii au prezentat activitate farmacologică in vivo semnificativ mai mică decât olanzapina. Responsabilă de efectele farmacologice este, în principal, olanzapina netransformată. La voluntarii sănătosi, după administrarea orală, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare al olanzapinei a variat în functie de vârstă si sex.

La vârstnicii (cu vârsta de cel putin 65 de ani) sănătosi, comparativ cu subiectii mai tineri, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare a fost mai lung (51,8 ore comparativ cu 33,8 ore) si clearance-ul a fost mai mic (17,5 l/oră comparativ cu 18,2 l/oră). Variabilitatea farmacocinetică observată la vârstnici se încadrează în intervalul de variatie pentru subiectii mai tineri. La 44 de pacienti cu schizofrenie, cu vârsta > 65 de ani, dozele de la 5 până la 20 mg pe zi nu s-au asociat cu vreun profil deosebit al evenimentelor adverse.

La subiectii de sex feminin comparativ cu cei de sex masculin, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare a fost ceva mai lung (36,7 ore comparativ cu 32,3 ore) si clearance-ul a fost mai mic (18,9 l/oră comparativ cu 27,3 l/oră). Cu toate acestea, olanzapina (5-20 mg) a demonstrat un profil de sigurantă comparabil la femei (n = 467) si la bărbati (n = 869).

La pacientii cu insuficientă renală (clearance-ul creatininei ≤ 10 ml/min) comparativ cu subiectii sănătosi, nu au existat diferente semnificative privind timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare (37,7 ore comparativ cu 32,4 ore) sau clearance-ul medicamentului (21,2 l/oră comparativ cu 25,0 l/oră). Într-un studiu de echilibru al maselor s-a evidentiat că aproximativ 57% din olanzapina marcată radioactiv s-a regăsit în urină, în principal ca metaboliti.

La subiectii fumători cu insuficientă hepatică usoară, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare (39,3 ore) a fost prelungit si clearance-ul (18,0 l/oră) a fost redus, comparativ cu subiectii nefumători sănătosi (48,8 ore, respectiv 14,1 l/oră).

La subiectii nefumători comparativ cu cei fumători (bărbati si femei), timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare a fost prelungit (38,6 ore comparativ cu 30,4 ore) si clearance-ul a fost redus (18,6 l/oră comparativ cu 27,7 l/oră).

Clearance-ul plasmatic al olanzapinei este mai mic la subiectii vârstnici comparativ cu cei tineri, la femei comparativ cu bărbati si la nefumători comparativ cu fumători. Cu toate acestea, importanta impactului vârstei, sexului sau fumatului asupra clearance-ului si timpului de înjumătătire plasmatică este mică comparativ cu variabilitatea interindividuală generală.

Într-un studiu la subiectii caucazieni, japonezi si chinezi, nu au existat diferente ale parametrilor farmacocinetici între cele trei populatii.

Legarea olanzapinei de proteinele plasmatice a fost de aproximativ 93% în intervalul concentratiilor plasmatice cuprinse între aproximativ 7 ng/ml si aproximativ 1000 ng/ml. Olanzapina se leagă predominant de albumină si alfa1-glicoproteina-acidă.

Adolescenti

Adolescenti (vârsta între 13 si 17 ani): farmacocinetica olanzapinei este similară la adolescenti si adulti. În studiile clinice, expunerea medie la olanzapină a fost cu aproximativ 27% mai mare la adolescenti. Diferentele demografice dintre adolescenti si adulti includ o greutate corporală medie mai mică si faptul că mai putini adolescenti erau fumători. Este posibil ca asemenea factori să contribuie la o expunere medie mai mare observată la adolescenti.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Toxicitate acută (după doză unică)

Semnele de toxicitate orală la rozătoare au fost cele caracteristice pentru neurolepticele cu potentă mare: hipoactivitate, comă, tremor, convulsii clonice, salivatie si pierdere în greutate. Dozele letale medii au fost de aproximativ 210 mg/kg (soarece) si de 175 mg/kg (sobolani). Câinii au tolerat doze orale unice de până la 100 mg/kg fără mortalitate. Semnele clinice au inclus sedare, ataxie, tremor, frecventă cardiacă crescută, respiratie dificilă, mioză si anorexie. La maimute, dozele orale unice de până la 100 mg/kg au determinat o stare de prostratie si, la doze mai mari, semiconstientă.

Toxicitate după doze repetate

În studii cu durata de până la trei luni la soarece si de până la un an la sobolani si câini, efectele predominante au fost deprimarea SNC, efectele anticolinergice si tulburările hematologice periferice. Ca efect al deprimării SNC se dezvoltă toleranta. La doze mari, parametrii de crestere au fost scăzuti. La sobolani, efectele reversibile concordante cu cresterea prolactinei au inclus reducerea greutătii ovarelor si uterului, precum si modificări morfologice ale epiteliului vaginal si ale glandei mamare.

Toxicitate hematologică

La fiecare specie s-au observat efecte asupra parametrilor hematologici, care au inclus reduceri dependente de doză ale numărului leucocitelor circulante la soarece si reduceri nespecifice ale numărului leucocitelor circulante la sobolani; cu toate acestea, nu s-au evidentiat fenomene de citotoxicitate la nivelul măduvei hematopoietice. La câtiva câini tratati cu 8 sau 10 mg/kg si zi (expunerea totală la olanzapină [ASC] de 12-15 ori mai mare decât pentru doza de 12 mg pe zi la om) s-a dezvoltat neutropenie, trombocitopenie sau anemie reversibile. La câinii cu citopenie nu au existat reactii adverse asupra celulelor progenitoare si proliferative din măduva osoasă.

Toxicitate asupra functiei de reproducere

Olanzapina nu are efecte teratogene. La sobolanii masculi sedarea a afectat performanta functiei de reproducere. Perioada fertilă a fost afectată la doze de 1,1 mg/kg (de trei ori mai mari decât doza maximă la om) si parametrii functiei de reproducere au fost influentati la sobolanii cărora li s-au administrat doze de 3 mg/kg (de 9 ori doza maximă la om). La puii femelelor de sobolani cărora li s-au administrat olanzapină, s-au constatat întârzieri ale dezvoltării fetale si reduceri tranzitorii ale activitătii puilor.

Mutagenitate

Olanzapina nu a prezentat potential mutagen sau clastogen într-o întreagă gamă de teste standard, care au inclus teste de mutatii bacteriene si teste in vitro si in vivo la mamifere.

Carcinogenitate

Pe baza rezultatelor studiilor la soarece si sobolani, s-a concluzionat că olanzapina nu este carcinogenă.

6.      PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

10 mg:

Nucleu

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Crospovidonă (tip A)

Hidroxipropilceluloză

Talc

Stearat de magneziu

Film

Lecitină din soia (E 322)

Alcool polivinilic

Talc

Dioxid de titan (E 171)

Gumă xantan (E 415).

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

3 ani

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită conditii speciale de păstrare.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Blistere din PA-Al-PVC/Al în cutii cu 28, 35, 56 sau 70 de comprimate filmate. [Suplimentar numai pentru Nykob 10 mg: 7 comprimate filmate.]

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

PHARMASWISS MEDICINES S.R.L. Str. Gheorghe Titeica, Nr. 121C, Etaj 1, Sector 2, Bucuresti, România

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2,5 mg: 2699/2010/01-02-03-04 5 mg: 2700/2010/01-02-03-04 7,5 mg: 2701/2010/01-02-03-04 10 mg: 2702/2010/01-02-03-04-05 15 mg: 2703/2010/01-02-03-04 20 mg: 2704/2010/01-02-03-04

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare-Iulie 2010

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Martie 2011

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Aceleaşi gene care predispun la schizofrenie favorizează şi consumul de canabis (studiu) Aproximativ o persoană din o sută, la nivel mondial, suferă de schizofrenie, iar conform unui nou studiu, genele care măresc riscul de apariţie a acestei boli psihice favorizează şi consumul de canabis, informează marţi Reuters.
Iaşi: Aproape 1.200 de persoane cu schizofrenie internate la Neuropsihiatrie, de la începutul anului De la începutul anului la Spitalul de Neuropsihiatrie Socola, cea mai mare unitate de profil din zona de Est a României, au fost internate 1.147 de persoane care suferă de 'tulburări de schizofrenie', potrivit directorului instituţiei, dr Lucian Burlea.
Vaslui: O profesoară a ajuns la psihiatrie în urma unei presupuse crize de schizofrenie suferite la ora de curs Vaslui, 4 nov Agerpres/ - Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Vaslui a demarat joi o anchetă la o şcoală din judeţ, după ce o profesoară a făcut o presupusă criză de schizofrenie în timpul orelor de curs.
MB: Oamenii de ştiinţă au identificat o genă ale cărei mutaţii măresc de 35 de ori riscul de îmbolnăvire de schizofrenie O serie de mutaţii suferite de gena SETD1A pot creşte exponenţial riscul de îmbolnăvire de schizofrenie, susţine o echipă de oameni de ştiinţă de la Institutul Sanger, din Marea Britanie, într-un studiu publicat de revista Nature Neuroscience, care poate deschide noi căi pentru prevenirea şi tratarea...
O nouă terapie generică pentru schizofrenie Un procent din populaţia planetei dezvoltă simptome de schizofrenie în cursul vieţii, se arată într-un comunicat de presă remis miercuri de Terapia Ranbaxy.
Alternativă de tratament pentru pacienţii cu schizofrenie Pacienţii cu schizofrenie au de anul trecut o nouă variantă de tratament: injecţia la nivelul braţului, informează într-un comunicat de presă compania producătoare.