Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

EPORATIO 2000UI
Denumire EPORATIO 2000UI
Descriere Tratamentul anemiei simptomatice asociate insuficienţei renale cronice la pacienţii adulţi.
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţi adulţi cu cancer suferind de boli maligne non-mieloide, trataţi cu chimioterapie.
Denumire comuna internationala EPOETINUM TETA
Actiune terapeutica ALTE PREPARATE ANTIANEMICE ALTE PREPARATE ANTIANEMICE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica SOL INJ. IN SERINGA PRE-UMPLUTA
Concentratia 2000UI/0,5ml
Ambalaj Cutie cu 6 seringi preumplute din sticlã x 0,5 ml soluþie cu capac, piston, ac pentru injectare,cu dispozitiv de siguranþã
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC B03XA01
Firma - Tara producatoare MERCKLE BIOTEC GMBH - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata RATIOPHARM GMBH - GERMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre EPORATIO 2000UI ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> A R (vizitator) : Vind EPORATIO...20.000 U termen garantie 2014 5 fiole
>> A R (vizitator) : Vind EPORATIO...20.000 U termen garantie 2014 5 fiole
Prospect si alte informatii despre EPORATIO 2000UI, sol inj. in seringa pre-umpluta       

1.        DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Eporatio 2000 UI/0,5 ml soluţie injectabilă în seringă preumplută

2.        COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

O seringă preumplută conţine 2000 unităţi internaţionale (UI) (16,7 μg) epoetină teta în 0,5 ml soluţie injectabilă, corespondentul a 4000 UI (33,3μg) de epoetină teta pe ml.

Epoetina teta (eritropoietină recombinantă umană) este produsă în celulele ovariene de hamster chinezesc (CHO-K1) prin tehnologia ADN-ului recombinant.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.        FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă (injecţie) în seringă preumplută. Soluţia este limpede şi incoloră.

4. DATE CLINICE

4.1     Indicaţii terapeutice

-         Tratamentul anemiei simptomatice asociate insuficienţei renale cronice la pacienţii adulţi.

-         Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţi adulţi cu cancer suferind de boli maligne non-mieloide, trataţi cu chimioterapie.

4.2     Doze şi mod de administrare

Cerinţe speciale

Tratamentul cu epoetină teta trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în indicaţiile menţionate mai

sus.

Moduri de administrare

Soluţia poate fi administrată subcutanat (SC) sau intravenos (IV). Utilizarea subcutanată este de preferat la pacienţii hemodializaţi, pentru a evita puncţionarea venelor periferice. Când se înlocuieşte un alt tip de epoetină cu epoetina teta, trebuie folosită aceeaşi cale de administrare. Epoetina teta trebuie administrată pe cale subcutanată la pacienţii cu cancer suferind de boli maligne non-mieloide aflaţi sub chimioterapie.

Doze

Anemie simptomatică asociată cu insuficienţă renală cronică

Simptomele şi sechelele anemiei pot varia în funcţie de vârstă, sex, şi severitatea generală a bolii; este

necesară evaluarea de către medic a evoluţiei şi stării clinice individuale a pacientului. Epoetina teta

trebuie administrată ori subcutanat ori intravenos pentru a ridica nivelul hemoglobinei la valori nu mai

înalte decât 12 g/dl (7,45 mmol/l).

Ca urmare a variabilităţii intra-individuale, valori individuale ale hemoglobinei situate deasupra şi sub nivelul dorit al hemoglobinei pot fi observate ocazional. Variabilitatea hemoglobinei trebuie abordată prin controlul dozei, luând în considerare intervalul ţintă al hemoglobinei, cuprins între 10 g/dl (6,21 mmol/l) şi 12 g/dl (7,45 mmol/l). Un nivel constant al hemoglobinei mai ridicat decât 12 g/dl (7,45 mmol/l) trebuie evitat; criteriile de orientare în ceea ce priveşte ajustarea adecvată a dozei în caz că se observă valori ale hemoglobinei care depăşesc 12 g/dl (7,45 mmol/l) sunt descrise mai jos.

Trebuie evitată o creştere a hemoglobinei peste 2g/dl (1,24mmol/l) pe o perioadă de patru săptămâni. În caz că creşterea valorii hemoglobinei depăşeste 2 g/dl (1,24 mmol/l) în decurs de 4 săptămâni sau valoarea hemoglobinei depăşeste 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă cu 25 până la 50%. Se recomandă ca valoarea hemoglobinei să fie monitorizată la fiecare două săptămâni până ce nivelul s-a stabilizat şi la intervale regulate după aceea. Dacă nivelul hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt până când nivelul hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul se va relua la o doză cu aproximativ 25% mai mică decât doza administrată în prealabil.

În caz de hipertensiune arterială sau boli cardiovasculare, cerebrovasculare sau vasculare periferice existente, creşterea hemoglobinei şi valoarea ţintă a hemoglobinei trebuie determinate individual, luând în considerare tabloul clinic.

Tratamentul cu epoetină teta se împarte în două faze.

Faza de corecţie

Administrarea subcutanată: doza iniţială este de 20 UI/kg de greutate corporală de 3 ori pe săptămână. Doza poate fi mărită după 4 săptămâni la 40 UI/kg, de 3 ori pe săptămână, dacă creşterea valorii hemoglobinei nu este adecvată (< 1 g/dl [0,62 mmol/l] în decurs de 4 săptămâni ). Măriri suplimentare ale dozei cu 25% din doza precedentă pot fi efectuate la intervale de o lună până ce valoarea ţintă individuală a fost atinsă.

Administrarea intravenoasă: doza iniţială este de 40 UI/kg de greutate corporală de 3 ori pe săptămână. Doza poate fi mărită după 4 săptămâni la 80 UI/kg, de 3 ori pe săptămână, şi prin măriri suplimentare cu 25% din doza precedentă la intervale de o lună, dacă este necesar.

Pentru ambele moduri de administrare, doza maximă nu trebuie să depăşească 700UI/kg corp pe săptămână.

Faza de întreţinere

Doza trebuie ajustată după necesităţi pentru a menţine nivelul individual ţintă al valorii hemoglobinei între 10g/dl (6,21 mmol/l) şi 12g/dl (7,45 mmol/l), având în vedere ca un nivel al valorii hemoglobinei de 12 g/dl (7,45 mmol/l) să nu fie depăşit. Când este necesară o ajustare a dozei pentru a menţine nivelul dorit al valorii hemoglobinei, se recomandă ca doza să fie ajustată cu aproximativ 25%.

Administrarea subcutanată: doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei injecţii o dată pe săptămână sau de trei ori pe săptămână.

Administrarea intravenoasă: în cazul pacienţilor care sunt stabilizaţi sub un regim de dozare de trei ori pe săptămână administrarea poate fi schimbată la de două ori pe săptămână.

Dacă se schimbă frecvenţa de administrare nivelul hemoglobinei trebuie monitorizat îndeaproape şi pot fi necesare ajustări ale dozei.

Doza maximă nu trebuie să depăşească 700 UI/kg de greutate corporală pe săptămână.

În caz de substituire a unei alte epoetine cu epoetină teta, hemoglobina trebuie monitorizată cu atenţie şi trebuie folosită aceeaşi cale de administrare.

Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a fi siguri că se utilizează doza minimă aprobată de epoetină teta pentru asigurarea controlului adecvat al simptomelor de anemie.

Anemie simptomatică la pacienţi canceroşi cu boli maligne non-mieloide, aflaţi sub chimioterapie Epoetina teta trebuie administrată pe cale subcutanată la pacienţii cu anemie (de exemplu cu concentraţia hemoglobinei ≤ 10 g/dl [6,21 mmol/l]). Simptomele de anemie şi sechelele acesteia pot varia în funcţie de vârstă, sex şi severitatea generală a bolii; este necesară evaluarea, de către medic, a evoluţiei clinice şi stării individuale a fiecărui pacient.

Datorită variabilităţii intra-individuale, se pot observa ocazional valori individuale ale hemoglobinei care depăşesc sau sunt inferioare valorilor dorite ale hemoglobinei pentru un anumit pacient. Variabilitatea valorilor hemoglobinei trebuie controlată prin ajustarea dozei, luând în considerare un interval ţintă al hemoglobinei cuprins între 10 g/dl (6,21 mmol/l) şi 12 g/dl (7,45 mmol/l). Trebuie evitate concentraţiile hemoglobinei care depăşesc constant 12 g/dl (7,45 mmol/l); în continuare sunt descrise recomandările pentru ajustarea corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei care depăşesc 12 g/dl (7,45 mmol/l).

Doza iniţială recomandată este de 20000 UI, independent de greutatea corporală, administrată o dată pe săptămână. Dacă după 4 săptămâni de tratament valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), doza curentă trebuie continuată. Dacă hemoglobina nu creşte cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), o dublare a dozei săptămânale la 40000 UI trebuie luată în considerare. Dacă după încă 4 săptămâni de tratament, creşterea hemoglobinei este încă insuficientă, o creştere a dozei săptămânale la 60000 UI trebuie luată în considerare.

Doza maximă nu trebuie să depăşească 60000 UI pe săptămână.

Dacă după 12 săptămâni de tratament valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), răspunsul la tratament este puţin probabil şi tratamentul trebuie întrerupt.

Dacă creşterea hemoglobinei este mai ridicată decât 2 g/dl (1,24 mmol/l) în decurs de 4 săptămâni sau nivelul hemoglobinei depăşeşte 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă cu 25 până la 50%. Tratamentul cu epoetină teta trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc 13 g/dl (8,07 mmol/l). Tratamentul trebuie reluat cu o doză cu aproximativ 25% mai joasă decât doza precedentă după ce valorile hemoglobinei scad la 12 g/dl (7,45 mmol/l) sau mai jos.

Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după terminarea chimioterapiei.

Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a fi siguri că se utilizează doza minimă aprobată de epoetină teta pentru asigurarea controlului adecvat al simptomelor de anemie.

Populaţii speciale

Pacienţii pediatrici

Nu există experienţă la copii şi adolescenţi.

Mod de administrare

Soluţia poate fi administrată subcutanat sau intravenos. Este preferabilă administrarea subcutanată la pacienţii cărora nu li se face hemodializă pentru a evita puncţionarea venelor periferice. Dacă epoetina teta este înlocuită de alt tip de epoetină, se va apela la acelaşi mod de administrare. La pacienţii cu cancer suferind de boli maligne non-mieloide, trataţi cu chimioterapie, epoetina teta se va administra doar pe cale subcutanată.

Injecţiile subcutanate trebuie administrate la nivelul abdomenului, braţului sau coapsei.

Eporatio este furnizat într-o seringă preumplută de unică folosinţă. Soluţia trebuie inspectată vizual înainte de utilizare. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi, incolore, fără particule. Soluţia injectabilă nu trebuie agitată. Trebuie lăsată să atingă o temperatură confortabilă (15-ºC – 25ºC) pentru injecţie (15-25 °C).

Eporatio nu trebuie amestecat cu alte medicamente (vezi pct. 6.2).

Trebuie asigurată rotaţia locurilor de injectare şi injecţia trebuie efectuată încet pentru a evita senzaţia de disconfort la locul de injectare.

4.3 Contraindicaţii

-         Hipersensibilitate la substanţa activă, alte epoetine şi derivate ale acestora sau la oricare dintre excipienţi.

-         Hipertensiune arterială necontrolată.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Generale

Tratamentul de suplimentare cu fier este recomandat la toţi pacienţii cu valori ale feritinei serice sub 100 µg/l sau cu saturaţia transferinei sub 20%. Pentru a asigura o eritropoieză eficientă, statusul fierului trebuie evaluat la toţi pacienţii înainte de tratament şi în decursul acestuia.

Lipsa de răspuns la tratamentul cu epoetină teta trebuie să determine elucidarea factorilor cauzali. Deficitele de fier, acid folic sau vitamina B12 reduc eficacitatea epoetinelor şi trebuie, ca atare, să fie corectate. Infecţiile intercurente, episoadele inflamatorii sau traumatice, pierderile oculte de sânge, hemoliza, intoxicaţia cu aluminiu, bolile hematologice subiacente sau fibroza măduvei osoase pot, de asemenea, să compromită răspunsul eritropoietic. Numărătoarea reticulocitelor trebuie considerată ca făcând parte din evaluare.

Aplazia pură a seriei eritrocitare (APSE)

Dacă sunt excluse cauzele tipice ale lipsei de răspuns şi pacientul prezintă o scădere subită a hemoglobinei asociată cu reticulocitopenie, trebuie luată în considerare examinarea anticorpilor anti-eritropoietină şi a măduvei osoase pentru diagnosticul aplaziei pure a seriei eritrocitare. Întreruperea tratamentului cu epoetină teta trebuie luată în considerare.

APSE cauzată de anticorpii neutralizanţi anti-eritropoietină a fost semnalată în asociere cu tratamentul cu eritropoietină. S-a demonstrat că aceşti anticorpi reacţionează încrucişat cu toate epoetinele, şi pacienţilor la care s-a presupus sau s-a confirmat prezenţa de anticorpi neutralizanţi faţă de eritropoietină nu trebuie să li se schimbe tratamentul şi să li se administreze epoetină teta (vezi pct. 4.8).

O scădere paradoxală a valorilor hemoglobinei şi apariţia anemiei severe asociată cu un număr mic de reticulocite trebuie să indice întreruperea imediată a tratamentului cu epoetină şi efectuarea testului pentru depistarea prezenţei anticorpilor anti-eritropoetină. S-au raportat cazuri la pacienţi cu hepatită C trataţi cu interferon şi ribavirină, în cazul în care epoetinele sunt utilizate concomitent. Epoetinele nu sunt aprobate pentru tratamentul anemiei asociate cu hepatită C.

Hipertensiunea arterială

Pacienţii trataţi cu epoetină teta pot prezenta o creştere a tensiunii arteriale sau o agravare a unei

hipertensiuni preexistente în special în faza iniţială de tratament.

Prin urmare, la pacienţii trataţi cu epoetină teta, o atenţie deosebită trebuie acordată monitorizării minuţioase a tensiunii arteriale. Tensiunea arterială trebuie controlată în mod adecvat înainte de iniţierea tratamentului şi în decursul acestuia pentru a evita complicaţiile acute cum ar fi criza hipertensivă cu simptome asemănătoare encefalopatiei (de exemplu cefalee, stare de confuzie, tulburări ale vorbirii, tulburări ale locomoţiei) şi complicaţii asociate (convulsii, atac cerebral), care pot apărea de asemenea şi la pacienţii cu valori normale sau scăzute ale tensiunii arteriale. Dacă aceste reacţii apar, ele fac necesară îngrijirea imediată de către medic şi terapia medicală intensivă. O atenţie deosebită trebuie acordată episoadelor bruşte de cefalee de tip criză migrenoasă, ca posibil semnal de avertizare.

Creşterea tensiunii arteriale poate să facă necesar tratamentul cu medicamente antihipertensive sau o creştere a dozei medicaţiei antihipertensive preexistente. În afară de aceasta, trebuie să se ia în considerare o reducere a dozei de epoetină teta administrate. Dacă valorile tensiunii arteriale rămân ridicate, o întrerupere temporară a tratamentului cu epoetină teta poate fi necesară. Odată ce hipertensiunea arterială este controlată prin intermediul tratamentului intensificat, tratamentul cu epoetină teta trebuie reluat cu o doză mai scăzută.

Abuzul

Abuzul de epoetină teta de către persoane sănătoase poate conduce la o creştere excesivă a hemoglobinei şi hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare severe, care pot ameninţa viaţa.

Populaţii speciale

Datorită experienţei limitate, eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu epoetină teta nu a putut fi evaluată la pacienţi cu tulburări ale funcţiei hepatice sau anemie homozigotă cu celule în formă de seceră.

În cadrul studiilor clinice, pacienţii cu vârste peste 75 de ani au prezentat o incidenţă mai mare a reacţiilor adverse severe şi grave, indiferent de existenţa unei relaţii cauzale cu tratamentul cu epoetină teta. În plus, decesele au fost mai frecvente în acest grup de pacienţi comparativ cu pacienţii mai tineri.

Monitorizarea de laborator

Se recomandă ca evaluarea hemoglobinei, o hemogramă completă şi determinarea trombocitelor să fie

efectuate în mod regulat.

Anemia simptomatică asociată cu insuficienţă renală cronică

Utilizarea epoetinei teta la pacienţii cu nefroscleroză care nu efectuează încă dializă trebuie definită de

la caz la caz, deoarece o progresare accelerată posibilă a insuficienţei renale nu poate fi exclusă cu

certitudine.

Pe durata hemodializei, pacienţii trataţi cu epoetină teta pot să necesite o intensificare a tratamentului anticoagulant pentru a preveni formarea de cheaguri de sânge la nivelul şuntului arterio-venos.

La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, concentraţia hemoglobinei în faza de întreţinere nu trebuie să depăşească limita superioară a concentraţiei ţintă a hemoglobinei recomandate la punctul 4.2. În studiile clinice s-au observat un risc crescut de deces şi evenimente cardiovasculare grave atunci când s-au administrat epoetine pentru atingerea unor valori ţintă ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,45 mmol/l). În studiile clinice controlate nu s-au observat avantaje semnificative care pot fi atribuite administrării de epoetine când concentraţia hemoglobinei este crescută peste nivelul necesar pentru a controla simptomele anemiei şi a evita transfuzia de sânge.

Anemie simptomatică la pacienţii cu cancer suferind de boli maligne non-mieloide, aflaţi sub

chimioterapie

Efectul asupra creşterii tumorale

Epoetinele sunt factori de creştere care stimulează în mod primar producţia de eritrocite. Receptorii

pentru eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa unor celule tumorale variate. La fel ca în cazul

tuturor factorilor de creştere, există o grijă legată de faptul că epoetinele ar putea să stimuleze creşterea

oricărui tip de cancer (vezi pct. 5.1).

În cadrul mai multor studii controlate, epoetinele nu au arătat o ameliorare a supravieţuirii globale sau o scădere a riscului de progresie tumorală la pacienţi cu anemie asociată cu cancer. Studiile clinice controlate au arătat următoarele efecte la utilizarea epoetinelor:

-         scurtarea timpului până la progresia tumorală la pacienţii cu cancer în stadiu avansat localizat la nivelul capului şi al gâtului, care s-au aflat sub radioterapie când administrarea a fost făcută cu scopul atingerii unor valori ţintă ale hemoglobinei mai mari de 14 g/dl (8,69 mmol/l),

-         scurtarea supravieţuirii globale şi creşterea numărului de decese atribuite progresiei bolii la 4 luni la pacienţi cu cancer de sân metastatic trataţi cu chimioterapie când administrarea a fost făcută cu scopul atingerii unor valori ţintă ale hemoglobinei de 12-14 g/dl (7,45-8,69 mmol/l),

-         risc crescut de deces când administrarea a fost făcută cu scopul atingerii unor valori ţintă ale hemoglobinei de 12 g/dl (7,45 mmol/l) la pacienţi cu boală malignă activă care nu au fost trataţi nici cu chimioterapie nici cu radioterapie.

Utlizarea epoetinelor nu este indicată la această grupă de pacienţi.

Având în vedere aspectele prezentate mai sus, în unele situaţii clinice transfuzia de sânge trebuie să fie considerată tratamentul de preferinţă pentru controlul anemiei la pacienţii cu cancer. Decizia administrării eritropoietinelor recombinante trebuie să se bazeze pe o evaluare beneficiu-risc, cu participarea pacientului respectiv; această evaluare trebuie să ţină cont de contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în cadrul acestei evaluări trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în care pacientul este tratat şi preferinţele pacientului (vezi pct. 5.1).

Excipienp

Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe seringă preumplută, adică este

practic „fără sodiu”.

4.5      Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.

4.6      Sarcina şi alăptarea

Pentru epoetina teta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide. Studiile la animale cu alte epoetine nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3). Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă.

Nu se ştie dacă epoetina teta se excretă în laptele uman, dar datele obţinute la nou-născuţi nu arată o absorbţie sau activitate farmacologică a eritropoietinei când se administrează împreună cu laptele matern. Trebuie luată decizia dacă să se continue/să se întrerupă alăptarea sau să se continue/să se întrerupă tratamentul cu epoetină teta luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu epoetină teta pentru femeie.

4.7     Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Epoetina teta nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8      Reacţii adverse

Siguranţa epoetinei teta a fost evaluată pe baza rezultatelor studiilor clinice care au inclus 972 de pacienţi.

Se poate aştepta ca aproximativ 9% din pacienţi să prezinte o reacţie adversă. Cele mai frecvente reacţii adverse sunt hipertensiunea arterială, starea de tip gripal şi cefaleea.

Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de aparate, sisteme şi organe. Grupările

de frecvenţă sunt definite în conformitate cu următoarea convenţie:

Foarte frecvente:             ≥ 1/10;

Frecvente:                      ≥ 1/100 şi < 1/10;

Mai puţin frecvente:        ≥ 1/1000 şi < 1/100;

Rare:                              ≥ 1/10000 şi < 1/1000;

Foarte rare:                     < 1/10000;

Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.

Aparate,sisteme şi organe

Reacţia adversă

Frecvenţa

Anemie simptomatică asociată cu insuficienţă renală cronică

Anemie simptomatică la pacienţi canceroşi cu boli maligne non-mieloide, aflaţi sub chimioterapie

Tulburări hematologice şi limfatice

Evenimente tromboembolice

Cu frecvenţă necunoscută

Tromboză de şunt

Frecvente

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţii de hipersensibilitate

Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări ale sistemului nervos

Cefalee

Frecvente

Tulburări vasculare

Hipertensiune arterială

Frecvente

Criză hipertensivă

Frecvente

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Reacţii cutanate

Frecvente

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Artralgie

Frecvente

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Stare de tip gripal

Frecvente

 

Trombozele de şunt pot apare mai ales la pacienţii care au tendinţă la hipotensiune arterială sau ale căror fistule arterio-venoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme) (vezi pct. 4.4).

Una din cele mai frecvente reacţii adverse în decursul tratamentului cu epoetină teta este o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea hipertensiunii arteriale existente în special în faza iniţială de tratament. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică hipertensiunea apare mai frecvent în decursul fazei de corecţie decât în decursul fazei de întreţinere. Hipertensiunea arterială poate fi tratată cu medicamente adecvate (vezi pct .4.4).

Crizele de hipertensiune cu simptome asemănătoare encefalopatiei (d.ex. cefalee, confuzie, tulburări de vorbire, mers nesigur) şi complicaţiile asociate (atacuri, infarct) pot apărea şi la pacienţii cu valori normale sau scăzute ale tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).

Pot apare reacţii ale pielii cum ar fi erupţie, prurit sau reacţii la nivelul locului de injectare.

Au fost semnalate simptome ale stării de tip gripal cum sunt febră, frisoane şi stare astenică.

Anumite reacţii adverse nu au fost încă observate în cazul epoetinei teta, dar sunt în general acceptate ca putând fi atribuite altor epoetine:

în cazuri izolate la pacienţi cu insuficienţă renală cronică, a fost semnalată APSE cauzată de anticorpi neutralizanţi anti-eritropoietină în asociere cu tratamentul cu alte epoetine. Dacă se pune diagnosticul de APSE, tratamentul cu epoetină teta trebuie întrerupt şi pacienţilor nu trebuie să li se schimbe tratamentul la altă epoetină recombinantă (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

Intervalul de siguranţă terapeutică al epoetinei teta este foarte larg. În caz de supradozaj, poate apare ca rezultat policitemia. În cazul apariţiei acesteia, tratamentul cu epoetină teta trebuie întrerupt temporar.

În caz de policitemie severă, metodele convenţionale (flebotomie) pot fi indicate pentru a reduce nivelul hemoglobinei.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Alte preparate antianemice, codul ATC: B03XA01

Mecanism de acţiune

Eritropoietina umană este un hormon, o glicoproteină endogenă care este regulatorul primar al eritropoiezei prin interacţiune specifică cu receptorul pentru eritropoietină de pe celulele stem eritroide din măduva osoasă. Acţionează ca factor de stimulare a mitozei şi hormon de diferenţiere. Sinteza de eritropoietină are loc în mod primar la nivelul rinichilor şi este regulată de către aceştia ca răspuns la schimbările în oxigenarea ţesuturilor. Sinteza de eritropoietină endogenă este prejudiciată la pacienţii cu insuficienţă renală cronică şi cauza primară a anemiei acestora este deficitul de eritropoietină. La pacienţii cu cancer trataţi cu chimioterapie etiologia anemiei este multifactorială. La aceşti pacienţi, deficitul de eritropoietină şi un răspuns scăzut al celulelor eritroide stem la eritropoietina endogenă contribuie în mod semnificativ la anemia lor.

Epoetina teta este identică în ceea ce priveşte secvenţa de aminoacizi şi similară în ceea ce priveşte compoziţia în hidraţi de carbon (glicozilare) cu eritropoietina endogenă umană.

Eficacitatea preclinică

Eficacitatea biologică a epoetinei teta a fost demonstrată la diferite modele animale in vivo (şoareci, şobolani, câini) după administrarea intravenoasă şi subcutanată. După administrare de epoetină teta, numărul eritrocitelor, valoarea hematocritului şi numărul de reticulocite cresc.

Eficacitatea şi siguranţa clinică

Anemie simptomatică asociată cu insuficienţă renală cronică

Date obţinute din studii efectuate în faza de corecţie la 284 de pacienţi cu insuficienţă renală cronică

arată că ratele de răspuns ale hemoglobinei (definite ca valori ale hemoglobinei mai mari de 11 g/dl la

două măsurători consecutive) în grupul cu epoetină teta (88,4% şi 89,4% în studii la pacienţi trataţi cu

dializă şi, respectiv, pacienţi care încă nu au efectuat dializă) au fost comparabile cu epoetina beta

(86,2% şi, respectiv, 81,0%). Valoarea mediană a timpului până la obţinerea răspunsului a fost

similară în grupurile de tratament, fiind de 56 de zile la pacienţii sub hemodializă şi de 49 de zile la

pacienţii care încă nu au efectuat dializă.

Două studii randomizate controlate au fost efectuate la 270 de pacienţi hemodializaţi şi 288 de pacienţi care încă nu au efectuat dializă, care erau sub tratament stabil cu epoetină beta. Pacienţii au fost randomizaţi pentru a continua tratamentul curent sau să li se schimbe tratamentul la epoetină teta (aceeaşi doză ca şi epoetina beta) cu scopul de a le menţine valorile hemoglobinei. În decursul perioadei de evaluare (săptămânile 15 până la 26), valoarea medie şi mediană a hemoglobinei la pacienţii trataţi cu epoetină teta a fost practic identică cu valoarea iniţială. În aceste două studii, 180 de pacienţi hemodializaţi şi 193 de pacienţi neaflaţi sub dializă au fost trecuţi de la tratamentul cu epoetină beta în faza de menţinere la tratamentul cu epoetină teta pentru o perioadă de şase luni, demonstrând valori stabile ale hemoglobinei şi un profil de siguranţă similar celui al epoetinei beta. . În studiile clinice, pacienţii cărora nu li s-a făcut dializă (administrare subcutanată) au întrerupt mai frecvent studiul decât pacienţii cu hemodializă (administrare intravenoasă) deoarece au fost nevoiţi să întrerupă studiul cănd au început dializa.

În două studii de durată îndelungată, eficacitatea epoetinei teta a fost evaluată la 124 de pacienţi hemodializaţi şi 289 de pacienţi care încă nu au efectuat dializă. Nivelul hemoglobinei a rămas în cadrul intervalului dorit şi epoetina teta a fost bine tolerată pe o perioadă de până la 15 luni.

În studiile clinice, au fost trataţi pacienţi aflaţi în stadiu pre-dializă cu epoetină teta o dată pe săptămână, 174 pacienţi în studiul efectuat asupra fazei de menţinere şi 111 pacienţi în studiul de durată îndelungată.

Anemie simptomatică la pacienţi cu cancer suferind de boli maligne non-mieloide, aflaţi sub chimioterapie

409 pacienţi cu cancer care au primit chimioterapie au fost incluşi în două studii prospective, randomizate, dublu-orb, controlate placebo. Primul studiu a fost efectuat la 186 de pacienţi cu anemie şi boli maligne non-mieloide (55% cu boli maligne hematologice şi 45% cu tumori solide), care au primit chimioterapie fără platină. Al doilea studiu a fost efectuat la 223 de pacienţi cu diverse tumori solide care au primit chimioterapie conţinând platină. În ambele studii, tratamentul cu epoetină teta a avut ca rezultat un răspuns al hemoglobinei statistic semnificativ (p < 0,001), definit ca creştere a hemoglobinei de ≥ 2 g/dl fără transfuzie, şi o reducere statistic semnificativă a necesităţilor de transfuzie (p < 0,05) în comparaţie cu placebo.

Efectul asupra creşterii tumorale

Eritropoietina este un factor de creştere care stimulează în principal producţia de globule roşii.

Receptorii pentru eritropoetină pot fi exprimaţi pe suprafaţa unor celule tumorale variate.

Supravieţuirea şi progresia tumorală au fost examinate în cadrul a cinci studii mari, controlate, incluzând un total de 2833 de pacienţi, dintre care patru au fost studii dublu-orb, controlate faţă de placebo şi unul a fost un studiu deschis. Două dintre studii au recrutat pacienţi care au fost trataţi cu chimioterapie. Concentraţia ţintă a hemoglobinei în două dintre studii a fost > 13 g/dl; în celelalte trei studii aceasta a fost de 12-14 g/dl. În studiul deschis nu a existat nicio diferenţă în ceea ce priveşte supravieţuirea globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină recombinantă umană şi grupul de control. În cele patru studii controlate faţă de placebo ratele riscului pentru supravieţuirea globală au fost cuprinse între 1,25 şi 2,47 în favoarea grupului de control. Aceste studii au demonstrat un surplus de mortalitate constant, neexplicat, statistic semnificativ, la pacienţi cu anemie asociată cu diverse tipuri frecvente de cancer care au primit eritropoietină recombinantă umană în comparaţie cu grupul de control. Rezultatul privind supravieţuirea globală în cadrul studiilor nu a putut fi explicat în mod satisfăcător prin diferenţele în ceea ce priveşte incidenţa cazurilor de tromboză şi complicaţii asociate dintre cei cărora li s-a administrat eritropoietină recombinantă umană şi cei din grupul de control.

Datele obţinute din cele trei studii clinice controlate faţă de placebo la 586 de pacienţi anemici cu cancer, efectuate cu utilizarea de epoetină teta, nu au demonstrat un efect negativ al epoetinei teta asupra supravieţuirii. În cadrul studiilor, mortalitatea a fost mai scăzută în grupul cu epoetină teta (6,9%) comparat cu placebo (10,3%).

A fost, de asemenea, efectuată o recenzie sistematică incluzând mai mult de 9000 de pacienţi cu cancer care au participat la 57 de studii clinice. Meta-analiza datelor referitoare la supravieţuirea globală a avut ca rezultat o estimare a punctului indicelui de risc de 1,08 în favoarea grupurilor de control (95% IÎ: 0,99, 1,18; 42 de studii şi 8167 de pacienţi). Un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, 95% IÎ: 1,35, 2,06; 35 de studii şi 6769 de pacienţi) a fost observat la pacienţii trataţi cu eritropoietină recombinantă umană. Prin urmare, există dovezi consistente pentru a sugera că este posibilă o afectare semnificativă a pacienţilor cu cancer care sunt trataţi cu eritropoietină recombinantă umană. Nu este clar până la ce punct aceste rezultate s-ar putea aplica în cazul administrării de eritropoietină recombinantă umană la pacienţii cu cancer trataţi cu chimioterapie pentru a atinge concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl, deoarece puţini pacienţi cu aceste caracteristici au fost incluşi în datele recenzate.

O analiză a datelor în funcţie de tipul de pacient a fost, de asemenea, efectuată la mai mult de 13900 de pacienţi cu cancer (cărora li s-a efectuat chimioterapie, radioterapie, chimioterapie asociată cu radioterapie sau fără tratament), care au participat la 53 de studii clinice controlate în care s-au utilizat mai multe epoetine. Meta-analiza datelor privind supravieţuirea globală a avut ca rezultat o estimare a punctului riscului relativ de 1,06 în favoarea grupurilor de control (95% IÎ: 1,00, 1,12; 53 de studii şi 13933 de pacienţi) şi pentru pacienţii cu cancer cărora li s-a administrat chimioterapie, riscul relativ privind supravieţuirea globală a fost de 1,04 (95% IÎ: 0,97, 1,11; 38 de studii clinice şi 10441 de pacienţi). Meta-analizele au indicat, de asemenea, în mod constant, un risc relativ semnificativ crescut

de evenimente tromboembolice la pacienţii cu cancer cărora li s-a administrat eritropoetină umană recombinantă (vezi pct. 4.4).

5.2     Proprietăţi farmacocinetice

Date generale

Farmacocinetica epoetinei teta a fost examinată la voluntari sănătoşi, la pacienţi cu insuficienţă renală cronică şi la pacienţi cu cancer care au primit chimioterapie. Farmacocinetica epoetinei teta este independentă de vârstă sau sex.

Administrarea subcutanată

În urma injecării subcutanate de epoetină teta, 40 UI/kg de greutate corporală, în trei locuri diferite de

injectare (partea superioară a braţului, abdomen, coapsă) la voluntari sănătoşi, au fost observate profile

similare ale nivelului în plasmă. Gradul de absorbţie (ASC) a fost cu puţin mai mare după injecţia în

abdomen în comparaţie cu alte locuri. Concentraţia maximă este atinsă, în medie, după 10 până la

14 ore şi valoarea medie a timpului de înjumătăţire terminal este cuprinsă între aproximativ 22 şi 41 de

ore.

Biodisponibilitatea medie a epoetinei teta după administrarea subcutanată este de aproximativ 31% în comparaţie cu administrarea intravenoasă.

La pacienţii cu insuficienţă renală cronică pre-dializă, în urma injecţiei subcutanate de 40 UI/kg de greutate corporală, absorbţia întârziată are ca rezultat un platou al concentraţiei, prin care concentraţia maximă este atinsă după o medie de aproximativ 14 ore. Valoarea timpului de înjumătăţire terminal este mai mare decât după administrarea intravenoasă, atingând o medie de 25 de ore după doza unică şi 34 de ore în starea de echilibru după doze repetate cu administrare de trei ori pe săptămână, fără să conducă la o acumulare de epoetină teta.

La pacienţii cu cancer care au primit chimioterapie, după administrare subcutanată repetată de 20000 UI epoetină teta o dată pe săptămână, timpul de înjumătăţire terminal este de 29 de ore după prima doză şi 28 de ore în starea de echilibru. Nu s-a observat nicio acumulare de epoetină teta.

Administrarea intravenoasă

La pacienţii cu insuficienţă renală cronică efectuând hemodializă, timpul de înjumătăţire prin eliminare al epoetinei teta este de 6 ore după doza unică şi 4 ore în starea de echilibru după administrare intravenoasă repetată de 40 UI/kg de greutate corporală epoetină teta, de trei ori pe săptămână. Nu s-a observat nicio acumulare de epoetină teta. În urma administrării intravenoase, volumul de distribuţie este aproximativ egal cu volumul total al sângelui.

5.3     Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice referitoare la epoetina teta nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind evaluarea siguranţei farmacologice şi a toxicităţii după doze repetate.

Datele non-clinice referitoare la alte epoetine nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

În studiile referitoare la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate cu alte epoetine, la doze care depăşesc în mod suficient doza recomandată la om, au fost observate efecte care au fost interpretate ca datorându-se unei greutăţi corporale scăzute a mamei.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor

Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat

Clorură de sodiu

Polisorbat 20

Trometamol

Acid clorhidric (6 M) (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

6.2     Incompatibilităţi

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4     Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2ºC – 8ºC).

A nu se congela

Păstraţi seringa preumplută în cutia exterioară pentru a fi protejată de lumină.

În scopul utilizării în ambulator, pacientul poate scoate produsul din frigider şi îl poate

păstra la o temperatură care să nu depăşească 25°C pentru o singură perioadă, de până la 7 zile. Odată

ce a fost scos din frigider, medicamentul trebuie utilizat în decursul acestei perioade sau trebuie

eliminat.

6.5     Natura şi conţinutul ambalajului

0,5 ml soluţie în seringă preumplută (sticlă de tip I) cu capac (cauciuc brombutil), piston (cauciuc clorobutil acoperit cu teflon), ac pentru injectare (oţel inoxidabil), cu sau fără dispozitiv de siguranţă preasamblat.

Ambalaje de 6 seringi preumplute, cu sau fără dispozitiv de siguranţă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Seringile preumplute sunt numai de unică folosinţă.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.       DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ratiopharm GmbH Graf-Arco-Straße 3 89079 Ulm Germania info@ratiopharm.de

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/09/573/003 EU/1/09/573/004

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 29/10/2009

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu//.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
O femeie a refuzat să facă chimioterapie şi a murit la 23 de zile după naştere Ca să poată trăi, Stacie Crimm trebuia să facă chimioterapie, tratament care ar fi obligat-o să renunţe la sarcină. Însă americanca de 41 de ani a hotărât să se sacrifice pentru a da naştere singurului ei copil, scrie 7sur7.be.
Bolnavii de cancer trataţi cu chimioterapie dezvoltă rezistenţă la acest tratament Chimioterapia face ca pacienţii să dezvolte rezistenţă la acest tip de tratament, ceea ce diminuează eficienţa tratării cancerului, avertizează revista ştiinţifică britanică Nature Medicine în ediţia sa de luni.
Centrul de tratare a cancerului Amethyst Cluj ofera servicii de chimioterapie si camere implantabile decontate de CAS La un an de la deschiderea oficiala, centrul Amethyst din Cluj isi largeste gama serviciilor medicale decontate de CAS, oferind pacientilor oncologici servicii de chimioterapie si camere implantabile, incepand cu 5 octombrie.
Cercetători americani propun grefe de măduvă osoasă fără chimioterapie, mai puţin periculoase Grefe de de măduvă osoasă fără chimioterapie, prin urmare mai puţin periculoase, vor fi în curând posibile, au anunţat cercetători americani care le-au testat cu succes pe şoareci, relatează AFP.
Sibiu: 300 de specialişti din 25 de ţări, la Congresul sud-est european de chimioterapie antiinfecţioasă Peste 300 de specialişti din 25 de ţări vor participa, de joi până sâmbătă, la cea de-a şaptea ediţie a Congresului sud-est european privind chimioterapia antiinfecţioasă care va avea loc la Sibiu, potrivit unui comunicat de presă remis marţi, AGERPRES, de către organizatorii evenimentului.
Noi rezultate arată că Giotrif® (afatinib) a prelungit cu peste un an rata de supraviețuire a pacienților cu cancer pulmonar cu cel mai comun tip de mutație EGFR (del19), comparativ cu tratamentul standard prin chimioterapie • Pacienții cu cancer pulmonar cu alt tip de celule decât cele mici (NSCLC), care prezintă mutații ale Receptorului pentru Factorul de Creștere Epidermal (EGFR) cu deleții în exonul 19, au supraviețuit, în medie, cu un an în plus, dacă au început tratamentul cu afatinib în loc de tratamentul standard...