Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

RAMIPRIL/HIDROCLOROTIAZIDA ACTAVIS 5 mg/12,5 mg
 
Denumire RAMIPRIL/HIDROCLOROTIAZIDA ACTAVIS 5 mg/12,5 mg
Descriere Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Această combinatie în doză fixă este indicată la pacientii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat cu ramipril sau hidroclorotiazidă, în monoterapie.
Denumire comuna internationala COMBINATII (RAMIPRILUM+HYDROCHLOROTHIAZIDUM)
Actiune terapeutica COMBINATII DE INHIBITORI AI E.C.A. INHIBITORI AI E.C.A. SI DIURETICE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 5mg/12,5mg
Ambalaj Cutie cu blist. Al/Al x 28 compr.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC C09BA05
Firma - Tara producatoare ACTAVIS HF. - ISLANDA
Autorizatie de punere pe piata ACTAVIS GROUP PTC EHF. - ISLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre RAMIPRIL/HIDROCLOROTIAZIDA ACTAVIS 5 mg/12,5 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre RAMIPRIL/HIDROCLOROTIAZIDA ACTAVIS 5 mg/12,5 mg, comprimate       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 2770/2010/01-02-03-04-05-06-07-08                  Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg comprimate

2.      COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat contine ramipril 5 mg si hidroclorotiazidă 12,5 mg. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat.

Comprimate roz, oblongi, cu fete plane, cu linie mediană pe una dintre fete si pe muchii, marcate cu „R2”.

Comprimatele pot fi divizate în două părti egale.

4.      DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Tratamentul hipertensiunii arteriale.

Această combinatie în doză fixă este indicată la pacientii a căror tensiune arterială nu este controlată

adecvat cu ramipril sau hidroclorotiazidă, în monoterapie.

4.2     Doze si mod de administrare

Administrare orală.

Se recomandă ca Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg să fie luat o dată pe zi, la aceeasi oră din zi, de obicei dimineata. Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg poate fi luat înainte, în timpul sau după masă, deoarece consumul de alimente nu modifică biodisponibilitatea acestuia

(vezi pct. 5.2).

Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg trebuie înghitit cu lichid. Nu trebuie mestecat sau zdrobit.

Adulti

Doza trebuie individualizată în functie de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) si de controlul tensiunii arteriale. Administrarea acestei asocieri în doză fixă de ramipril si hidroclorotiazidă este, de obicei, recomandată după stabilirea treptată a dozei uneia dintre componentele individuale.

Tratamentul cu Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg trebuie început cu cea mai mică doză disponibilă. Dacă este necesar, doza poate fi crescută progresiv pentru a atinge valoarea tintă a tensiunii arteriale; doza maximă zilnică permisă este de 10 mg ramipril si 25 mg hidroclorotiazidă.

Grupe speciale de pacienti

Pacienti tratati cu diuretice:

Se recomandă precautie la pacientii tratati simultan cu diuretice, deoarece poate să apară hipotensiune arterială după initierea tratamentului. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de diuretic sau întreruperea tratamentului cu acesta înainte de începerea tratamentului cu Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg.

Pacienti cu insuficientă renală:

Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg este contraindicat în insuficienta renală severă, datorită prezentei hidroclorotiazidei în compozitia sa (clearance al creatininei < 30 ml/min) (vezi pct. 4.3).

Pacientii cu insuficientă renală pot necesita doze scăzute de Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg. Pacientii cu valori ale clearance-ului creatininei cuprinse între 30 si 60 ml/min trebuie să fie tratati numai cu cea mai mică asociere în doză fixă de ramipril si hidroclorotiazidă după administrarea de ramipril în monoterapie. Doza maximă permisă este de 5 mg ramipril si 25 mg hidroclorotiazidă pe zi.

Pacienti cu insuficientă hepatică

La pacientii cu insuficientă hepatică usoară până la moderată, tratamentul cu Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg trebuie initiat numai sub supraveghere medicală atentă si dozele maxime zilnice sunt de 2,5 mg ramipril si 12,5 mg hidroclorotiazidă. Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg este contraindicat în insuficienta hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Vârstnici

Dozele initiale trebuie să fie mai mici si ulterior stabilirea treptată a dozei trebuie să se facă mai lent, datorită riscului mai mare de aparitie a reactiilor adverse, în special la pacientii debilitati si cu vârste foarte înaintate.

Copii si adolescenti:

Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg nu este recomandat pentru utilizare la copii si adolescenti cu vârsta mai mică de 18 ani, datorită datelor insuficiente privind siguranta si eficacitatea.

4.3     Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activă sau la oricare alt inhibitor al ECA (enzima de conversie a angiotensinei), la hidroclorotiazidă, alte diuretice tiazidice, sulfonamide sau la oricare dintre excipientii medicamentului Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg (vezi pct. 6.1).

Antecedente de edem angioneurotic (ereditar, idiopatic sau edem angioneurotic anterior la inhibitori ai ECA sau la antagonisti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II))

Tratament extracorporeal ce presupune contactul sângelui cu suprafete încărcate negativ (vezi pct. 4.5)

Stenoză bilaterală semnificativă de arteră renală sau stenoză unilaterală de arteră renală pe rinichi unic functional

Trimestrele 2 si 3 de sarcină (vezi pct. 4.4 si pct. 4.6)

Alăptare (vezi pct. 4.6)

Afectare severă a functiei renale cu clearance al creatininei sub 30 ml/min la pacienti nedializati

Dezechilibre electrolitice semnificative clinic care se pot agrava în urma tratamentului cu

Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg (vezi pct. 4.4)

Afectare severă a functiei hepatice, encefalopatie hepatică.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Grupe speciale de pacienti

Pacienti cu risc deosebit de hipotensiune arterială

•     Pacienti cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron

Pacientii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron prezintă risc de scădere pronuntată acută a tensiunii arteriale si de deteriorare a functiei renale, ca rezultat al inhibării ECA, mai ales dacă un inhibitor al ECA sau un diuretic concomitent este utilizat pentru prima dată sau la prima crestere a dozei.

Trebuie anticipată activarea semnificativă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron si este necesară supraveghere medicală, inclusiv monitorizarea tensiunii arteriale, de exemplu la:

- pacienti cu hipertensiune arterială severă

- pacienti cu insuficientă cardiacă congestivă decompensată

- pacienti cu obstacol hemodinamic semnificativ la nivelul tractului de umplere sau de ejectie a ventriculul stâng (de exemplu stenoză a valvei aortice sau mitrale)

- pacienti cu stenoză unilaterală de arteră renală cu cel de-al doilea rinichi functional

- pacienti cu depletie de sare sau de volum, existentă sau pe care o pot dezvolta (inclusiv pacienti tratati cu diuretice)

- pacienti cu ciroză hepatică si/sau ascită

- pacienti supusi unei interventii chirurgicale majore sau sub anestezie cu medicamente care determină hipotensiune arterială.

În general, se recomandă corectarea deshidratării, hipovolemiei sau depletiei de sare înaintea initierii tratamentului (totusi, la pacientii cu insuficientă cardiacă, necesitatea acestor măsuri corective trebuie evaluată atent fată de riscul supraîncărcării volemice).

Interventii chirurgicale

Se recomandă ca, atunci când este posibil, tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a

angiotensinei, cum este ramiprilul, să fie întrerupt cu o zi înainte de interventia chirurgicală.

-Pacienti cu risc de ischemie cerebrală sau cardiacă în caz de hipotensiune arterială acută Faza initială a tratamentului necesită supraveghere medicală atentă.

•     Hiperaldosteronism primar

Asocierea ramipril + hidroclorotiazidă nu reprezintă un tratament de alegere pentru hiperaldosteronismul primar. Dacă asocierea ramipril + hidroclorotiazidă este utilizată la un pacient cu hiperaldosteronism primar, este necesară monitorizarea atentă a concentratiei plasmatice a potasiului.

•     Pacienti vârstnici Vezi pct. 4.2.

•     Pacienti cu afectiuni hepatice

Dezechilibrele electrolitice datorate tratamentului diuretic, inclusiv cu hidroclorotiazidă, pot determina encefalopatie hepatică la pacienti cu afectiuni hepatice.

Monitorizarea functiei renale

Functia renală trebuie evaluată înainte si în timpul tratamentului si dozele trebuie ajustate în special în primele săptămâni de tratament. În special, este necesară monitorizare atentă la pacientii cu insuficientă renală (vezi pct. 4.2). În acest caz, există riscul de deteriorare a functiei renale, în special la pacienti cu insuficientă cardiacă congestivă sau după transplant renal.

Insuficientă renală

La pacientii cu insuficientă renală, hidroclorotiazida poate precipita uremia. La pacientii cu deteriorare a functiei renale pot să apară efecte cumulative ale substantei active. Dacă insuficienta renală progresivă devine evidentă, indicată de cresterea azotului non-proteic, este necesară reevaluarea atentă a tratamentului, luând în considerare întreruperea tratamentului cu diuretic (vezi pct. 4.3).

Dezechilibre electrolitice

Similar tuturor pacientilor cărora li se administrează tratament diuretic, trebuie efectuată determinarea electrolitilor serici la intervale adecvate. Tiazidele, inclusiv hidroclorotiazida, pot determina dezechilibru electrolitic sau de volum (hipopotasemie, hiponatremie si alcaloză hipocloremică). Desi poate să apară hipopotasemie secundară utilizării diureticelor tiazidice, tratamentul simultan cu ramipril poate reduce hipopotasemia indusă de diuretic. Riscul de hipopotasemie este mai mare la pacientii cu ciroză hepatică, la pacientii cu diureză rapidă, la pacientii cărora li se administrează electroliti inadecvat si la pacientii cărora li se administrează tratament simultan cu glucocorticoizi sau ACTH (vezi pct. 4.5). Prima determinare a concentratiilor plasmatice ale potasiului trebuie efectuată în prima săptămână după începerea tratamentului. Dacă sunt determinate concentratii plasmatice scăzute ale potasiului, este necesară corectarea lor. Poate să apară hiponatremie de dilutie. Scăderea concentratiilor plasmatice ale sodiului poate fi initial asimptomatică si, de aceea, este esentială determinarea periodică a acestora. Determinarea trebuie să fie mai frecventă la vârstnici si la pacientii cu ciroză hepatică. S-a arătat că diureticele tiazidice cresc eliminarea urinară a magneziului, care poate determina hipomagneziemie.

Hiperpotasemie

A fost observată hiperpotasemie la unii pacienti tratati cu inhibitori ai ECA, inclusiv

Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg. Pacientii cu risc de a dezvolta hiperpotasemie sunt cei cu insuficientă renală, vârsta > 70 ani, diabet zaharat necontrolat terapeutic sau cei care utilizează săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiul si alte substante active care cresc concentratia plasmatică a potasiului sau cei aflati în situatii cum sunt: deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică. Dacă utilizarea concomitentă a substantelor mentionate mai sus este considerată adecvată, se recomandă monitorizarea periodică a concentratiei plasmatice a potasiului (vezi pct. 4.5).

Encefalopatie hepatică

Dezechilibrele electrolitice datorate tratamentului diuretic, inclusiv cu hidroclorotiazidă, pot determina encefalopatie hepatică la pacientii cu afectare hepatică. În caz de encefalopatie hepatică, tratamentul trebuie imediat înterupt.

Hipercalcemie

Hidroclorotiazida stimulează reabsorbtia renală a calciului si poate determina hipercalcemie. Ea poate

interfera cu testele pentru functia paratiroidei.

Edem angioneurotic

A fost raportat edem angioneurotic la pacienti tratati cu inhibitori ai ECA, inclusiv ramipril (vezi pct. 4.8). În caz de edem angioneurotic, tratamentul cu Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg trebuie întrerupt. Tratamentul de urgentă trebuie instituit imediat. Pacientul trebuie tinut sub observatie cel putin 12 până la 24 de ore si externat după rezolutia completă a simptomelor. A fost raportat edem angioneurotic intestinal la pacienti tratati cu inhibitori ai ECA, inclusiv Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg (vezi pct. 4.8). Acesti pacienti au prezentat durere abdominală (cu sau fără greată sau vărsături).

Reactii anafilactice în timpul desensibilizării

Sub tratament cu inhibitori ai ECA, probabilitatea si severitatea reactiilor de tip anafilactic si anafilactoid la veninuri de insecte si alti alergeni sunt crescute. Trebuie luată în considerare o întrerupere temporară a tratamentului cu Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg înainte de desensibilizare.

Neutropenie/agranulocitoză

Rareori a fost observată neutropenie/agranulocitoză si mielosupresia a fost, de asemenea, raportată. Este recomandată monitorizarea numărului de leucocite pentru a permite depistarea unei posibile leucopenii. Este recomandată monitorizarea mai frecventă în faza initială a tratamentului si la pacientii cu functie renală deteriorată, cu boală de colagen concomitentă (de exemplu lupus eritematos sau sclerodermie) si la toti cei tratati cu alte medicamente care pot determina modificări ale compozitiei sângelui (vezi pct. 4.5 si pct. 4.8).

Diferente etnice

Inhibitorii ECA determină edem angioneurotic cu o rată a frecventei mai mare la pacientii de culoare comparativ cu cei de altă rasă. Ca si alti inhibitori ai ECA, ramiprilul poate fi mai putin eficace în  căderea tensiunii arteriale la populatia de culoare comparativ cu ceilalti pacienti, posibil datorită prevalentei mai mari a hipertensiunii arteriale cu hiporeninemie la populatia hipertensivă de culoare.

Atleti

Hidroclorotiazida poate determina pozitivarea testelor antidoping.

Efecte metabolice si endocrine

Tratamentul cu tiazide poate să scadă toleranta la glucoză. La pacientii diabetici este necesară ajustarea dozelor de insulină sau de antidiabetice orale. În timpul tratamentului cu tiazide, diabetul zaharat latent poate deveni manifest. Cresteri ale concentratiilor plasmatice ale colesterolului si trigliceridelor au fost asociate tratamentului cu diuretice tiazidice. La anumiti pacienti tratati cu tiazide, poate să apară hiperuricemie sau poate fi precipitată guta.

Tuse

A fost raportată tuse asociată cu utilizarea inhibitorilor ECA. Caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă si se remite după întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitorul ECA trebuie considerată ca parte a diagnosticului diferential al tusei.

Sarcină

Tratamentul cu inhibitori ai ECA nu trebuie initiat în timpul sarcinii. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu un inhibitor al ECA este considerată esentială, pacientelor care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie medicamente antihipertensive alternative care au un profil de sigurantă stabilit pentru folosirea în sarcină. Atunci când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat si, dacă se consideră necesar, trebuie initiat un alt tip de tratament (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Altele

Pot să apară reactii de sensibilizare la pacienti cu sau fără antecedente de alergie sau astm bronsic. A

fost raportată posibilitatea exacerbării sau activării lupusului eritematos sistemic.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Asocieri contraindicate

Tratamentele extracorporeale care presupun contactul sângelui cu suprafete încărcate negativ, cum sunt dializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane de flux crescut (de exemplu membrane din poliacrilonitril) si afereza lipoproteinelor cu densitate scăzută cu dextransulfat datorită riscului crescut de reactii anafilactoide severe (vezi si pct. 4.3). Dacă un astfel de tratament este necesar, trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană pentru dializă sau a unei clase diferite de medicamente antihipertensive.

Precautii pentru utilizare

Săruri de potasiu, heparină, diuretice care economisesc potasiul si alte substante active care cresc concentratia plasmatică a potasiului (inclusiv antagonisti ai angiotensinei II, trimetoprim, tacrolimus, ciclosporină): poate să apară hiperpotasemie, de aceea este necesară monitorizarea atentă a concentratiei plasmatice de potasiu.

Medicamente antihipertensive (de exemplu diuretice) si alte substante cu potential de scădere a tensiunii arteriale (de exemplu nitrati, antidepresive triciclice, anestezice, ingestia acută de alcool etilic, baclofen, alfuzosină, doxazoxină, prazosină, tamsulosin, terazosină): trebuie anticipată potentarea riscului de hipotensiune arterială (referitor la diuretice, vezi pct. 4.2).

Simpatomimetice vasopresoare si alte substante (epinefrină) care pot reduce efectul antihipertensiv al ramiprilului: se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale.

Alopurinol, imunosupresoare, glucocorticoizi, procainamidă, citostatice si alte substante care pot modifica numărul celulelor sanguine: probabilitate crescută de reactii hematologice (vezi pct. 4.4).

Săruri de litiu: excretia litiului poate fi redusă de către inhibitorii ECA si, ca urmare, toxicitatea litiului poate fi crescută. Trebuie monitorizată litemia. Utilizarea concomitentă a diureticelor tiazidice poate creste riscul de toxicitate a litiului si poate intensifica riscul deja existent al toxicitătii litiului la inhibitori ai ECA. Prin urmare, nu se recomandă asocierea ramipril si hidroclorotiazidă cu litiu.

Medicamente antidiabetice, inclusiv insulină: pot să apară reactii hipoglicemice. Hidroclorotiazida poate atenua efectul medicamentelor antidiabetice. Prin urmare, se recomandă monitorizarea deosebit de atentă a glicemiei, în faza initială a coadministrării.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene si acid acetilsalicilic: trebuie anticipată reducerea efectului antihipertensiv al Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg. În plus, tratamentul concomitent cu inhibitori ai ECA si AINS poate determina un risc crescut de deteriorare a functiei renale si o crestere a potasemiei.

Anticoagulante orale: efectul anticoagulant poate fi redus datorită utilizării concomitente a hidroclorotiazidei.

Glucocorticoizi, ACTH, amfotericină B, carbenoxolonă, cantităti mari de Lemn dulce, laxative (în cazul utilizării prelungite) si alte medicamente kaliuretice sau care reduc concentratia plasmatică a potasiului: risc crescut de hipopotasemie.

Medicamente digitalice, substante active cunoscute a prelungi intervalul QT si antiaritmice: toxicitatea lor proaritmică poate fi crescută sau efectul lor antiaritmic poate fi redus în prezenta dezechilibrelor electrolitice (de exemplu hipopotasemie, hipomagneziemie).

Metildopa: posibil hemoliză.

Colestiramină sau alte răsini schimbătoare de ioni administrate enteric: absorbtie redusă a hidroclorotiazidei. Diureticele cu structură de sulfonamide trebuie administrate cu cel putin o oră înainte sau la patru până la sase ore după aceste medicamente.

Relaxante musculare de tip curara: posibilă intensificare si prelungire a efectului de relaxare musculară.

Săruri de calciu si medicamente care cresc concentratia plasmatică a calciului: trebuie anticipată cresterea concentratiei plasmatice a calciului în cazul administrării concomitente a hidroclorotiazidei; de aceea, este necesară monitorizarea atentă a concentratiei plasmatice a calciului.

Carbamazepină: risc de hiponatremie datorită efectului aditiv cu hidroclorotiazida.

Substante de contrast care contin iod: în caz de deshidratare indusă de diuretice, inclusiv hidroclorotiazidă, există un risc crescut de insuficientă renală acută, în special atunci când sunt utilizate doze mari de substante de contrast care contin iod.

Penicilină: hidroclorotiazida este excretată în tubul distal si reduce excretia penicilinei.

Chinină: hidroclorotiazida reduce eliminarea de chinină.

4.6 Sarcina si alăptarea

Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg nu este recomandat în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4) si este contraindicat în al doilea si al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).

Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenitate, după expunerea la inhibitori ai ECA în cursul primului trimestru de sarcină, nu sunt concludente; totusi, nu poate fi exclusă o usoară crestere a riscului de teratogenitate. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu un inhibitor al ECA este considerată esentială, pacientelor care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie medicamente antihipertensive alternative care au un profil de sigurantă stabilit pentru folosirea în sarcină. Atunci când este constatată prezenta sarcinii, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat si, dacă este cazul, trebuie început un tratament alternativ.

La om, este cunoscut faptul că expunerea la inhibitori ai ECA/antagonisti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II) în cursul trimestrelor al doilea si al treilea de sarcină induce (functie renală redusă, oligohidramnios, osificare întârziată a craniului) si toxicitate neonatală (insuficientă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi, de asemenea, pct. 5.3 „Date preclinice de sigurantă). Dacă expunerea la un inhibitor al ECA s-a produs începând din al doilea trimestru de sarcină este recomandată examinarea ecografică a functiei renale si a craniului. Nou-născutii ai căror mame au utilizat inhibitori ai ECA trebuie atent monitorizati în ceea ce priveste posibilitatea de aparitie a hipotensiunii arteriale, oliguriei si hiperpotasemiei (vezi, de asemenea, pct. 4.3 si pct. 4.4).

În cazul expunerii prelungite în cursul celui de-l treilea trimestru de sarcină, hidroclorotiazida poate determina ischemie feto-placentară si risc de retard de crestere. În plus, în cazul expunerii aproape de termen, au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie si trombocitopenie la nou-născuti. Hidroclorotiazida poate reduce volumul plasmatic, precum si debitul sanguin utero-placentar.

Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg este contraindicat în timpul alăptării. Ramiprilul si hidroclorotiazida sunt excretate în laptele matern într-o asemenea cantitate încât este posibilă aparitia efectelor la sugar în conditiile în care femeilor care alăptează le sunt administrate doze terapeutice de ramipril si hidroclorotiazidă. Sunt disponibile informatii insuficiente privind utilizarea ramiprilului în timpul alăptării si sunt de preferat medicamente antihipertensive alternative cu un profil de sigurantă mai bine stabilit pentru folosirea în timpul alăptării, în special când este alăptat un nou-născut prematur sau la termen. Hidroclorotiazida este excretată în laptele matern. Utilizarea tiazidelor în timpul alăptării a fost asociată cu scăderea sau chiar oprirea secretiei lactate la mamele care alăptează. Pot să apară hipersensibilitate la substantele active derivate din sulfonamide, hipopotasemie si icter nuclear. Datorită potentialului ambelor substante active de a produce reactii adverse grave la copiii alăptati la sân, decizia privind întreruperea alăptării sau întreruperea tratamentului trebuie luată tinând cont de importanta acestui tratament la mamă.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Unele reactii adverse (de exemplu simptome de scădere a tensiunii arteriale, cum sunt ametelile) pot afecta capacitatea de reactie si concentrare a pacientului si, prin urmare, reprezintă un risc în situatii în care aceste capacităti au importantă deosebită (de exemplu manipularea vehiculelor sau utilajelor). Acestea pot să apară în special la începutul tratamentului sau atunci când se trece de la tratamentul cu alte medicamente la tratamentul cu Ramipril/Hidroclorotiazidă Actavis 5 mg/12,5 mg.

După prima doză sau după cresterile succesive ale dozei, nu se recomandă conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje timp de câteva ore.

4.8     Reactii adverse

Profilul de sigurantă al ramipril + hidroclorotiazidă include reactii adverse care apar în contextul hipotensiunii arteriale si/sau al depletiei de volum datorată diurezei crescute. Substanta activă ramipril poate determina tuse uscată persistentă, în timp ce substanta activă hidroclorotiazidă poate altera metabolismul acidului uric, lipidelor si glucozei. Cele două substante active au efecte opuse asupra concentratiei plasmatice a potasiului. Reactiile adverse grave includ edem angioneurotic sau reactie anafilactică, insuficientă renală sau hepatică, pancreatită, reactii cutanate severe si neutropenie/agranulocitoză.

Frecventa reactiilor adverse este definită utilizând următoarea conventie:

Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 si < 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si < 1/100); rare (≥ 1/10000 si < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

 

Frecvente

Mai putin frecvente

Foarte rare

Cu frecventă necunoscută

Tulburări hematologice si limfatice

 

Scăderea numărului de leucocite, scăderea numărului de hematii, scăderea hemoglobinei, anemie hemolitică, scăderea numărului de trombocite

 

Insuficienta

măduvei osoase,

neutropenie

inclusiv

agranulocitoză,

pancitopenie,

eozinofilie,

hemoconcentratie

în contextul

depletiei de volum

Tulburări ale

sistemului

imunitar

 

 

 

Reactii de tip anafilactic sau anafilactoid datorate ramiprilului sau reactie anafilactică datorată

hidroclorotiazidei, cresterea titrului de anticorpi antinucleari

Tulburări metabolice si de nutritie

Diabet zaharat inadecvat controlat terapeutic, tolerantă scăzută la glucoză, hiperglicemie, acid uric seric crescut, agravarea gutei, colesterol si/sau trigliceride serice crescute datorită hidroclorotiazidei

Anorexie,

scăderea

apetitului

alimentar

Hipopotasemie,

sete datorită

hidroclorotiazidei

Hiperpotasemie

datorită

ramiprilului

Hiponatremie

Glicozurie,

alcaloză

metabolică,

hipocloremie,

hipomagneziemie,

hipercalcemie,

deshidratare

datorită

hidroclorotiazidei

Tulburări psihice

 

Dispozitie

depresivă, apatie,

anxietate,

nervozitate,

tulburări de somn,

inclusiv

somnolentă

 

Confuzie, neliniste, tulburări de atentie

Tulburări ale sistemului nervos

Cefalee, ameteli

Vertij, parestezii, tremor, tulburări de echilibru, senzatie de arsură, disgeuzie, ageuzie

 

Ischemie

cerebrală, inclusiv accident vascular cerebral ischemic si accident vascular cerebral ischemic tranzitor, deteriorarea abilitătilor psihomotorii, parosmie

Tulburări oculare

 

Tulburări vizuale inclusiv vedere încetosată, conjunctivită

 

Xantopsie, secretie lacrimală redusă datorită hidroclorotiazidei

Tulburări acustice si vestibulare

 

Tinitus

 

Tulburări de auz

Tulburări cardiace

 

Ischemie miocardică, inclusiv angină pectorală, tahicardie, aritmie, palpitatii, edem periferic

 

Infarct miocardic

Tulburări vasculare

 

Hipotensiune

arterială,

hipotensiune

arterială

ortostatică,

sincopă, înrosirea

fetei

 

Tromboză în contextul depletiei severe de volum, stenoză vasculară, hipoperfuzie, fenomen Raynaud, vasculită

Tulburări respiratorii toracice si mediastinale

Tuse neproductivă iritativă, bronsită

Sinuzită, dispnee, congestie nazală

 

Bronhospasm, inclusiv astm bronsic agravat

Alveolită alergică, edem pulmonar necardiogen datorită hidroclorotiazidei

Tulburări gastro intestinale

 

Inflamatie gastro intestinală, tulburări digestive, disconfort abdominal, dispepsie, gastrită, greată, constipatie

Gastrită datorită hidroclorotiazidei

Vărsături,

stomatită aftoasă,

glosită, diaree,

durere

abdominală

superioară,

xerostomie

Pancreatită (foarte rar au fost raportate cazuri cu evolutie letală la inhibitorii ECA), cresterea enzimelor pancreatice, edem angioneurotic la nivelul intestinului subtire

Sialoadenită

datorită

hidroclorotiazidei

Tulburări hepatobiliare

 

Hepatită

colestatică sau

citolitică (evolutia

letală a fost foarte

rară), cresterea

enzimelor

hepatice si/sau bilirubinei conjugate

Colecistită litiazică datorată hidroclorotiazidei

 

Insuficientă hepatică acută, icter colestatic, afectare hepatocelulară

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

 

Edem

angioneurotic; în cazuri

exceptionale, obstructia căilor aeriene

determinată de edem

angioneurotic si care poate avea evolutie letală; dermatită psoriaziformă, hiperhidroză, eruptii cutanate, în special, maculopapulare, prurit, alopecie

 

Necroliză toxică

epidermică

sindrom Stevens

Johnson, eritem

polimorf,

pemfigus,

psoriazis agravat,

dermatită

exfoliativă, reactii

de

fotosensibilitate,

onicoliză,

exantem sau

enantem

pemfigoid sau

lichenoid,

urticarie

Lupus eritematos sistemic datorită hidroclorotiazidei

Tulburări musculo scheletice si ale tesutului conjunctiv

 

Mialgii

 

Artralgii, spasme musculare

Oboseală musculară, rigiditate musculo-scheletică, tetanie datorită hidroclorotiazidei

Tulburări renale si ale căilor urinare

 

Afectare renală inclusiv

insuficientă renală acută, diureză crescută, cresterea uricemiei, cresterea creatininemiei

 

Agravarea

proteinuriei

preexistente

Nefrită interstitială datorită hidroclorotiazidei

Tulburări ale aparatului genital si sânului

 

Impotentă erectilă tranzitorie

 

Scăderea

libidoului,

ginecomastie

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Fatigabilitate, astenie

Durere toracică, pirexie

 

 

4.9 Supradozaj

Simptomele asociate supradozajului cu inhibitori ai ECA pot include vasodilatatie periferică excesivă (cu hipotensiune arterială marcată, soc), bradicardie, dezechilibre electrolitice, insuficientă renală, aritmii cardiace, afectarea stării de constientă, inclusiv comă, convulsii, pareze si ileus paralitic. La pacientii predispusi (de exemplu cu hiperplazie de prostată), supradozajul cu hidroclorotiazidă poate determina retentie acută de urină.

Pacientul trebuie atent monitorizat si tratamentul trebuie să fie simptomatic si de sustinere. Măsurile sugerate includ în primul rând detoxifiere (lavaj gastric, administrare de adsorbante) si măsuri de refacere a stabilitătii hemodinamice, inclusiv administrarea de agonisti alfa1-adrenergici sau administrarea de angiotensină II (angiotensinamidă). Ramiprilatul, metabolitul activ al ramiprilului, este slab eliminat din circulatia generală prin hemodializă.

5.      PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai ECA si diuretice, ramipril si diuretice codul ATC: C09BA05

Mecanism de actiune

Ramipril

Ramiprilatul, metabolitul activ al promedicamentului ramipril, inhibă enzima

dipeptidilcarboxipeptidaza I (sinonime: enzima de conversie a angiotensinei, kininaza II). În plasmă si tesuturi, această enzimă catalizează conversia angiotensinei I în substanta vasoconstrictoare activă numită angiotensină II, precum si degradarea substantei vasodilatatoare active numită bradikinină. Formarea redusă a angiotensinei II si inhibarea degradării bradikininei determină vasodilatatie.

Deoarece angiotensina II stimulează, de asemenea, eliberarea de aldosteron, ramiprilatul reduce secretia de aldosteron. Răspunsul mediu la monoterapia cu inhibitor al ECA a fost mai scăzut la pacientii hipertensivi de culoare (afro-caraibieni) (de obicei, populatie hipertensivă hiporeninemică) comparativ cu pacientii care nu sunt de culoare.

Hidroclorotiazidă

Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic. Mecanismul efectului antihipertensiv al diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut. Ea inhibă reabsorbtia de sodiu si clor la nivelul tubului distal. Excretia renală crescută a acestor ioni este însotită de diureză crescută (datorită legării osmotice a apei). Excretia magneziului si a potasiului este crescută, excretia acidului uric este scăzută. Mecanismele posibile ale activitătii antihipertensive ale hidroclorotiazidei ar putea fi: echilibru modificat al sodiului, scăderea apei extracelulare si a volumului plasmatic, o modificare a rezistentei vasculare renale, precum si un răspuns redus la noradrenalină si angiotensină II.

Efecte farmacodinamice

Ramipril

Administrarea ramiprilului determină o reducere marcată a rezistentei arteriale periferice. În general, nu sunt modificări majore ale fluxului plasmatic renal si ale ratei filtrării glomerulare. Administrarea ramiprilului la pacienti cu hipertensiune arterială determină o reducere a tensiunii arteriale în clinostatism si ortostatism fără cresterea compensatorie a frecventei cardiace. La majoritatea pacientilor, debutul efectului antihipertensiv pentru o singură doză are loc la 1 până la 2 ore după administrarea pe cale orală. Efectul maxim după o singură doză este, de obicei, atins la 3 până la 6 ore după administrarea pe cale orală. Efectul antihipertensiv pentru o singură doză durează, de obicei, 24 de ore. Efectul antihipertensiv maxim al tratamentului continuu cu ramipril apare, în general, după 3 până la 4 săptămâni. Este demonstrat că efectul antihipertensiv este sustinut sub tratament pe termen lung cu durata de 2 ani. Întreruperea bruscă a tratamentului cu ramipril nu determină o crestere de rebound rapidă si excesivă a tensiunii arteriale.

Hidroclorotiazidă

În cazul hidroclorotiazidei, debutul diurezei are loc la 2 ore si efectul maxim este la 4 ore, în timp ce actiunea are o durată de 6 până la 12 ore. Debutul efectului antihipertensiv are loc după 3 până la 4 zile si poate dura până la o săptămână după întreruperea tratamentului. Efectul de scădere a tensiunii arteriale este însotit de cresterea usoară a fractiei de filtrare, a rezistentei vasculare renale si a activitătii reninei plasmatice.

Administrarea concomitentă de ramipril si hidroclorotiazidă

În studiile clinice, asocierea a determinat o scădere mai mare a tensiunii arteriale comparativ cu fiecare dintre componente administrată în monoterapie. Coadministrarea ramipril cu hidroclorotiazidă tinde să anuleze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice, posibil prin blocarea sistemului renină-angiotensinăaldosteron. Asocierea dintre un inhibitor al ECA si un diuretic tiazidic are un efect sinergic si, de asemenea, micsorează riscul de hipopotasemie determinat de diuretic în monoterapie.

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Farmacocinetică si metabolizare

Ramipril

Absorbtie

După administrare pe cale orală, ramiprilul este rapid absorbit din tractul gastro-intestinal: concentratia plasmatică maximă a ramiprilului este atinsă în decurs de o oră. În functie de cantitatea regăsită în urină, mărimea absorbtiei este de cel putin 56% si nu este semnificativ influentată de prezenta alimentelor în tractul gastro-intestinal. Biodisponibilitatea metabolitului activ, ramiprilat, după administrarea orală a 2,5 mg si 5 mg ramipril este de 45%.

Concentratia plasmatică maximă a ramiprilatului, singurul metabolit activ al ramiprilului, este atinsă la 24 ore după administrarea ramiprilului. Concentratia plasmatică la starea de echilibru a ramiprilatului după administrarea în doză unică zilnică de doze uzuale de ramipril este atinsă aproximativ în a patra zi de tratament.

Distributie

Proportia legării de proteinele plasmatice este de aproximativ 73% pentru ramipril si de aproximativ

56% pentru ramiprilat.

Metabolizare

Ramiprilul este aproximativ complet metabolizat în ramiprilat si în esterul diketopiperazinic, acidul diketopiperazinic si metabolitii glucuronoconjugati ai ramiprilului si ramiprilatului.

Eliminare

Eliminarea metabolitilor este în principal renală. Concentratia plasmatică a ramiprilatului descreste într-o manieră polifazică. Datorită legării sale saturabile, puternice la nivelul ECA si disocierii lente de enzimă, ramiprilatul are o fază de eliminare terminală prelungită la concentratii plasmatice foarte mici.

După administrarea repetată de doze zilnice unice de ramipril, timpul efectiv de înjumătătire a concentratiilor de ramiprilat a fost de 13-17 ore pentru dozele de 5-10 mg si prelungit pentru dozele mai mici, de 1,252,5 mg. Această diferentă este legată de capacitatea saturabilă a enzimei de a lega ramiprilatul.

Pacienti cu insuficientă renală (vezi pct. 4.2)

Eliminarea renală a ramiprilatului este scăzută la pacientii cu functie renală deteriorată iar clearance-ul renal al ramiprilatului este direct proportional cu clearance-ul creatininei. Aceasta determină concentratii plasmatice crescute de ramiprilat, care scad mult mai lent decât la subiectii cu functie renală normală.

Pacienti cu insuficientă hepatică (vezi pct. 4.2).

La pacientii cu functie hepatică deteriorată, metabolizarea ramiprilului în ramiprilat a fost întârziată datorită activitătii reduse a esterazelor hepatice si concentratiile plasmatice de ramipril la acesti pacienti au fost crescute. Cu toate acestea, la acesti pacienti, concentratiile plasmatice maxime de ramiprilat nu sunt diferite de cele observate la subiectii cu functie hepatică normală.

Alăptare

O doză unică de ramipril administrată pe cale orală determină o concentratie nedetectabilă în laptele

matern. Cu toate acestea, efectul dozelor repetate nu este cunoscut.

Hidroclorotiazidă

Absorbtie

După administrare pe cale orală, aproximativ 70% din hidroclorotiazidă este absorbită din tractul gastrointestinal. Concentratia plasmatică maximă a hidroclorotiazidei este atinsă în decurs de 1,5 până la 5 ore.

Distributie

Proportia legării de proteinele plasmatice a hidroclorotiazidei este de 40%.

Metabolizare

Hidroclorotiazida este metabolizată într-o proportie neglijabilă la nivel hepatic.

Eliminare

Hidroclorotiazida este aproape complet (> 95%) eliminată prin rinichi sub formă neschimbată; 50 până la 70% dintr-o doză unică aministrată pe cale orală este eliminată în decurs de 24 de ore. Timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare este de 5 până la 6 ore.

Pacienti cu insuficientă renală (vezi pct. 4.2)

Eliminarea renală a hidroclorotiazidei este scăzută la pacientii cu functie renală deteriorată iar clearance-ul renal al hidroclorotiazidei este direct proportional cu clearance-ul creatininei. Aceasta determină concentratii plasmatice crescute de hidroclorotiazidă, care scad mult mai lent decât la subiectii cu functie renală normală.

Pacienti cu insuficientă hepatică (vezi pct. 4.2)

La pacientii cu ciroză hepatică, farmacocinetica hidroclorotiazidei nu a fost semnificativ modificată.

Farmacocinetica hidroclorotiazidei nu a fost studiată la pacienti cu insuficientă cardiacă.

Ramipril si hidroclorotiazidă

Administrarea concomitentă de ramipril si hidroclorotiazidă nu influentează biodisponibilitatea lor. Această asociere medicamentoasă poate fi considerată ca fiind bioechivalentă cu medicamentele care contin componentele individual.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Asocierea ramipril si hidroclorotiazidă nu a determinat toxicitate acută la sobolani si soareci până la 10000 mg/kg. Studiile efectuate la sobolani si maimute cu administrarea de doze repetate au arătat numai tulburări ale echilibrului electrolitic.

Nu au fost efectuate studii de mutagenitate si carcinogenitate cu această asociere, deoarece studiile efectuate cu fiecare componentă individual nu au arătat niciun risc.

Studiile privind toxicitatea asupra functiei de reproducere efectuate la sobolani si iepuri au arătat că această asociere este oarecum mai toxică decât fiecare dintre componente în parte, dar niciunul dintre studii nu a arătat un efect teratogen al acestei asocieri.

6.      PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Hidrogencarbonat de sodiu Sulfat de calciu dihidrat Amidon de porumb pregelatinizat Stearilfumarat de sodiu

Oxid negru de fer Oxid rosu de fer Oxid galben de fer

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 250 C.

Blistere: A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Blistere (Aluminiu-Aluminiu)

Mărimea ambalajului:

Cutii cu 10, 14, 28, 30, 50, 56, 90 si 100 comprimate în blistere.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Actavis Group PTC ehf. Reykjavikurvegur 76-78, 220 Hafnarfjörður, Islanda

8.       NUMĂRUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2770/2010/01-02-03-04-05-06-07-08

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare-August 2010

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iulie 2010

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Micardis a depășit bariera de 50 de milioane pacienți-ani experiență, la cea de-a cincisprezecea aniversare La cea de-a cincisprezecea aniversare de la aprobarea Micardis® (telmisartan) de către Administraţia pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, Boehringer Ingelheim a anunțat că experiența clinică cu acest blocant al receptorului pentru angiotensină II (BRA)...
Unul din doi adulti sufera de hipertensiune Unul din doi adulti sufera de hipertensiune, afectiune care reprezinta un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral si pentru demente, a declarat prof. dr. Ovidiu Bajenaru, seful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar, cu prilejul campaniei de depistare a hipertensiunii.
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...
Hipertensiunea arterială, o importantă problemă de sănătate publică Hipertensiunea arterială reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, care afectează peste 40% din populaţia adultă a României, spun specialiştii.
Hipertensiunea arterială ar putea fi tratată fără pastile Stimularea rinichilor cu impulsuri electrice ar putea duce la normalizarea tensiunii arteriale, susţin oameni de ştiinţă australieni care au dezvoltat şi testat în practică noua modalitate de combatere a hipertensiunii arteriale, relatează joi portalul theheart.org.
Hipertensiunea arteriala si homeopatia Hipertensiunea arteriala poate fi generata de reducerea calibrului vaselor sanguine prin procesul de ateromatoza. Un diagnostic de certitudine privind ateromatoza nu se poate pune decat prin arteriografie .