Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

TWYNSTA 80 mg/10 mg
 
Denumire TWYNSTA 80 mg/10 mg
Descriere Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la adulti.
Denumire comuna internationala COMBINATII (TELMISARTANUM+AMLODIPINUM)
Actiune terapeutica ANTAGONISTI AI ANGIOTENSINAEI II, COMBINATII ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II SI BLOCANTI AI CANALELOR DE C
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 80 mg/10 mg
Ambalaj Cutie cu blis. din PA-Al/PVC-Al cu 90 x 1 comprimate
Valabilitate ambalaj 30 luni
Cod ATC C09DB04
Firma - Tara producatoare BOEHRINGER INGELHEIM PHARMA GMBH & CO. KG - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata BOEHRINGER INGELHEIM INTERNATIONAL GMBH - GERMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre TWYNSTA 80 mg/10 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> dr. Oana Iordache : pt Nela. Trebuie sa discutati cu cardiologul.
>> MANEA MIHAELA (vizitator) : Buna ziua! Soacra-mea ia Twynsta(90 mg/10 mg-1/zi) ,la recomandarea medicului cardilog , insa imediat...
>> Dr. Vladoiu Mirela : daca ii creste tensiunea , luati de la farmacie Karbis de 16 mg si sa ia una sau doua pe zi , in functie...
>> Mihaela Manea : Multumesc frumos!
>> dr. Oana Iordache : Pt Mihaela. Trebuie sa discutati cu medicul de familie.
>> stoian corneliu daniel (vizitator) : ce urmari are faptul ca intr-o zi nu iei pastila
>> Dr. Vladoiu Mirela : puteti face salturi de tensiune atata de mari incat sa se sparga un vas la cap...
>> Lucian Bobirsc (vizitator) : am fost la cardiolog si mi-a recomandat printre alte medicamente si Twynsta de 80/5,am acasa 80/10,pe...
>> dr. Oana Iordache : pt lucia va cumparati doza prescrisa.
>> Dr. Vladoiu Mirela : luati 80/10 intreaga pana terminati cutia.
Prospect si alte informatii despre TWYNSTA 80 mg/10 mg, comprimate       

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

TWYNSTA 80 mg/10 mg comprimate

2. COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat contine telmisartan 80 mg si amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină).

Excipienti: fiecare comprimat contine sorbitol (E420) 337,28 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimat de formă ovală, cu doua straturi albastru si alb, gravate cu codul A4.

4. DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la adulti.

Terapie în asociere

Administrarea TWYNSTA este indicată la pacientii a căror tensiune arterială nu este controlată

adecvat cu amlodipină.

Terapie de substitutie

Pacientilor adulti la care tensiunea arterială esentială este controlată adecvat si cărora li se administrază telmisartan si amlodipină sub formă de monoterapie li se pot administra în schimb comprimate de TWYNSTA care contin în compozitie aceleasi doze.

4.2     Doze si mod de administrare

Doze

Doza recomandată de TWYNSTA comprimate este de un comprimat pe zi.

Doza maximă recomandată este TWYNSTA 80 mg/10 mg un comprimat pe zi. TWYNSTA este

indicată pentru tratamentul de lungă durată.

Terapie în asociere

TWYNSTA 80 mg/10 mg comprimate poate fi administrată la pacientii a căror tensiune arterială nu

este controlată adecvat numai cu TWYNSTA 40 mg/10 mg sau TWYNSTA 80 mg/5 mg

Pentru fiecare pacient în parte, înainte de a se lua în considerare schimbarea cu combinatia în doză fixă se recomandă stabilirea treptată a dozelor pentru fiecare dintre substantele componente (adică amlodipină si telmisartan). Atunci când este adecvat din punct de vedere clinic poate fi luată în considerare schimbarea directă a monoterapiei cu combinatia în doză fixă.

Pacientilor cărora li s-a administrat amlodipină 10 mg si care au manifestat orice tip de reactii adverse care au impus limitarea dozei, cum este edemul, li se poate schimba tratamentul cu TWYNSTA 40 mg/5 mg administrat o dată pe zi, reducând doza de amlodipină fără scăderea răspunsului anti-hipertensiv asteptat

Terapie de substitutie

Pacientilor cărora li se administrează telmisartan si amlodipină sub formă de comprimate separate li se pot administra comprimate de TWYNSTA, care contin aceste substante active în aceleasi doze într-un singur comprimat, care se administrează o dată pe zi, pentru cresterea confortului si compliantei la administrare a tratamentului.

Grupe speciale de pacienti

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici. La pacientii foarte vârstnici sunt disponibile putine date.

Insuficientă renală (vezi si pct. 4.4)

La pacientii cu insuficientă renală usoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozelor. La pacientii cu cu insuficientă renală severă sau care efectuează sedinte de hemodializă experienta disponibilă este limitată. Se recomandă prudentă la administrarea TWYNSTA acestor tip de pacienti deoarece amlodipina si temisartanul nu sunt dializabile.

Insuficienta hepatică

TWYNSTA trebuie administrat cu prudentă pacientilor cu insuficientă hepatică usoară până la moderată. Pentru telmisartan doza nu trebuie să depăsească 40 mg o dată pe zi (vezi pct. 4.4). TWYNSTA este contraindicat la pacientii cu insuficientă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea administrării TWYNSTA la copii si adolescenti cu vârsta sub 18 ani nu sunt

stabilite. Nu sunt disponibile date cu privire la administrarea la această grupă de vârstă.

Mod de administrare

TWYNSTA poate fi administrat cu sau fără alimente. Se recomandă administrarea TWYNSTA cu o

cantitate suficientă de lichid.

4.3 Contraindicatii

        Hipersensibilitate la substantele active, la derivatii de dihidropiridină sau la oricare dintre excipienti (vezi pct. 6.1).

        Trimestrele doi si trei de sarcină (vezi pct. 4.4 si 4.6).

        Afectiuni biliare obstructive si insuficientă hepatică severă.

        Soc (incluzând soc cardiogen)

        Hipotensiune arterială severă

        Obstructie a fluxului sanguin de la nivelul ventriculului stâng (de exemplu stenoză aortică de grad mare).

        Insuficientă cardiacă cu instabilitate hemodinamică după infarct miocardic acut

4.7 Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Sarcina

Tratamentul cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II nu trebuie început în timpul perioadei de sarcină. Cu exceptia cazurilor în care continuarea terapiei cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II este considerată esentială, pacientele care intentionează să rămână gravide trebuie trecute la tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de sigurantă bine stabilit de utilizare în timpul sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratamentul cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat si, dacă este adecvat, trebuie început tratamentul alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Insuficientă hepatică

Telmisartanul este eliminat în principal în bilă. Se asteaptă ca la pacientii cu afectiuni biliare obstructive sau insuficientă hepatică severă, clearance-ul hepatic al telmisartanului să fie redus. Suplimentar, similar tuturor antagonistilor de calciu, timpul de înjumătătire plasmatică al amlodipinei este prelungit la pacientii cu disfunctie hepatică iar la acesti pacienti nu au fost stabilite recomandările de doze. De aceea, TWYNSTA trebuie utilizată cu atentie în cazul acestor pacienti

Hipertensiune arterială renovasculară

Există un risc crescut de hipotensiune arterială severă si insuficientă renală la pacientii cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau cu stenoză a arterei renale a rinichiului unic functional, tratati cu medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron.

Insuficientă renală si transplant renal

Este recomandată monitorizarea periodică a concentratiilor plasmatice ale potasiului si creatininei serice atunci când se administrează TWYNSTA la pacientii cu insuficientă renală. Nu există experientă în ceea ce priveste administrarea TWYNSTA la pacientii cu transplant renal recent. Telmisartanul si amlodipina nu sunt dializabile.

Hipovolemie intravasculară

La pacientii cu hipovolemie si/sau depletie de sodiu ca urmare a unei terapii diuretice intensive, restrictiei de sare din dietă, diareei sau vărsăturilor, poate să apară hipotensiune arterială simptomatică, în special după administrarea primei doze. Asemenea situatii trebuie corectate înainte de administrarea de telmisartan. Dacă în cazul administrării TWYNSTA apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie asezat în clinostatism, cu picioarele ridicate si, si, dacă este necesar, trebuie să i se administreze intravenos perfuzie cu solutie salină izotonă. Tratamentul poate fi continuat de îndată ce tensiunea arterială a fost stabilizată.

Dublă blocare a sistemului renină-angiotensină-aldosteron

La pacientii cu predispozitie au fost raportate hipotensiune arterială si modificări ale functiei renale (incluzând insuficientă renală acută) ca o consecintă a inhibării sitemului renină-angiotensină-aldosteron, mai ales dacă se administrează concomitent medicamente care afectează acest sistem. TWYNSTA poate fi administrat cu alte medicamente antihipertensive dar, cu toate acestea, dubla blocare a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu prin adăugarea unui inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) la tratamentul cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II) nu este recomandată la pacienti care au deja tensiunea arterială controlată medicamentos si, ca urmare, trebuie limitată la cazuri individuale bine definite, la care functia renală este strict monitorizată.

Alte situatii care implică stimularea sistemului renină-angiotensină-aldosteron La pacientii la care tonusul vascular si functia renală depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienti cu insuficientă cardiacă congestivă severă sau cu boală renală preexistentă, incluzând stenoza de arteră renală), tratamentul cu medicamente care afectează acest sistem s-a asociat cu hipotensiune arterială acută, hiperazotemie, oligurie sau, rareori, insuficientă renală acută (vezi pct.4.8).

Hiperaldosteronism primar

În general, pacientii cu hiperaldosteronism primar nu răspund, la tratamentul cu medicamente antihipertensive care actionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. De aceea, nu se recomandă administrarea de telmisartan.

Stenoză de valvă aortică si mitrală, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă

Ca si în cazul utilizării altor vasodilatatoare, este necesară precautie specială la pacientii diagnosticati cu stenoză aortică, stenoză mitrală sau de cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Angină pectorală instabilă, infarct miocardic acut

Nu există date care să sustină administrarea TWYNSTA în cazul anginei pectorale instabile si în timpul sau în decurs de o lună de la producerea unui infarct miocardic.

Insuficientă cardiacă

Într-un studiu pe termen lung controlat placebo (PRAISE-2), în cadrul căruia a fost administrată amlodipină la pacienti cu insuficientă cardiacă de etiologie non-ischemică de tip NYHA III si IV, amlodipina a fost asociată cu un număr crescut de raportări de edeme pulmonare în ciuda diferentei nesemnificative în ceea ce priveste incidenta agravării insuficientei cardiace comparativ cu placebo (vezi pct.5.1).

Hiperkaliemie

Utilizarea medicamentelor care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron poate cauza hiperkaliemie. Hiperkaliemia poate fi letală la pacientii vârstnici, la cei cu insuficientă renală, la pacientii cu diabet zaharat, la pacientii cărora li se administrează concomient un alt medicament care poate creste concentratia plasmatică a potasiului si/sau la pacientii cu evenimente recurente.

Înainte de a lua în considerare administrarea concomitentă a medicamentelor care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, trebuie evaluat raportul risc/ beneficiu . Principalii factori de risc pentru hiperkaliemie care trebuie luati în considerare sunt:

-         Diabetul zaharat, insuficienta renală, vârsta (> 70 de ani)

-         Asocierile cu unul sau mai multe medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron si/sau suplimente cu potasiu. Medicamentele sau clasele terapeutice de medicamente care pot produce hipokaliemie sunt substituentii de sare care contin potasiu, diureticele care economisesc potasiul, inhibitori ai ECA, antagonisti ai receptorilor angiotensinei II, medicamente antiinflamatoare ne-steroidiene, (AINS, incluzând inhibitori selectivi ai COX-2), heparină, imunosupresoare (ciclosporină, tacrolimus) si trimetoprim. Evenimentele recurente, mai ales deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică, agravarea disfunctiei renale, agravare bruscă a statusului renal, (de exemplu boli infectioase), liză celulară (de exemplu ischemie acută la nivelul membrelor, rhabdomioliză, traumă extinsă).

La acesti pacienti trebuie monitorizată strict concentratia plasmatică a potasiului (vezi pct. 4.5).

Sorbitol

Acest medicament contine sorbitol (E420). Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la

fructoză nu trebuie să utilizeze TWYNSTA.

Altele

Ca si în cazul utilizării oricărui alt medicament antihipertensiv, reducerea excesivă a tensiunii arteriale la pacientii cu cardiopatie ischemică sau boli cardiovasculare ischemice poate determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

În studiile clinice nu au fost observate interactiuni între cele două substante active ale acestei combinatii în doză fixă.

Interactiuni comune combinatiei

Nu s-au efectuat studii privind interactiunile cu alte medicamente.

În cazul administrării concomitente trebuie luate în considerare:

Alte medicamente antihipertensive

Efectul de scădere a tensiunii arteriale al TWYNSTA poate fi sporit de administrarea concomitentă cu alte medicamente antihipertensive.

Medicamente cu potential de scădere a tensiunii arteriale

Pe baza proprietătilor lor farmacologice se asteaptă ca următoarele medicamente să potenteze efectul hipotensiv al tuturor medicamentelor antihipertensive, incluzând TWYNSTA, de exemplu baclofen, amifostină, medicamente neuroleptice sau antidepresive. În plus, hipotensiunea arterială ortostatică poate fi agravată de alcoolul etilic.

Corticosteroizi (administrare sistemică) Scăderea efectului antihipertensiv.

Interactiuni legate de telmisartan

Administrarea concomitentă nu este recomandată

Diuretice care economisesc potasiul sau suplimentele de potasiu

Antagonistii receptorilor angiotensinei II, cum este telmisartanul, atenuează pierderea de potasiu indusă de medicamentele diuretice.

Diureticele care economisesc potasiul, de exemplu spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau amilorid, suplimentele de potasiu sau substituentii de sare care contin potasiu pot produce o crestere semnificativă a concentratiei plasmatice a potasiului. În cazul în care administrarea concomitentă este recomandată, ca urmare a hipokaliemiei diagnosticate, aceste medicamente trebuie utilizate cu prudentă si trebuie monitorizată frecvent concentratia plasmatică a potasiului din sânge.

Litiu:

În cazul administrării concomitente de litiu si inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei, ca si în cazul utilizării concomitente cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II (incluzând telmisartan), s-au raportat cresteri reversible ale concentratiilor plasmatice de litiu si ale toxicitătii acestuia. Dacă această administrare concomitentă se dovedeste necesară, se recomandă monitorizarea cu atentie a concentratiei plasmatice a litiului în timpul utilizării concomitente.

Administrare concomitentă care necesită prudentă

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene:

AINS (adică acid acetilsalicilic în doze terapeutice antiinflamatoare, inhibitori COX-2 si AINS neselectivi) pot determina reducerea efectului antihipertensiv al antagonistilor receptorilor angiotensinei II.

La unii pacienti cu functie renală compromisă (de exemplu pacienti deshidratati sau pacienti vârstnici cu functia renală compromisă), administrarea concomitentă de antagonisti ai receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate determina o deteriorare suplimentară a functiei renale, incluzând insuficientă renală acută posibilă, care este de obicei reversibilă. De aceea, este necesară precautie în cazul utilizării concomitente, în special la vârstnici. După initierea terapiei concomitente si, în continuare periodic, pacientii trebuie hidratati corespunzător si se va lua în considerare monitorizarea functiei renale.

Ramipril

În cadrul unui studiu clinic, administrarea concomitentă de telmisartan si ramipril a dus la cresterea de până la 2,5 ori a valorilor ASC0-24 si Cmax ale ramiprilului si ramiprilatului. Relevanta clinică a acestor observatii este necunoscută.

Interactiuni legate de amlodipină

Administrare concomitentă care necesită prudentă

Inhibitori CYP3A4: în cazul administrării concomitente cu inhibitorul CYP3A4 eritromicină la pacientii tineri si cu diltiazem la pacientii vârstnici, concentratia plasmatică a amlodipinei creste cu 22%,respectiv 50%. Cu toate acestea, relevanta clinică a acestei descoperiri este nesigură. Nu se poate spune cu certitudine că inhibitorii puternici ai CYP3A4 (adică ketoconazol, itraconazol, ritonavir) ar putea creste concentratia plasmatică a amlodipinei la o valoare mai mare comparativ cu cea determinată de administrarea de diltiazem. Amlodipina trebuie administrată cu prudentă concomitent cu inhibitori ai CYP3A4. Cu toate acestea, nu au fost raportate evenimente adverse care pot fi atribuite acestor interactiuni.

Inductori ai CYP3A4: Nu există date disponibile în ceea ce priveste efectul inductorilor CYP3A4 asupra amlodipinei. Administrarea concomitentă cu inductori ai CYP3A (adică rifampicină, Hypericum perforatum) poate conduce la o scădere a concentratiei plasmatice a amlodipinei.

Administrarea concomitentă care trebuie luată în considerare

Altele

Amlodipina a fost administrată concomitent în sigurantă cu digoxină, warfarină, atorvastatină, sildenafil, medicamente antiacide (hidroxid de aluminiu, hidroxid de magneziu, simeticonă), cimetidină, ciclosporină, antibiotice si medicamente hipoglicemiante cu administrare orală. Atunci când amlodipina si sildenafilul au fost administrate în asociere, fiecare medicament si-a exercitat independent efectul de scădere a tensiunii arteriale.

Informatii suplimentare

Administrarea concomitentă a 240 ml suc de grapefruit cu o doză orală unică de 10 mg amlodipină la 20 de voluntari sănătosi nu a evidentiat un efect semnificativ asupra proprietătilor farmacocinetice ale amlodipinei.

4.6 Fertilitatea, sarcina si alăptarea

Sarcina

Nu există date adecvate cu privire la utilizarea TWYNSTA la gravide. Nu au fost efectuate studii de toxicitate asupra functiei reproductive la animale.

Telmisartan

Tratamentul cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II nu este recomandat în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Tratamentul cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II este contraindicat în timpul celui de al doilea si al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Studiile la animale au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Dovezile epidemiologice legate de riscul de teratogenitate ca urmare expunerii la inhibitori ai ECA în timpul primului trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea, o crestere usoară a riscului nu poate fi exclusă. În timp ce nu există date epidemiologice controlate asupra riscului tratamentului cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II, pot exista riscuri similare pentru această clasă de medicamente. Cu exceptia cazurilor în care continuarea terapiei cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II este considerată esentială, pacientele care intentionează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de sigurantă bine stabilit în cazul administrării lor în timpul sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratamentul cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat si, dacă este necesar, trebuie început tratamentul alternativ.

Este cunoscut faptul că expunerea la tratamentul cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II în perioada trimestrului doi si trei de sarcină induce fetotoxicitate la om (diminuarea functiei renale, oligohidroamnios, întârzierea procesului de osificare a craniului) si toxicitate neonatală (insuficientă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3).

Dacă expunerea la antagonisti ai receptorilor angiotensinei II a apărut din perioada trimestrului doi de sarcină, se recomandă investigarea ecografică a functiei renale si a craniului. Nou-născutii ale căror mame au utilizat antagonisti ai receptorilor angiotensinei II trebuie tinuti sub atentă observatie din cauza hipotensiunii arteriale (vezi si pct. 4.3 si 4.4).

Amlodipina

Datele obtinute dintr-un număr limitat de sarcini expuse nu au indicat dacă amlodipina sau alti antagonisti ai receptorilor de calciu au un efect nociv asupra sănătătii fătului. Cu toate acestea, poate exista un risc de travaliu prelungit.

Alăptarea

Deoarece nu sunt disponibile informatii în legătură cu utilizarea telmisartan si/sau amlodipină în timpul alăptării, nu este recomandată administrareaTWYNSTA si sunt de prefereat tratamente alternative cu profil de sigurantă mai bine stabilit, mai ales în cazul alăptării unui copil nou-născut sau născut prematur.

Fertilitatea

În cadrul studiilor preclinice sau in vitro au fost observate modificări biochimice reversibile la nivelul interiorului capului spermatozoizilor produse de blocantele canalelor de calciu, care pot pot afecta fecundarea. Nu a fost stabilită relevanta clinică a acestor date.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectul asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacientul trebuie avertizat cu privire la posibilitatea de aparitie a reactiilor adverse cum sunt sincopă, somnolentă, ameteli sau vertij în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8). De aceea, se recomandă prudentă în conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor. Dacă pacientii manifestă aceste reactii adverse, ei trebuie să evite activitătile potential periculoase, cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

4.8      Reactii adverse

Combinatia în doză fixă

Cele mai frecvente reactii adverse includ ametelile si edemul periferic. Rar (la mai putin de 1 caz din

1000 pacienti) pot apare sincope grave.

Siguranta si tolerabilitatea TWYNSTA au fost evaluate în cadrul a cinci studii clinice controlate în care au fost înrolati peste 3500 pacienti, dintre care peste 2500 au fost tratati cu telmisartan în combinatie cu amlodipină.

Reactiile adverse au fost clasificate, în ceea ce priveste frecventa, utilizând următoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si <1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100); rare (≥1/10000 si <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În fiecare grup de clasificare privind frecventa, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

Aparate, sisteme si organe

Frecvente

Mai putin frecvente

Rare

Infectii si infestări

 

 

cistită

Tulburări psihice

 

 

Depresie, anxietate, insomnie

Tulburări ale sistemului nervos

ameteli

somnolentă, migrenă, cefalee, parestezie

sincopă, neuropatie periferică, hipoestezie, disgeuzie, tremor

Tulburări acustice si vestibulare

 

vertij

 

Tulburări cardiace

 

bradicardie, palpitatii

 

Tulburări vasculare

 

hipotensiune arterială,  hipotensiune arterială ortostatică, eritem facial tranzitoriu

 

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

 

tuse

 

Tulburări gastro-intestinale

 

durere abdominală,

diaree,

greată

vărsături, hipertrofie gingivală, dispepsie, xerostomie

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

 

prurit

eczemă, eritem, eruptii cutanate tranzitorii

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

 

artralgie, spasme tranzitorii (crampe la nivelul membrelor inferioare), mialgie

dorsalgie, durere la nivelul extremitătilor (la nivelul membrelor inferioare)

Tulburări renale si ale căilor urinare

 

 

nicturie

Tulburări ale aparatului genital si sânului

 

disfunctie erectilă

 

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

edem periferic

astenie, durere în piept, oboseală, edem

stare generală de rău

Investigatii diagnostice

 

crestere a valorilor serice ale enzimelor hepatice

crestere a concentratiei plasmatice a acidului uric

Informatii suplimentare în legătură cu componentele individuale

Reactiile adverse raportate anterior în legătură cu una dintre componentele individuale (telmisartan sau amlodipină) sunt reactii adverse potentiale si în cazul TWYNSTA, chiar dacă nu au fost observate în studiile clinice sau în perioada după punerea pe piată.

Telmisartan:

Infectii si infestări

Mai putin frecvente:

Infectie la nivelul căilor respiratorii superioare, incluzând faringită si sinuzită, infectie de tract urinar, incluzând cistită

Rare

Sepsis, inclusiv cu final letal*

Tulburări hematologice si limfatice

Mai putin frecvente

Anemie

Rare:

Trombocitopenie, eozinofilie

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare:

Hipersensibilitate, reactii anafilactice

Tulburări metabolice si de nutritie

Mai putin frecvente:

Hiperkaliemie

Tulburări oculare

Rare:

Tulburări de vedere

Tulburări cardiace

Rare:

Tahicardie

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Mai putin frecvente

Dispnee

Tulburări gastro-intestinale

Mai putin frecvente

Flatulentă

Rare

Disconfort gastric

Tulburări hepatobiliare

Rare

Functie hepatică anormală, tulburări hepatice

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai putin frecvente

Hiperhidroză

Rare

Angioedem, eruptie cutanată provocată de medicament, eruptie cutanată toxică, urticarie

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Rare

Durere la nivelul tendoanelor (simptome asemănătoare tendinitei)

Tulburări renale si ale căilor urinare

Mai putin frecvente:

Insuficientă renală incluzând insuficientă renală acută

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Rare:

Simptomatologie asemănătoare gripei

Investigatii diagnostice

Mai putin frecvente

Crestere a creatinemiei

Rare:

Crestere a concentratiei plasmatice de fosfokinază, scădere a concentratiei de hemoglobină

*: evenimentul poate fi o descoperire întâmplătoare sau poate fi legat de un mecanism necunoscut în prezent.

Amlodipina

Tulburări hematologice si limfatice

Foarte rare

leucopenie, trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare:

Hipersensibilitate

Tulburări metabolice si de nutritie

Foarte rare

Hiperglicemie

Tulburări psihice

Mai putin frecvente:

Modificări ale dispozitiei

Rare:

Confuzie

Tulburări ale sistemului nervos

Mai putin frecvente:

Parestezie

Foarte rare

Neuropatie periferică, sindrom extrapiramidal

Tulburări oculare

Mai putin frecvente:

Tulburări de vedere

Tulburări acustice si vestibulare

Mai putin frecvente:

Tinitus

Tulburări cardiace

Foarte rare:

Infarct miocardic, aritmie, tahicardie ventriculară, fibrilatie atrială

Tulburări vasculare

Foarte rare:

Vasculită

Tulburări respiratorii, toracice si

mediastinale

Mai putin frecvente::

Dispnee, rinită

Tulburări gastro-intestinale

Mai putin frecvente::

Modificări ale obiceiurilor legate de tranzitul intestinal

Foarte rare:

Pancreatită, gastrită

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare:

Hepatitiă, icter, crestere a valorilor serice ale enzimelor hepatice (cel mai frecvent cu colestază)

Afectiuni cutanate si ale tesutului

subcutanat

Mai putin frecvente:

Alopecie, purpură, modificare a culorii pielii, hiperhidroză

Foarte rare:

Angioedem, eritem polimorf, urticarie, dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson, fotosensibilitate

Tulburări renale si ale căilor urinare

Mai putin frecvente:

Tulburări de mictiune, polakiurie

Tulburări ale aparatului genital si sânului

Mai putin frecvente:

Ginecomastie

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Mai putin frecvente:

Durere

Investigatii diagnostice

Mai putin frecvente:

Crestere sau scădere în greutate

4.9 Supradozaj

Simptome: semnele si simptomele de suprodozaj se asteaptă să fie în linie cu efectele farmacologice exacerbate. Cele mai importante manifestări ale supradozajului cu telmisartan se asteaptă a fi hipotensiunea arterială si tahicardia; de asemenea, au fost raportate bradicardie, ameteli, cresteri ale concentratiei creatininei serice si insuficientă renală acută.

Supradozajul cu amlodipină poate produce vasodilatatie periferică excesivă si posibil tahicardie reflexă. Au mai fost raportate hipotensiune arterială sistemică semnificativă si prelungită care poate evolua până la soc inclusiv cu final letal.

Tratament: pacientii trebuie să fie monitorizati strict, iar tratamentul trebuie să fie simptomatic si de sustinere a functiilor vitale. Abordarea terapeutică depinde de timpul scurs după ingerare si de severitatea simptomelor. Măsurile recomandate includ provocarea vărsăturilor si/sau lavajul gastric. Poate fi utilă administrarea cărbunelui activat în tratamentul supradozajului, atât cu telmisartan cât si cu amlodipină.

Concentratiile plasmatice ale electrolitilor si creatininei trebuie monitorizate frecvent. Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie asezat în clinostatism cu membrele inferioare ridicate si se vor administra rapid solutii saline izotone si solutii hidroelectrolitice pentru refacerea volumului circulant. Trebuie instituit tratament de sustinere a functiilor vitale. Administrarea intravenoasă de gluconat de calciu poate fi benefică în inversarea efectelor blocajului canalelor de calciu. Telmisartanul si amlodipina nu sunt îndepărtate prin hemodializă.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupă farmacoterapeutică: medicamente care actionează asupra sistemului renină-angiotensină, antagonisti ai receptorilor angiotensinei II si blocante ale canalelor de calciu, codul ATC: C09DB04.

TWYNSTA combină două componente antihipertensive cu mecanisme de control al tensiunii arteriale complementare la pacientii cu hipertensiune artetrială esentială: un antagonist al receptorilor angiotensinei II-telmisartanul, si un blocant al canalelor de calciu de tip dihidropiridinic-amlodipina. Asocierea acestora are un efect antihipertensiv aditiv, reducând tensiunea arterială într-o măsură mai mare decât fiecare substantă activă în parte.

Administrat o dată pe zi, TWYNSTA determină scăderi eficace si stabile ale tensiunii arteriale în cadrul intervalului dintre administrarea dozelor terapeutice, de 24 de ore.

Telmisartan

Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II, subtipul 1 (AT1), activ după administare pe cale orală. Telmisartanul deplasează angiotensina II, având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor subtipul AT1, care este responsabil de actiunile cunoscute ale angiotensinei II. Telmisartanul nu are activitate agonistă partială la nivelul receptorului AT1. Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1. Legarea este de lungă durată. Telmisartan nu prezintă afinitate pentru alti receptori, incluzând receptorii AT2 si alti receptori AT mai putin caracterizati. Nu este cunoscut rolul functional al acestor receptori si nici efectul posibil de suprastimulare a acestora de către angiotensina II, a cărei concentratie plasmatică este crescută de către telmisartan. Concentratia plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan. Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană si nu blochează canalele ionice. Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei (kininaza II), enzimă care degradează, de asemenea, bradikinina. De aceea, nu este de asteptat potentarea reactiilor adverse mediate de bradikinină.

La om, administrarea unei doze de 80 mg telmisartan, inhibă aproape complet cresterea tensiunii arteriale determinată de angiotensina II. Efectul inhibitor se mentine peste 24 ore si este încă măsurabil până la 48 ore.

După administrarea primei doze de telmisartan, activitatea antihipertensivă devine evidentă treptat în decursul a 3 ore. Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4-8 săptămâni după începerea tratamentului si se mentine pe parcursul terapiei de lungă durată.

Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare si include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare, asa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator. Aceasta se confirmă si prin măsurătorile efectuate în momentul efectului maxim si imediat înainte de administrarea dozei următoare prin raportul dintre concentratia plasmatică înaintea administrării dozei următoare si concentratia plasmatică maximă care se mentine constant peste 80 % pentru doze de 40 si 80 mg telmisartan, în studiile clinice controlate cu placebo. Există o tendintă aparentă de a crea o relatie între doza administrată si timpul de revenire la valoarea initială a tensiunii arteriale sistolice. În legătură cu aceasta,, datele care privesc tesiunea arterială diastolică sunt inconsistente.

La pacientii cu hipertensiune arterială, telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât si pe cea diastolică, fără a influenta frecventa pulsului. Contributia efectului diuretic si natriuretic a medicamentului la actiunea hipotensivă trebuie încă definită. Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative apartinând altor clase de antihipertensive (asa cum demonstrează studiile clinice care compară telmisartan cu amlodipină, atenolol, enalapril, hidroclorotiazidă si lisinopril).

După întreruperea bruscă a tratamentului cu telmisartan, tensiunea arterială revine treptat, în decurs de câteva zile, la valorile initialede dinainte de tratament, fără evidentierea unei hipertensiuni arteriale de rebound.

Incidenta manifestărilor de tuse seacă a fost semnificativ mai mică la pacientii tratati cu telmisartan decât la cei tratati cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, asa cum arată studiile clinice care compară direct cele două tratamente antihipertensive.

Amlodipină

Amlodipina este un inhibitor al influxului ionilor de calciu din grupul dihidropiridinei (blocant lent al canalelor sau antagonist al ionilor de calciu) si inhibă influxul transmembranar al ionilor de calciu la nivelul muschiului cardiac si musculaturii netede a vaselor de sânge. Mecanismul activitătii antihipertensive al amlodipinei se datorează unui efect relaxant direct asupra musculaturii vasculare netede, conducând la reducerea rezistentei vasculare periferice si a tensiunii arteriale. Datele experimentale evidentiază faptul că amlodipina se leagă la nivelul ambelor situri de legare, dipiridinice si non-dipiridinice. Amlodipina este relativ vascular-selectivă, cu un efect mai mare asupra fibrelor musculare netede din peretii vaselor de sânge comparativ cu cel asupra fibrelor miocardului.

La pacientii hipertensivi, administrarea în doză unică zilnică determină o reducere semnificativă a tensiunii arteriale, atât în clinostatism cât si în ortostatism, pe parcursul întregului interval de 24 de ore. Datorită mecanismului lent de actiune, administrarea amlodipinei nu este urmată de aparitia hipotensiunii arteriale acute.

La pacientii hipertensivi cu functie renală normală, administrarea amlodipinei în doză terapeutică a condus la o scădere a rezistentei vasculare la nivel renal si la o crestere a ratei filtrării glomerulare si a fluxului plasmatic renal efectiv, fără modificarea fractiilor filtrate sau proteinurie.

Amlodipina nu a fost asociată cu nicio reactie adversă metabolică sau cu modificări ale lipidelor plasmatice si administrarea sa este recomandată la pacienti cu astm bronsic, diabet zaharat si gută.

Administrarea la pacientii cu insuficientă cardiacă:

Studiile hemodinamice si studiile clinice controlate, bazate pe exercitiul fizic, care au inclus pacienti diagnosticati cu insuficientă cardiacă clasa II-IV NYHA au evidentiat faptul că amlodipina nu a dus la deteriorarea stării clinice, asa cum a fost evaluată prin testul de tolerantă la efortul fizic, fractia de ejectie a ventriculuilui stâng si simptomatologia clinică.

Un studiu placebo controlat (PRAISE), derulat cu scopul de a evalua pacienti cu insuficientă cardiacă clasele III-IV NYHA, cărora li s-au administrat digoxină, diuretice si inhibitori ai ECA, a evidentiat faptul că administrarea de amlodipină nu a dus la o crestere a riscului de mortalitate sau în ceea ce priveste criteriul care asociază mortalitatea si morbiditatea legate de insuficienta cardiacă.

Într-un studiu de urmărire pe termen lung, controlat placebo (PRAISE-2), în care amlodipina a fost administrată pacientilor cu insuficientă cardiacă de gradul III-IV NYHA care nu manifestau simptome clinice, semne sugestive sau care să evidentieze prezenta afectiunilor ischemice, tratati cu inhibitori ai ECA, digitalice si diuretice în doze stabilite, amlodipina nu a avut efect asupra mortalităt ii cardiovasculare totale. La acest grup de pacienti, amlodipina a fost asociată cu un număr crescut de raportări de edeme pulmonare, în ciuda faptului că nu au existat diferente semnificative ale incidentei agravării insuficientei cardiace, comparativ cu placebo.

Telmisartan/Amlodipină

Într-un studiu factorial, cu grupuri paralele, controlat placebo, dublu-orb, randomizat, multicentric, cu durata de 8 săptămâni, la care au participat 1461 pacienti cu hipertensiune usoară până la severă (tensiunea arterială diastolică medie situată în principal la valori de >95 si <119 mmHg), tratamentul cu TWYNSTA, la fiecare combinatie de doze a dus la reduceri semnificative ale tensiunii arteriale sistolice si diastolice comparativ cu monoterapia cu respectivele componente.

În cadrul intervalului de doze terapeutice, TWYNSTA a evidentiat reduceri ale tensiunii arteriale sistolice/diastolice corelate cu dozele administrate între 21,8 /-16,5 mmHg (40 mg/5 mg), -22,1 /-18,2 mmHg (80 mg/5 mg), -24,7 /-20,2 mmHg (40 mg/10 mg) si -26,4 /-20,1 mmHg (80 mg/10 mg). Reducerea tensiuni arteriale diastolice <90 mmHg a fost atinsă la 71,6%, 74,8%, 82,1% respectiv 85,3% dintre pacienti. Valorile sunt raportate la nivelurile initiale si la nivel de tară.

Maximul de efect antihipertensiv a fost atins în decurs de 2 săptămâni după initierea tratamentului. În cadrul unui subgrup de 1050 pacienti cu hipertensiune arterială moderată până la severă (TAD >100 mmHg) 32,7 - 51,8% au răspuns satisfăcător la monoterapia cu temisartan sau amlodipină. Principalele modificări ale valorilor medii ale tensiunii arteriale sistolice/diastolice, observate în cazul unui tratament asociat care a inclus amlodipină 5 mg (-22,2 /-17,2 mmHg cu 40 mg /5 mg; -22,5 /-19,1 mmHg cu 80 mg / 5 mg) au fost comparabile sau chiar mai mari decât cele observate la administrarea de amlodipină 10 mg (-21,0 /-17,6 mmHg) si asociate cu frecvente de aparitie ale edemelor semnificativ mai reduse (1,4% cu 40 mg/5 mg; 0,5 % cu 80 mg/5 mg; 17,6 % cu amlodipină 10 mg).

Monitorizarea ambulatorie automată a tensiunii arteriale (ABPM), efectuată la un subgrup de 562 pacienti, a confirmat rezultatele observate clinic, respectiv reducerea semnificativă a tensiunii arteriale sistolice si diastolice pe parcursul întregii perioade de administrarea a dozelor de 24 de ore.

În următorul studiu cu grupuri paralele, controlat activ, dublu-orb, randomizat, multicentric, unui total de 1097 pacienti cu tensiune arterială usoară până la severă, care nu a fost controlată adecvat cu amlodipină 5 mg, li s-a administrat TWYNSTA (40 mg/5 mg sau 80 mg/5 mg) sau amlodipină în monoterapie (5 mg sau 10 mg). După 8 săptămâni de tratament, fiecare dintre cele 2 combinatii de doze s-a dovedit a fi semnificativ superioară ambelor doze de amlodipină administrată în monoterapie în ceea ce priveste scăderea tensiunii arteriale sistolice si diastolice (-13,6 /-9,4 mmHg cu 40 mg/5 mg, -15,0/-10,6 mmHg, cu 80 mg/5 mg comparativ cu -6,2 /-5,7 mmHg cu amlodipină 5 mg si -11,1 /-8,0 mmHg cu amlodipină 10 mg). Incidenta de aparitie a edemelor a fost semnificativ mai scăzută în cazul administrării combinatiilor de doze de 40 mg/5 mg si 80 mg/5 mg, comparativ cu administrarea de amlodipină 10 mg (4,4 % comparativ cu 24,9 %, respectiv).

Într-un alt studiu cu grupuri paralele, controlat activ, dublu-orb, randomizat, multicentric, unui total de 947 pacienti cu tensiune arterială usoară până la severă, care nu a fost controlată adecvat cu amlodipină 10 mg, i s-a administrat TWYNSTA (40 mg/5 mg sau 80 mg/5 mg) sau amlodipină în monoterapie (10 mg).

După 8 săptămâni de tratament, fiecare dintre cele 2 combinatii de doze s-a dovedit a fi semnificativ superioară ambelor doze de amlodipină administrată în monoterapie, în ceea ce priveste scăderea tensiunii arteriale sistolice si diastolice (-11,1/-9,2 mmHg cu 40 mg/10 mg,, -11,3/ -9,3 mmHg cu 80 mg/10 mg comparativ cu -7,4/-6,5 mmHg cu amlodipină 10 mg), cu incidente de normalizare a tensiunii arteriale diastolice mari mai semnificative decât în cazul monoterapiei (63,7% cu 40 mg/10 mg, 66,5% cu 80 mg/10 mg comparativ cu 51,1% cu amlodipină 10 mg).

În două studii deschise, de urmărire pe termen lung, efectuate în decursul a 6 luni de zile, a fost evidentiat faptul că efectul TWYNSTA a fost mentinut si după perioada de studiu. Mai mult, unor pacienti a căror tensiune arterială nu a fost controlată adecvat cu TWYNSTA 40 mg/10 mg, le-a fost redusă semnificativ tensiunea arterială după administrarea de TWYNSTA 80 mg/10 mg.

În studiile clinice, incidenta totală a aparitiei reactiilor adverse la TWYNSTA a fost scăzută, numai 12,7% dintre pacientii tratati prezentând reactii adverse.. Cele mai frecvente reactii adverse au fost edemul periferic si ametelile, vezi si pct.4.8. Reactiile adverse raportate au fost conforme cu cele anticipate în profilurile de sigurantă ale componentelor telmisartan si amlodipină. Nu au fost observate reactii adverse noi sau mai severe. Evenimentele legate de aparitia edemelor (edemul periferic, edemul generalizat si edemul izolat) au fost semnificativ mai reduse la pacientii cărora li s-a administrat TWYNSTA, comparativ cu pacientii cărora li s-a administrat amlodipină 10 mg. În cadrul studiului factorial, incidenta de aparitie a edemelor a fost de 1,3% în cazul TWYNSTA 40 mg/5 mg si 80 mg/5 mg, 8,8 % în cazul TWYNSTA 40 mg/10 mg si 80 mg/10 mg si 18,4% în cazul amlodipinei 10 mg. În cazul pacientilor a căror tensiune arterială nu a fost controlată cu amlodipină 5 mg, frecventa de aparitie a edemelor a fost de 4,4% pentru combinatiile de doze de 40 mg/5 mg si 80 mg/5 mg si de 24 9% pentru amlodipină 10 mg.

Efectul antihipertensiv al TWYNSTA nu a fost conditionat de vârstă sau sex si a fost similar atât la pacientii cu diabet zaharat, cât si la cei fără diabet zaharat.

TWYNSTA nu a fost studiat decât în cadrul grupelor de pacienti hipertensivi. Telmisartanul a fost studiat în cadrul unui studiu mare, în care au fost înrolati 25620 de pacienti cu risc cardiovascular crescut (ONTARGET). Amlodipina a fost studiată la pacienti cu angină pectorală cronică stabilă, angină pectorală vasospastică si boală coronariană documentată angiografic.

Agentia Europeană a Medicamentului a amânat obligatia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu TWYNSTA în hipertensiunea arterială la toate subgrupurile de copii si adolescenti (vezi pct. 4.2 pentru informatii privind utilizarea la copii si adolescenti).

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Farmacocinetica combinatiei în doză fixă (CDF)

Gradul si intensitatea absorbtei TWYNSTA sunt echivalente cu biodisponibilitatea telmisartanului si amlodipinei atunci când sunt administrate sub formă de comprimate separate.

Absorbtie:

Absorbtia telmisartanului este rapidă, desi cantitatea absorbită variază. Biodisponibilitatea absolută medie este de aproximativ 50%. Alimentele reduc usor biodisponibilitatea telmisartanului, determinând reducerea ariei de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC0-∞) cu aproximativ 6%, pentru un comprimat de 40 mg si cu aproximativ 19%, la o doză de 160 mg. La 3 ore de la administrare, concentratiile plasmatice sunt similare, indiferent dacă telmisartanul a fost administrat în conditii de repaus alimentar sau cu alimente.

După administrarea orală a dozelor terapeutice, amlodipina este bine absorbită, realizând valori maxime ale concentratiilor plasmatice la 6-12 ore după administrare. Biodisponibilitatea absolută a fost estimată a fi între 64 si 80%. Biodisponibilitatea amlodipinei nu este influentată de ingestia de alimente.

Liniaritate/ non-liniaritate

Nu este de asteptat ca mica reducere a ASC a telmisartanului să determine o scădere a eficacitătii terapeutice. Nu există o relatie liniară între doze si concentratiile plasmatice. Cmax si într-o măsură mai mică ASC cresc disproportional în cazul administrării dozelor mai mari de 40 mg

Amlodipina prezintă farmacocinetică liniară.

Distributie

Telmisartanul se leagă în proportie mare de proteinele plasmatice (>99,5 %), în principal de albumină si de alfa-1 glicoproteina acidă. La starea de echilibru, valoarea medie a volumului aparent de distributie (Vds) pentru telmisartan este de aproximativ 500 l.

Volumul de distributie al amlodipinei este de aproximativ 21 l/kg. Studiile in vitro au arătat că, la pacientii hipertensivi, aproximativ 97,5 % din amlodipina aflată în circulatie este legată de proteinele palsmatice.

Biotransformare

Telmisartanul este metabolizat prin conjugare cu glucuronide ale componentei parentale. Nu a fost evidentiată activitate farmocinetică pentru componenta conjugată.

Amlodipina este metabolizată extensiv (aproximativ 90%) la nivelul ficatului până la metaboliti inactivi.

Eliminare

Telmisartanul este caracterizat printr-o descompunere farmacocinetică bi-exponentială, cu un timp de înjumătătire plasmatică prin eliminare >20 de ore. Concentratiile plasmatice maxime (Cmax)si, într-o măsură mai mică, valoarea ariei de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) cresc disproportional cu doza. Nu a fost evidentiată o acumulare relevantă din punct de vedere clinic a telmisartanului utilizat în dozele recomandate. Concentratiile plasmatice au fost mai mari la femei decât la bărbati, fără a avea o influentă relevantă asupra eficacitătii.

După administrare orală (si administrare intravenoasă) telmisartanul a fost eliminat în materiile fecale, cea mai mare parte din doza administrată sub formă nemodificată. Cantitatea cumulată la excretia pe cale urinară reprezintă <1% din doza administrată. Clearance-ul plasmatic total (Cltot) este mare, (aproximativ 1000 ml/min) comparativ cu fluxul sanguin hepatic (aproximativ 1500 ml/min).

Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică, cu un timp de injumătătire plasmatică prin eliminare de aproximativ 30 până la 50 de ore, în cazul administrării unei doze unice zilnice. Starea de echilibru a concentratiilor plasmatice a fost atinsă după admministrarea continuă timp de 7-8 zile. Zece procente din amlodipina nemetabolizată si 60% din amlodipina metabolizată sunt excretate prin urină.

Grupe speciale de pacienti

Copii si adolescenti (vârsta sub 18 ani)

Nu sunt disponibile date de farmacocinetică la această grupă de pacienti..

Sex:

Au fost observate diferente ale concentratiilor plasmatice ale telmisartanului, Cmax fiind de aproximativ 3 ori mai mare iar ASC fiind de aproximativ 2 ori mai mare la femei, comparativ cu bărbati.

Pacienti vârstnici:

Farmacocinetica telmisartanului nu diferă la pacientii tineri sau vârstnici.

La pacientii vârstnici, intervalul de timp necesar atingerii concentratiilor plasmatice maxime ale amlodipinei este similar cu cel observat la pacientii tineri. În cazul pacientilor vârstnici, clearance-ul amlodipinei tinde să descrească determinând cresterea ASC si a timpului de înjumătătire plasmatică.

Pacienti cu insuficientă renală

La pacienti cu insuficientă renală usoară până la moderată, a fost observată dublarea concentratiilor plasmatice de telmisartan. Cu toate acestea la pacientii cu insuficientă renală care efectuau sedinte de dializă au fost observate concentratii plasmatice mai mici. Telmisartanul este legat în proportie mare de proteinele plasmatice la pacientii cu insuficientă renală si nu poate fi eliminat prin dializă. Timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare nu este modificat la pacientii cu insuficientă renală. Farmacocinetica amlodipinei nu este influentată semnificativ de insuficientă renală.

Pacienti cu insuficientă hepatică:

Studiile de farmacocinetică la pacienti cu insuficientă hepatică au evidentiat o crestere a biodisponibilitătii absolute a telmisartanului până la aproape 100%. Timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare nu este modificat la pacientii cu insuficientă hepatică. Pacientii cu insuficientă hepatică au clearance-ul amlodipinei scăzut, ceea ce determină o crestere de aproximativ 40-60% a ASC.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Deoarece profilurile non-clinice ale telmisartanului si amlodipinei nu se suprapun, nu se asteaptă nici o exacerbare a toxicitătii pentru această combinatie. Acest lucru a fost confirmat într-un studiu toxicologic subcronic (cu durata de 13 săptămâni), efectuat la sobolani, în care au fost testate combinatiile de doze de telmisartan si amlodipină de 3,2/0,8, 10/2,5 si 40/10 mg/kg.

Datele preclinice disponibile pentru componentele acestei combinatii în doză fixă sunt raportate mai jos.

Telmisartan: în cadrul studiilor de sigurantă preclinice, dozele care determină expunere comparabilă cu cea determinată de dozele situate în intervalul terapeutic au determinat reducerea parametrilor eritrocitari (eritrocite, hemoglobină, hematocrit), modificări ale hemodinamicii renale (cresteri ale uremiei si creatininemiei), precum si cresterea concentratiei plasmatice a potasiului la animalele normotensive. La câine, s-au observat dilatare si atrofie tubulară renală. De asemenea, la câini si sobolani au fost observate leziuni ale mucoasei gastrice (eroziune, ulcere sau inflamatii). Aceste reactii adverse mediate farmacologic, cunoscute din studiile preclinice efectuate atât cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei cât si cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II, au fost prevenite prin administrarea suplimentară de solutii saline pe cale orală

La ambele specii, au fost observate cresterea activitătii reninei plasmatice si hipertrofia/hiperplazia celulelor juxtaglomerulare renale. Aceste modificări, de asemenea un efect al clasei de ihibitori ai enzimelor de conversie si ai altor antagonisti ai receptorilor angiotensinei II, nu par a avea o semnificatie clinică.

Nu există o dovadă a efectului teratogen, dar studiile la animale au indicat unele efecte nocive potentiale ale telmisartanului asupra dezvoltării postnatale a puilor, cum sunt greutate corporală scăzută, deschiderea cu întârziere a ochilor si mortalitate crescută.

În studiile in vitro nu s-au evidentiat efecte mutagene si activitate clastogenă relevantă, iar la sobolani si soareci nu s-au evidentiat efecte carcinogene.

Amlodipina: datele preclinic nu au evidentiat un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea si potentialul carcinogen.

În studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere efectuate la sobolan, după administrarea de doze mari au fost observate nastere întârziată, travaliu dificil si supravietuire fetală si neonatală scăzută. După administrarea de doze de până la 10 mg amlodipină/kg si zi (aproximativ de 10 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om de 10 mg pe zi, calculată pe baza raportului mg/m2).nu a fost observat niciun efect asupra fertilitătii la sobolanii cărora li s-a administrat pe cale orală maleat de amlodipină (la masculi cu 64 de zile si la femele cu 14 zile înainte de împerechere).

6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Dioxid de siliciu coloidal anhidru Albastru briliant FCF (E 133) Oxid negru de fer (E172) Oxid galben de fer (E172) Stearat de magneziu Amidon de porumb Meglumină

Celuloză microcristalină Povidonă K25 Amidon pregelatinizat Hidroxid de sodiu Sorbitol (E420)

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

30 luni

6.7 Precautii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită conditii de temperatură speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină si umiditate.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Cutie cu blistere din aluminiu/aluminiu (PA-Al/PVC-Al) continând 14, 28, 56, 98 comprimate sau cutie cu blistere perforate pentru eliberarea unei unităti dozate din aluminiu/aluminiu (PA-Al/PVC-Al) continând 30 x 1, 90 x 1 comprimate sau ambalaje multiple care contin 360 de comprimate (4 pachete de 90 x 1) .

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Boehringer Ingelheim International GmbH

Binger Str. 173

D-55216 Ingelheim am Rhein

Germania

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

<{ZZ/LL/AAAA}> <{ZZ luna AAAA}>

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

{LL/AAAA}

69

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Unul din doi adulti sufera de hipertensiune Unul din doi adulti sufera de hipertensiune, afectiune care reprezinta un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral si pentru demente, a declarat prof. dr. Ovidiu Bajenaru, seful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar, cu prilejul campaniei de depistare a hipertensiunii.
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...
Hipertensiunea arterială, o importantă problemă de sănătate publică Hipertensiunea arterială reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, care afectează peste 40% din populaţia adultă a României, spun specialiştii.
Hipertensiunea arterială ar putea fi tratată fără pastile Stimularea rinichilor cu impulsuri electrice ar putea duce la normalizarea tensiunii arteriale, susţin oameni de ştiinţă australieni care au dezvoltat şi testat în practică noua modalitate de combatere a hipertensiunii arteriale, relatează joi portalul theheart.org.
Hipertensiunea arteriala si homeopatia Hipertensiunea arteriala poate fi generata de reducerea calibrului vaselor sanguine prin procesul de ateromatoza. Un diagnostic de certitudine privind ateromatoza nu se poate pune decat prin arteriografie .
Hipertensiunea arteriala Cum poate fi depistată hipertensiunea arterială şi care sunt cauzele apariţiei acestei boli, aflaţi de la prof. univ. dr. Mariana Dorobanţu, şef Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic Universitar de Urgenţă