Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

OLANZAPINA ACCORD 7,5 mg
 
Denumire OLANZAPINA ACCORD 7,5 mg
Descriere Olanzapina este indicată pentru tratamentul schizofreniei.
Olanzapina este eficace în mentinerea ameliorării clinice în timpul tratamentului de întretienere la pacientii care au răspuns la tratamentul initial cu olanzapină.
Olanzapina este indicată în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe.
Olanzapina este indicată pentru prevenirea recurentelor la pacientii cu tulburare bipolară, al căror episod maniacal a răspuns la tratamentul cu olanzapină
Denumire comuna internationala OLANZAPINUM
Actiune terapeutica ANTIPSIHOTICE DIAZEPINE, OXAZEPINE SI TIAZEPINE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 7,5mg
Ambalaj Cutie cu blist. Al/Al x 56 compr. film.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC N05AH03
Firma - Tara producatoare CEMELOG-BRS LIMITED - UNGARIA
Autorizatie de punere pe piata ACCORD HEALTHCARE LIMITED - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre OLANZAPINA ACCORD 7,5 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> OLANZAPINA PLIVA 10 mg Comprimate filmate, 10mg >> OLANZAPINA PLIVA 15 mg Comprimate filmate, 15mg >> OLANZAPINA PLIVA 20mg Comprimate filmate, 20mg >> OLANZAPINA PLIVA 5 mg Comprimate filmate, 5mg
Prospect si alte informatii despre OLANZAPINA ACCORD 7,5 mg, comprimate filmate       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Olanzapină Accord 7,5 mg comprimate filmate

2.      COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Pentru 7,5 mg:

Fiecare comprimat filmat contine olanzapină 7,5 mg.

Excipient: lactoză 84,36 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Pentru 7,5 mg:

Comprimate filmate, rotunde, biconvexe diametru 7,2 mm, de culoare albă până la aproape albă, marcate cu “O2” pe una din fete si netede pe cealaltă fată.

4. DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Adulti

•     Olanzapină Accord este indicat pentru tratamentul schizofreniei.

•     Olanzapină Accord este eficace în mentinerea ameliorării clinice în timpul tratamentului de întretienere la pacientii care au răspuns la tratamentul initial.

•     Olanzapină Accord este indicat în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe.

•     Olanzapină Accord este indicat pentru prevenirea recurentelor la pacientii cu tulburări afective bipolare, al căror episod maniacal a răspuns la tratamentul cu Olanzapină Accord (vezi pct. 5.1).

4.2     Doze si mod de administrare Adulti

Schizofrenie: Doza initială recomandată de Olanzapină Accord este de 10 mg pe zi.

Episoade maniacale: Doza initială este de 15 mg ca doză unică zilnică în monoterapie sau 10 mg pe zi în terapia asociată (vezi pct. 5.1).

Prevenirea recurentelor în tulburarea bipolară: Doza initială recomandată este de 10 mg pe zi. Pentru pacientii la care s-a administrat Olanzapină Accord pentru tratamentul episodului maniacal, tratamentul de prevenire a recăderilor trebuie continuat cu aceeasi doză. Dacă apare un nou episod maniacal, mixt sau depresiv, tratamentul cu Olanzapină Accord trebuie continuat (cu ajustarea dozelor dacă este necesar), cu tratament suplimentar pentru tratarea tulburărilor de dispozitie, în functie de indicatiile clinice.

În timpul tratamentului schizofreniei, episodului maniacal si prevenirii recurentelor din tulburarea bipolară, doza zilnică poate fi ulterior ajustată, în functie de starea clinică individuală, în intervalul 5- 20 mg pe zi. O crestere până la o doză mai mare decât doza initială recomandată este indicată numai după o reevaluare clinică adecvată si nu trebuie realizată, în general, la intervale mai mici de 24 ore. Olanzapină Accord se poate administra independent de orarul meselor, deoarece absorbtia nu este afectată de alimente. La întreruperea tratamentului cu Olanzapină Accord trebuie luată în considerare reducerea treptată a dozei.

Copii si adolescenti

Nu se recomandă utilizarea Olanzapină Accord la copii si adolescenti cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei informatiilor referitoare la sigurantă si eficacitate. În studiile clinice de scurtă durată la pacientii adolescenti s-a raportat o magnitudine mai mare a cresterii în greutate, a alterărilor lipidelor si prolactinei fată de studiile la pacienti adulti (vezi pct. 4.4, 4.8, 5.1 si 5.2).

Vârstnici: nu este indicată administrarea de rutină a unei doze initiale mai mici (5 mg pe zi), dar aceasta trebuie luată în considerare la pacientii cu vârsta de 65 de ani si peste, atunci când factorii clinici o justifică (vezi, de asemenea si pct. 4.4).

Insuficientă renală si/sau hepatică: la acesti pacienti trebuie luată în considerare o doză initială mai mică (5 mg). În cazurile de insuficientă hepatică moderată (ciroză, clasa Child-Pugh A sau B), doza initială trebuie să fie de 5 mg pe zi si această poate fi crescută numai cu prudentă.

Sex: nu este necesar ca doza initială si intervalul dintre doze să fie modificate de rutină la pacientii de sex feminin, comparativ cu pacientii de sex masculin.

Fumători: nu este necesar ca doza initială si intervalul dintre doze să fie modificate de rutină la nefumători, comparativ cu fumătorii.

În cazul în care este prezent mai mult de un singur factor care ar putea determina metabolizarea mai lentă a medicamentului (sexul feminin, vârstă înaintată, nefumător), trebuie luată în considerare posibilitatea scăderii dozei initiale. Când este indicată, cresterea dozelor trebuie făcută cu prudentă la acesti pacienti.

(Vezi pct. 4.5 si pct. 5.2).

4.3     Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activă sau la oricare dintre excipienti. Pacienti cu risc cunoscut de glaucom cu unghi închis.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

În timpul tratamentului antipsihotic, ameliorarea stării clinice a pacientului poate să necesite câteva zile până la câteva săptămâni. Pe durata acestei perioade, pacientii trebuie monitorizati atent.

Psihoza si/sau alte tulburări de comportament asociate dementei:

Olanzapina nu este autorizată pentru tratamentul psihozei asociate dementei si/sau

tulburărilor de comportament asociate dementei si nu este recomandată la acest grup particular de pacienti, din cauza cresterii mortalitătii si a riscului de accident vascular cerebral.

În studiile clinice controlate cu placebo (cu o durată de 6-12 săptămâni) la pacientii vârstnici (vârsta medie 78 ani) cu psihoză si/sau tulburări de comportament asociate dementei, s-a înregistrat o crestere de 2 ori a incidentei deceselor la pacientii tratati cu olanzapină comparativ cu pacientii la care s-a administrat placebo (3,5%, respectiv 1,5%). Incidenta mai mare a decesului nu a fost asociată cu doza de olanzapină administrată (doza medie zilnică 4,4 mg) sau cu durata tratamentului. Factorii de risc care pot predispune acest grup de pacienti la cresterea mortalitătii includ vârsta > 65 ani, disfagia, sedarea, malnutritia si deshidratarea, afectiunile pulmonare (de exemplu pneumonia, cu sau fără aspiratie) sau utilizarea concomitentă a benzodiazepinelor. Cu toate acestea, independent de acesti factori de risc, incidenta decesului a fost mai mare în rândul pacientilor tratati cu olanzapină comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.

În aceleasi studii clinice, s-au raportat evenimente adverse cerebrovasculare (EACV, de exemplu accident vascular cerebral, accident ischemic tranzitor), inclusiv decese. S-a înregistrat o crestere de 3 ori a EACV la pacientii tratati cu olanzapină comparativ cu pacientii la care s-a administrat placebo (1,3%, respectiv 0,4%). Toti pacientii tratati cu olanzapină si toti pacientii la care s-a administrat placebo care au prezentat un eveniment advers cerebrovascular aveau factori de risc pre-existenti. Vârsta > 75 ani si dementa de tip vascular/mixtă au fost identificati ca factori de risc pentru aparitia EACV în asociere cu tratament cu olanzapină . În aceste studii clinice nu s-a stabilit eficacitatea olanzapinei.

Boala Parkinson:

Nu este recomandată utilizarea olanzapinei în tratamentul psihozei asociate cu agonistii dopaminergici la pacientii cu boală Parkinson. În studiile clinice, s-a raportat foarte frecvent si mai frecvent decât cu placebo agravarea simptomatologiei parkinsoniene si a halucinatiilor (vezi pct. 4.8 ), si olanzapina nu a fost mai eficace decât placebo în tratamentul simptomelor psihotice. În aceste studii clinice, initial a fost necesar ca pacientii să fie stabili la cea mai mică doză eficace de medicamente antiparkinsoniene (agonist dopaminergic) si să rămână cu aceleasi medicamente si doze de antiparkinsoniene pe întreaga durată a studiului. S-a initiat administrarea de olanzapină cu o doză de 2,5 mg/zi, care a fost crescută treptat până la maximum 15 mg/zi, în functie de aprecierea investigatorului.

Sindrom Neuroleptic Malign (SNM):

SNM este o afectiune care potential pune viata în pericol asociată cu medicatia antipsihotică. Cazuri rare raportate ca SNM au fost, de asemenea, asociate cu tratamentul cu olanzapină. Manifestările clinice ale SNM sunt hiperpirexie, rigiditate musculară, alterarea stării mintale si semne de instabilitate vegetativă (puls neregulat sau oscilatii tensionale, tahicardie, diaforeză si aritmii cardiace). Alte semne pot include cresterea concentratiilor creatininfosfokinazei, mioglobinurie (rabdomioliză) si insuficientă renală acută. Dacă pacientul dezvoltă semne si simptome care indică SNM sau prezintă febră mare inexplicabilă fără alte manifestări clinice ale SNM, toate medicamentele antipsihotice, incluzând olanzapina, trebuie întrerupte.

Hiperglicemie si diabet zaharat:

Rar s-au raportat hiperglicemie si/sau aparitia sau agravarea diabetului zaharat, asociate ocazional cu cetoacidoză sau comă, incluzând unele cazuri letale (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, s-a raportat o crestere anterioară a greutătii corporale care poate fi un factor predispozant.

Se recomandă monitorizarea clinică adecvată, în concordantă cu ghidurile privind utilizarea medicamentelor antipsihotice.

Pacientii tratati cu oricare medicamente antipsihotice, incluzând olanzapină, trebuie monitorizati pentru aparitia semnelor si simptomelor de hiperglicemie (ca de exemplu polidipsie, poliurie, polifagie si stare de slăbiciune), iar pacientii cu diabet zaharat sau cu factori de risc pentru aparitia diabetului zaharat trebuie monitorizati regulat, pentru detectarea deteriorării controlului glicemiei. Greutatea corporală trebuie monitorizată regulat.

Alterări ale profilului lipidic:

În studiile clinice controlate placebo s-au observat alterări nedorite ale profilului lipidic la pacientii tratati cu olanzapină (vezi pct. 4.8). Alterările profilului lipidic trebuie abordate după cum este adecvat din punct de vedere clinic, în special la pacientii cu dislipidemii si la pacientii cu factori de risc pentru aparitia tulburărilor profilului lipidic. Pacientii tratati cu oricare medicamente antipsihotice, incluzând olanzapină, trebuie monitorizati regulat pentru evaluarea concentratiilor plasmatice ale lipidelor în concordantă cu ghidurile privind utilizarea medicamentelor antipsihotice.

Activitate anticolinergică:

Cu toate că olanzapina a demonstrat activitate anticolinergică in vitro, experienta din studiile clinice a evidentiat o frecventă mică a evenimentelor legate de această activitate. Cu toate acestea, deoarece experienta clinică cu olanzapină la pacientii cu boli asociate este limitată, se recomandă prudentă în prescrierea medicamentului la pacientii cu hipertrofie de prostată sau ileus paralitic si afectiuni înrudite.

Functia hepatică:

S-au constatat frecvent cresteri tranzitorii, asimptomatice ale concentratiilor transaminazelor hepatice ALT si AST, în special în perioada de început a tratamentului. Este necesară prudentă la pacientii cu concentratii mari ale ALT si/sau AST, la pacientii cu semne si simptome de insuficientă hepatică, la pacientii cu afectiuni preexistente asociate cu o rezervă functională hepatică limitată si la pacientii care sunt tratati cu medicamente cu potential hepatotoxic. În caz de concentratii mari ale ALT si/sau AST în timpul tratamentului, trebuie instituită monitorizarea si trebuie luată în considerare reducerea dozei. În cazurile în care s-a diagnosticat hepatita (incluzând forme prin afectare hepatocelulară, prin colestază sau prin mecanism mixt), tratamentul cu olanzapină trebuie întrerupt.

Neutropenie:

Este necesară prudentă la pacientii cu valori scăzute ale numărului de leucocite si/sau de neutrofile, indiferent de cauză, la pacientii tratati cu medicamente cunoscute că determină neutropenie, la pacientii cu antecedente de toxicitate/deprimare medulară determinate de medicamente, la pacientii cu deprimare medulară provocată de boli concomitente, radioterapie sau chimioterapie si la pacientii cu afectiuni cu hipereozinofilie sau cu afectiuni mieloproliferative. Neutropenia a fost raportată frecvent atunci când olanzapina s-a administrat concomitent cu valproat s-a (vezi pct. 4.8).

Întreruperea tratamentului:

În cazul în care administrarea olanzapinei se întrerupe brusc s-au raportat foarte rar (<0,01%) simptome acute cum ar fi transpiratii, insomnie, tremor, anxietate, greată sau vărsături.

Intervalul QT:

În studiile clinice, la pacientii tratati cu olanzapină comparativ cu cei la care s-a administrat placebo, prelungirea semnificativă clinic a intervalului QTc (corectia tip Fridericia a intervalului QT [QTcF] > 500 milisecunde [msec] în orice moment post-evaluare initială la pacientii cu valori initiale ale QTcF<500 msec) a fost mai putin frecventă (0,1% până la 1%), fără diferente semnificative asupra evenimentelor cardiace asociate. Cu toate acestea, similar altor antipsihotice, este necesară prudentă când olanzapina se prescrie în asociere cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QTc, în special la pacientii vârstnici, la pacientii cu sindrom QT prelungit congenital, cu insuficientă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipokaliemie sau hipomagneziemie.

Tromboembolism:

Asocierea temporală dintre tratamentul cu olanzapină si tromboembolismul venos s-a raportat foarte rar (<0,01%). Nu s-a stabilit o relatie cauzală între aparitia tromboembolismului venos si tratamentul cu olanzapină. Cu toate acestea, deoarece pacientii cu schizofrenie prezintă adesea factori de risc dobânditi pentru tromboembolism venos, toti factorii posibili de risc de TEV, ca de exemplu imobilizarea pacientilor, trebuie identificati si trebuie luate măsurile preventive necesare.

Activitatea generală asupra SNC:

Din cauza efectelor primare ale olanzapinei asupra SNC, este necesară prudentă atunci când aceasta se administrează în asociere cu alte medicamente cu actiune centrală si cu alcoolul etilic. Deoarece prezintă antagonism dopaminergic in vitro, olanzapina poate să actioneze ca antagonist fată de efectele agonistilor dopaminergici directi si indirecti.

Convulsii:

Olanzapina trebuie utilizată cu prudentă la pacientii cu antecedente privind convulsiile sau la cei expusi unor factori care pot să scadă pragul convulsivant. La pacientii tratati cu olanzapină s-a raportat rar aparitia convulsiilor. În majoritatea acestor cazuri s-au raportat antecedente privind convulsiile sau factori de risc pentru convulsii.

Diskinezie tardivă:

În studiile comparative cu durată de un an sau mai putin, olanzapina s-a asociat cu o frecventă mai mică semnificativă statistic, a diskineziei iatrogene. Cu toate acestea, riscul de diskinezie tardivă creste odată cu expunerea pe termen lung si, în consecintă, dacă la un pacient tratat cu olanzapină apar semne sau simptome de diskinezie tardivă, trebuie luată în considerare scăderea dozei sau întreruperea medicamentului. Aceste simptome pot să se deterioreze în timp sau apar chiar după întreruperea tratamentului.

Hipotensiune arterială ortostatică:

În studiile clinice cu olanzapină la pacientii vârstnici s-a observat rar hipotensiune arterială ortostatică. Similar altor antipsihotice, se recomandă măsurarea periodică a tensiunii arteriale la pacientii cu vârsta peste 65 ani.

Utilizarea la copii si adolescenti cu vârsta sub 18 ani:

Olanzapina nu este indicată pentru a fi utilizată în tratamentul copiilor si adolescentilor. Studiile efectuate la pacienti cu vârsta cuprinsă între 13 si 17 ani au evidentiat diverse reactii adverse, incluzând crestere în greutate, modificări ale parametrilor metabolici si cresteri ale concentratiilor prolactinei. Nu au fost studiate rezultatele pe termen lung asociate cu aceste evenimente si, ca urmare, acestea rămân necunoscute (vezi pct. 4.8 si 5.1).

Lactoză:

Olanzapină Accord comprimate filmate contin lactoză. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbtie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Studiile privind interactiunile s-au efectuat doar la adulti.

Interactiuni potentiale care afectează olanzapina

Deoarece olanzapina este metabolizată de CYP1A2, substantele care pot induce sau inhiba specific această izoenzimă pot afecta farmacocinetica olanzapinei.

Inductia CYP1A2: Metabolizarea olanzapinei poate fi indusă de fumat si de carbamazepină, ceea ce poate determina scăderea concentratiile olanzapinei. S-a observat numai cresterea usoară până la moderată a clearance-ului olanzapinei. Consecintele clinice sunt, probabil, limitate, dar se recomandă monitorizarea clinică si, dacă este necesar, se poate lua în considerare cresterea dozei de olanzapină (vezi pct. 4.2).

Inhibitia CYP1A2: S-a evidentiat că fluvoxamina, un inhibitor specific al CYP1A2, inhibă semnificativ metabolizarea olanzapinei. Cresterea medie a Cmax a olanzapinei după fluvoxamină a fost de 54% la femeile nefumătoare si de 77% la bărbatii fumători. Cresterea medie a ASC a olanzapinei a fost de 52%, respectiv 108%. La pacientii care folosesc fluvoxamină sau orice alti inhibitori ai CYP1A2, cum ar fi ciprofloxacina, trebuie luată în considerare o doză initială mai mică de olanzapină. Trebuie avută în vedere scăderea dozei de olanzapină dacă se instituie un tratament cu un inhibitor al CYP1A2.

Reducerea biodisponibilitătii: Cărbunele activat reduce biodisponibilitatea după administrarea orală a olanzapinei cu 50 până la 60% si trebuie administrat cu cel putin 2 ore înainte sau după olanzapină. S-a constatat că fluoxetina (un inhibitor al CYP2D6), dozele unice de antiacide (aluminiu, magneziu) sau cimetidina nu afectează semnificativ farmacocinetica olanzapinei.

Potentialul ca olanzapina să afecteze alte medicamente

Olanzapina poate antagoniza efectele agonistilor dopaminergici directi sau indirecti ai.

Olanzapina nu inhibă in vitro principalele izoenzime ale CYP450 (de exemplu, 1A2, 2D6, 2C9, 2C19, 3A4). Astfel, nu este de asteptat nici o interactiune specială, fapt verificat prin studiile in vivo, în care nu s-a constatat inhibarea metabolizării următoarelor substante active: antidepresive triciclice (reprezentând în special calea CYP2D6), warfarină (CYP2C9), teofilină (CYP1A2) sau diazepam (CYP3A4 si 2C19).

Olanzapina nu a prezentat interactiuni atunci când a fost administrată în asociere cu litiu sau biperiden.

Monitorizarea terapeutică a concentratiilor plasmatice ale valproatului nu a indicat necesitatea ajustării dozei de valproat după introducerea administrării concomitente a olanzapinei.

Activitatea generală a SNC

Este necesară prudentă la pacientii care consumă băuturi alcoolice sau care sunt în tratament cu medicamente care pot determina deprimarea sistemului nervos central.

Utilizarea concomitentă a olanzapinei cu medicamente antiparkinsoniene la pacienti cu boală Parkinson si dementă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Intervalul QTc

Este necesară prudentă dacă olanzapina se administrează concomitent cu medicamente cunoscute că determină prelungirea intervalului QTc (vezi pct. 4.4).

4.6     Sarcina si alăptarea

Nu există studii adecvate si bine controlate la gravide. Pacientelor trebuie să li se recomande să-si anunte medicul dacă rămân gravide sau dacă intentionează să rămână gravide în timpul tratamentului cu olanzapină. Cu toate acestea, deoarece experienta la om este limitată, olanzapina nu trebuie folosită în timpul sarcinii decât dacă beneficiul potential justifică riscul potential pentru făt.

S-au primit foarte rar raportări spontane cu privire la tremor, hipertonie, letargie si somnolentă, la sugari născuti din mame care au utilizat olanzapină în cursul celui de-al 3-lea trimestru de sarcină. Într-un studiu la femei sănătoase care alăptau, olanzapina s-a excretat în lapte. Expunerea medie a sugarului (mg/kg) la starea de echilibru a fost estimată la 1,8% din doza de olanzapină de la mamă (mg/kg). Pacientelor trebuie să li se recomande să nu alăpteze în timpul tratamentului cu olanzapină.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Deoarece olanzapina poate produce somnolentă si ameteli, pacientii trebuie avertizati în legătură cu folosirea utilajelor, inclusiv conducerea vehiculelor.

4.8     Reactii adverse

Adulti

Reactiile adverse raportate cel mai frecvent (observate la >1% dintre pacienti) în studii clinice asociate cu utilizarea olanzapinei au fost somnolenta, cresterea în greutate, eozinofilia, cresterea concentratiilor prolactinei, colesterolului, glucozei si trigliceridelor (vezi pct. 4.4), glucozuria, cresterea apetitului alimentar, ametelile, acatizia, parkinsonismul (vezi pct. 4.4), diskinezia, hipotensiunea arterială ortostatică, efectele anticolinergice, cresterile tranzitorii asimptomatice ale concentratiilor serice ale transaminazelor hepatice (vezi pct. 4.4), eruptia cutanată tranzitorie, astenia, fatigabilitatea si edemele.

Următorul tabel prezintă reactiile adverse si investigatiile de laborator observate în timpul studiilor clinice precum si în urma raportărilor spontane. În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii. Frecventa evenimentelor enumerate este definită după cum urmează: foarte frecvente (>10%), frecvente (>1% si <10%), mai putin frecvente (>0,1% si <1%), rare (>0,01% si <0,1%), foarte rare (<0,01%), frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Foarte frecvente

Frecvente

Mai putin frecvente

Cu frecventă necunoscută

Tulburări hematologice si limfatice

 

Eozinofilie

Leucopenie Neutropenie

Trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

 

 

 

Reactie alergică

Tulburări metabolice si de nutritie

Crestere în greutate 1

 

Valori crescute ale colesterolului 2,3

Valori crescute ale glucozei 4

Valori crescute de trigliceride 2,5

Glucozurie

 

Aparitia sau exacerbarea diabetului zaharat asociat ocazional cu

cetoacidoză ori comă, inclusiv unele cazuri de deces (vezi cap. 4.4)

Hipotermie

 

 

Cresterea apetitului alimentar

 

 

Tulburări ale sis temului nervos

Somnolentă

Ameteli 6

Akatisie 6

Parkinsonism 6

Diskinezie

 

Convulsiile, unde în cele mai multe cazuri au fost raportate antecedente de convulsii sau factori de risc pentru aparitia convulsiilor.

Sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4).

Distonie (incluzând miscări oculogire).

Diskinezie tardivă.

Simptomatologie determinată de întreruperea tratamentului

Tulburări cardiace

 

 

Bradicardie Prelungirea intervalului QTc (vezi pct. 4.4)

Tahicardie ventriculară /fibrilatie,

Moarte subită (vezi pct. 4.4)

Tulburări vasculare

 

Hipotensiune arterială ortostatică

 

Tromboembolism (incluzând embolism pulmonar si tromboză venoasă profundă)

Tulburări gastro -intestinale

 

Efecte anticolinergice usoare, incluzând constipatie si gură uscată

 

Pancreatită

Tulburări hepato -biliare

 

Cresteri tranzitorii, asimptomatice ale transaminazelor hepatice (ALT, AST), în special la începutul tratamentului (vezi pct. 4.4)

 

Hepatită (incluzând forme prin afectare hepatocelulară, prin colestază sau prin mecanism mixt)

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

 

Eruptii cutanate tranzitorii

Reactie de fotosensibilizare Alopecie

 

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

 

 

 

Rabdomioliză

Tulburări renale si ale căilor urinare

 

 

Incontinentă urinară

Initierea ezitantă a mictiunii

Tulburăriale apa ratului genital si sân ului

 

 

 

Priapism

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

 

Astenie

Fatigabilitate

Edeme

 

 

Investigatii diagnostice

Concentratii plasmatice crescute ale prolactinei 8

 

 

Cresterea valorilor creatin-fosfokinazei Cresterea valorilor bilirubinei totale

Cresterea valorilor fosfatazei alcaline

1Cresterea semnificativă în greutate a fost observată indiferent de valorile initiale ale Indicilor de Masă corporală (IMC). În urma tratamentului pe termen scurt (durata mediană 47 zile), cresterea în greutate ≥ 7% fată de masa corporală initială a fost foarte frecventă (22,2%), cresterea în greutate ≥ 15% a fost frecventă (4,2%) si cresterea în greutate ≥ 25% a fost mai putin frecventă (0,8%). La pacientii cu expunere îndelungată (cel putin 48 săptămâni), cresterile în greutate ≥ 7%, ≥ 15% s2i ≥ 25% fată de masa corporală initială au fost foarte frecvente (64,4%, 31,7% si respectiv 12,3%).

2 Cresterile medii ale lipidelor à jeun (colesterol total, LDL-colesterol si trigliceride) au fost mai mari la pacientii ce nu au prezentat modificări initiale ale lipidelor.

3 Observată pentru valori initiale normale à jeun (< 5,17 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 6,2 mmol/l). Modificările valorilor initiale ale colesterolului à jeun de la valori limită (≥ 5.17-< 6.2 mmol/l) la valori crescute (≥ 6.2 mmol/l) au fost frecvente.

4 Observată pentru valori initiale normale ale glicemiei à jeun (< 5,56 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 7 mmol/l). Modificările glicemiei initiale à jeun de la valori la limită (≥ 5,56-< 7 mmol/l) la valori crescute (≥ 7 mmol/l) au fost frecvente.

5 Observată pentru valori initiale normale à jeun (< 1,69 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 2,26 mmol/l). Modificările valorilor initiale à jeun ale trigliceridelor de la valori la limită (≥ 1,69-< 2,26 mmol/l) la valori crescute (≥ 2,26 mmol/l) au fost foarte frecvente.

6 În studiile clinice, incidenta parkinsonismului si a distoniei la pacientii tratati cu olanzapină a fost mai mare, dar nu a fost semnificativ diferită statistic fată de placebo. Pacientii tratati cu olanzapină au prezentat o incidentă mai mică a parkinsonismului, akatisiei si distoniei comparativ cu cei tratati cu doze progresive de haloperidol. În absenta unor informatii detaliate privind antecedentele individuale preexistente de tulburări motorii extrapiramidale acute si tardive, în prezent nu se poate concluziona că olanzapina produce mai putin diskinezie tardivă si/sau alte sindroame extrapiramidale tardive.

7 Simptome acute cum sunt transpiratiile, insomnia, tremorul, anxietatea, greata si vărsăturile au fost raportate când tratamentul cu olanzapină s-a întrerupt brusc.

8În studii clinice cu durata de până la 12 săptămâni, concentratiile plasmatice ale prolactinei au depăsit limita superioară a valorilor normale la aproximativ 30% dintre pacientii tratati cu olanzapină si care aveau valori initiale normale ale prolactinei. La majoritatea acestor pacienti, cresterile au fost în general usoare si au rămas sub dublul valorii maxime a intervalului de valori normale. La pacientii cu schizofrenie, modificările medii ale valorilor de prolactină au scăzut la continuarea tratamentului, în timp ce cresteri medii au fost observate la pacienti cu alte diagnostice. Modificările medii au fost modeste. În general, la pacientii tratati cu olanzapină, potentialele manifestări clinice asociate la nivelul sânului si al menstruatiei (de exemplu, amenoree, mărirea volumului sânilor, galactoreea în rândul femeilor, si ginecomastia/mărirea volumului sânilor la bărbati) au fost mai putin frecvente. Reactiile adverse potentiale asociate functiei sexuale (de exemplu, disfunctia erectilă la bărbati si scăderea libidoului la ambele sexe) au fost observate frecvent.

Expunere îndelungată (cel putin 48 săptămâni)

Proportia pacientilor care au înregistrat modificări nedorite, semnificative clinic ale cresterii în greutate, glicemiei, raportului colesterol total/LDL/HDL sau trigliceridelor a crescut de-a lungul timpului. La pacientii adulti care au încheiat o perioadă de tratament de 9-12 luni, rata de crestere a valorilor medii ale glicemiei s-a încetinit după aproximativ 4-6 luni.

Informatii suplimentare referitoare la grupe speciale de pacienti

În studiile clinice la pacienti vârstnici cu dementă, tratamentul cu olanzapină comparativ cu placebo s-a asociat cu o incidentă crescută a deceselor si a evenimentelor adverse cerebrovasculare (vezi si pct. 4.4). Reactiile adverse foarte frecvente asociate cu utilizarea olanzapinei la acest grup de pacienti au fost tulburările de mers si căderile. Frecvent s-au observat pneumonie, cresterea temperaturii corpului, letargie, eritem, halucinatii vizuale si incontinentă urinară.

În studiile clinice la pacientii cu psihoză indusă medicamentos (agonist dopaminergic) asociată cu boală Parkinson, s-au raportat foarte frecvent si mai frecvent decât după administrarea de placebo agravarea simptomatologiei parkinsoniene si a halucinatiilor.

Într-un studiu clinic la pacientii cu episod maniacal în cadrul tulburării bipolare, tratamentul asociat cu valproat si olanzapină a determinat o incidentă a neutropeniei de 4,1%; un factor potential favorizant ar putea fi concentratiile plasmatice crescute ale valproatului. Olanzapina administrată în asociere cu litiu sau valproat a determinat cresterea frecventei (≥10%) tremorului, xerostomiei, apetitului alimentar crescut si cresterii în greutate. De asemenea, au fost raportate frecvent tulburări de vorbire. În timpul tratamentului cu olanzapină în asociere cu litiu sau divalproex, în faza tratamentului acut (până la 6 săptămâni), la 17,4% dintre pacienti s-a produs o crestere a greutătii corporale cu ≥7% fată de valoarea initială. Tratamentul pe termen lung cu olanzapină (până la 12 luni) pentru prevenirea recurentelor la pacientii cu tulburare bipolară a fost asociat, la 39,9% dintre pacienti, cu o crestere cu ≥7% a greutătii corporale fată de momentul initierii tratamentului

Copii si adolescenti

Olanzapina nu este indicată pentru tratamentul copiilor si adolescentilor cu vârsta sub 18 ani. Desi nu au fost efectuate studii clinice comparative între adolescenti si adulti, datele din studiile clinice la adolescenti au fost comparate cu cele din studiile clinice la adulti.

Următorul tabel prezintă pe scurt reactiile adverse raportate cu o frecventă mai mare la pacientii adolescenti (vârsta 13-17 ani) decât la pacientii adulti sau reactiile adverse observate doar în cadrul studiilor clinice de scurtă durată la pacienti adolescenti. Cresterea în greutate semnificativă clinic (≥7%) pare să apară mai frecvent la adolescenti fată de adultii care au avut expuneri comparabile. Magnitudinea cresterii în greutate si proportia pacientilor adolescenti care au avut cresteri în greutate semnificative clinic au fost mai mari în cazul expunerii pe termen lung (cel putin 24 săptămâni) decât în cazul expunerii pe termen scurt.

În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii. Frecventa evenimentelor enumerate este definită după cum urmează: foarte frecvente (>10%), frecvente (>1% si <10%).

Tulburări metabolice si de nutritie

Foarte frecvente: Crestere în greutate9, a concentratii crescute ale trigliceridelor10, apetit alimentar crescut.

Frecvente: Concentratii crescute ale colesterolului11

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: Sedare (incluzând: hipersomnie, letargie, somnolentă).

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: Xerostomie

Tulburări hepatobiliare

Foarte frecvente: Cresteri ale concentratiilor serice ale transaminazelor hepatice (ALAT/ASAT; vezi pct. 4.4).

Investigatii diagnostice

Foarte frecvente: Scădere a bilirubinei totale, crestere a GGT, concentratii plasmatice crescute ale prolactinei12.

9 După tratamentul pe termen scurt (durată mediană de 22 zile), cresterea în greutate cu ≥ 7% fată de greutatea initială (kg) a fost foarte frecventă (40,6%), cu ≥ 15% fată de greutatea initială a fost frecventă (7,1%) si cu ≥ 25% fată de greutatea initială a fost frecventă (2,5%). În cazul expunerii pe termen lung (cel putin 24 săptămâni), 89,4% dintre pacienti au crescut în greutate cu ≥ 7%, 55,3% au crescut în greutate cu ≥15% si 29,1% au crescut în greutate cu ≥ 25% fată de greutatea initială.

10 Observată pentru concentratii initiale normale în conditii de repaus alimentar (< 1,016 mmol/l) care au ajuns la concentratii crescute (≥ 1,467 mmol/l) si modificările concentratiilor initiale ale trigliceridelor în conditii de repaus alimentar de la valori limită (≥ 1,016 mmol/l - < 1,467 mmol/l) la concentratii crescute (≥ 1,467 mmol/l).

11 S-au observat frecvent modificări ale concentratiilor plasmatice ale colesterolului total în conditii de repaus alimentar de la concentratii normale initial (<4,39 mmol/l) la concentratii crescute (≥ 5,17 mmol/l). Modificările concentratiilor plasmatice initiale ale colesterolului total în conditii de repaus alimentar de la concentratii limită (≥ 4,39 mmol/l - < 5,17 mmol/l) la concentratii crescute (≥ 5,17 mmol/l) au fost foarte frecvente.

12 Concentratii plasmatice crescute ale prolactinei au fost raportate la 47,4% dintre pacientii adolescenti.

4.9 Supradozaj

Semne si simptome

Simptomele de supradozaj foarte frecvente (incidentă >10%) includ tahicardie, agitatie/agresivitate,dizartrie, diferite simptome extrapiramidale si nivel redus al constientei, de la sedare până la comă.

Alte manifestări semnificative de supradozaj includ delir, convulsii, comă, posibil sindrom neuroleptic malign, deprimare respiratorie, aspiratie traheobronsică, hipertensiune sau hipotensiune arterială, aritmii cardiace (< 2% dintre cazurile de supradozaj) si stop cardiorespirator. S-au raportat cazuri letale în urma supradozajelor acute de numai 450 mg, dar s-a raportat, de asemenea, si supravietuirea după un supradozaj acut de aproximativ 2 g de olanzapină administrată pe cale orală.

Tratamentul supradozajului

Nu există un antidot specific pentru olanzapină. Nu se recomandă provocarea emezei. Pot fi indicate procedurile standard pentru tratamentul supradozajului (de exemplu, spălături gastrice, administrarea de cărbune activat). S-a demonstrat că administrarea concomitentă a cărbunelui activat reduce biodisponibilitatea orală a olanzapinei cu 50 până la 60%.

Trebuie instituit tratament simptomatic si monitorizarea functiei organelor vitale în functie de starea clinică, incluzând tratamentul hipotensiunii arteriale si al colapsului circulator si sustinerea functiei respiratorii. Nu trebuie utilizate adrenalină, dopamină sau alte medicamente simpatomimetice cu activitate beta-agonistă, pentru că beta-stimularea poate agrava hipotensiunea arterială. Pentru depistarea posibilelor aritmii este necesară monitorizarea cardiovasculară. Supravegherea si monitorizarea medicală strictă trebuie continuate până când pacientul este recuperat din punct de vedere clinic.

5.      PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, diazepine, oxazepine si tiazepine, codul ATC: N05AH03.

Olanzapina este un medicament antipsihotic, antimaniacal si stabilizator de dispozitie cu profil farmacologic larg, care include mai multe sisteme de receptori.

În studiile preclinice, olanzapina a demonstrat afinitate fată de o serie de receptori (Ki; <100 nmetri) pentru serotonină 5 HT2A/2C, 5 HT3, 5 HT6; receptorii pentru dopamină D1, D2, D3, D4, D5; pentru receptori colinergici muscarinici m1-m5; pentru receptorii alfa1 adrenergici si pentru receptorii histaminergici H1. Studiile comportamentale cu olanzapină efectuate la animale au evidentiat că aceasta prezintă antagonism 5-HT serotoninergic, dopaminergic si colinergic, în concordantă cu profilul legării de receptor. Pe modele in vitro, olanzapina a demonstrat o afinitate mai mare pentru receptorii serotoninergici 5 HT2 decât pentru receptorii dopaminergici D2 si, pe modele in vivo, o activitate mai mare pentru receptorii 5-HT2 decât pentru cei D2. Studiile electrofiziologice au demonstrat că olanzapina reduce selectiv descărcările neuronilor dopaminergici mezolimbici (A10), având, în acelasi timp o actiune slabă asupra căilor striatale (A9) implicate în functia motorie. Olanzapina a redus răspunsul de evitare conditionată, test elocvent pentru activitatea antipsihotică, la doze mai mici decât cele care produc catalepsie, efect care indică reactii adverse motorii. Spre deosebire de anumite alte medicamente antipsihotice, olanzapina determină cresterea răspunsului într-un test "anxiolitic".

Într-un studiu de tomografie cu emisie de pozitroni (TEP) efectuat la voluntari sănătosi la care s-a administrat o doză unică pe cale orală (10 mg), olanzapina a determinat un grad mai mare de ocupare a receptorilor 5-HT2A decât a celor dopaminergici D2. În plus, un studiu de imagistică (SPECT) efectuat la pacienti cu schizofrenie a evidentiat că pacientii care au răspuns la tratamentul cu olanzapină au avut un grad de ocupare a receptorilor D2 striatali mai mic decât pacientii care au răspuns la tratamentul cu anumite alte antipsihotice si decât pacientii care au răspuns la tratamentul cu risperidonă, dar comparabil cu cei care au răspuns la tratamentul cu clozapină.

În două din două studii controlate cu placebo si în două din trei studii controlate cu un comparator, efectuate la peste 2900 pacienti cu schizofrenie, care au prezentat atât simptome pozitive, cât si simptome negative, olanzapina s-a asociat cu ameliorări semnificativ statistic mai mari atât pentru simptomele negative, cât si pentru cele pozitive.

Într-un studiu multinational, dublu-orb, comparativ pentru schizofrenie, tulburări schizoafective si tulburări înrudite, care a inclus 1481 pacienti cu grade diferite de simptome de depresie asociate (media initială a scorului de 16,6 pe Montgomery-Asberg Depression Rating Scale), o analiză secundară prospectivă a modificării scorului dispozitiei de la momentul initierii tratamentului până la încetarea acestuia a demonstrat îmbunătătirea semnificativă statistic a acestui scor (p=0,001) în favoarea olanzapinei (-6,0) versus haloperidol (-3,1).

La pacientii cu episod maniacal sau mixt în cadrul tulburării bipolare, olanzapina a demonstrat o eficacitate superioară comparativ cu placebo si comparativ cu valproatul semisodic (divalproex) privind reducerea simptomelor maniacale după 3 săptămâni. Olanzapina a demonstrat si eficacitate comparabilă cu haloperidolul în ceea ce priveste proportia pacientilor cu remisiune simptomatică a maniei si depresiei la 6 si 12 săptămâni. Într-un studiu de asociere terapeutică la pacienti tratati cu litiu sau valproat timp de minim 2 săptămâni, asocierea olanzapinei 10 mg (tratament asociat cu litiu sau valproat) a determinat, după 6 săptămâni, o reducere mai mare a simptomelor maniacale decât în cazul monoterapiei cu litiu sau cu valproat.

Într-un studiu cu durata de 12 luni pentru prevenirea recurentelor episoadelor maniacale la pacienti aflati în remisiune după tratament cu olanzapină si care au fost apoi randomizati pentru tratamentul cu olanzapină sau placebo, olanzapina a demonstrat o superioritate semnificativă statistic comparativ cu placebo din punct de vedere al criteriului principal de evaluare, recurenta tulburării bipolare. Olanzapina a demonstrat de asemenea un avantaj semnificativ statistic comparativ cu placebo în ceea ce priveste prevenirea recurentelor episoadelor maniacale sau depresive.

Într-un al doilea studiu cu durata de 12 luni pentru prevenirea recurentelor episoadelor maniacale la pacienti aflati în remisiune după tratament cu olanzapină în asociere cu litiu si care au fost apoi randomizati pentru tratamentul cu olanzapină sau litiu în monoterapie, olanzapina a prezentat o non-inferioritate statistică fată de litiu din punct de vedere al criteriului principal de evaluare, recurenta tulburării bipolare (olanzapină 30,0%, litiu 38,3%; p=0,055).

Într-un studiu de tratament asociat, cu durata de 18 luni, la pacienti cu episoade maniacale sau mixte, stabilizati cu olanzapină si un stabilizator de dispozitie (valproat sau litiu), asocierea pe termen lung a olanzapinei si litiului sau valproatului nu a fost semnificativ statistic superioară monoterapiei cu litiu sau valproat în întârzierea recurentei tulburării bipolare, definită conform criteriilor diagnostice.

Copii si adolescenti

Experienta la adolescenti (vârsta între 13 si 17 ani) este limitată la date de eficacitate pe termen scurt în tratamentul schizofreniei (6 săptămâni) si al maniei ascociate tulburării bipolare I (3 săptămâni), ce au inclus mai putin de 200 adolescenti. Olanzapina a fost utilizată într-un interval de dozare flexibil, începând de la 2,5 si ajungând până la 20 mg/zi. În timpul tratamentului cu olanzapină, adolescentii au crescut semnificativ mai mult în greutate fată de adulti. Magnitudinea modificărilor, în conditii de repaus alimentar, a concentratiilor plasmatice ale colesterolului total , colesterolului LDL, trigliceridelor si prolactinei (vezi pct. 4.4 si 4.8) a fost mai mare la adolescenti decât la adulti. Nu există informatii referitoare la mentinerea efectului si datele referitoare la siguranta în administrare pe termen lung sunt limitate (vezi pct. 4.4 si 4.8).

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Olanzapina se absoarbe bine după administrarea orală, atingând concentratia plasmatică maximă în decurs de 5 până la 8 ore. Absorbtia olanzapinei nu este influentată de alimente. Biodisponibilitatea orală absolută comparativ cu administrarea intravenoasă nu a fost determinată.

Olanzapina este metabolizată la nivelul ficatului prin conjugare si oxidare. Metabolitul circulant principal este 10-N-glucuronidul, care nu traversează bariera hemato-encefalică. Enzimele citocromilor P450-CYP1A2 si P450-CYP2D6 contribuie la formarea metabolitilor N-demetil si 2-hidroximetil; ambii metaboliti, în studii la animale, au prezentat activitate farmacologică in vivo semnificativ mai mică decât olanzapina. Responsabilă de efectele farmacologice este în principal olanzapina în formă nemodificată. La voluntari sănătosi, după administrare pe cale orală, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare al olanzapinei a variat în functie de vârstă si sex.

La vârstnici (65 ani si peste) sănătosi, comparativ cu subiecti mai tineri, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare a fost prelungit (51,8 ore versus 33,8 ore), iar clearance-ul a fost mai mic (17,5 l/oră versus 18,2 l/oră). Variabilitatea farmacocinetică observată la vârstnici se încadrează în domeniul de variatie pentru subiectii mai tineri. La 44 pacienti cu schizofrenie cu vârsta > 65 ani, dozele cuprinse între 5 si 20 mg/zi nu s-au asociat cu un profil deosecbit al evenimentelor adverse.

La subiectii de sex feminin comparativ cu cei de sex masculin, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare a fost ceva mai lung (36,7 ore versus 32,3 ore) si clearance-ul a fost redus (18,9 l/oră versus 27,3 l/oră). Totusi, olanzapina (5-20 mg) a demonstrat un profil de sigurantă comparabil la femei (n=467) si la bărbati (n=869).

La pacientii cu insuficientă renală (clearance-ul creatininei < 10 ml/min) comparativ cu subiectii sănătosi, nu au existat diferente semnificative privind timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare (37,7 ore versus 32,4 ore) sau a clearance-ul medicamentului (21,2 l/oră versus 25,0 l/oră).

Într-un studiu de echilibru al maselor s-a evidentiat că aproximativ 57% din olanzapina marcată radioactiv s-a regăsit în urină, în principal ca metaboliti.

La subiecti fumători cu insuficientă hepatică usoară, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare (39,3 ore) a fost prelungit si clearance-ul (18,0 l/oră) a fost redus comparativ cu subiectii sănătosi nefumători (48,8 ore, respectiv 14,1 l/oră).

La subiectii nefumători, comparativ cu cei fumători (bărbati si femei), timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare a fost prelungit (38,6 ore versus 30,4 ore) si clearance-ul a fost redus (18,6 l/oră versus 27,7 l/oră).

Clearance-ul plasmatic al olanzapinei este mai mic la subiectii vârstnici comparativ cu cei tineri, la femei comparativ cu bărbati si la nefumători comparativ cu fumători. Cu toate acestea, importanta impactului vârstei, sexului sau fumatului asupra clearance-ului si timpului de înjumătătire plasmatică pentru olanzapină este mică în comparatie cu variabilitatea interindividuală generală.

Într-un studiu la subiecti caucazieni, japonezi si chinezi, nu au existat diferente ale parametrilor farmacocinetici între cele trei populatii.

Proportia legării olanzapinei de proteinele plasmatice a fost de aproximativ 93% pentru intervalul concentratiilor cuprinse între aproximativ 7 ng/ml si aproximativ 1000 ng/ml. Olanzapina se leagă predominant de albumină si de alpha1-glicoproteina acidă.

Copii si adolescenti

Adolescenti (vârsta între 13 si 17 ani): Farmacocinetica olanzapinei este similară la adolescenti si adulti. În studiile clinice, expunerea medie la olanzapină a fost cu aproximativ 27% mai mare la adolescenti. Diferentele demografice dintre adolescenti si adulti includ o greutate corporală medie mai mică si faptul că mai putini adolescenti erau fumători. Este posibil ca asemenea factori să contribuie la o expunere medie mai mare observată în rândul adolescentilor.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Toxicitate acută (după doză unică):

Semnele de toxicitate după administrarea pe cale orală la rozătoare au fost cele caracteristice neurolepticelor cu potentă mare: hipoactivitate, comă, tremor, convulsii clonice, salivatie si pierdere în greutate. Valorile mediane ale dozelor letale au fost de aproximativ 210 mg/kg (soarece) si de 175 mg/kg (sobolan). Câinii au tolerat doze orale unice de până la 100 mg/kg fără mortalitate. Semnele clinice au inclus sedare, ataxie, tremor, frecventă cardiacă crescută, respiratie dificilă, mioză si anorexie. La maimute, doze orale unice de până la 100 mg/kg au provocat o stare de prostratie si, la doze mai mari, semiconstientă.

Toxicitate dozelor repetate:

În studii cu durata de până la 3 luni la soarece si de până la 1 an la sobolani si câini, efectele predominante au fost deprimarea SNC, efecte anticolinergice si tulburări hematologice periferice. Ca efect al deprimării SNC se dezvoltă toleranta. La doze mari, parametrii de crestere au fost scăzuti. La sobolan, efectele reversibile concordante cu cresterea concentratiilor prolactinei au inclus reducerea greutătii ovarelor si a uterului si modificări morfologice ale epiteliului vaginal si ale glandei mamare.

Toxicitate hematologică:

La fiecare specie s-au observat efecte asupra parametrilor hematologici, care au inclus reduceri dependente de doză ale numărului leucocitelor circulante la soarece si reduceri nespecifice ale numărului leucocitelor circulante la sobolani; cu toate acestea, nu s-au evidentiat fenomene de citotoxicitate la nivelul măduvei osoase. La câtiva câini tratati cu 8 sau 10 mg/kg/zi (expunere totală la olanzapină [aria de sub curbă-ASC] de 12-15 ori mai mare decât pentru doza de 12 mg la om) s-au înregistrat neutropenie, trombocitopenie sau anemie reversibile. La câinii cu citopenie, nu au existat efecte adverse asupra celulelor progenitoare si proliferante din măduva osoasă.

Toxicitate asupra functiei de reproducere:

Olanzapina nu a avut efecte teratogene. La sobolani masculi sedarea a afectat performanta functiei de reproducere. Ciclurile estrogenice au fost afectate la doze de 1,1 mg/kg (de 3 ori mai mari decât doza maximă la om), iar parametrii de reproducere au fost influentati la sobolanii cărora li s-au administrat 3 mg/kg (de 9 ori doza maximă la om). La puii femelelor de sobolan tratati cu olanzapină s-au observat întârzieri ale dezvoltării fetale si reduceri tranzitorii ale nivelurilor de activitate a puilor.

Mutagenitate:

Olanzapina nu a fost mutagenă sau clastogenă în întreaga gamă de teste standard, care au inclus teste de mutatii bacteriene si teste in vitro si in vivo la mamifere.

Carcinogenitate:

Pe baza rezultatelor studiilor la soareci si sobolani, s-a concluzionat că olanzapina nu este carcinogenă.

6.      PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Nucleu:

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Crospovidonă

Hidroxipropilceluloză

Stearat de magneziu

Film:

Hipromeloză (E 464)

Macrogol

Dioxid de titan (E 171)

Polisorbat 80 (E 433)

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperature sub 30ºC.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Olanzapină Accord este ambalată în blister din Al/Al, în cutii cu 28, 35, 56 sau 70 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.      DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Accord Healthcare Limited

Sage House

319, Pinner Road

North Harrow HA1 4HF, Middlesex ,Marea Britanie

8.      NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2806/2010/01-02-03-04

9.      DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Septembrie 2010

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2010

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Un nou medicament folosit în tratamentul schizofreniei şi al bolii bipolare Un nou medicament folosit în tratamentul schizofreniei şi al bolii bipolare a fost lansat în România, medicamentul fiind generic şi asigurând acelaşi efect terapeutic cu cel al produsului original, se arată într-un comunicat de presă remis de compania producătoare.
O nouă terapie generică pentru schizofrenie Un procent din populaţia planetei dezvoltă simptome de schizofrenie în cursul vieţii, se arată într-un comunicat de presă remis miercuri de Terapia Ranbaxy.
'Planeta' psiho-medicamentelor Prea multe psiho-medicamente sunt prescrise pentru stări care ar putea fi combătute prin tratamente diferite. Acest lucru se întâmplă atât din cauza presiunilor venite din partea unor industrii farmaceutice care inventează în fiecare zi noi afecţiuni, transformând în maladii tulburările cele mai comune...
Descoperie crucială privind schizofrenia şi depresia maniacală /The Independent/ Oamenii de ştiinţă au descoperit o similitudine remarcabilă între erorile genetice care stau atât la baza schizofreniei cât şi a depresiei maniacale, o descoperire crucială legat de care se aşteaptă să deschidă calea spre noi tratamente pentru două dintre cele mai întâlnite maladii...
Problemele de sănătate psihică nu trebuie tratate ca o boală, conform unor psihiatri de renume Tratarea tulburărilor mentale, aşa cum este schizofrenia sau tulburarea bipolară, în acelaşi mod ca o boală nu prezintă niciun fel de beneficii pentru pacient, conform părerii mai multor psihologi de renume, informează publicaţia britanică The Daily Mail.
Experţii au identificat noi gene asociate cu schizofrenia Cercetători din mai multe ţări au identificat 83 de noi gene asociate cu schizofrenia, fapt ce va contribui la dezvoltarea mai multor tratamente pentru a controla această boală, se arată într-unu studiu publicat marţi de revista 'Nature' şi citat de EFE.