Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

SPIROKAST 5 mg
Denumire SPIROKAST 5 mg
Denumire comuna internationala MONTELUKASTUM
Actiune terapeutica ALTE MED. PT. TRAT. BOLILOR OBSTRUCTIVE ALE C.R, SISTEMICE ANTAGONISTI AI RECEPTORILOR DE LEUCOTRIENE
Prescriptie P6L
Forma farmaceutica Comprimate masticabile
Concentratia 5mg
Ambalaj Cutie cu blist. Ny/Al/PVC-Al (fara indicarea zilelor saptamanii) x 28 compr. mast.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC R03DC03
Firma - Tara producatoare NYCOMED PHARMA SP. Z.O.O. - POLONIA
Autorizatie de punere pe piata ZENTIVA, K.S. - REPUBLICA CEHA

Ai un comentariu sau o intrebare despre SPIROKAST 5 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> mihai baciu (vizitator) : inlocuieste cu succes singulerul de 5mg,spirokastul de 5mg?
>> ADRIANA : Asa ar trebui, avand aceeasi compozitie...
Rezumatul caracteristicilor produsului       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 2802/2010/01-02-03-04-05-06                                      Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

SPIROKAST 5 mg comprimate masticabile

2.      COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat masticabil contine montelukast 5 mg, sub formă de montelukast sodic.

Excipienti:

Fiecare comprimat masticabil contine aspartam (E 951) 6 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat masticabil

Comprimate masticabile rotunde, biconvexe, de culoare roz, marcate cu „M5” pe una dintre fete.

4.      DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Spirokast este indicat în tratamentul astmului bronsic, ca terapie adăugată la pacienti cu vârste cuprinse între 6 si 14 ani cu astm bronsic persistent usor până la moderat, insuficient controlat de tratamentul cu corticosteroizi administrati inhalator si la care β-agonistii cu durată scurtă de actiune administrati „la nevoie” asigură un control insuficient al astmului bronsic.

De asemenea, Spirokast poate fi utilizat ca terapie alternativă la tratamentul cu doze mici de corticosteroizi administrati inhalator la copii si adolescenti cu vârste cuprinse între 6 si 14 ani cu astm bronsic persistent usor care nu au avut recent crize de astm bronsic grave care să necesite administrarea pe cale orală de corticosteroizi, si care nu sunt capabili să utilizeze corticosteroizi inhalatori (vezi pct. 4.2).

Spirokast este, de asemenea, indicat pentru profilaxia astmului bronsic a cărui componentă predominantă este bronhospasmul indus de efortul fizic, la copii si adolescenti cu vârste cuprinse între 6 si 14 ani.

4.2     Doze si mod de administrare

Doza recomandată pentru copii si adolescenti cu vârste cuprinse între 6 si 14 ani este de un comprimat masticabil de 5 mg zilnic, administrat seara.

Comprimatul trebuie mestecat. Spirokast comprimate masticabile trebuie administrat cu o oră înainte sau cu 2 ore după masă. Nu este necesară ajustarea dozei la această grupă de vârstă.

Recomandări generale

Efectul terapeutic al Spirokast asupra parametrilor de evaluare a astmului bronsic apare după o zi. Pacientii trebuie sfătuiti să continue tratamentul cu Spirokast chiar dacă astmul bronsic este controlat, ca si în timpul perioadelor de agravare a astmului bronsic.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienti cu insuficientă renală sau cu insufucientă hepatică usoară până la moderată. Nu există date referitoare la pacienti cu insuficientă hepatică severă. Doza este similară atât la pacientii de sex masculin, cât si cei de sex feminin.

Administrarea Spirokast ca terapie alternativă la tratamentul cu doze mici de corticosteroizi administrati inhalator în astmul bronsic usor persistent

Nu se recomandă administrarea montelukastului în monoterapie la pacientii cu astm bronsic moderat persistent. Administrarea montelukast ca terapie alternativă la tratamentul cu doze mici de corticosteroizi administrati inhalator la copii cu astm bronsic usor persistent trebuie avută în vedere numai la pacientii care nu au avut recent crize de astm bronsic grave care au necesitat administrarea pe cale orală de corticosteroizi si care nu sunt capabili să utilizeze corticosteroizi inhalatori (vezi pct. 4.1).

Astmul bronsic usor persistent este caracterizat prin simptome de astm bronsic care apar mai frecvent de o dată pe săptămână dar mai putin de o dată pe zi, simptome nocturne care apar de mai mult de 2 ori pe lună dar mai putin de o dată pe săptămână, functie respiratorie normală între episoade. Dacă prin continuarea tratamentului nu este obtinut un control acceptabil al astmului bronsic (în general după o lună de tratament), trebuie analizată necesitatea administrării concomitente sau schimbarea tratamentului, în mod treptat, cu un alt antiinflamator. Pacientii trebuie evaluati periodic în ceea ce priveste controlul astmului bronsic.

Tratamentul cu Spirokast în relatie cu alte tratamente pentru astmul bronsic

În cazul în care Spirokast este utilizat ca tratament adăugat la terapia cu corticosteroizii administrati inhalator, tratamentul cu Spirokast nu trebuie înlocuit brusc cu corticosteroizi administrati inhalator (vezi pct. 4.4).

Alte concentratii/forme farmaceutice disponibile

Spirokast 4 mg comprimate masticabile sunt disponibile pentru administrare la copii cu vârste cuprinse între 2 si 5 ani.

Spirokast 10 mg comprimate filmate sunt disponibile pentru administrare la adulti si adolescenti cu vârste ≥ 15 ani.

4.3     Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activă sau la oricare dintre excipienti.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Pacientii trebuie atentionati să nu utilizeze niciodată montelukast administrat oral pentru tratamentul crizelor de astm si să aibă la îndemână medicamentele pentru situatii de urgentă adecvate pentru tratamentul crizelor. În cazul aparitiei unei crize de astm bronsic trebuie utilizat un β-agonist cu durată scurtă de actiune administrat inhalator. Pacientii trebuie să solicite cât mai repede posibil sfatul medicului curant dacă necesită mai multe administrări decât în mod obisnuit ale β-agonistului cu durată scurtă de actiune administrat inhalator.

Montelukast nu trebuie înlocuit brusc cu corticosteroizi administrati inhalator sau oral.

Nu există date care să demonstreze faptul că doza de corticosteroizi administrati oral poate fi scăzută în cazul în care montelukastul este administrat concomitent.

În cazuri rare, la pacientii tratati cu medicamente antiastmatice incluzând montelukast, poate să apară eozinofilie sistemică, uneori însotită de simptome clinice de vasculită caracteristice sindromului Churg- Strauss, o afectiune care este frecvent tratată cu corticosteroizi administrati sistemic. În general, dar nu întotdeauna, aceste cazuri au fost asociate cu scăderea dozei sau întreruperea tratamentului cu corticosteroizi administrati oral. Nu poate fi exclusă, nici confirmată posibilitatea ca antagonistii receptorilor pentru leucotriene să fie asociati cu aparitia sindromului Churg-Strauss. Medicii trebuie să fie atenti la aparitia eozinofiliei, eruptiei vasculitice, agravării simptomelor pulmonare, aparitia complicatiilor cardiace si/sau a neuropatiei. Pacientii care dezvoltă astfel de simptome trebuie reexaminati, iar tratamentul evaluat.

Spirokast 5 mg comprimate masticabile contine aspartam, o sursă de fenilalanină. Pacientii cu fenilcetonurie trebuie să aibă în vedere faptul că fiecare comprimat masticabil Spirokast 5 mg contine fenilalanină 3,368 mg.

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

În cadrul studiilor de interactiune medicamentoasă, administrarea montelukastului în doze clinice recomandate nu a determinat efecte clinice importante asupra profilului farmacocinetic al următoarelor medicamente: teofilină, prednison, prednisolon, contraceptive orale (etinilestradiol/noretindronă 35/1), terfenadină, digoxină si warfarină.

Aria de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) pentru montelukast a scăzut cu aproximativ 40% la subiectii la care s-a administrat concomitent fenobarbital. Deoarece montelukastul este metabolizat pe calea CYP 3A4, este necesară prudentă, în special la copii, în cazul în care montelukastul este administrat concomitent cu inductori ai izoenzimei CYP 3A4 cum sunt fenitoina, fenobarbitalul si rifampicina.

Studiile in vitro au demonstrat faptul că montelukastul este un inhibitor puternic al CYP 2C8. Totusi, datele obtinute dintr-un studiu clinic privind interactiunile medicamentoase în care s-a administrat montelukast si rosiglitazonă (un substrat test reprezentativ pentru medicamentele metabolizate în principal pe calea CYP 2C8) au demonstrat faptul că montelukastul nu inhibă CYP 2C8 in vivo. Ca urmare, nu este de asteptat ca montelukastul să influenteze în mod considerabil metabolizarea medicamentelor metabolizate pe calea acestei izoenzime (de exemplu paclitaxel, rosiglitazonă si repaglinidă).

4.6     Sarcina si alăptarea

Utilizarea în timpul sarcinii

Studiile efectuate la animale nu au evidentiat efecte nocive asupra sarcinii sau a dezvoltării embrionare/fetale.

Datele limitate privind sarcinile expuse nu sugerează existenta unei legături cauzale între montelukast si malformatii (adică malformatii ale membrelor) care au fost raportate rar în experienta mondială după punerea pe piată a medicamentului.

Montelukast poate fi utilizat în timpul sarcinii numai dacă tratamentul este considerat esential.

Utilizarea în timpul alăptării

Studiile efectuate la sobolani au arătat faptul că montelukast este excretat în lapte (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaste dacă montelukast este excretat în laptele uman.

Montelukast poate fi utilizat în timpul alăptării numai dacă tratamentul este considerat esential.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii referitoare la capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Nu este de asteptat ca montelukastul să influenteze capacitatea pacientului de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totusi, în cazuri foarte rare, la unele persoane s-au raportat somnolentă sau ameteli.

4.8 Reactii adverse

Frecventele reactiilor adverse mentionate mai jos sunt definite utilizând următoarea conventie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 si < 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si < 1/100); rare (≥ 1/10000 si < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

Montelukast a fost evaluat în cadrul studiilor clinice după cum urmează:

•        comprimatele filmate de 10 mg la aproximativ 4000 de pacienti cu astm bronsic cu vârste ≥ 15 ani,

•        comprimatele masticabile de 5 mg la aproximativ 1750 de copii si adolescenti cu vârste cuprinse între 6 si 14 ani.

Următoarele reactii adverse legate de medicament au fost raportate frecvent (> 1/100 si < 1/10) în cadrul studiilor clinice efectuate la pacienti cu astm bronsic tratati cu montelukast si cu o incidentă mai mare decât la pacientii cărora li s-a administrat placebo:

Aparate, sisteme si organe

Pacienti cu vârste ≥ 15 ani (două studii cu durata de 12 săptămâni; n=795)

Copii si adolescenti cu vârste cuprinse între 6 si 14 ani (un studiu cu durata de 8 săptămâni; n=201) (două studii cu durata de 56 de săptămâni; n=615)

Tulburări ale sistemului nervos

cefalee

cefalee

Tulburări gastro-intestinale

dureri abdominale

 

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

 

 

În cadrul studiilor clinice efectuate la un număr limitat de pacienti, tratamentul de lungă durată, de până la 2 ani în cazul adultilor si de până la 12 luni în cazul copiilor si adolescentilor cu vârste cuprinse între 6 si 14 ani, profilul de sigurantă nu s-a modificat.

Următoarele reactii adverse au fost raportate în cursul utilizării de după punerea pe piată a medicamentului:

Infectii si infestări:

Infectii ale căilor respiratorii superioare

Tulburări hematologice si limfatice

Predispozitie crescută la sângerare

Tulburări ale sistemului imunitar

Reactii de hipersensibilitate incluzând anafilaxie, infiltrat eozinofilic hepatic

Tulburări psihice

Vise anormale incluzând cosmaruri, halucinatii, insomnie, somnambulism, iritabilitate, anxietate, neliniste, agitatie incluzând comportament agresiv sau hostilitate, tremor, depresie, ideatie suicidară si comportament suicidar (suicid) în cazuri foarte rare.

Tulburări ale sistemului nervos

Ameteli, somnolentă, parestezie/hipoestezie, convulsii

Tulburări cardiace

Palpitatii

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Epistaxis

Tulburări gastro-intestinale

Diaree, xerostomie, dispepsie, greată, vărsături

Tulburări hepatobiliare

Valori crescute ale transaminazelor serice (ALT, AST), hepatită (incluzând hepatită colestatică, hepatită hepatocelulară si leziuni hepatice cu caracter mixt)

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Angioedem, echimoze, urticarie, prurit, eruptie cutanată tranzitorie, eritem nodos

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Artralgii, mialgii incluzând crampe musculare

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Astenie/fatigabilitate, stare generală de rău, edeme, febră. În timpul tratamentului cu montelukast la pacienti cu astm bronsic au fost raportate cazuri foarte rare de sindrom Churg-Strauss (SCS) (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile informatii specifice referitoare la tratamentul supradozajului cu montelukast. În cadrul studiilor clinice efectuate la pacienti cu astm bronsic cronic, montelukast a fost administrat în doze de până la 200 mg/zi la pacienti adulti, timp de 22 de săptămâni, iar în cadrul studiilor de scurtă durată, montelukastul a fost administrat în doze de până la 900 mg/zi timp de aproximativ o săptămână, fără reactii adverse consecutive cu importantă clinică.

În experienta de după punerea pe piată a medicamentului si în cadrul studiilor clinice efectuate cu montelukast au fost raportate cazuri de supradozaj acut. Acestea includ raportări la adulti si copii cu doze de până la 1000 mg (aproximativ 61 mg/kg la un copil cu vârsta de 42 de luni). Simptomele clinice observate si rezultatele investigatiilor de laborator au fost în concordantă cu profilul de sigurantă la copii si adolescenti si pacienti adulti. În majoritatea cazurilor de supradozaj raportate nu au existat reactii adverse. Cele mai frecvente reactii adverse raportate care au apărut au fost în concordantă cu profilului de sigurantă al montelukastului si au inclus dureri abdominale, somnolentă, sete, cefalee, vărsături si hiperactivitate psiho-motorie.

Nu se cunoaste dacă montelukastul este dializabil prin dializă peritoneală sau hemodializă.

5.         PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente sistemice pentru tratamentul afectiunilor obstructive ale căilor respiratorii, antagonisti ai receptorilor pentru leucotriene, codul ATC: RO3DCO3

Cisteinil-leucotrienele (LTC4, LTD4, LTE4) sunt eicosanoizi inflamatori puternici eliberati din diverse celule, incluzând mastocite si eozinofile. Acesti mediatori proastmatici importanti se leagă de receptorii cisteinil-leucotrienelor (CysLT) prezenti la om la nivelul căilor respiratorii si determină efecte respiratorii incluzând bronhospasm, secretie mucoasă, permeabilitate vasculară si recrutarea eozinofilelor.

Montelukast este o substantă activă cu administrare orală care prezintă selectivitate crescută pentru receptorul CysLT1 de care se leagă cu afinitate crescută.

În cadrul studiilor clinice, montelukast inhibă bronhoconstrictia determinată de LTD4 inhalată chiar la doze de 5 mg. Bronhodilatatia a fost observată la două ore după administrarea orală. Efectul bronhodilatator determinat de administrarea unui β-agonist a fost aditiv celui determinat de montelukast. Tratamentul cu montelukast a inhibat atât faza precoce cât si pe cea tardivă a bronhoconstrictiei cauzate de expunerea la antigen. Montelukast, comparativ cu placebo, a scăzut numărul de eozinofile din sângele periferic la copii si adolescenti si pacienti adulti. Într-un alt studiu clinic, tratamentul cu montelukast a scăzut semnificativ numărul de eozinofile de la nivelul căilor respiratorii (măsurat în spută). La adulti si copii si adolescenti cu vârste cuprinse între 2 si 14 ani, montelukastul, comparativ cu placebo, a scăzut numărul de eozinofile în sângele periferic, îmbunătătind astfel controlul simptomelor astmului bronsic.

În studiile efectuate la adulti, administrarea montelukastului în doze zilnice de 10 mg o dată pe zi a demonstrat o îmbunătătire semnificativă a VEMS matinal (modificare fată de valoarea initială, 10,4% fată de 2,7%), a debitului expirator maximal (PEFR) măsurat înainte de prânz (AM) (modificare fată de valoarea initială, 24,5 l/min fată de 3,3 l/min) si o reducere semnificativă a utilizării totale de β-agonisti (modificare fată de valoarea initială, -26,1% fată de -4,6%) comparativ cu placebo. Îmbunătătirea scorurilor simptomelor de astm bronsic din timpul zilei si noptii, raportate de către pacienti, a fost semnificativ superioară, comparativ cu placebo.

Studiile efectuate la adulti au demonstrat capacitatea montelukastului de a avea un efect clinic aditiv efectului corticosteroizilor inhalatori (modificare % fată de valoarea initială pentru beclometazonă inhalatorie în asociere cu montelukast, comparativ cu beclometazonă a VEMS: 5,43% fată de 1,04%; utilizarea de β-agonist: -8,70% fată de 2,64%). Comparativ cu beclometazona administrată inhalator (200 micrograme de 2 ori pe zi, administrată cu ajutorul unui dispozitiv de tip spacer), montelukastul a demonstrat un răspuns initial mai rapid, desi în cursul studiului cu durata de 12 săptămâni beclometazona a determinat un efect general al tratamentului superior (modificare % fată de valoarea initială pentru montelukast comparativ cu beclometazona pentru VEMS: 7,49% fată de 13,3%; utilizarea de β-agonist: -28,28% fată de -43,89%). Totusi, comparativ cu beclometazona, un procent mare de pacienti tratati cu montelukast au prezentat răspuns clinic similar (de exemplu 50% dintre pacientii tratati cu beclometazonă au prezentat o îmbunătătire a VEMS cu aproximativ 11% sau mai mult fată de valoarea initială, în timp ce aproximativ 42% dintre pacientii tratati cu montelukast au obtinut acelasi răspuns).

În cadrul unui studiu clinic cu durata de 8 săptămâni efectuat la copii si adolescenti cu vârste cuprinse între 6 si 14 ani, administrarea montelukast 5 mg o dată pe zi a îmbunătătit semnificativ functia respiratorie comparativ cu placebo (VEMS 8,71% fată de 4,16%, modificare fată de valoarea initială; debitul expirator maximal măsurat AM: 27,9 l/min fată de 17,8 l/min, modificare fată de valoarea initială) si scăderea utilizării beta-agonistilor „la nevoie” (-11,7% fată de +8,2%, modificare fată de valoarea initială).

În cadrul unui studiu clinic cu durata de 12 luni, efectuat la copii si adolescenti cu vârste cuprinse între 6 si 14 ani cu astm bronsic usor persistent, care a urmărit compararea eficacitătii montelukastului cu cea a fluticazonei administrată inhalator, referitor la controlul astmului, montelukast nu a fost inferior fluticazonei în ceea ce priveste criteriul final principal de evaluare, cresterea procentului de zile fără simptome de astm bronsic (RFDs = rescue-free days). După o perioadă medie de tratament de 12 luni, procentul de zile fără simptome de astm bronsic a crescut de la 61,6 la 84,0 în grupul tratat cu montelukast si de la 60,9 la 86,7 în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenta între grupuri privind cresterea medie a procentului de zile fără simptome de astm bronsic, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost semnificativă statistic (-2,8 cu un IÎ 95% cuprins între -4,7 si -0,9), dar în cadrul limitei predefinite de a nu prezenta inferioritate clinică. De asemenea, după perioada de tratament de 12 luni, atât montelukastul cât si fluticazona au îmbunătătit controlul astmului bronsic din punct de vedere al parametrilor secundari evaluati:

-     VEMS a crescut de la 1,83 l la 2,09 l în grupul tratat cu montelukast si de la 1,85 l la 2,14 l în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenta între grupuri privind cresterea medie a VEMS, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost -0,02 l cu un IÎ 95% cuprins între -0,06 si 0,02. Cresterea medie, exprimată procentual %, fată de valoarea initială a VEMS a fost de 0,6% în grupul tratat cu montelukast si de 2,7% în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenta dintre modificările medii ale VEMS, exprimate procentual %, fată de valoarea initială, utilizând metoda LS, a fost semnificativă, -2,2% cu un IÎ 95% cuprins între -3,6 si -0,7.

-     Procentul de zile în care s-au utilizat medicamente beta-agoniste a scăzut de la 38,0 la 15,4 în grupul tratat cu montelukast si de la 38,5 la 12,8 în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenta între grupuri privind procentul de zile în care s-au utilizat medicamente beta-agoniste, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost 2,7 cu un IÎ 95% cuprins între 0,9 si 4,5.

-     Procentul de pacienti cu o criză astmatică (o criză astmatică fiind definită ca o perioadă de agravare a astmului bronsic care necesită tratament cu corticosteroizi administrati oral, o vizită neprogramată la cabinetul medicului, o vizită la camera de gardă sau spitalizare) a fost 32,2 în grupul tratat cu montelukast si 25,6 în grupul tratat cu fluticazonă; riscul relativ (IÎ 95%) fiind egal cu 1,38 (1,04, 1,84).

-     Procentul de pacienti care au utilizat corticosteroizi administrati sistemic (în principal pe cale orală) în timpul perioadei din studiu a fost 17,8% în grupul tratat cu montelukast si 10,5% în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenta între grupuri, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost 7,3% cu un IÎ 95% cuprins între 2,9 si 11,7.

În cadrul unui studiu clinic cu durata de 12 săptămâni efectuat la adulti a fost demonstrată scăderea semnificativă a bronhospasmului indus de efortul fizic (BIE) (scăderea maximă a VEMS de 22,33% în cazul montelukast, comparativ cu 32,40% în cazul placebo; timpul până la recuperarea în limita de 5% din VEMS măsurat înainte de efort a fost de 44,22 min comparativ cu 60,64 min). Acest efect s-a mentinut pe toată durata de 12 săptămâni a studiului. Scăderea BIE a fost, de asemenea, demonstrată în cadrul unui studiu clinic cu durată scurtă, efectuat la copii si adolescenti cu vârste cuprinse între 6 si 14 ani (scăderea maximă a VEMS 18,27% fată de 26,11%; timpul până la recuperarea în limita de 5% din VEMS măsurat înainte de efort 17,76 min fată de 27,98 min). În ambele studii clinice efectul a fost demonstrat la sfârsitul intervalului, în cadrul unei scheme de administrare cu doză unică.

La pacientii cu astm bronsic declansat de acid acetilsalicilic cărora li se administrează concomitent tratament cu corticosteroizi pe cale inhalatorie si/sau orală, tratamentul cu montelukast, comparativ cu placebo, a determinat îmbunătătirea semnificativă a controlului simptomelor astmului bronsic (modificare medie fată de valoarea initială a VEMS de 8,55% fată de -1,74% si reducerea cantitătii totale de β-agonisti utilizati – modificare fată de valoarea initială de -27,78% comparativ cu 2,09%).

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie

Montelukastul este rapid absorbit după administrare orală. Pentru comprimatele filmate de 10 mg, valoarea medie a concentratiei plasmatice maxime (Cmax) este atinsă la 3 ore (Tmax) după administrarea în conditii de repaus alimentar la adulti. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este de 64%. Biodisponibilitatea după administrare orală si Cmax nu sunt influentate de o masă standard. Siguranta si eficacitatea au fost demonstrate în cadrul studiilor clinice în care comprimatul filmat de 10 mg a fost administrat independent de orarul meselor.

Pentru comprimatul masticabil de 5 mg, Cmax este atinsă în două ore după administrarea în conditii de repaus alimentar la adulti. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este de 73% si scade la 63% după o masă standard.

Distributie

Montelukast se leagă în proportie de peste 99% de proteinele plasmatice. Volumul de distributie la starea de echilibru este în medie de 8-11 litri. Studiile efectuate la sobolani cărora li s-a administrat montelukast marcat radioactiv indică o trecere minimă prin bariera hemato-encefalică. În plus, concentratiile de substantă marcată radioactiv la 24 de ore după administrarea dozei au fost minime în toate celelalte tesuturi.

Metabolizare

Montelukastul este metabolizat în proportie crescută. În cadrul studiilor clinice în care au fost administrate doze terapeutice, concentratiile plasmatice ale metabolitilor montelukastului sunt nedetectabile la starea de echilibru, atât la adulti, cât si la copii si adolescenti.

Studiile efectuate in vitro utilizând microzomi hepatici umani au indicat faptul că izoenzimele 3A4, 2A6 si 2C9 ale citocromului P 450 sunt implicate în metabolizarea montelukastului. Rezultatele altor studii efectuate in vitro pe microsomi hepatici umani indică faptul că izoenzimele 3A4, 2C9, 1A2, 2A6, 2C19, sau 2D6 ale citocromului P 450 nu sunt inhibate de concentratiile plasmatice terapeutice de montelukast. Contributia metabolitilor la efectul terapeutic al montelukast este minim.

Excretie

Clearance-ul plasmatic al montelukastului este în medie de 45 ml/min la adultii sănătosi. După administrarea unei doze orale de montelukast marcat radioactiv, 86% din substanta marcată radioactiv a fost recuperată în materiile fecale colectate timp de 5 zile, iar < 0,2% a fost recuperată în urină. Această constatare, corelată cu estimarea biodisponibilitătii montelukastului după administrare orală, indică faptul că montelukastul si metabolitii săi sunt excretati aproape exclusiv prin bilă.

Grupe speciale de pacienti

Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici si la pacienti cu insuficientă hepatică usoară până la moderată. Nu au fost efectuate studii la pacienti cu insuficientă renală. Deoarece montelukastul si metabolitii săi sunt eliminati pe cale biliară, nu se anticipează ca la pacientii cu insuficientă renală să fie necesară ajustarea dozei. Nu există date referitoare la profilul farmacocinetic al montelukastului la pacienti cu insuficientă hepatică severă (scor Child-Pugh > 9).

În cazul administrării unor doze mari de montelukast (de 20 si de 60 de ori mai mari decât doza recomandată la adult) a fost observată scăderea concentratiei plasmatice de teofilină. Acest efect nu a fost observat în cazul administrării dozelor recomandate, de 10 mg o dată pe zi.

5.3 Date preclinice de sigurantă

În cadrul studiilor de toxicitate efectuate la animale, modificările usoare ale valorilor concentratiilor serice ale ALT, glucozei, fosforului si trigliceridelor au fost tranzitorii. Semnele de toxicitate la animale au fost: secretie salivară crescută, simptome gastro-intestinale, scaune moi si dezechilibre electrolitice. Acestea au apărut la doze care au determinat expuneri sistemice de 17 ori mai mari decât expunerea sistemică observată în cazul administrării de doze terapeutice. La maimute, reactiile adverse au apărut la doze începând cu 150 mg/kg si zi (care au determinat o expunere de 232 de ori mai mare decât expunerea sistemică observată în cazul administrării de doze terapeutice).

În cadrul studiilor efectuate la animale, montelukastul nu a influentat potentialul fertil sau performanta reproductivă la expuneri sistemice de 24 de ori mai mari decât expunerea sistemică observată în cazul administrării de doze terapeutice. În studiile privind fertilitatea efectuate la femele de sobolan a fost observată scăderea usoară a greutătii puilor la doze de 200 mg/kg si zi (care au determinat o expunere de 69 de ori mai mare decât expunerea sistemică observată în cazul administrării de doze terapeutice). În studiile efectuate la iepuri a fost observată o incidentă crescută a osificării incomplete, comparativ cu animalele de control, la expuneri sistemice de 24 de ori mai mari decât expunerea sistemică observată în cazul administrării de doze terapeutice. La sobolani nu au fost observate malformatii. La animale, s-a demonstrat că montelukastul traversează bariera placentară si este excretat în lapte.

Niciun deces nu a survenit după administrare pe cale orală a unei doze unice de montelukast sodic de până la 5000 mg/kg la soareci si sobolani (15000 mg/m2 la soareci si 30000 mg/m2 la sobolani), doza maximă testată. Această doză a fost echivalentă cu o doză de 25000 de ori mai mare decât doza zilnică recomandată la un om adult (raportat la un pacient adult cu greutatea de 50 kg).

S-a demonstrat că montelukastul nu este fototoxic la soareci pentru UVA, UVB sau spectrul luminii vizibile la doze de până la 500 mg/kg si zi (de aproximativ 200 de ori mai mari fată de expunerea sistemică).

În cadrul testelor in vitro si in vivo, montelukastul nu a determinat nici efecte mutagene, nici carcinogene.

6.       PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Celuloză microcristalină

Manitol (E 421)

Crospovidonă (tip B)

Oxid rosu de fer (E 172)

Hidroxipropilceluloză

Edetat disodic

Aromă de cirese

Aspartam (E 951)

Talc

Stearat de magneziu

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

3 ani

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Cutii cu blistere din Nylon/Aluminiu/PVC-Aluminiu (fără indicarea zilelor săptămânii) cu 28, 56 si 98 de comprimate masticabile.

Flacoane din PEÎD prevăzute cu capac din PP si desicant cu 28, 56 si 98 de comprimate masticabile.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Zentiva, k.s., U kabelovny 130, 102 37 Praga 10, Dolní Měcholupy, Republica Cehă

8.      NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Cutii cu blistere 2802/2010/01-02-03

Flacoane 2802/2010/04-05-06

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare – Septembrie 2010

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

August 2010

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Teste gratuite pentru astm, până la sfârşitul anului, în 150 de spitale şi policlinici de specialitate Societatea Română de Pneumologie organizează testări gratuite pentru depistarea astmului, în cadrul campaniei 'Astmul poate fi controlat!', se arată într-un comunicat de presă transmis miercuri.
Numărul cazurilor de astm la copii, în creştere Astmul este una dintre cele mai frecvente afecţiuni cronice din întreaga lume, a subliniat luni într-o conferinţă de presă prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie, cu prilejul marcării Zilei Mondiale a Astmului.
Apa din bazin poate provoca astm şi cancer la vezică (studiu) Când transpiraţia şi urina se amestecă cu clorul, apa din bazin sau jacuzzi poate deveni toxică, iar riscul de a dezvolta anumite boli, ca astmul sau cancerul la vezică, creşte - este concluzia unui nou studiu, publicat în revista Environmental Science & Technology şi preluat de metronews.fr.
Educaţia cu ţipete şi chelfăneală poate provoca astm şi cancer copiilor în perioada adultă Părinţii care îşi pedepsesc prin bătaie copiii sau care le fac educaţie ţipând le-ar putea declanşa probleme de sănătate mai târziu. Conform unui nou studiu al unei echipe de cercetători britanici de la Universitatea Plymouth, 'corecţiile' aplicate copiilor pot duce mai târziu la astm, boli cardiovasculare...
Mâncarea fast-food creşte riscul de astm sever la copii (studiu) Copiii şi adolescenţii care consumă mâncare de tip fast-food de cel puţin trei ori pe săptămână riscă mai mult să sufere de astm sever, rinită alergică şi eczeme, arată un studiu internaţional menţionat de afp.com.
Naşterile prin cezariană pot creşte riscul de astm, diabet şi obezitate la nou-născuţi Operaţia cezariană poate duce la naşterea unor copii vulnerabili la probleme de sănătate cronice cum sunt astmul, diabetul şi obezitatea, conform unui studiu publicat în 'British Medical Journal', informează Reuters.