Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

LEVOFLOXACINA ACTAVIS 5 mg/ml
 
Denumire LEVOFLOXACINA ACTAVIS 5 mg/ml
Descriere La adultii pentru care se consideră adecvat tratamentul parenteral, Levofloxacină Actavis solutie perfuzabilă este indicat pentru tratamentul următoarelor infectii determinate de microorganisme sensibile la levofloxacină
Denumire comuna internationala LEVOFLOXACINUM
Actiune terapeutica CHINOLONE ANTIBACTERIENE FLUOROCHINOLONE
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica Solutie perfuzabila
Concentratia 5mg/ml
Ambalaj Cutie cu 5 flac. din sticla x 100 ml sol. perf.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC J01MA12
Firma - Tara producatoare PHARMATHEN S.A. - GRECIA
Autorizatie de punere pe piata ACTAVIS GROUP PTC EHF. - ISLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre LEVOFLOXACINA ACTAVIS 5 mg/ml ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> luminita (vizitator) : Va rog sa imi spuneti cum se face testarea la Levofloxacin? Multumesc!D
>> Dr. Vladoiu Mirela : se injecteaza o anumita cantitate diluata intradermic si se asteapta reactia.
Prospect si alte informatii despre LEVOFLOXACINA ACTAVIS 5 mg/ml, solutie perfuzabila       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Levofloxacină Actavis 5 mg/ml solutie perfuzabilă

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare ml de solutie perfuzabilă contine levofloxacină 5 mg (sub formă de levofloxacină hemihidrat).

Fiecare flacon de 50 ml solutie perfuzabilă contine levofloxacină 250 mg (sub formă de levofloxacină hemihidrat).

Fiecare flacon de 100 ml solutie perfuzabilă contine levofloxacină 500 mg (sub formă de levofloxacină hemihidrat).

Excipienti:

Fiecare ml de solutie perfuzabilă contine sodiu 0,15 mmol (3,54 mg) (sub formă de clorură).

50 ml solutie perfuzabilă contin sodiu 7,70 mmol (177,10 mg) (sub formă de clorură).

100 ml solutie perfuzabilă contin sodiu 15,40 mmol (354,20 mg) (sub formă de clorură).

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

Solutie perfuzabilă.

Solutie limpede, de culoare galben-verzui, lipsită de particule vizibile.

pH: 4,5-5,1

Osmolaritate: 290 mOsmol/kg ± 5 %

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

La adultii pentru care se consideră adecvat tratamentul parenteral, Levofloxacină Actavis solutie perfuzabilă este indicat pentru tratamentul următoarelor infectii determinate de microorganisme sensibile la levofloxacină:

Pneumonie comunitară (când nu este adecvată utilizarea medicamentelor antibacteriene care sunt în mod obisnuit recomandate pentru tratamentul initial al acestei infectii)

•        Infectii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrite

•        Prostatită bacteriană cronică

•        Infectii cutanate si ale tesuturilor moi (vezi pct. 4.4)

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale cu privire la utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.

4.2 Doze si mod de administrare

Levofloxacină Actavis se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul si severitatea infectiei si de sensibilitatea microorganismului patogen suspectat. În general, este posibil să se treacă, după câteva zile, de la terapia intravenoasă initială la terapia pe cale orală (comprimate de levofloxacină de 250 sau 500 mg), în functie de starea pacientului. Datorită bioechivalentei dintre formele orală si parenterală, se pot utiliza aceleasi doze.

Durata tratamentului

Durata tratamentului variază în functie de evolutia bolii (vezi tabelul de mai jos). Similar oricărei alte terapii antibiotice, în general, administrarea de Levofloxacină Actavis solutie perfuzabilă trebuie continuată cel putin 48-72 ore după ce pacientul a devenit afebril sau după ce a fost obtinută eradicarea microorganismului bacterian.

Mod de administrare

Levofloxacină Actavis solutie perfuzabilă se va administra numai în perfuzie intravenoasă lentă; se va administra o dată sau de două ori pe zi. Durata perfuziei trebuie să fie de minimum 30 minute pentru Levofloxacină Actavis solutie perfuzabilă 250 mg sau 60 minute pentru 500 mg (vezi pct. 4.4). Este posibil, după câteva zile, să se treacă de la administrarea parenterală la administrarea orală în aceleasi doze, în functie de starea pacientului.

Pentru incompatibilităti, vezi pct. 6.2 si pentru compatibilitatea cu alte solutii perfuzabile, vezi pct. 6.6.

Doze:

Doze pentru pacienti cu functie renală normală (clearance-ul creatininei > 50 ml/min)

Indicatie

Schemă terapeutică zilnică (în functie de severitate)

Pneumonie comunitară

500 mg o dată sau de două ori pe zi

Infectii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrite

250 mg1 o dată pe zi

Prostatită bacteriană cronică

500 mg o dată pe zi

Infectii cutanate si ale tesuturilor moi

500 mg de două ori pe zi

Se va lua în considerare cresterea dozei în cazul infectiilor severe.

Grupe speciale de pacienti

Insuficientă renală (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/min)

Clearance-ul creatininei

Schemă terapeutică

250 mg/24 ore

500 mg/24 ore

500 mg/12 ore

prima doză: 250 mg

prima doză: 500 mg

prima doză: 500 mg

50 - 20 ml/min

apoi: 125 mg/24 ore

apoi: 250 mg/24 ore

apoi : 250 mg/12 ore

19-10 ml/min

apoi: 125 mg/48 ore

apoi: 125 mg/24 ore

apoi: 125 mg/12 ore

< 10 ml/min

(incluzând hemodializa si CAPD)1

apoi: 125 mg/48 ore

apoi: 125 mg/24 ore

apoi: 125 mg/24 ore

1Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală ambulatorie continuă (CAPD).

Insuficientă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într-o măsură semnificativă si este excretată, în principal, pe cale renală.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, cu exceptia celor impuse de starea functiei renale (vezi pct. 4.4).

Levofloxacina este contraindicată la copii si adolescenti în perioada de crestere (cu vârsta mai mică de 18 ani) (vezi pct. 4.3).

4.3     Contraindicatii

Levofloxacină Actavis solutie perfuzabilă nu trebuie utilizat:

•     la pacienti cu hipersensibilitate la levofloxacină sau alte chinolone si la oricare dintre excipienti,

•     la pacienti cu epilepsie,

•     la pacienti cu antecedente de afectiuni ale tendoanelor legate de administrarea fluorochinolonelor,

•     la copii sau adolescenti în perioada de crestere (până la vârsta de 18 ani),

•     în timpul sarcinii,

•     la femei care alăptează.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

În cele mai severe cazuri de pneumonie pneumococică, este posibil ca Levofloxacină Actavis să nu fie terapia optimă.

Infectiile nozocomiale determinate de P. aeruginosa pot necesita terapie asociată.

Durata perfuziei

Trebuie respectată durata recomandată a perfuziei de cel putin 30 minute pentru Levofloxacină Actavis solutie perfuzabilă 250 mg sau 60 minute pentru 500 mg. Se cunoaste din cazul ofloxacinei că, în timpul perfuziei, pot apărea tahicardie si o scădere temporară a tensiunii arteriale. În cazuri rare, ca o consecintă a scăderii marcate a tensiunii arteriale, se poate instala colapsul circulator. Dacă se produce o scădere semnificativă a tensiunii arteriale în timpul perfuziei cu levofloxacină, (izomerul l-al ofloxacinei) perfuzia trebuie întreruptă imediat.

Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA)

Este foarte probabil ca S. aureus rezistent la meticilină să prezinte rezistentă încrucisată la fluorochinolone, inclusiv la levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infectiilor cunoscute sau suspectate a fi MRSA decât dacă rezultatele analizelor de laborator au confirmat sensibilitatea microorganismului la levofloxacină (vezi pct. 5.1).

Tendinite si rupturi de tendon

Tendinita poate apărea rar. Tendonul lui Ahile este cel mai fecvent implicat si se poate ajunge la ruptura lui. Riscul de tendinită si ruptură a tendonului este crescut la vârstnici si la pacientii tratati cu corticosteroizi. Prin urmare, este necesară monitorizarea atentă a acestor pacienti, dacă li se prescrie levofloxacină. Toti pacientii trebuie să fie consultati de medicul lor dacă prezintă simptome de tendinită. Dacă se suspectează tendinita, tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt imediat si trebuie initiat tratamentul adecvat (de exemplu, imobilizare) pentru tendonul afectat.

Infectii asociate cu Clostridium difficile

Diareea, în special dacă este severă, persistentă si/sau sanguinolentă, apărută în cursul sau după terapia cu Levofloxacină Actavis solutie perfuzabilă, poate fi simptomul infectiei cu Clostridium difficile, forma cea mai severă a acesteia fiind colita pseudomembranoasă. Dacă se suspectează colita pseudomembranoasă, perfuzia cu levofloxacină trebuie întreruptă imediat si pacientii trebuie tratati fără întârziere prin măsuri de sustinere a functiilor vitale însotite sau nu de terapie specifică (de exemplu, metronidazol sau vancomicină pe cale orală). Medicamentele care inhibă peristaltismul intestinal sunt contraindicate în această situatie clinică.

Pacienti cu predispozitie la convulsii

Levofloxacina este contraindicată la pacientii cu antecedente de epilepsie si, similar altor chinolone, trebuie administrată cu mare precautie la pacientii predispusi la convulsii, cum sunt pacientii cu leziuni preexistente ale sistemului nervos central, cei cărora li se administrează tratament concomitent cu fenbufen si medicamente antiinflamatoare nesteroidiene similare sau cu medicamente care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). În caz de crize convulsive, tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt.

Pacientii cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază

Pacientii cu deficit latent sau manifest de glucozo-6-fosfat dehidrogenază pot fi predispusi la reactii hemolitice sub tratament cu medicamente antibacteriene chinolonice si, ca urmare, levofloxacina trebuie utilizată cu precautie.

Pacienti cu insuficientă renală

Deoarece levofloxacina este excretată, în principal, pe cale renală, doza de levofloxacină trebuie ajustată la pacientii cu insuficientă renală (vezi pct. 4.2).

Reactii de hipersensibiltate

Levofloxacina poate produce reactii de hipersensibiltate grave, potential letale (de exemplu, de la angioedem până la socul anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie să întrerupă imediat tratamentul si să se adreseze medicului curant sau medicului din departamentul de urgentă, care va initia măsurile de urgentă adecvate.

Hipoglicemie

Similar tuturor chinolonelor, hipoglicemia a fost raportată, de obicei, la pacientii cu diabet zaharat cărora li se administrează concomitent un antidiabetic oral (de exemplu, glibenclamidă) sau insulină. La acesti pacienti cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).

Prevenirea fotosensibilizării

Desi fotosensibilizarea este foarte rară în cazul levofloxacinei, se recomandă ca pacientii să nu se expună la lumină solară puternică sau raze UV artificiale (de exemplu, lampă cu ultraviolete, solar) dacă nu este necesar, pentru a preveni fotosensibilizarea.

Pacientii tratati cu antagonisti ai vitaminei K

Datorită unor posibile cresteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) si/sau aparitiei sângerărilor la pacientii tratati cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină), testele de coagulare trebuie monitorizate când aceste medicamente sunt administrate concomitent (vezi pct. 4.5).

Reactii psihotice

Reactii psihotice au fost raportate la pacientii tratati cu chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri foarte rare, acestea au progresat până la idei suicidare si comportament de auto-vătămare, uneori numai după o doză unică de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul prezintă astfel de reactii, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă si instituite măsuri adecvate. Se recomandă precautie în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la pacienti psihotici sau cu afectiuni psihice în antecedente.

Afectiuni cardiaceAdministrarea fluorochinolonelor, inclusiv a levofloxacinei, trebuie făcută cu atentie la pacientii cu factori de risc cunoscuti pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu:

- sindrom congenital de interval QT prelungit;

- utilizarea concomitentă de medicamente despre care se stie că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmice clasa IA si III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice);

- dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu, hipokaliemie, hipomagneziemie);

- vârstnici;

- afectiuni cardiace (de exemplu, insuficientă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie). (vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8 si pct. 4.9).

Neuropatie periferică

La pacientii tratati cu fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, a fost raportată neuropatie periferică senzitivă sau senzitivo-motorie, care poate avea un debut rapid. Levofloxacina trebuie întreruptă, dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie, pentru a preveni dezvoltarea unei afectiuni ireversibile.

Opiacee

La pacientii tratati cu levofloxacină, dozarea opiaceelor în urină poate da rezultate fals-pozitive. Poate fi necesară confirmarea rezultatului pozitiv pentru opiacee prin metode mai specifice.

Tulburări hepatobiliare

În cazul levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la insuficientă hepatică care pot pune viata în pericol, în special la pacientii cu afectiuni preexistente severe, de exemplu, sepsis (vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie sfătuiti să întrerupă tratamentul si să se adreseze medicului dacă apar semne si simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau sensibilitatea abdominală.

Acest medicament contine sodiu 7,70 mmol (177,10 mg) per 50 ml solutie/15,40 mmol (354,20 mg) per 100 ml solutie. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacientii care urmează o dietă cu restrictie de sodiu sau în cazurile în care se impune restrictie de lichide.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Studiile de interactiune au fost efectuate numai la adulti.

Efectul altor medicamente asupra levofloxacinei

Teofilină, fenbufen sau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene similare

Nu s-au evidentiat interactiuni farmacocinetice între levofloxacină si teofilină în cadrul unui studiu clinic. Cu toate acestea, poate apărea o scădere marcată a pragului convulsivant când chinolonele sunt administrate concomitent cu teofilină, antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care scad pragul convulsivant.

Concentratiile de levofloxacină au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenta fenbufenului, comparativ cu administrarea ca monoterapie.

Probenecid si cimetidină

Probenecidul si cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei. Clearance-ul renal al levofloxacinei a fost redus de cimetidină (24%) si probenecid (34%). Aceasta se datorează faptului că ambele medicamente sunt capabile să blocheze secretia tubulară renală a levofloxacinei. Cu toate acestea, la dozele testate în studiu, este putin probabil ca diferentele farmacocinetice semnificative statistic să fie relevante din punct de vedere clinic.

Este necesară o atentie deosebită când levofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care afectează secretia tubulară renală, cum sunt probenecidul si cimetidina, în special la pacientii cu insuficientă renală.

Alte informatii importante

Studiile de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu a fost afectată într-o măsură relevantă din punct de vedere clinic când levofloxacina a fost administrată concomitent cu următoarele medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.

Efectul levofloxacinei asupra altor medicamente

Ciclosporină

Timpul de înjumătătire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33% când a fost administrată concomitent cu levofloxacina.

Antagonisti ai vitaminei K

Au fost raportate cresteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) si/sau aparitia sângerărilor, care pot fi severe, la pacientii tratati cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină). Prin urmare, testele de coagulare trebuie monitorizate la pacientii tratati cu antagonisti ai vitaminei K (vezi pct. 4.4).

Medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT

Levofloxacina, similar altor fluorochinolone trebuie utilizată cu prudentă la pacientii cărora li se administrează medicamente despre care se cunoaste că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele din clasele IA si III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihotice)) (vezi pct. 4.4).

4.6     Fertilitatea, sarcina si alăptarea

Sarcina

Studiile asupra functiei de reproducere efectuate la animale nu au ridicat probleme specifice. Cu toate acestea, în absenta datelor la om si datorită riscului demonstrat experimental de leziuni produse de fluorochinolone la nivelul cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de crestere, levofloxacina nu trebuie utilizată la gravide (vezi pct. 4.3 si 5.3).

Alăptarea

În absenta datelor la om si datorită riscului demonstrat experimental de leziuni produse de fluorochinolone la nivelul cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de crestere, levofloxacina nu trebuie utilizată la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 si 5.3).

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Anumite reactii adverse (de exemplu, ameteli/vertij, somnolentă, tulburări de vedere) pot afecta capacitatea de concentrare si reactie a pacientului si, prin urmare, pot constitui un risc în situatiile în care aceste capacităti au importantă deosebită (de exemplu, la conducerea vehiculelor si la folosirea utilajelor).

4.8     Reactii adverse

Informatiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate din studiile clinice efectuate la peste 5000 pacienti si pe o vastă experientă după punerea pe piată.

Reactiile adverse sunt prezentate în tabelul de mai jos, conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme si organe.

Frecventele din acest tabel sunt definite utilizând următoarea conventie:

Foarte frecvente (≥1/10),

Frecvente (≥1/100 si <1/10),

Mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100),

Rare (≥1/10000 si <1/1000),

Foarte rare (<1/10000), incluzând cazurile izolate

Cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

Infectii si infestări

Mai putin frecvente:                   infectii fungice (si proliferarea altor microorganisme rezistente)

Tulburări hematologice si limfatice

Mai putin frecvente:                  leucopenie, eozinofilie

Rare:                                       trombocitopenie, neutropenie

Foarte rare:                              agranulocitoză

Cu frecventă necunoscută:         pancitopenie, anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare:                              soc anafilactic (vezi pct. 4.4)

Reactiile anafilactice si anafilactoide pot să apară uneori chiar după administrarea primei doze.

Cu frecventă necunoscută:         hipersensibilitate (vezi pct. 4.4)

Tulburări metabolice si de nutritie

Mai putin frecvente:                  anorexie

Foarte rare:                              hipoglicemie, mai ales la pacientii cu diabet zaharat (vezi pct. 4.4)

Tulburări psihice

Mai putin frecvente:                  insomnie, nervozitate

Rare:                                          tulburări psihotice, depresie, stare confuzională, agitatie, anxietate

Foarte rare:                                reactii psihotice însotine de comportament autovătămător, inclusiv ideatie suicidară sau tentative de suicid (vezi pct. 4.4), halucinatii

Tulburări ale sistemului nervos

Mai putin frecvente:                  ameteli, cefalee, somnolentă

Rare:                                       convulsii, tremor, parestezii

Foarte rare:                              neuropatie senzitivă sau senzitivo-motorie, disgeuzie, inclusiv ageuzie, parosmie, inclusiv anosmie

Tulburări oculare

Foarte rare:                                  tulburări ale vederii

Tulburări acustice si vestibulare

Mai putin frecvente:                  vertij

Foarte rare:                              afectarea auzului

Cu frecventă necunoscută:         tinitus

Tulburări cardiace

Rare:                                         tahicardie

Cu frecventă necunoscută:       aritmii ventriculare si torsada vârfurilor (predominant raportată la pacientii cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT), prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 si pct. 4.9)

Tulburări vasculare

Frecvente:                                flebită

Rare:                                        hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Rare:                                       bronhospasm, dispnee

Foarte rare:                              pneumonită alergică

Tulburări gastrointestinale

Frecvente:                                 diaree, greată

Mai putin frecvente:                 vărsături, dureri abdominale, dispepsie, flatulentă, constipatie

Rare:                                         diaree sangvinolentă care, în cazuri foarte rare, poate indica enterocolita, incluzând enterocolită pseudomembranoasă

Tulburări hepatobiliare

Frecvente:                                 cresterea valorilor serice a enzimelor hepatice (ALT/AST, fosfataza alcalină, GGT)

Mai putin frecvente:                 cresterea bilirubinemiei

Foarte rare:                               hepatită

Cu frecventă necunoscută:       icter si afectiuni hepatice severe, inclusiv cazuri de insuficientă hepatică acută, au fost raportate în timpul tratamentului cu levofloxacină, în special la pacienti cu afectiuni subiacente severe (vezi pct. 4.4).

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai putin frecvente:               eruptie cutanată tranzitorie, prurit

Rare:                                       urticarie

Foarte rare:                             angioedem, reactii de fotosensibilitate

Cu frecventă necunoscută:     necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf, hiperhidroză

Reactii cutaneo-mucoase pot să apară uneori chiar si după administrarea primei doze.

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Rare:                                     afectiuni ale tendoanelor (vezi pct. 4.4), inclusiv tendinită (de exemplu la nivelul tendonului lui Achile), artralgie, mialgie.

Foarte rare:                           ruptura de tendon (vezi pct. 4.4) poate să apară în decurs de 48 ore de la initierea tratamentului si poate fi bilaterală;

Cu frecventă necunoscută:   slăbiciune musculară care poate fi foarte importantă la pacientii cu miastenia gravis rabdomioliză

Tulburări renale si ale căilor urinare

Mai putin frecvente:                  cresterea creatininemiei

Foarte rare:                              insuficientă renală acută (de exemplu determinată de nefrita interstitială)

Tulburări generale si la nivelul locului administrării

Frecvente:                                   reactii la nivelul locului de administrare

Mai putin frecvente:                   stenie

Foarte rare:                                 febră

Cu frecventă necunoscută:         durere (incluzând durere lombară, dureri toracice sau la nivelul extremitătilor)

Alte reactii adverse care au fost asociate cu administrarea fluorochinolonelor includ: reactii extrapiramidale si tulburări de coordonare musculară, vasculită de hipersensibilitate, crize de porfirie la pacienti cu porfirie.

4.9 Supradozaj

Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor de farmacologie clinică efectuate cu doze mai mari decât cele terapeutice, cele mai importante semne care pot apărea după supradozajul acut cu Levofloxacină Actavis solutie perfuzabilă sunt cele de la nivelul sistemului nervos central, cum sunt confuzie, ameteli, afectarea stării de constientă si crize convulsive, prelungirea intervalului QT. În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizarea ECG, deoarece există posibilitatea prelungirii intervalului QT. Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală si CAPD, nu sunt eficiente pentru eliminarea levofloxacinei din organism.

Nu există antidot specific.

5.      PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică:        Antiinfectioase de uz sistemic - Antibacteriene de uz sistemic -

Chinolone antibacteriene - Fluorochinolone. Codul ATC:  J01MA12

Levofloxacina este un antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor si este enantiomerul S(-) al substantei racemice, ofloxacina.

Mecanism de actiune

Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina actionează la nivelul complexului ADN-ADN-girază si topoizomerazei IV.

Relatia farmacocinetică/farmacodinamie

Gradul activitătii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentratia plasmatică maximă (Cmax) sau aria de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) si concentratia minimă inhibitorie (CMI).

Mecanism de rezistentă

Principalul mecanism de rezistentă este datorat unei mutatii gyr-A. In vitro, există o rezistentă încrucisată între levofloxacină si alte fluorochinolone.

Datorită mecanismului de actiune, în general, nu există rezistentă încrucisată între levofloxacină si alte clase de medicamente antibacteriene.

Valori critice

Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină, care separă microorganismele sensibile de cele intermediar sensibile si pe cele intermediar sensibile de cele rezistente, sunt prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea CMI (mg/l).

Valori critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (2009-04-07):

Germen patogen

Sensibil

Rezistent

Enterobacteriaceae

≤1 mg/l

>2 mg/l

Pseudomonas spp.

≤1 mg/l

>2 mg/l

Acinetobacter spp.

≤1 mg/l

>2 mg/l

Staphylococcus spp.

≤1 mg/l

>2 mg/l

S.pneumoniae1

≤2 mg/l

>2 mg/l

Streptococcus A, B, C, G

≤1 mg/l

>2 mg/l

H.influenzae

M.catarrhalis2

≤1 mg/l

>1 mg/l

Valori critice care nu depind de specie3

≤1 mg/l

>2 mg/l

1 Valoarea critică S/I a fost crescută de la 1,0 la 2,0 pentru a evita fragmentarea distributiei CMI corespunzătoare tulpinilor sălbatice. Valorile critice pentru levofloxacină se referă la terapia cu doze mari.

2 Tulpinile cu valori ale CMI peste valoarea critică S/I sunt foarte rare sau nu au fost încă raportate. Testele pentru identificare si sensibilitate antimicrobiană pe orice astfel de izolate trebuie repetate si, dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis unui laborator de referintă.

3 Valorile critice care nu depind de specie au fost determinate, în principal, pe baza datelor de farmacocinetică/farmacodinamie si sunt independente de distributia valorilor CMI pentru specii specifice. Ele trebuie utilizate numai în cazul speciilor care nu au fost mentionate în tabel.

Valorile critice ale CMI pentru levofloxacină recomandate de CLSI (Clinical and Laboratory Standards Institute, cunoscut anterior ca NCCLS), care separă microorganismele sensibile de cele intermediar sensibile si pe cele intermediar sensibile de cele rezistente, sunt prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea CMI (μg/ml) sau testarea prin difuzie pe disc (diametrul zonei [mm] la utilizarea unui disc de levofloxacină de 5 μg).

Valorile critice pentru CMI si difuzie pe disc recomandate de CLSI pentru levofloxacină (M100-S17, 2007):

Germen patogen

Sensibil

Rezistent

Enterobacteriaceae

≤2 μg/ml ≥17 mm

≥8 μg/ml ≤13 mm

Non Enterobacteriaceae

≤2 μg/ml ≥17 mm

≥8 μg/ml ≤13 mm

Acinetobacter spp.

≤2 μg/ml ≥17 mm

≥8 μg/ml ≤13 mm

Stenotrophomonas maltophilia

≤2 μg/ml ≥17 mm

≥8 μg/ml ≤13 mm

Staphylococcus spp.

≤1 μg/ml ≥19 mm

≥4 μg/ml ≤15 mm

Enterococcus spp.

≤2 μg/ml ≥17 mm

≥8 μg/ml ≤13 mm

H.influenzae

M.catarrhalis1

≤2 μg/ml ≥17 mm

 

Streptococcus pneumoniae

≤2 μg/ml ≥17 mm

≥8 μg/ml ≤13 mm

Streptococcus beta-hemolytic

≤2 μg/ml ≥17 mm

≥8 μg/ml ≤13 mm

1 Absenta sau aparitia rară a unor tulpini rezistente împiedică definirea oricărei categorii rezultate să fie alta decât „sensibilă”. Pentru tulpinile ale căror rezultate sugerează o categorie de tip „insensibil”, rezultatele testărilor pentru identificarea organismului si a sensibilitătii antibacteriene trebuie confirmate de către un laborator de referintă care utilizează metoda de dilutie de referintă CLSI.

Spectru antibacterian

Prevalenta rezistentei poate varia geografic si în timp pentru anumite specii si este de dorit să existe informatii locale referitoare la rezistentă, în special când se tratează infectii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert când prevalenta locală a rezistentei este de asa natură încât utilitatea medicamentului, cel putin în anumite tipuri de infectii, este pusă sub semnul întrebării.

MICROORGANISME SENSIBILE FRECVENT

Bacterii aerobe Gram-pozitiv

Staphylococcus aureus* sensibil la meticilină

Staphylococcus saprophyticus

Streptococi, grup C si G

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae*

Streptococcus pyogenes*

Bacterii aerobe Gram-negativ

Burkholderia cepacia$

Eikenella corrodens

Haemophilus influenzae*

Haemophilus para-influenzae*

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae*

Moraxella catarrhalis*

Pasteurella multocida

Proteus vulgaris

Providencia rettgeri

Bacterii anaerobe

Peptostreptococcus

Altele

Chlamydophila pneumoniae*

Chlamydophila psittaci

Chlamydia trachomatis

Legionella pneumophila*

Mycoplasma pneumoniae*

Mycoplasma hominis

Ureaplasma urealyticum

SPECII PENTRU CARE REZISTENTA DOBÂNDITĂ POATE REPREZENTA O PROBLEMĂ

Bacterii aerobe Gram-pozitiv

Enterococcus faecalis*

Staphylococcus aureus rezistent la meticilină

Staphylococcus haemolyticus rezistent la meticilină

Bacteii aerobe Gram-negativ

Acinetobacter baumannii*

Citrobacter freundii*

Enterobacter aerogenes

Enterobacter agglomerans

Enterobacter cloacae*

Escherichia coli*

Morganella morganii*

Proteus mirabilis*

Providencia stuartii

Pseudomonas aeruginosa*

Serratia marcescens*

Bacterii anaerobe

Bacteroides fragilis

Bacteroides ovatus$

Bacteroides thetaiotamicron$

Bacteroides vulgatus$

Clostridium difficile$

* eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru izolate sensibile în cadrul indicatiilor clinice aprobate. $ sensibilitate intermediară naturală + mai mult de 50% din rezistentă

Alte informatii

Infectiile nozocomiale determinate de P. aeruginosa pot necesita terapie asociată.

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie

Levofloxacina administrată oral este absorbită rapid si aproape complet, atingând concentratii plasmatice maxime în decurs de 1 oră. Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 100%. Levofloxacina respectă o farmacocinetică liniară la doze de la 50 până la 600 mg. Alimentele influentează în mică măsură absorbtia levofloxacinei.

Distributie

Levofloxacina se leagă de proteinele plasmatice în proportie de aproximativ 30 - 40%. Acumularea după administrarea repetată a unei doze zilnice unice de 500 mg levofloxacină a fost neglijabilă. Există o acumulare modestă, dar predictibilă de levofloxacină, la administrarea de doze de 500 mg de două ori pe zi. Concentratiile la starea de echilibru se ating în decurs de 3 zile.

Pătrunderea în tesuturile si fluidele organismului:

Pătrunderea în mucoasa bronsică si lichidul epitelial alveolar (ELF)

Concentratiile maxime de levofloxacină în mucoasa bronsică si lichidul epitelial alveolar după administrarea orală a 500 mg au fost de 8,3 μg/g, respectiv 10,8 μg/ml. Aceste concentratii s-au obtinut după aproximativ o oră de la administrare.

Pătrunderea în tesutul pulmonar

Concentratiile maxime de levofloxacină în tesutul pulmonar după administrarea a 500 mg au fost de aproximativ 11,3 μg/g si au fost atinse între 4 si 6 ore după administrare. Concentratiile din plămâni le-au depăsit, în mod constant, pe cele plasmatice.

Pătrunderea în lichidul vezicular

Concentratiile maxime de levofloxacină în lichidul vezicular de aproximativ 4,0 si 6,7 μg/ml au fost atinse la 2-4 ore după administrarea timp de 3 zile a unei doze de 500 mg o dată pe zi, respectiv de două ori pe zi.

Pătrunderea în lichidul cefalorahidian

Levofloxacina pătrunde în mică măsură în lichidul cefalorahidian.

Pătrunderea în tesutul prostatic

După administrarea orală a 500 mg levofloxacină în doză zilnică unică timp de 3 zile, concentratiile medii în tesutul prostatic au fost de 8,7 μg/g, 8,2 μg/g, respectiv 2,0 μg/g după 2 ore, 6 ore si 24 ore; raportul mediu între concentratia prostatică si concentratia plasmatică a fost de 1,84.

Concentratia în urină

Concentratiile urinare medii după 8-12 ore de la administrarea orală a unei doze unice de 150 mg, 300 mg sau 500 mg levofloxacină au fost de 44 mg/l, 91 mg/l, respectiv 200 mg/l.

Metabolizare

Levofloxacina este metabolizată într-o proportie foarte mică, metabolitii fiind demetil-levofloxacină si N-oxid levofloxacină. Acesti metaboliti reprezintă < 5% din doza excretată în urină. Levofloxacina este stabilă din punct de vedere stereochimic si nu suferă inversiune chirală.

Eliminare

După administrarea orală si intravenoasă, levofloxacina este eliminată din plasmă relativ lent (t½: 6-8 ore). Excretia se produce, în principal, pe cale renală (> 85% din doza administrată).

Nu există diferente majore de farmacocinetică a levofloxacinei între administrarea intravenoasă si cea orală, ceea ce sugerează că administrarea orală si cea intravenoasă sunt interschimbabile.

Liniaritate

Levofloxacina respectă o farmacocinetică liniară la doze de la 50 până la 600 mg.

Subiecti cu insuficientă renală

Farmacocinetica levofloxacinei este afectată de insuficienta renală. Odată cu scăderea functiei renale, eliminarea renală si clearance-ul scad si timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare creste, după cum se arată în tabelul de mai jos:

Clcr [ml/min]

< 20

20-40

50-80

ClR [ml/min]

13

26

57

t1/2 [oră]

35

27

9

Pacienti vârstnici

Nu există diferente semnificative de farmacocinetică a levofloxacinei între subiectii tineri si cei vârstnici, cu exceptia celor asociate diferentelor clearance-ului creatininei.

Diferente legate de sex

Analize separate ale subiectilor de sex masculin si feminin au arătat diferente mici sau marginale legate de sex, în ceea ce priveste farmacocinetica levofloxacinei. Nu există dovezi conform cărora aceste diferente legate de sex sunt relevante clinic.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Toxicitate după doză unică

Valorile mediane ale dozei letale (DL50) obtinute la soareci si sobolani după administrarea intravenoasă de levofloxacină s-au situat între 250-400 mg/kg; la câini, DL50 a fost de aproximativ 200 mg/kg, unul din două animale cărora li s-a administrat această doză decedând.

Toxicitate după doze repetate

S-au efectuat studii cu durata de o lună în conditii de administrare intravenoasă la sobolan (20, 60, 180 mg/kg si zi) si maimută (10, 25, 63 mg/kg si zi) si s-a efectuat, de asemenea, un studiu cu durata de trei luni la sobolan (10, 30, 90 mg/kg si zi).

Dozele la care nu se observă nicio reactie adversă (NOEL) s-au dovedit a fi 20, respectiv 30 mg/kg si zi în studiile efectuate la sobolan cu durata de o lună, respectiv trei luni. În ambele studii, au fost observate depozite cristaline în urină la doze de 20 mg/kg si zi si peste. Dozele mari (180 mg/kg si zi timp de o lună sau 30 mg/kg si zi si peste timp de 3 luni) au dus la scăderea usoară a consumului de alimente si încetinirea cresterii în greutate. Examenul hematologic a demonstrat scăderea numărului de eritrocite si cresterea numărului de leucocite si reticulocite la sfârsitul studiului cu durata de o lună, dar nu si în cel cu durata de 3 luni.

În studiul efectuat la maimută, s-a determinat că valoarea NOEL este de 63 mg/kg si zi cu o reducere minoră a consumului de alimente si apă la această doză.

Toxicitate asupra functiei de reproducere

Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilitătii sau a performantei functiei de reproducere la sobolani, la doze administrate oral de până la 360 mg/kg si zi sau intravenos de până la 100 mg/kg si zi.

Levofloxacina nu a fost teratogenă la sobolani în doze administrate oral de până la 810 mg/kg si zi sau doze administrate intravenos de până la 160 mg/kg si zi. Nu au fost observate efecte teratogene la iepuri la doze orale de până la 50 mg/kg si zi sau intravenoase de până la 25 mg/kg si zi.

Levofloxacina nu a avut niciun efect asupra fertilitătii si singurul său efect asupra fătului a fost întârzierea maturării, ca rezultat al toxicitătii materne.

Genotoxicitate

Levofloxacina nu a indus mutatii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar a indus in vitro aberatii cromozomiale la nivelul celulelor din plămânul de hamster chinezesc (CHL), la doze de 100 μg/ml sau mai mari, în absenta activării metabolice. Testele in vivo (testele pe micronuclei, schimburilor de cromatidele surori, sintezei neprogramate de ADN, de letalitate dominantă) nu au demonstrat niciun potential genotoxic.

Potential fototoxic

Studiile efectuate la soarece, atât după administrarea intravenoasă, cât si după cea orală, au demonstrat că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari. Levofloxacina nu a demonstrat potential genotoxic într-un test de fotomutagenitate si a redus dezvoltarea tumorală într-un test de fotocarcinogenitate.

Potential carcinogen

Nu a fost observat niciun potential carcinogen, într-un studiu cu durata de doi ani la sobolan, cu administrare în dietă (0, 10, 30 si 100 mg/kg si zi).

Toxicitate articulară

Similar altor fluorochinolone, levofloxacina a avut efecte asupra cartilajelor (cu formare de vezicule si cavităti) la sobolani si câini. Aceste modificări au fost mai marcate la animalele tinere.

6.      PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Clorură de sodiu

Acid clorhidric 5N (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

6.2     Incompatibilităti

Levofloxacină Actavis solutie perfuzabilă nu trebuie amestecată cu heparină sau solutii alcaline (de exemplu, bicarbonat de sodiu).

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu exceptia celor mentionate la pct. 6.6.

6.3     Perioada de valabilitate

Perioada de valabilitate în ambalaj original: Perioada de valabilitate după îndepărtarea ambalajului secundar:

Perioada de valabilitate după perforarea dopului din cauciuc:

După prima deschidere: Din punct de vedere microbiologic, dacă nu se specifică că modul de deschidere nu permite contaminarea microbiană, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, durata si conditiile de păstrare în uz reprezintă responsabilitatea utilizatorului.

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Flacon din sticlă transparentă tip I a 50 ml, sigilat cu dop din cauciuc bromobutilic si capsă din aluminiu. Fiecare flacon contine 50 ml solutie perfuzabilă. Mărimile de ambalaj disponibile sunt 1, 5 si 20 de flacoane.

Flacon din sticlă transparentă tip I a 100 ml, sigilat cu dop din cauciuc bromobutilic si capsă din aluminiu. Fiecare flacon contine 100 ml solutie perfuzabilă. Mărimile de ambalaj disponibile sunt 1, 5 si 20 de flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare

Numai pentru o singură utilizare. Orice solutie neutilizată se aruncă.

Înainte de administrare, medicamentul trebuie inspectat vizual pentru observarea eventualelor particule sau modificări de culoare. Trebuie utilizate numai solutiile limpezi, de culoare galbenă-verzui, practic lipsite de particule.

Levofloxacină Actavis solutie perfuzabilă trebuie utilizat imediat după perforarea dopului din cauciuc (în decurs de 3 ore), pentru a preveni orice contaminare bacteriană. În timpul perfuzării, nu este necesară protejarea de lumină.

Acest medicament poate fi administrat singur sau cu una din următoarele solutii:

-solutie de clorură de sodiu 0,9%;

-solutie de glucoză 5%;

-solutie de glucoză-Ringer 2,5%;

-solutii combinate pentru nutritie parenterală (aminoacizi, hidrocarbonati, electroliti).

Compatibilitatea chimică si fizică a Levofloxacină Actavis solutie perfuzabilă cu solutiile mentionate mai sus a fost demonstrată pentru 4 ore la temperatura camerei.

36 luni

3 zile (în conditii de iluminat artificial). vezi pct. 6.6

Vezi pct. 6.2 pentru incompatibilităti.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Actavis Group PTC ehf.

Reykjavíkurvegi 76-78, 220 Hafnarfjörður,

Islanda

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2726/2010/01-02-03-04-05-06

9.       DATAPRIMEI AUTORIZĂRI SAUAREÎNNOIRIIAUTORIZATIEI

Autorizare – August 2010

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2012

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
PNEUMONIA BACTERIANA - Generalitati, Simptome, Diagnostic, Tratament În general, pneumonia poate fi definită ca o inflamaţie a parenchimului pulmonar de origine infecţioasă, care se caracterizează prin alveolită exudativă şi posibil infiltrat inflamator interstiţial, manifestată clinic prin condensare pulmonară şi sindrom infecţios toxic. Infecţia cu bacterii sau viruşuri...
Fundaţia RAA: Medicamentele pentru Tuberculoză multidrog-rezistentă vor ajunge la pacienţi Fundaţia Romanian Angel Appeal (RAA) a anunţat luni, prin intermediul unui comunicat de presă, că a primit medicamentele necesare tratamentului neîntrerupt al bolnavilor de Tuberculoză multidrog-rezistentă (TB-MDR) din România.