Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

NORTIVAN 40 mg
 
Denumire NORTIVAN 40 mg
Descriere Infarct miocardic recent
Insuficienţă cardiacă
Denumire comuna internationala VALSARTANUM
Actiune terapeutica ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 40mg
Ambalaj Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 28 compr. film.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC C09CA03
Firma - Tara producatoare GEDEON RICHTER POLSKA Sp. z o.o. - POLONIA
Autorizatie de punere pe piata GEDEON RICHTER ROMANIA S.A. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre NORTIVAN 40 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> Elena (vizitator) : Pot achizitiona Nortivan in Romania?
>> Dr. Petre : Nu stiu sa va spun daca exista in farmacii, teoretic ar trebui sa fie. Daca nu il gasiti puteti contacta...
Prospect si alte informatii despre NORTIVAN 40 mg, comprimate filmate       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

NORTIVAN 40 mg, comprimate filmate

2. COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Un comprimat filmat contine valsartan 40 mg

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

NORTIVAN 40 mg, comprimate filmate:

Cafenii, rotunde, biconvexe, gravate cu „C73” pe o fată si prevăzute cu o linie mediană pe cealaltă fată. Comprimatul poate fi divizat în două părti egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Infarct miocardic recent

Tratamentul pacientilor stabili din punct de vedere clinic, cu insuficientă cardiacă simptomatică sau disfunctie sistolică ventriculară stângă asimptomatică după un infarct miocardic recent (12 ore-10 zile) (vezi pct. 4.4 si 5.1).

Insuficientă cardiacă

Tratamentul simptomatic al insuficientei cardiace când nu pot fi utilizati inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), sau ca tratament adjuvant pentru inhibitorii ECA când nu pot fi utilizate beta-blocante (vezi pct. 4.4 si 5.1).

4.2 Doze si mod de administrare

Doze

Infarct miocardic recent

La pacientii stabili din punct de vedere clinic, tratamentul poate fi initiat, cel mai devreme, la 12 ore după producerea infarctului miocardic. După administrarea unei doze initiale de 20 mg de două ori pe zi, tratamentul cu valsartan trebuie ajustat prin crestere treptată până la 40 mg, 80 mg si 160 mg de două ori pe zi, în cursul următoarelor câteva săptămâni. Doza initială este obtinută utilizând comprimatele divizibile de 40 mg.

Doza tintă maximă este de 160 mg, de două ori pe zi. In general, se recomandă ca pacientii să ajungă la doza de 80 mg de două ori pe zi la două săptămâni de la începerea tratamentului, iar doza tintă maximă, de 160 mg de două ori pe zi, să fie atinsă după trei luni, în functie de tolerabilitatea pacientului. Daca apare hipotensiunea arterială simptomatică sau disfunctia renală, trebuie avută în vedere o reducere a dozei.

Valsartanul poate fi utilizat la pacientii tratati cu alte medicamente utilizate în tratamentul post-infarct miocardic, de exemplu trombolitice, acid acetilsalicilic, beta-blocante, statine si diuretice. Nu este recomandată asocierea cu inhibitorii ECA (vezi pct. 4.4 si 5.1).

Evaluarea pacientilor post-infarct miocardic trebuie întotdeauna să includă evaluarea functiei renale.

Insuficientă cardiacă

Doza initială de NORTIVAN recomandată este de 40 mg, de două ori pe zi. Cresterea dozei la 80 mg si 160 mg de două ori pe zi, trebuie făcută treptat, la intervale de cel putin două săptămâni, până la administrarea celei mai mari doze tolerate de către pacient. Trebuie avută în vedere reducerea dozelor diureticelor administrate concomitent. Doza zilnică maximă administrată în cadrul studiilor clinice este de 320 mg, administrată fractionat.

Va1sartan poate fi administrat în asociere cu alte medicamente pentru insuficienta cardiacă. Cu toate acestea, administrarea concomitentă a valsartanului cu un inhibitor ECA si un beta blocant nu este

recomandată (vezi pct. 4.4 si 5.1).

Evaluarea pacientilor cu insuficientă cardiacă trebuie să includă întotdeauna si evaluarea functiei renale.

Mod de administrare

NORTIVAN poate fi administrat independent fată de orarul meselor si trebuie administrat cu apă.

Informatii suplimentare privind categoriile speciale de pacienti

Vârstnici

Nu este necesară o ajustare a dozei la pacientii vârstnici.

Insuficienta renală

Nu este necesară o ajustare a dozei la pacientii cu un clearance al creatininei >10 ml/min (vezi pct. 4.4 si 5.2).

Insuficienta hepatică

La pacientii cu insuficientă hepatică usoară până la moderată, fără colestază, doza de valsartan nu trebuie să depăsească 80 mg. NORTIVAN este contraindicat la pacientii cu insuficientă hepatică severă si la pacientii cu colestază (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.2).

Copii si adolescenti

NORTIVAN nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea.

4.3 Contraindicatii

- Hipersensibilitate la substanta activă sau la oricare dintre excipienti.

- Insuficientă hepatică severă, ciroză biliară si colestază.

- Al doilea si al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 si 4.6).

4.4 Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Hiperkaliemie

Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu suplimentele de potasiu, diureticele care retin potasiu, substituente minerale pentru regim hiposodat care contin potasiu sau alte medicamente care pot creste potasemia (heparină, etc.). Potasemia terbuie monitorizată dacă se consideră necesar.

Pacientii cu depletie sodică si/sau de volum

La pacientii cu depletie severă sodică si/sau de volum, precum aceia tratati cu doze crescute de diuretice, in cazuri rare poate apare hipotensiune arterială simptomatică după initierea tratamentului cu NORTIVAN. Depletia sodică si/sau de volum trebuie corectată înaintea începerii tratamentului cu NORTIVAN, de exemplu prin reducerea dozei de diuretic.

Stenoza arterei renale

Nu a fost stabilită siguranta utilizării NORTIVAN la pacientii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză pe rinichi unic.

Administrarea pe termen scurt de NORTIVAN la doisprezece pacienti cu hipertensiune arterială secundară renovasculară datorată stenozei unilaterale de arteră renală nu a indus nici o modificare semnificativă în ceea ce priveste hemodinamica renală, creatinina serică sau azotul ureic din sânge

(BUN). Cu toate acestea, deoarece alte medicamente care interferă cu sistemul renină-angiotensină pot creste ureea sanguină si creatinina plasmatică la pacienti cu stenoză unilaterală de arteră renală, se recomandă monitorizarea functiei renale pe durata tratamentului cu valsartan.

Transplantul renal

Până în prezent nu există experientă privind utilizarea în conditii de sigurantă a NORTIVAN la pacientii care au efectuat recent transplant renal.

Hiperaldosteronismul primar

Pacientii cu hiperaldosteronism primar nu trebuie tratati cu NORTIVAN deoarece sistemul renină-angiotensină al acestora nu este activat.

Stenoza valvei aortice si mitrale, cardiomiopatia hipertrofică obstructivă

La fel ca în cazul tuturor celorlalte vasodilatatoare, este indicată o atitudine deosebit de precaută la pacientii care suferă de stenoză aortică sau mitrală ori de cardiomiopatie hipertrofică obstructivă (CMHO).

Insuficienta renală

Nu este necesară o ajustare a dozei la pacientii cu un clearance al creatininei >10 ml/min. În prezent, nu există experientă privind utilizarea în conditii de sigurantă la pacientii cu un clearance al creatininei <10 ml/min si la cei dializati, prin urmare valsartan trebuie utilizat cu precautie la acesti pacienti (vezi pct. 4.2 si 5.2).

Insuficienta hepatică

La pacientii cu insuficientă hepatică usoară până la moderată, fără colestază, NORTIVAN trebuie utilizat cu precautie (vezi pct. 4.2 si 5.2).

Sarcina

Nu trebuie initiat tratamentul cu antagonisti ai receptorilor de angiotensină II (ARAII) în timpul sarcinii. Cu exceptia cazurilor în care continuarea tratamentului cu ARAII este considerată esentială, pacientele care intentionează să rămână gravide trebuie să treacă la un tratament anti-hipertensiv alternativ cu medicamente care au un profil de sigurantă cunoscut pentru utilizarea în sarcină. Când este diagnosticată prezenta sarcinii trebuie să fie imediat oprit tratamentul cu ARAII si, dacă este cazul, să fie instituit un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Infarctul miocardic recent

Asocierea de captopril si valsartan nu a demonstrat niciun beneficiu clinic suplimentar, în schimb riscul aparitiei reactiilor adverse a fost crescut comparativ cu tratamentul cu medicamentele respective (vezi pct. 4.2 si 5.1). Prin urmare, nu este recomandată asocierea dintre valsartan si un inhibitor ECA. Initierea tratamentului la pacientii post-infarct miocardic trebuie făcută cu prudentă. Evaluarea pacientilor post-infarct miocardic trebuie întotdeauna să includă evaluarea functiei renale (vezi pct.4 4.2).

Utilizarea NORTIVAN la pacientii post-infarct miocardic conduce frecvent la o anumită scădere a tensiunii arteriale, dar întreruperea tratamentului datorită hipotensiunii arteriale simptomatice persistente nu este, de regulă, necesară dacă sunt urmate recomandările privind dozajul (vezi pct. 4.2).

Insuficienta cardiacă

La pacientii cu insuficientă cardiacă, tripla asociere a unui inhibitor ECA, unui beta-blocant si NORTIVAN nu a demonstrat nici un beneficiu clinic (vezi pct. 5.1). Această asociere pare să crească riscul de reactii adverse, fiind astfel nerecomandată.

Initierea tratamentului la pacientii cu insuficientă cardiacă trebuie făcută cu prudentă. Evaluarea pacientilor cu insuficientă cardiacă trebuie întotdeauna să includă evaluarea functiei renale (vezi pct. 4.2).

Utilizarea NORTIVAN la pacientii cu insuficientă cardiacă conduce frecvent la o anumită scădere a tensiunii arteriale, dar întreruperea tratamentului datorită hipotensiunii arteriale simptomatice persistente nu este, de regulă, necesară dacă sunt urmate recomandările privind dozajul (vezi pct. 4.2).

La pacientii a căror functie renală poate depinde de activitatea sistemului renină-angiotensină (de exemplu pacienti cu insuficientă cardiacă congestivă severă), tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei a fost asociat cu oligurie si/sau azotemie progresivă si, în cazuri rare, cu insuficientă renală acută si/sau deces. Deoarece valsartanul este un antagonist al angiotensinei II, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea NORTIVAN să fie asociată cu deteriorarea functiei renale.

4.5 Interactiuni cu alte produse medicinale sau alte forme de interactiune

Utilizare concomitentă nerecomandată

Litiul

Au fost raportate cresteri reversibile ale concentratiilor plasmatice de litiu si toxicitătii acestuia în timpul administrării concomitente de inhibitori ECA. Datorită lipsei de experientă privind utilizarea concomitentă a valsartanului si litiului, această asociere nu este recomandată. Dacă utilizarea acestei asocieri este necesară, se recomandă monitorizarea atentă a valorilor litiului seric.

Diureticele care retin potasiu, suplimentele de potasiu, substituentele minerale pentru regim hiposodat si alte substante care pot creste potasemia.

Dacă se consideră necesară asocierea cu valsartan a unui medicament care afectează potasemia, se recomandă monitorizarea concentratiilor plasmatice de potasiu.

Utilizarea concomitentă necesită precautie

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), incluzând inhibitori selectivi COX-2, acid acetilsalicilic >3 g/zi si AINS neselectivi

Atunci când antagonistii angiotensinei II sunt administrati concomitent cu AINS, poate apărea atenuarea efectului antihipertensiv. În plus, folosirea concomitentă a antagonistilor angiotensinei II cu AINS pot duce la cresterea riscului de degradare a functiei renale si la cresterea potasemiei. De aceea, la începutul tratamentului se recomandă monitorizarea functiei renale precum si hidratarea corespunzătoare a pacientului.

Alte reactii

În cadrul studiilor de interactiune medicamentoasă cu valsartan, nu au fost constatate interactiuni cu semnificatie clinică între valsartan sau oricare dintre următoarele medicamente: cimetidină, warfarină, furosemid, digoxină, atenolol, indometacin, hidroclorotiazidă, amlodipină, glibenclamidă.

4.6 Sarcina si alăptarea

Sarcina

Nu se recomandă utilizarea antagonistilor receptorilor de angiotensină II (ARAII) în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea ARAII în al doilea si al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Datele epidemiologice privind riscul de teratogenitate în urma expunerii la inhibitorii ECA în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea, nu poate fi exclusă o crestere usoară a gradului de risc. Desi nu există date epidemiologice provenite din studii controlate privind riscul indus de utilizarea ARAII, pot exista riscuri similare în cazul acestei clase de medicamente. Cu exceptia cazurilor în care continuarea tratamentului cu ARAII este considerată esentială, pacientele care intentionează să rămână gravide trebuie să treacă la un tratament antihipertensiv alternativ, cu medicamente care au un profil de sigurantă cunoscut pentru utilizarea în sarcină. Când este diagnosticată prezenta sarcinii trebuie să fie imediat oprit tratamentul cu ARAII si, dacă este cazul, să fie instituit un tratament alternativ.

Se cunoaste că expunerea la tratamentul cu ARAII în timpul celui de-al doilea si al treilea trimestru de sarcină induce toxicitate fetală la om (diminuarea functiei renale, oligohidramnios, întârzierea osificării craniene) si toxicitate neonatală (insuficientă renală, hipotensiune arterială, hiperkalemie); vezi si pct. 5.3, „Date preclinice de sigurantă”.

În cazul în care expunerea la ARAII a avut loc începând cu cel de-al doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea ecografică a functiei renale si a craniului.

Sugarii ai căror mame au luat ARAII trebuie observati atent din punct de vedere al aparitiei hipotensiunii arteriale (vezi si pct. 4.3 si 4.4).

Alăptarea

Întrucât nu sunt disponibile informatii privind utilizarea valsartanului în timpul alăptării, nu se recomandă utilizarea NORTIVAN, fiind preferabil un alt tratament, cu un profil de sigurantă mai bine stabilit în ceea ce priveste alăptarea, în special dacă este vorba de alăptarea unui nou-născut sau a unui sugar născut prematur.

4.7 Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În cazul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, trebuie avut în vedere că pot apărea, ocazional, stări de vertij sau epuizare.

4.8 Reactii adverse

În studiile clinice controlate la pacientii cu hipertensiune arterială, incidenta globală a reactiilor adverse (RA) a fost comparabilă cu cea pentru placebo si este compatibilă cu profilul farmacologic al valsartanului. Incidenta RA nu a părut să fie asociată cu doza sau durata tratamentului si, de asemenea, nu a demonstrat nici o legătură cu sexul, vârsta sau rasa.

RA raportate în cadrul studiilor clinice, experientei ulterioare punerii pe piată si rezultatelor testelor de laborator sunt prezentate mai jos, conform clasificării pe aparate, sisteme si organe.

Reactiile adverse sunt prezentate în ordinea frecventei, începând cu cele mai frecvente, după următoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1/10); mai putin frecvente (≥1/1.000, <1/100); rare (≥1/10.000, <1/1.000); foarte rare (<1/10.000), inclusiv raportările izolate. În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

În cazul tuturor RA raportate în cadrul experientei ulterioare punerii pe piată si rezultatelor testelor de laborator nu a fost posibilă atribuirea unei clase de frecventă si, prin urmare, acestea sunt mentionate„cu frecventă necunoscută”.

Hipertensiune arterială

Tulburări hematologice si limfatice

Cu frecventă necunoscută

Scăderea hemoglobinei, scăderea hematocritului, neutropenie, trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

Cu frecventă necunoscută

Hipersensibilitate, inclusiv boala serului

Tulburări acustice si vestibulare

 

Mai putin frecvente

Vertij

Tulburări vasculare

 

Cu frecventă necunoscută

Vasculită

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

 

Mai putin frecvente

Tuse

Tulburări gastrointestinale

 

Mai putin frecvente

Durere abdominală

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Cu frecventă necunoscută

Angioedem, eruptie cutanată tranzitorie, prurit

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Cu frecventă necunoscută

Mialgie

Tulburări renale si ale căilor urinare

Cu frecventă necunoscută

Disfunctie renală si insuficientă renală

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Mai putin frecvente

Oboseală

Investigatii

Cu frecventă necunoscută

Scăderea hemoglobinei, a hematocritului, Cresterea potasemiei, Cresterea valorilor testelor privind functia hepatică, Cresterea bilirubinemieisi a creatininemiei

Profilul de sigurantă constatat în cadrul studiilor clinice controlate la pacientii post-infarct miocardic si/sau cu insuficientă cardiacă este diferit fată de profilul de sigurantă general observat la pacientii hipertensivi. Acest lucru poate avea legătură cu patologia de bază a pacientilor. RA care au apărut la pacientii post-infarct miocardic si/sau cu insuficientă cardiacă sunt prezentate mai jos:

■ Post-infarct miocardic si/sau insuficientă cardiacă

Tulburări hematologice si limfatice

Cu frecventă necunoscută

Trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

Cu frecventă necunoscută

Hipersensibilitate, inclusiv boala serului

Tulburări metabolice si de nutritie

Mai putin frecvente

Hiperkaliemie

Cu frecventă necunoscută

Cresterea potasemiei

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente

Ameteli, ameteli posturale

Mai putin frecvente

Sincopă, cefalee

Tulburări acustice si vestibulare

Mai putin frecvente

Vertij

Tulburări cardiace

Mai putin frecvente

Insuficientă cardiacă

Tulburări vasculare

Frecvente

Hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică

Cu frecventă necunoscută

Vasculită

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Mai putin frecvente

Tuse

Tulburări gastrointestinale

 

Mai putin frecvente

Greată, diaree

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai putin frecvente

Angioedem

Cu frecventă necunoscută

Eruptie cutanată tranzitorie, prurit

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

 

Cu frecventă necunoscută

Mialgie

Tulburări renale si ale căilor urinare

Frecvente

Disfunctie renală si insuficientă renală

Mai putin frecvente

Insuficientă renală acută

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Mai putin frecvente

Astenie, oboseală

Investigatii

 

Mai putin frecvente

Cresterea creatininemiei

Cu frecventă necunoscută

Cresterea potasemiei, Cresterea valorilor testelor privind functia hepatică, Cresterea ureei sanguine

4.9 Supradozaj

Simptome

Supradozajul cu NORTIVAN poate genera o hipotensiune arterială severă, care poate conduce la alterarea stării de constientă, colaps circulator si/sau soc.

Tratament

Măsurile terapeutice depind de intervalul de timp scurs de la ingerare si de tipul si severitatea simptomelor, de primă importantă fiind stabilizarea parametrilor circulatorii.

Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie asezat în pozitie supină si trebuie efectuată corectia volemică necesară.

Eliminarea valsartanului prin hemodializă este improbabilă.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antagonisti de angiotensină II, codul ATC: C09CA03

Valsartanul este un antagonist activ prin administrare orală, puternic si specific al receptorilor angiotensinei II (Ang II). El actionează selectiv asupra subtipului de receptori AT , care determină efectele cunoscute ale angiotensinei II. Concentratiile plasmatice crescute de Ang II, după blocarea receptorilor AT de către valsartan, pot stimula receptorii AT neblocati, ceea ce pare să contrabalanseze efectul receptorilor AT . Valsartanul nu prezintă nici o activitate de tip agonist partial asupra receptorilor AT si are o afinitate mult mai mare (de aproximativ 20.000 de ori) pentru receptorii AT decât pentru receptorii AT . Conform datelor cunoscute, valsartanul nu se leagă de si nu blochează receptorii altor hormoni sau canalele ionice cunoscute ca având rol important în reglarea cardiovasculară.

Valsartanul nu inhibă ECA (cunoscută si sub numele de kininază II), care converteste Ang I la Ang II si degradează bradikinina. Întrucât nu există niciun efect asupra ECA si nici o potentare a bradikininei sau substantei P, este improbabil ca antagonistii angiotensinei II să fie asociati cu tusea. În studiile clinice în care valsartanul a fost comparat cu un inhibitor ECA, incidenta tusei neproductive a fost semnificativ mai mică (p < 0,05) la pacientii tratati cu valsartan decât la cei tratati cu un inhibitor ECA (2,6% fată de 7,9%). Într-un studiu clinic efectuat la pacienti cu antecedente de tuse neproductivă în timpul tratamentului cu un inhibitor ECA, 19,5% dintre pacientii tratati cu valsartan si 19,0% dintre cei tratati un diuretic tiazidic au prezentat tuse, comparativ cu 68,5% dintre pacientii tratati cu un inhibitor ECA (p <0,05).

Infarct miocardic recent

Studiul VALsartan In Acute myocardial iNfarcTion (VALIANT) a fost un studiu randomizat, controlat, multinational, dublu orb în care au fost înrolati 14 703 de pacienti cu infarct miocardic acut si cu semne, simptome sau elemente radiologice de insuficientă cardiacă congestivă si/sau dovezi de disfunctie sistolică a ventriculului stâng (reprezentate de fractie de ejectie ≤40% determinată prin ventriculografie cu radionuclid sau FE ≤35% determinată prin ecocardiografie sau angiografie de contrast ventriculară). Pacientii au fost randomizati, în intervalul dintre 12 ore până la 10 zile de la instalarea simptomelor de infarct miocardic, în grupuri cărora li s-a administrat valsartan, captopril sau ambele. Durata medie de tratament a fost de doi ani. Criteriul final principal de evaluare a fost perioada de timp până la deces indiferent de cauză.

Valsartanul a fost la fel de eficace ca si captoprilul în reducerea mortalitătii după infarctul miocardic, indiferent de cauză. Mortalitatea indiferent de cauză a fost similară în cazul administrării valsartanului (19,9%), captoprilului (19,5%) si asociatiei de valsartan si captopril (19,3%). Asocierea de valsartan si captopril nu a adus beneficii terapeutice suplimentare fată de administrarea captoprilului în monoterapie. Nu a existat diferentă între valsartan si captopril în ceea ce priveste mortalitatea indiferent de cauză, pe criterii de vârstă, sex, rasă, tratamente de fond sau patologie asociată. De asemenea, valsartanul a fost eficace în ceea ce priveste prelungirea perioadei de timp până la mortalitatea de cauză cardiovasculară si reducerea incidentei acesteia, reducerea spitalizării datorate insuficientei cardiace, recurentei infarctului miocardic, resuscitării în stop cardiac si accidentului vascular cerebral non-letal (criteriu final secundar compus). Profilul de sigurantă al valsartanului a fost concordant cu evolutia clinică a pacientilor tratati în conditii de post-infarct miocardic. În ceea ce priveste functia renală, a fost observată dublarea valorii creatininei serice la 4,2% dintre pacientii tratati cu valsartan, la 4,8% dintre cei tratati cu valsartan plus captopril si la 3,4% dintre cei tratati cu captopril. Întreruperea tratmentului ca urmare a diferitelor tipuri de disfunctie renală a intervenit la 1,1% dintre pacientii tratati cu valsartan, la 1,3% dintre cei tratati cu valsartan plus captopril si la 0,8% dintre cei tratati cu captopril. Evaluarea pacientilor post-infarct miocardic trebuie să includă o evaluare a functiei renale.

Nu au existat diferente în ceea ce priveste mortalitatea indiferent de cauză ori mortalitatea sau morbiditatea cardiovasculară atunci când au fost administrate betablocante concomitent cu asocierea valsartan plus captopril, cu valsartan în monoterapie sau cu captopril în monoterapie. Indiferent de tratamentul medicamentos studiat, mortalitatea a fost mai mică la grupul de pacienti căruia i s-a administrat betablocantul, ceea ce sugerează că beneficiul terapeutic cunoscut al betablocantelor la această populatie s-a mentinut în cadrul acestui studiu clinic.

Insuficientă cardiacă

Val-HeFT a fost un studiu clinic randomizat, controlat, multinational care a comparat efectul valsartanului cu cel al placebo în ceea ce priveste morbiditatea si mortalitatea la 5 010 pacienti cu insuficientă cardiacă de clasele II (62%), III (36%) si IV (2%) NYHA, ce urmau tratament conventional, cu o valoare a fractiei de ejectie a ventriculului stâng (FEVS) <40% si diametru diastolic intern al ventriculului stâng (DDIVS) >2,9 cm/m . Tratamentul de bază a inclus inhibitori ECA (93%) diuretice (86%), digoxină (67%) si betablocante (36%). Durata medie de urmărire în cadrul studiului a fost de aproape doi ani. Valoarea medie a dozei zilnice de NORTIVAN în studiul clinic Val-HeFT a fost de 254 mg. Studiul a avut două criterii finale principale de evaluare: mortalitatea indiferent de cauză (perioada de timp până la deces) si criteriul compus reprezentat de mortalitate plus morbiditatea prin insuficientă cardiacă (perioada până la primul eveniment morbid) definită ca deces, moarte subită cu resuscitare, spitalizare datorată insuficientei cardiace sau administrarea intravenoasă de medicamente inotrope sau vasodilatatoare timp de patru ore sau mai mult, fără spitalizare. Mortalitatea indiferent de cauză a fost similară (p=NS) în cazul administrării valsartanului (19,7%) si placebo (19,4%). Beneficiul principal a fost reprezentat de o reducere cu 27,5% (IÎ 95%: între 17 si 37%) a riscului privind timpul până la prima spitalizare datorată insuficientei cardiace (13,9% fată de 18,5%). Rezultatele par să fie în favoarea placebo (criteriul compus de mortalitate si morbiditate a fost de 21,9% pentru placebo fată de 25,4% pentru valsartan) pentru acei pacienti cărora li s-a administrat tripla asociere dintre un inhibitor ECA, un betablocant si valsartan.

Cele mai mari beneficii din punct de vedere al morbiditătii au fost înregistrate într-un subgrup de pacienti la care nu s-a administrat un inhibitor ECA (n=366). În acest subgrup, mortalitatea indiferent de cauză a fost semnificativ redusă în cazul valsartanului fată de placebo, cu 33% (IÎ 95%: între –6% si 58%) (17,3% pentru valsartan fată de 27,1% pentru placebo) iar riscul compus reprezentat de mortalitate si morbiditate a fost redus semnificativ, cu 44% (24,9% pentru valsartan fată de 42,5% pentru placebo).

La pacientii tratati cu un inhibitor ECA fără betablocant, mortalitatea indiferent de cauză a fost similară (p=NS) în cazul administrării valsartanului (21,8%) si placebo (22,5%). Riscul compus reprezentat de mortalitate si morbiditate a fost redus semnificativ, cu 18,3% (IÎ 95%: între 8% si 28%), pentru valsartan comparativ cu placebo (31,0% fată de 36,3%).

În populatia totală a studiului Vat-HeFT, pacientii tratati cu valsartan au prezentat o ameliorare semnificativă a clasei NYHA, precum si a semnelor si simptomelor insuficientei cardiace, ce includ dispnee, oboseală, edeme si raluri, comparativ cu placebo. Pacientii tratati cu valsartan au avut o calitate mai bună a vietii, demonstrată prin modificarea scorului Minnesota Living with Heart Failure Quality of Life, de la momentul initial al studiului până la închierea acestuia, comparativ cu placebo. Fractia de ejectie a crescut semnificativ iar DDIVS s-a redus semnificativ, de la momentul initial al studiului până la ,închierea acestuia la pacientii tratati cu valsartan fată de cei tratati cu placebo.

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie:

După administrarea pe cale orală a valsartanului în monoterapie, concentratiile plasmatice maxime de valsartan sunt atinse în 2 – 4 ore. Biodisponibilitatea medie absolută este de 23%. Administrarea împreună cu alimentele scade expunerea la valsartan (determinată prin ASC) cu aproximativ 40% si concentratia plasmatică maximă (Cmax ) cu aproximativ 50%, desi după aproximativ 8 ore de la administrarea dozei concentratiile plasmatice ale valsartanului sunt similare pentru grupul cu administrare în conditii de repaus alimentar si pentru cel cu administrare împreună cu alimente. Totusi, această scădere a ASC nu este însotită de reducerea semnificativă clinic a efectului terapeutic si, prin urmare, administrarea valsartanului poate să se facă însotită sau nu de alimente.

Distributie:

La starea de echilibru, volumul de distributie al valsartanului după administrarea intravenoasă este de aproximativ 17 litri, indicând faptul că acesta nu se distribuie la nivel tisular într-o proportie importantă. Valsartanul se leagă în proportie mare de proteinele plasmatice (94-97%), îndeosebi de albumina plasmatică.

Biotransformarea:

Biotransformarea valsartanului nu se face într-o proportie mare, întrucât numai aproximativ 20% din doză este recuperată sub formă de metaboliti. Au fost identificate în plasmă concentratii scăzute ale unui metabolit hidroxilat (mai putin de 10% din ASC pentru valsartan). Acest metabolit este inactiv din punct de vedere farmacologic.

Excretia:

Valsartanul se caracterizează printr-o cinetică multiexponentială a metabolizării (t <1 oră si t de aproximativ 9 ore). Valsartanul este eliminat în principal prin excretie biliară în fecale (aproximativ 83% din doză) si pe cale renală, în urină (aproximativ 13% din doză), în cea mai mare parte sub formă nemodificată. În urma administrării intravenoase, clearance-ul plasmatic al valsartanului este de aproximativ 2 l/oră, iar clearance-ul său renal este de 0,62 l/oră (aproximativ 30% din clearance-ul total). Timpul de înjumătătire al valsartanului este de 6 ore.

La pacientii cu insuficientă cardiacă:

La pacientii cu insuficientă cardiacă, timpul mediu până la atingerea concentratiilor plasmatice maxime si timpul de înjumătătire prin eliminare ale valsartanului sunt similare cu cele observate la voluntarii sănătosi. Valorile ASC si Cmaxale valsartanului cresc aproape proportional cu cresterea dozei în intervalul clinic de dozaj (între 40 si 160 mg de 2 ori pe zi). Media factorului de acumulare este de aproximativ 1,7. Clearance-ul aparent al valsartanului după administrarea orală este de aproximativ 4, l/oră. În cazul pacientilor cu insuficientă cardiacă vârsta nu influentează clearance-ul aparent.

Grupe speciale de pacienti

Vârstnici

La unii subiecti vârstnici s-au observat expuneri sistemice la valsartan întrucâtva mai mari decât la subiectii tineri; totusi, acest lucru nu a părut să aibă o semnificatie clinică.

Insuficienta renală

După cum era de asteptat pentru un medicament în cazul căruia clearance-ul renal reprezintă numai 30% din clearance-ul plasmatic total, nu s-a constatat nici o corelatie între functia renală si expunerea sistemică la valsartan. De aceea, nu este necesară o ajustare a dozei la pacientii cu insuficientă renală (clearance-ul creatininei >10 ml/min.). În prezent, nu există experientă privind utilizarea în conditii de sigurantă la pacientii cu un clearance al creatininei <10 ml/min si la cei dializati, prin urmare valsartan trebuie utilizat cu precautie la acesti pacienti (vezi pct. 4.2 si 4.4). Valsartanul se leagă în proportie mare de proteinele plasmatice si este putin probabil să fie eliminat prin dializă.

Insuficienta hepatică

Aproximativ 70% din doza absorbită este eliminată prin bilă, în principal în formă nemodificată. Valsartanul nu suferă nici o biotransformare notabilă. La pacientii cu insuficientă hepatică usoară până la moderată s-a constatat o dublare a expunerii (ASC), comparativ cu subiectii sănătosi. Cu toate acestea, nu a fost observată nici o corelatie între concentratiile plasmatice de valsartan si gradul disfunctiei hepatice. NORTIVAN nu a fost studiat la pacientii cu disfunctie hepatică severă (vezi pct. 4.2, 4.3 si 4.4).

5.3 Date preclinice de sigurantă

Datele non-clinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea.

La sobolan, administrarea unor doze toxice pentru mamă (600 mg/kg si zi) în timpul ultimelor zile de gestatie si în timpul lactatiei, au condus la o rată mai mică de supravietuire, o crestere mai mică în greutate si o întârziere în dezvoltare (detasarea pavilionului urechii externe si deschiderea canalului auricular) la pui (vezi pct. 4.6).

Aceste doze administrate la sobolan (600 mg/kg si zi) sunt de aproximativ 18 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, calculată în mg/m (calculul ia în considerare o doză orală de 320 mg/zi si o greutate corporală de 60 kg).

În studiile non-clinice de sigurantă, dozele mari de valsartan (între 200 si 600 mg/kg de greutate corporală) au provocat la sobolani o scădere a parametrilor eritrocitari (numărul de eritrocite, hemoglobina, hematocritul) si dovezi de modificare a hemodinamicii renale (crestere moderată a ureei plasmatice, hiperplazie tubulară renală si bazofilie la masculi). Aceste doze administrate la sobolan (între 200 si 600 mg/kg si zi) sunt de aproximativ 6 până la 18 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, calculată în mg/m (calculul ia în considerare o doză orală de 320 mg/zi si o greutate corporală de 60 kg).

La marmote, la doze similare, modificările au fost similare, dar mai severe, în special la nivel renal, unde modificările au condus la nefropatie însotită de cresterea ureei si a creatininei.

De asemenea, la ambele specii a fost observată hipertrofia celulelor renale juxtaglomerulare. Toate modificările au fost considerate a fi consecinta actiunii farmacologice a valsartanului, care produce hipotensiune arterială prelungită, mai ales la marmote. La dozele terapeutice de valsartan la om, hipertrofia celulelor juxtaglomerulare renale nu pare a avea nici o relevantă.

Nu s-a dovedit potentialul mutagen, clastogen sau carcinogen.

6. PARTICULARITĂTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Nucleu:

Celuloză microcristalină (tip 102)

Crospovidonă (tip A)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Film:

NORTIVAN 40 mg comprimate filmate):

Hipromeloză

Dioxid de titan (E171)

Macrogol 400

Oxid galben de fer (E172)

Talc

Oxid rosu de fer (E172)

Oxid negru de fer (E172)

6.2 Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3 Perioadă de valabilitate

3 ani.

6.4 Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

6.5 Natura si continutul ambalajului

Blistere din OPA/Al/PVC//Al în cutii din carton, continând 14, 28, 30, 56, 98 de comprimate filmate, însotite de prospect.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Nu este cazul.

7. DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE DE PUNERE PE PIATĂ

Gedeon Richter România S.A.

99-105, Cuza Vodă Street, 540306 Târgu-Mures

România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2732/2010/01-05

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare - Iulie 2010

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iunie 2010

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Mureş: Mortalitatea din infarct miocardic acut în România, aproape dublă faţă de restul Europei Preşedintele Societăţii Române de Cardiologie (SRC), prof. univ. dr. Dan Deleanu, prezent la cea de-a noua Conferinţă Internaţională de Cardiologie de la Târgu Mureş, a declarat joi că în România mortalitatea cauzată de infarct miocardic acut este aproape dublă faţă de alte state europene, adică de 13%...
Vinereanu (MS): Aproximativ 60% dintre pacienţii cu infarct miocardic acut beneficiază de angioplastie Preşedintele Comisiei de cardiologie a Ministerului Sănătăţii, Dragoş Vinereanu, a declarat marţi, în cadrul unei conferinţe de presă, că aproximativ 60% dintre pacienţii cu infarct miocardic acut beneficiază de proceduri de angioplastie, faţă de 6% în 2010 când a început Programul de tratament intervenţional...
Brăila: A scăzut vârsta pacienţilor cu infarct miocardic şi accident vascular Vârsta pacienţilor cu infarct miocardic şi accident vascular a scăzut, în ultima vreme, la nivelul judeţului Brăila, după cum a declarat vineri, în conferinţă de presă, managerul Serviciului de Ambulanţă Judeţean (SAJ) Brăila, dr. Viorica Uscatu.
Dr. Benedek Imre: În zona noastră, mortalitatea prin infarct miocardic s-a redus de la 23% la 6,7% Şeful Secţiei de Cardiologie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Târgu Mureş, profesor doctor Benedek Imre, a declarat presei miercuri, la deschiderea celei de-a XII-a Conferinţe de Cardiologie care se desfăşoară la Târgu Mureş, că în zona sa de acoperire - Mureş Covasna, Harghita, Bistriţa...
Cluj: Elevul care a murit după "Balul îndrăgostiţilor" a suferit un infarct miocardic, spun medicii legişti Medicii de la Institutul de Medicină Legală (IML) din Cluj-Napoca au concluzionat că elevul care a decedat sâmbăta trecută la "Balul îndrăgostiţilor" din oraşul Huedin a suferit un infarct miocardic.
Dolj: Femeia de 240 de kilograme a decedat din cauza unui infarct miocardic, susţin legiştii Femeia de 25 de ani, din comuna Drăghiceni, judeţul Olt, care cântărea 260 de kilograme, a murit din cauza unui infarct miocardic, pentru că plămânii erau prea mici în comparaţie cu greutatea corpului, au stabilit medicii legişti de la IML Craiova.