Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

RELITAZ 50 mg
 
Denumire RELITAZ 50 mg
Descriere Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.
Tratamentul bolii renale la pacienţii cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip 2, cu proteinurie > 0,5 g/zi, ca parte a unui tratament antihipertensiv.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice (la pacienţii > 60 ani)
Denumire comuna internationala LOSARTANUM
Actiune terapeutica ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 50mg
Ambalaj Cutie cu blist. PVC-PVDC/Al x 28 compr. film.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC C09CA01
Firma - Tara producatoare DR. REDDY'S LABORATORIES (UK) LTD. - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata DR. REDDY'S LABORATORIES ROMANIA S.R.L. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre RELITAZ 50 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre RELITAZ 50 mg, comprimate filmate       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 2245/2009/01-02-03                                           Anexa 2

2246/2009/01-02-03

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Relitaz 50 mg comprimate filmate

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat contine losartan potasic 50mg.

Excipienti: Fiecare comprimat filmat contine lactoză monohidrat 44,68mg

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Relitaz 50 mg sunt comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă, marcate cu ‘LSP’ pe o fată cu o linie mediană care separă LS de P si cu ‘50’ pe cealaltă fată.

Comprimatul poate fi divizat în două părti egale.

4. DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

• Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale.

• Tratamentul bolii renale la pacientii cu hipertensiune arterială si diabet zaharat de tip 2, cu proteinurie > 0,5 g/zi, ca parte a unui tratament antihipertensiv.

• Tratamentul insuficientei cardiace cronice (la pacientii > 60 ani), atunci când tratamentul cu inhibitori ai ECA nu este considerat adecvat datorită incompatibilitătii, în special datorită tusei, sau contraindicatiei. Pacientii cu insuficientă cardiacă care au fost stabilizati sub tratament cu un inhibitor al ECA nu trebuie să înlocuiască acest tratament cu losartan. Pacientii trebuie să aibă fractia de ejectie a ventriculului stâng < 40% si trebuie să fie stabilizati sub tratamentul insuficientei cardiace cronice.

• Reducerea riscului de accident vascular cerebral la pacientii hipertensivi cu hipertrofie ventriculară stângă documentată prin EKG (vezi pct. 5.1 Studiul LIFE, Rasă)

4.2     Doze si mod de administrare

Comprimatele de Relitaz trebuie administrate cu cu pahar de apă. Relitaz poate fi administrat cu sau fără alimente.

Hipertensiune arterială

entru majoritatea pacientilor doza initială uzuală si de întretinere este de 50 mg o dată pe zi. Efectul antihipertensiv maxim este atins la 3-6 săptămâni după initierea tratamentului. Unii pacienti pot obtine un beneficiu suplimentar prin cresterea dozei la 100 mg o dată pe zi (dimineata). Relitaz poate fi administrat în asociere cu alte medicamente antihipertensive, în special cu diuretice (de exemplu hidroclorotiazidă).

Copii si adolescenti:

Există date limitate în ceea ce priveste eficacitatea si siguranta administrării losartanului în tratamentul hipertensiunii arteriale la copii si adolescenti cu vârsta cuprinsă între 6-16 ani (vezi pct. 5.1) Sunt disponibile date farmacocinetice limitate la copii hipertensivi cu vârsta peste o lună (vezi pct. 5.2).

Pentru pacientii care pot înghiti comprimate, doza recomandată este de 25 mg o dată pe zi pentru o greutate >20 si <50 kg. În cazuri exceptionale, doza poate fi crescută până la maxim 50 mg o dată pe zi. Doza trebuie ajustată în functie de răspunsul terapeutic.

La pacientii cu greutate > 50 kg, doza uzuală este 50 mg o dată pe zi. În cazuri exceptionale doza poate fi crescută la maximum 100 mg o dată pe zi. Dozele zilnice de peste 1,4 mg/kg (sau peste 100 mg zilnic) zilnic nu au fost studiate la copii si adolescenti.

Nu este recomandat la copii cu rata de filtrare glomerulară < 30 ml/ min / 1,73 m2, deoarece nu sunt disponibile date (vezi si pct. 4.4).

Losartanul nu este recomandat la copii cu rata de filtrare glomerulară < 30 ml/min/1,73 m2, deoarece nu sunt disponibile date (vezi pct. 4.4).

De asemenea, losartanul nu este recomandat la copiii cu insuficientă hepatică(vezi pct. 4.4).

Pacienti hipertensivi care au diabet de tip 2, cu proteinurie ≥0,5 g/zi

Doza initială uzuală este de 50 mg o dată pe zi. În functie de efectul asupra tensiunii arteriale, doza poate fi crescută la 100 mg o dată pe zi, la o lună după initierea tratamentului. Relitaz poate fi administrat în asociere cu alte medicamente antihipertensive (de exemplu diuretice, blocante ale canalelor de calciu, blocante ale receptorilor alfa sau beta-adrenergici si medicamente cu actiune centrală) precum si în asociere cu insulină sau medicamente antidiabetice orale utilizate în mod frecvent (de exemplu sulfonilureice, glitazone si inhibitori de glucozidază).

Insuficienta cardiacă

Doza initială uzuală de Relitaz la pacientii cu insuficientă cardiacă este de 12,5 mg o dată pe zi. În general, doza trebuie crescută la intervale săptămânale (de exemplu 12,5 mg zilnic, 25 mg zilnic, 50 mg zilnic) până la doza de întretinere uzuală de 50 mg o dată pe zi, în functie de toleranta pacientului.

Reducerea riscului de accident vascular cerebral la pacientii hipertensivi cu hipertrofie ventriculară stângă confirmată EKG

Doza initială uzuală este de 50 mg Relitaz o dată pe zi. În functie de efectul asupra tensiunii arteriale, poate fi adăugată o doză mică de hidroclorotiazidă si/sau doza de Relitaz poate fi crescută la 100 mg o dată pe zi.

Utilizarea la pacientii cu depletie a volumului intravascular:

La pacientii cu depletie a volumului intravascular (de exemplu cei tratati cu doze mari de diuretice) trebuie luată în considerare o doză de initiere de 25 mg o dată pe zi (vezi pct. 4.4).

Utilizarea la pacientii cu insuficientă renală si pacienti hemodializati:

La pacientii cu insuficientă renală si la pacientii hemodializati nu este necesară ajustarea dozei initiale.

Utilizarea la pacientii cu insuficientă hepatică:

În cazul pacientilor cu antecedente de insuficientă hepatică trebuie luată în considerare administrarea unei doze mai mici.

Nu există experientă privind tratamentul la pacientii cu insuficientă hepatică severă. Prin urmare, losartanul este contraindicat la pacientii cu insuficientă hepatică severă (vezi (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Utilizarea la vârstnici:

Desi la pacientii cu vârsta peste 75 ani ar trebui luată în considerare începerea tratamentului cu doze de 25 mg, ajustarea dozei nu este în general necesară la acesti pacienti.

4.3     Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activă sau la oricare dintre excipienti (vezi pct. 4.4 si 6.1). Al doilea si al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 si 4.6). Alăptarea (vezi pct. 4.6) Insuficientă hepatică severă

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Hipersensibilitate:

Angioedem: Pacientii cu edem angioneurotic în antecedente (edem al fetei, buzelor, faringelui si/sau limbii) trebuie monitorizati cu atentie (vezi pct. 4.8).

Hipotensiune arterială si dezechilibru hidroelectrolitic

Hipotensiunea arterială simptomatică, în special după prima doză si după cresterea dozei, poate să apară la pacientii cu depletie de volum si/sau sodiu după tratament sustinut cu diuretice, dietă cu restrictie de sare, diaree sau vărsături. Aceste afectiuni trebuie corectate înaintea administrării Relitaz sau trebuie utilizată o doză de initiere mai mică (vezi pct. 4.2). Aceasta se aplică si în cazul copiilor.

Dezechilibru electrolitic:

La pacientii cu insuficientă renală, cu sau fără diabet zaharat, dezechilibrele electrolitice se întâlnesc frecvent si trebuie corectate. Într-un studiu clinic efectuat la pacienti cu diabet zaharat de tip 2 si nefropatie, incidenta hiperkaliemiei a fost mai mare în grupul tratat cu Relitaz comparativ cu grupul care a primit placebo (vezi pct. 4.8, „Hipertensiune arterială si diabet zaharat de tip 2 asociate cu afectare renală – Investigatii diagnostice” si „Experienta după punerea pe piată – Investigatii diagnostice”). Prin urmare, concentratiile plasmatice ale potasiului precum si clearance-ul creatininei trebuie monitorizate cu atentie, în special pacientii cu insuficientă cardiacă si cu un clearance al creatininei între 30-50 ml/ min trebuie monitorizati cu atentie.

Nu este recomandată utilizarea concomitentă de losartan si diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu si substituenti de sare alimentară care contin potasiu (vezi pct. 4.5).

Insuficienta hepatică:

Pe baza datelor de farmacocinetică ce demonstrează cresteri semnificative ale concentratiilor plasmatice ale losartanului la pacientii cu ciroză hepatică, trebuie luată în considerare utilizarea unei doze mai mici la pacientii cu antecedente de insuficientă hepatică.

Nu există experientă terapeutică la pacientii cu insuficientă hepatică severă. De aceea, losartanul este contraindicat la pacientii cu insuficientă hepatică severă(vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.2).

De asemenea losartanul nu este recomandat la copii cu insuficientă hepatică.

Insuficientă renală:

Ca o consecintă a inhibării sistemului renină-angiotensină, au fost raportate modificări ale functiei renale, inclusiv insuficientă renală (în special la pacientii a căror functie renală este dependentă de sistemul renină-angiotensină-aldosteron, cum sunt cei cu insuficientă cardiacă severă sau disfunctie renală preexistentă).

Similar altor medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, la pacientii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic au fost raportate, de asemenea, cresteri ale ureei sanguine si creatininei serice; aceste modificări ale functiei renale pot fi reversibile la întreruperea tratamentului.

Losartanul trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic

Utilizarea la copii si adolescenti cu insuficientă renală

Losartanul nu este recomandat la copii cu rata de filtrare glomerulară < 30 ml/ min/1,73 m2 deoarece nu sunt disponibile date (vezi si pct. 4.2).

Functia renală trebuie monitorizată periodic în timpul tratamentului cu losartan deoarece se poate deteriora.

Acest lucru este valabil în special când losartanul este administrat în prezenta altor afectiuni (febră, deshidratare) care pot duce la deteriorarea functiei renale.

S-a observat că utilizarea concomitentă de losartan si inhibitori ai ECA deterioreză functia renală. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată.

Transplant renal

Nu există experintă la pacientii care au suferit recent un transplant renal.

Hiperaldosteroidism primar

Pacientii cu aldosteronism primar, în general nu răspund la medicamente antihipertensive care actionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. Prin urmare, utilizarea comprimatelor cu losartan nu este recomandată.

Boală coronariană si boală cerebrovasculară

Ca în cazul oricărui medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacientii cu cardiopatie ischemică si boală vasculară cerebrală poate duce la infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral.

Insuficientă cardiacă:

Ca în cazul altor medicamente care actionează asupra sistemului renină-angiotensină, la pacientii cu insuficientă cardiacă, cu sau fără insuficientă renală asociată, există risc de hipotensiune arterială severă si insuficientă renală (deseori acută).

Nu există experientă terapeutică suficientă privind administrarea losartanului la pacientii cu insuficientă cardiacă asociată cu insuficientă renală severă, la pacientii cu insuficientă cardiacă severă (clasa IV NYHA) precum si la pacientii cu insuficientă cardiacă si aritmii cardiace simptomatice care pot pune viata în pericol. Prin urmare, losartanul trebuie utilizat cu precautie la aceste grupuri de pacienti. Asocierea de losartan si betablocant trebuie utilizată cu precautie (vezi pct. 5.1).

Stenoză de valvă mitrală si aortică, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă

Ca în cazul altor vasodilatatoare, se recomandă precautie deosebită la pacientii suferind de stenoză aortică sau mitrală, sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Acest medicament contine lactoză

Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie a glucozei-galactozei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sarcina

Tratamentul cu losartan nu trebuie început în timpul sarcinii. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu losartan este considerată esentială, la pacientele care intentionează să devină gravide se recomandă înlocuirea tratamentului antihipertensiv cu medicamente antihipertensive alternative care au un profil de sigurantă stabilit pentru utilizarea în sarcină. Când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu losartan trebuie întrerupt imediat si, dacă este adecvat, trebuie început tratamentul alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Alte atentionări si precautii

Asa cum s-a observat în cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, losartanul si ceilalti antagonisti ai angiotensinei sunt aparent mai putin eficienti în scăderea tensiunii arteriale la persoanele de rasă neagră decât la persoanele de altă rasă, posibil datorită unei prevalente mai mari a valorilor scăzute ale reninei în rândul populatiei hipertensive de rasă neagră.

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Alte medicamente antihipertensive pot creste actiunea hipotensivă a losartanului. Alte substante care induc hipotensiune arterială sunt: antidepresive triciclice, antipsihotice, baclofen, amifostin. Utilizarea concomitentă cu aceste medicamente care scad tensiunea arterială, ca efect principal sau secundar, poate creste riscul de hipotensiune arterială.

Losartanul este metabolizat predominant pe calea citocromului P450 (CYP) 2C9 în metabolitul activ carboxiacid. Într-un studiu clinic s-a constatat că fluconazol (inhibitor al CYP2C9) scade expunerea la metabolitul activ cu aproximativ 50%. S-a observat că tratamentul concomitent al losartanului cu rifampicină (inductor al enzimelor de metabolizare) a determinat o reducere cu 40% a concentratiei plasmatice a metabolitului activ. Relevanta clinică a acestui efect nu este cunoscută. În cazul tratamentului concomitent cu fluvastatină (inhibitor slab al CYP2C9) nu s-a constatat nicio diferentă privind expunerea.

Ca în cazul altor medicamente care blochează angiotensina II sau efectele acesteia, administrarea concomitentă a altor medicamente care retin potasiu (de exemplu diuretice care economisesc potasiu: amilorid, triamteren, spironolactonă) sau care pot creste valorile potasiului (de exemplu heparină), suplimente de potasiu sau substituenti de sare alimentară care contin potasiu pot duce la cresterea potasiului seric. Administrarea concomitentă nu este recomandată.

În timpul administrării concomitente a litiului cu inhibitori ai ECA au fost raportate cresteri reversibile ale concentratiilor serice ale litiului si toxicitate. Cazuri foarte rare au fost, de asemenea, raportate la administrarea de antagonisti ai receptorilor de angiotensină II. Administrarea concomitentă a litiului cu losartan trebuie realizată cu prudentă. În cazul în care această asociere se dovedeste a fi esentială, în timpul utilizării concomitente se recomandă monitorizarea concentratiilor serice ale litiului.

În cazul în care antagonistii de angiotensină II sunt administrati simultan cu medicamente AINS (de exemplu inhibitori selectivi de COX-2, acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare si AINS non-selective), efectul antihipertensiv poate fi atenuat. Utilizarea concomitentă de antagonisti ai angiotensinei II sau diuretice si AINS poate duce la cresterea riscului de deteriorare a functiei renale, inclusiv posibilă insuficientă renală acută, si o crestere a potasiului seric, în special la pacientii cu insuficientă renală preexistentă. Asocierea trebuie administrată cu precautie, în special la vârstnici. Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie luată în considerare monitorizarea functiei renale după începerea tratamentului concomitent, si periodic după aceea.

4.6     Sarcina si alăptarea

Nu este recomandată utilizarea losartanului în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea losartanului este contraindicată în timpul trimestrelor al doilea si al treilea de sarcină (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Datele epidemiologice privind riscul de teratogenitate ca urmare a expunerii la inhibitori de ECA în timpul primului trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea, o usoară crestere a riscului nu poate fi exclusă. Desi nu există date epidemiologice controlate cu privire la riscul administrării de inhibitori ai receptorilor angiotensinei II (antagonisti ai receptorilor de angiotensină II), pot exista riscuri similare pentru această clasă de medicamente. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu blocante ale receptorilor de angiotensină (BRA) este considerată esentială, la pacientele care intentionează să devină gravide se recomandă înlocuirea tratamentului antihipertensiv cu medicamente antihipertensive alternative care au un profil de sigurantă stabilit pentru utilizarea în sarcină. Când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu losartan trebuie întrerupt imediat si, dacă este adecvat, trebuie început tratamentul alternativ. Se cunoaste faptul că expunerea la tratamentul cu losartan în timpul trimestrelor al doilea si al treilea de sarcină induce fetotoxicitate la om (functie renală scăzută, oligohidramnios, întârzierea osificării craniene) si toxicitate neonatală (insuficientă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi si pct. 5.3 „Date preclinice de sigurantă”).

Dacă expunerea la losartan a avut loc din trimestrul al doilea de sarcină, se recomandă verificarea cu

ultrasunete a functiei renale si a craniului.

Copiii ai căror mame au utilizat losartan trebuie monitorizati cu atentie în ceea ce priveste aparitia hipotensiunii arteriale (vezi si pct. 4.3 si 4.4).

Alăptarea

Nu se cunoaste dacă losartanul se excretă în laptele uman. Cu toate acestea, losartanul se excretă în laptele femelelor de sobolan care alăptează. Datorită posibilitătii aparitiei reactiilor adverse la sugar, losartanul este contraindicat în timpul alăptării (vezi si pct. 4.3)

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, în cazul conducerii de vehicule sau al folosirii de utilaje, trebuie să se ia în considerare că în timpul administrării tratamentului antihipertensiv, în special la initierea tratamentului sau la cresterea dozei, pot să apară, ocazional, ameteli sau somnolentă.

4.8     Reactii adverse

Frecventa reactiilor adverse enumerate mai jos este definită utilizând următoarea conventie:

foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1/10); mai putin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare

(≥ 1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), frecventă necunoscută (nu poate fi estimată din datele

disponibile).

În studiile clinice controlate efectuate pentru hipertensiune arterială esentială, hipertensiune arterială

cu hipertrofie ventriculară stângă, insuficientă cardiacă cronică, precum si pentru hipertensiune

arterială si diabet zaharat de tip 2 cu afectare renală, cea mai frecventă reactie adversă a fost ameteala.

 

Hipertensiune arterială

În studiile clinice controlate efectuate cu losartan pentru hipertensiune arterială esentială, au fost

raportate următoarele reactii adverse:

 

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente: ameteli, vertij

Mai putin frecvente: somnolentă, cefalee, tulburări de somn

 

Tulburări cardiace:

Mai putin frecvente: palpitatii, angină pectorală

 

Tulburări vasculare:

Mai putin frecvente: hipotensiune arterială simptomatică (în special la pacienti cu depletie a volumului intravascular, de exemplu pacienti cu insuficientă cardiacă severă sau sub tratament cu doze mari de diuretice); efecte ortostatice legate de doză, eruptii cutanate tranzitorii

 

Tulburări gastro-intestinale:

Mai putin frecvente: dureri abdominale, constipatie severă

 

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare:

Mai putin frecvente: astenie, fatigabilitate, edem

 

Pacienti hipertensivi cu hipertrofie ventriculară stângă

Într-un studiu clinic controlat efectuat la pacienti hipertensivi cu hipertrofie ventriculară stângă, au fost

raportate următoarele reactii adverse:

 

Tulburări ale sistemului nervos:

 Frecvente: ameteli

 

Tulburări acustice si vestibulare:

Frecvente: vertij

 

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare:

Frecvente: astenie/fatigabilitate

 

Insuficientă cardiacă cronică

Într-un studiu clinic controlat efectuat la pacienti insuficientă cardiacă, au fost raportate următoarele

reactii adverse:

 

Tulburări ale sistemului nervos:

Mai putin frecvente: ameteli, cefalee

Rare: parestezii

 

Tulburări cardiace:

Rare: sincopă, fibrilatie atrială, accident vascular cerebral

 

Tulburări vasculare:

Mai putin frecvente: hipotensiune arterială, inclusiv hipotensiune arterială ortostatică

 

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale:

Mai putin frecvente: dispnee

 

Tulburări gastro-intestinale:

Mai putin frecvente: diaree, greată, vărsături

 

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat:

Mai putin frecvente: urticarie, prurit, eruptii cutanate tranzitorii

 

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare:

Mai putin frecvente: astenie/fatigabilitate

 

Hipertensiune arterială si diabet zaharat de tip 2 asociate cu afectare renală

Într-un studiu clinic controlat efectuat la pacienti cu diabet zaharat de tip 2 si cu proteinurie

(studiul RENAAL, vezi pct. 5.1) cele mai frecvente reactii adverse legate de administrarea

medicamentului care au fost raportate pentru losartan sunt următoarele:

 

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente: ameteli

 

Tulburări vasculare:

Frecvente: hipotensiune arterială

 

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare:

Frecvente: astenie/fatigabilitate

 

Investigatii diagnostice

Frecvente: hipoglicemie, hiperkaliemie

 

Următoarele reactii adverse au apărut mai des la pacientii tratati cu losartan decât la cei care au primit

placebo:

Tulburări hematologice si limfatice:

 Frecventă necunoscută: anemie

 

Tulburări cardiace:

Frecventă necunoscută: sincopă, palpitatii

 

Tulburări vasculare:

Frecventă necunoscută: hipotensiune arterială ortostatică

 

Tulburări gastro-intestinale:

Frecventă necunoscută: diaree

 

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv:

Frecventă necunoscută: dureri de spate

 

Tulburări renale si urinare:

Frecventă necunoscută: infectii ale tractului urinar

 

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare:

Frecventă necunoscută: simptome asemănătoare gripei

 

Experienta după punerea pe piată

Următoarele evenimente adverse au fost raportate în timpul experientei după punerea pe piată:

Tulburări hematologice si limfatice:

Frecventă necunoscută: anemie, trombocitopenie

 

Tulburări ale sistemului imunitar:

Rare: hipersensibilitate: reactii anafilactice, edem angioneurotic inclusiv edem al laringelui si glotei

determinând obstructia căilor aeriene si/sau edem al fetei, buzelor, faringelui si/sau limbii. La unii

dintre acesti pacienti a fost raportat în antecedente edem angioneurotic în legătură cu administrarea

altor medicamente inclusiv inhibitori ai ECA. A fost raportată vasculită, inclusiv purpură

Henoch-Schoenlein.

 

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecventă necunoscută: migrenă

 

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale:

Frecventă necunoscută: tuse

 

Tulburări gastro-intestinale:

Frecventă necunoscută: diaree

 

Tulburări hepatobiliare:

Rare: hepatită

Frecventă necunoscută: modificări ale functiei hepatice

 

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Frecventă necunoscută: urticarie, prurit, eruptii cutanate tranzitorii

 

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv:

Frecventă necunoscută: mialgii, artralgii

 

Tulburări renale:

La pacientii cu risc au fost raportate modificări ale functiei renale incluzând insuficientă renală, ca o consecintă a inhibării sistemului renină-angiotensină-aldosteron; aceste modificări ale functiei renale pot fi reversibile după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4)

Investigatii diagnostice:

În studiile clinice controlate, modificări semnificative din punct de vedere clinic ale parametrilor standard de laborator au fost asociate rareori cu administrarea comprimatelor de losartan. Cresteri ale

valorii ALT au apărut rareori si, în general, au revenit la normal după întreruperea tratamentului. În

studiile clinice efectuate la pacienti cu hipertensiune arterială, hiperkaliemia (potasiul

seric >5,5 mmoli/l) a apărut la 1,5% dintre pacienti. Într-un studiu clinic efectuat la pacienti cu diabet

zaharat de tip 2 si cu nefropatie, 9,9% dintre pacientii tratati cu comprimate de losartan si 3,4% dintre

pacientii care au primit placebo au prezentat hiperkaliemie >5,5 mEq/l (vezi pct. 4.4 ‘Dezechilibru

electrolitic’).

 

Într-un studiu clinic controlat efectuat la pacienti cu insuficientă cardiacă, a fost raportată cresterea

uremiei, creatininemiei si potasemiei.

Profilul reactiilor adverse pentru copii si adolescenti pare să fie similar celui observat la pacientii

adulti. Datele cu privire la copii si adolescenti sunt limitate.

4.9 Supradozaj

Simptomele intoxicării

Până în prezent nu există experientă în ceea ce priveste supradozajul la om. Cele mai probabile simptome, depinzând de gradul supradozajului, sunt hipotensiune arterială, tahicardie, posibil bradicardie.

Tratamentul intoxicării

Măsurile terapeutice depind de timpul scurs de la ingestie si de severitatea simptomelor. Stabilizarea sistemului circulator trebuie realizată cu prioritate. După ingestia orală este indicată administrarea unei doze suficiente de cărbune activat. Ulterior, trebuie asigurată monitorizarea atentă a parametrilor vitali.

Dacă este necesar, parametrii vitali trebuie corectati.

Nici losartanul si nici metabolitul său activ nu pot fi eliminati prin hemodializă.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antagonisti ai receptorilor de angiotensină II, codul ATC: C09CA01

Losartanul este un antagonist oral sintetic al receptorilor de angiotensină II (tip AT1). Angiotensina II, un vasoconstrictor puternic, este principalul hormon activ al sistemului renină/angiotensină si un determinant important al fiziopatologiei hipertensiunii arteriale. Angiotensina II se leagă de receptorul AT1 care se găseste în multe tesuturi (de exemplu musculatura netedă vasculară, glanda suprarenală, rinichi si inimă) si exercită numeroase actiuni biologice importante, inclusiv vasoconstrictia si eliberarea de aldosteron. De asemenea, angiotensina II stimulează proliferarea celulelor musculare netede.

Losartanul blochează în mod selectiv receptorul AT1. Losartanul si metabolitul său activ farmacologic, acidul carboxilic E-3174, blochează in vitro si in vivo toate actiunile angiotensinei II relevante din punct de vedere fiziologic, indiferent de sursă sau de calea de sinteză.

Losartanul nu prezintă un efect agonist si nici nu blochează alti receptori hormonali sau canale ionice importante pentru reglarea cardiovasculară. Mai mult decât atât, losartanul nu inhibă ECA (kininaza II), enzima care degradează bradikinina. În consecintă, nu se înregistrează potentarea reactiilor adverse mediate de bradikinină.

În timpul administrării de losartan, suprimarea feedback-ului negativ al angiotensinei II asupra secretiei de renină, duce la cresterea activitătii reninei plasmatice (ARP). Cresterea ARP duce la cresterea concentratiilor angiotensinei II în plasmă. Chiar în conditiile acestor cresteri, activitatea antihipertensivă si scăderea concentratiei plasmatice de aldosteron sunt mentinute, indicând blocarea eficace a receptorului angiotensinei II. După întreruperea administrării de losartan, valorile ARP si angiotensinei II au scăzut până la valorile initiale în trei zile.

Atât losartanul cât si principalul său metabolit activ prezintă o afinitate mult mai mare pentru receptorul AT1 decât pentru receptorul AT2. Metabolitul activ este de 10 până la 40 ori mai activ decât losartanul în functie de greutate.

Studii clinice la pacienti cu hipertensiune arterială

În studiile clinice controlate, administrarea losartanului o dată pe zi la pacienti cu hipertensiune arterială esentială usoară până la moderată a determinat scăderi semnificative statistic ale tensiunii arteriale sistolice si diastolice. Măsurarea tensiunii arteriale la 24 ore după administrarea dozei, comparativ cu 5-6 ore după administrarea dozei a demonstrat scăderea tensiunii arteriale pe o perioadă de 24 ore; ritmul natural diurn a fost păstrat. Scăderea tensiunii arteriale la sfârsitul perioadei dinaintea următoarei doze a fost 70-80% din efectul observat la 5-6 ore după administrarea dozei.

Întreruperea tratamentului cu losartan la pacientii hipertensivi nu a determinat o crestere brutală a tensiunii arteriale (efect rebound). În profida scăderii semnificative a tensiunii arteriale, administrarea de losartan nu a avut efect semnificativ clinic asupra frecventei cardiace.

Eficacitatea losartanului este similară la bărbati si femei, precum si la pacientii hipertensivi mai tineri (cu vârsta sub 65 ani) si cei vârstnici.

Studiul LIFE

Studiul LIFE (Losartan Intervention For Endpoint Reduction in Hypertension) a fost un studiu clinic randomizat, triplu-orb, controlat cu un comparator activ, efectuat la 9193 pacienti hipertensivi cu vârsta cuprinsă între 55 si 80 ani, cu hipertrofie ventriculară stângă documentată ECG. Pacientii au fost randomizati pentru a primi losartan 50 mg o dată pe zi sau atenolol 50 mg o dată pe zi. În cazul în care tensiunea arterială tintă (D140/90 mm Hg) nu a fost atinsă, initial s-a adăugat la tratament hidroclorotiazidă (12,5 mg) si, dacă a fost necesar, s-a crescut ulterior doza de losartan sau atenolol la100 mg o dată pe zi. Alte antihipertensive, cu exceptia inhibitorilor ECA, antagonistilor angiotensinei II sau betablocantelor au fost adăugate, dacă a fost necesar, pentru a atinge tensiunea arterială tintă.

Durata medie a perioadei de urmărire a fost 4,8 ani.

Criteriul principal final de evaluare a fost compus din morbiditatea si mortalitatea cardiovasculară, măsurat prin reducerea incidentei combinate a decesului de cauză cardiovasculară, accidentului vascular cerebral si infarctului miocardic. Tensiunea arterială a fost scăzută în mod semnificativ, la valori similare în cele două grupuri. La pacientii care au atins criteriul principal final de evaluare compus, tratamentul cu losartan a determinat reducerea riscului cu 13% (p=0,021, interval de încredere 95% 0,77-0,98) comparativ cu atenololul. Aceasta a fost atribuită în principal unei reduceri a incidentei accidentului vascular cerebral. Tratametul cu losartan a redus riscul de accident vascular cerebral cu 25% comparativ cu atenololul (p=0,001, interval de încredere 95% 0,63-0,89). Ratele pentru decesul de cauză cardiovasculară si pentru infarctul miocardic nu au prezentat diferente semnificative între grupurile de tratament.

Rasa

În studiul LIFE, riscul de a prezenta criteriul principal final de evaluare compus, cum ar fi un eveniment cardiovascular (de exemplu infarct cardiac, deces de cauză cardiovasculară) si în special accident vascular cerebral, a fost mai mare la pacientii de rasă neagră tratati cu losartan, comparativ cu pacientii de rasă neagră tratati cu atenolol. Prin urmare, rezultatele cu privire la morbiditatea/mortalitatea cardiovasculară observate în cadrul studiului LIFE la administrarea de losartan comparativ cu administrarea de atenolol, nu se aplică pentru pacientii de rasă neagră cu hipertensiune arterială si hipertrofie ventriculară stângă.

Studiul RENAAL

Studiul clinic RENAAL (Reduction of Endpoints in NIDDM with the Angiotensin II Receptor Antagonist Losartan) a fost un studiu clinic controlat, efectuat în întreaga lume la 1513 pacienti cu diabet zaharat de tip 2 cu proteinurie, cu sau fără hipertensiune arterială. 751 pacienti au primit tratament cu losartan. Obiectivul studiului a fost să demonstreze efectul nefroprotector al losartanului potasic, pe lângă beneficiul de scădere a tensiunii arteriale.

Pacientii cu proteinurie si creatininemie de 1,3-3,0 mg/dl au fost randomizati pentru a primi tratament cu losartan 50 mg o dată pe zi, doză crescută în functie de efectul asupra tensiunii arteriale, sau placebo, în conditiile unor antecedente de tratament antihipertensiv standard care a exclus inhibitorii ECA si antagonistii angiotensinei II.

Investigatorii au fost instruiti să crească doza medicamentului din studiu la 100 mg o dată pe zi, dacă este necesar; 72% dintre pacienti au primit doza zilnică de 100 mg pentru majoritatea perioadei de studiu. Utilizarea altor medicamente antihipertensive (diuretice, blocante ale canalelor de calciu, blocante ale receptorilor alfa sau beta-adrenergici si, de asemenea, medicamente antihipertensive cu actiune centrală) a fost permisă în ambele grupuri sub formă de tratament suplimentar, în functie de necesitate. Pacientii au fost urmăriti pentru o perioadă de până la 4,6 ani (în medie 3,4 ani).

Criteriul principal final de evaluare al studiului a fost un obiectiv compus reprezentat de dublarea creatininemiei, insuficienta renală în stadiul terminal (necesitate de dializă sau transplant) sau deces. Rezultatele au arătat că tratamentul cu losartan (327 evenimente), comparativ cu placebo (359 evenimente), a determinat o reducere a riscului cu 16,1% (p=0,022) la pacientii care au atins criteriul principal final de evaluare compus. Pentru următoarele componente individuale si combinate ale criteriului principal final de evaluare, rezultatele au arătat o reducere semnificativă a riscului în grupul tratat cu losartan: reducerea riscului cu 25,3% (p=0,006) pentru dublarea creatininemiei; reducerea riscului cu 28,6% (p=0,002) pentru insuficienta renală în stadiul terminal; reducerea riscului cu 19,9% (p=0,009) pentru insuficienta renală în stadiu terminal sau deces; reducerea riscului cu 21,0% (p=0,01) pentru dublarea creatininemiei sau insuficienta renală în stadiu terminal. Rata mortalitătii generale nu a fost diferită în mod semnificativ între cele două grupuri de tratament. În acest studiu clinic, losartanul a fost în general bine tolerat, după cum arată incidenta întreruperilor tratamentului datorită reactiilor adverse, care a fost comparabilă cu cea din grupul placebo.

Studiile ELITE I si ELITE II

În studiul clinic ELITE efectuat pe o perioadă de 48 săptămâni la 722 pacienti cu insuficientă cardiacă (clasa NYHA II-IV), nu a fost observată nicio diferentă între pacientii tratati cu losartan si cei tratati cu captopril în ceea ce priveste criteriul principal final de evaluare al disfunctiei renale persistente.

Observatia din studiul clinic ELITE a faptului că tratamentul cu losartan a redus riscul de mortalitate, comparativ cu tratamentul cu captopril, nu a fost confirmată în studiul ulterior ELITE II, descris în continuare.

În studiul clinic ELITE II administrarea losartanului 50 mg o dată pe zi (doza initială de 12,5 mg, crescută la 25 mg si apoi la 50 mg o dată pe zi) a fost comparată cu administrarea captoprilului 50 mg de trei ori pe zi (doza initială de 12,5 mg, crescută la 25 mg si apoi la 50 mg de trei ori pe zi). Criteriul principal final de evaluare al acestui studiu prospectiv a fost mortalitatea generală.

În acest studiu clinic, 3152 pacienti cu insuficientă cardiacă (clasa NYHA II-IV) au fost urmăriti timp de aproape doi ani (mediana: 1,5 ani) pentru a determina dacă losartanul este superior captoprilului în ceea ce priveste reducerea mortalitătii generale. Criteriul principal final de evaluare nu a arătat nicio diferentă semnificativă statistic între losartan si captopril, în ceea ce priveste reducerea mortalitătii generale.

În ambele studii clinice controlate cu comparator activ (nu au fost controlate cu placebo), efectuate la pacienti cu insuficientă cardiacă, tolerabilitatea losartanului a fost superioară celei a captoprilului, evaluată printr-o incidentă semnificativ mai mică a întreruperilor tratamentului datorită reactiilor adverse si printr-o incidentă semnificativ mai mică a tusei.

În studiul ELITE II s-a observat o crestere a mortalitătii în cadrul unui mic subgrup (22% din toti pacientii cu insuficientă cardiacă) care a urmat un tratament initial cu betablocante.

Hipertensiunea arterială la copii si adolescenti

Efectul antihipertensiv al losartanului a fost stabilit într-un studiu clinic efectuat la 177 pacienti hipertensivi copii cu vârsta cuprinsă între 6 si 16 ani, cu o greutate corporală > 20 kg si o rată de filtrare glomerulară > 30 ml/min/1,73 m2. Pacientii cu greutatea > 20 kg si < 50 kg au primit losartan 2,5 mg, 25 mg sau 50 mg pe zi, iar pacientii cu greutatea > 50 kg au primit losartan 5 mg, 50 mg sau 100 mg pe zi. La sfârsitul celor trei săptămâni, administrarea losartanului o dată pe zi a determinat scăderea tensiunii arteriale într-un mod dependent de doză.

În general, a existat un răspuns în functie de doză. Relatia dintre doză si răspuns a devenit evidentă la grupul tratat cu doze mici comparativ cu grupul tratat cu doze medii (perioada I: -6,2 mmHg comparativ cu -11,65 mmHg), dar a fost atenuată la compararea grupului tratat cu doze medii cu cel tratat cu doze mai mari (perioada I: -11,65 mmHg comparativ cu -12,21 mmHg). Cele mai mici doze studiate, 2,5 mg si 5 mg, corespunzând unei doze zilnice medii de 0,07 mg/kg, nu au determinat eficacitate antihipertensivă uniformă. Aceste rezultate au fost confirmate în timpul perioadei II a studiului, atunci când pacientii au fost randomizati să continue administrarea de losartan sau placebo, după trei săptămâni de tratament. Diferenta cresterii tensiunii arteriale comparativ cu placebo a fost mai mare la grupul tratat cu doze medii (6,70 mmHg la doza medie comparativ cu 5,38 mmHg la doza mai mare). Cresterea tensiunii arteriale diastolice a fost identică la pacientii care au primit placebo si la cei cărora s-a continuat administrarea de losartan în cea mai mică doză în fiecare grup, sugerând încă o dată că cea mai mică doză din fiecare grup nu a avut un efect antihipertensiv semnificativ. Nu au fost studiate efectele pe termen lung ale losartanului asupra cresterii, pubertătii si dezvoltării generale. De asemenea, nu a fost stabilită eficacitatea pe termen lung a tratamentului antihipertensiv efectuat cu losartan la copii, în ceea ce priveste reducerea morbiditătii si mortalitătii de cauză cardiovasculară.

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Absorbtia

După administrarea orală, losartanul este bine absorbit si este metabolizat la primul pasaj, formând un metabolit activ, acidul carboxilic si alti metaboliti inactivi. Biodisponibilitatea sistemică a comprimatelor de losartan este de aproximativ 33%. Media concentratiilor plasmatice maxime ale losartanului si ale metabolitului său activ este atinsă la 1 oră, respectiv la 3-4 ore.

Distributia

Atât losartanul cât si metabolitul său activ sunt legati ≥ 99% de proteinele plasmatice, în special albumine. Volumul de distributie al losartanului este de 34 litri.

Metabolizarea

Aproximativ 14% dintr-o doză de losartan administrată intravenos sau oral este transformată în metabolitul său activ. După administrarea orală sau intravenoasă de losartan potasic marcat radioactiv cu 14C, radioactivitatea plasmatică circulantă este atribuită în principal losartanului si metabolitului său activ. La aproximativ 1% dintre subiectii studiati s-a observat o conversie minimă a losartanului în metabolitul său activ.

În plus fată de metabolitul activ, se formează si metaboliti inactivi.

Eliminarea

Clearance-ul plasmatic al losartanului si al metabolitului său activ este de aproximativ 600 ml/min, respectiv de 50 ml/min. Clearance-ul renal al losartanului si al metabolitului său activ este de aproximativ 74 ml/min, respectiv de 26 ml/min. Când losartanul este administrat pe cale orală, aproximativ 4% din doză se excretă nemodificată prin urină si aproximativ 6% din doză se excretă prin urină sub formă de metabolit activ. Farmacocinetica losartanului si a metabolitului său activ este liniară pentru doze orale de losartan potasic de până la 200 mg.

După administrarea orală, concentratiile plasmatice ale losartanului si ale metabolitului său activ scad poliexponential cu un timp de înjumătătire plasmatică prin eliminare terminal de aproximativ 2 ore, respectiv, 6-9 ore. În timpul administrării unei doze de 100 mg o dată pe zi, nici losartanul si nici metabolitul său activ nu se acumulează semnificativ în plasmă.

La eliminarea losartanului si a metabolitilor săi contribuie atât excretia biliară cât si cea urinară. La om, după administrarea unei doze orale/intravenoase de losartan marcat radioactiv 14C, aproximativ35%/43% din radioactivitate se regăseste în urină si 58%/50% în fecale.

Grupe speciale de pacienti

Concentratiile plasmatice ale losartanului si ale metabolitului său activ observate la pacienti hipertensivi vârstnici nu diferă în mod esential fată de cele înregistrate la pacienti hipertensivi tineri.

La pacienti hipertensivi de sex feminin, concentratiile plasmatice ale losartanului au fost de până la două ori mai mari comparativ cu pacientii hipertensivi de sex masculin, în timp ce concentratiile plasmatice ale metabolitului activ nu au fost diferite între bărbati si femei.

După administrarea orală la pacienti cu ciroză hepatică alcoolică usoară până la moderată, concentratiile plasmatice ale losartanului si ale metabolitului său activ au fost de 5 ori, respectiv 1,7 ori mai mari decât cele observate la voluntari tineri de sex masculin (vezi pct. 4.2 si 4.4).

Concentratiile plasmatice ale losartanului nu sunt modificate la pacientii cu un clearance al creatininei peste 10 ml/minut. Aria de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) a losartanuluieste de aproximativ 2 ori mai mare la pacientii hemodializati comparativ cu pacientii cu functia renală normală.

Concentratiile plasmatice ale metabolitului activ nu sunt modificate la pacientii cu insuficientă renală sau la pacientii hemodializati.

Nici losartanul si nici metabolitul său activ nu pot fi eliminati prin hemodializă.

Farmacocinetica la sugari, copii si adolescenti

Farmacocinetica losartanului a fost studiată la 50 pacienti hipertensivi copii cu vârsta > 1 lună până la < 16 ani după administrarea unei doze orale zilnice de aproximativ 0,54 până la 0,77 mg/kg losartan (doze medii).

Rezultatele au arătat că losartanul este transformat în metabolitul său activ la toate grupele de vârstă.

Rezultatele au arătat că parametrii farmacocinetici ai losartanului după administrare orală sunt în general asemănători la sugari si copii mici, copii prescolari, copii de vârstă scolară si adolescenti.

Parametrii farmacocinetici pentru metabolit diferă într-o mai mare măsură între grupele de vârstă. La compararea copiilor prescolari cu adolescentii, aceste diferente au devenit semnificative din punct de vedere statistic. Expunerea la sugari/copii mici a fost comparativ mai mare.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Datele preclinice nu au evidentiat niciun risc particular pentru om, pe baza studiilor specifice de farmacologie generală, genotoxicitate si potential carcinogen. În studiile de toxicitate cu doze repetate, administrarea de losartan a derminat o scădere a parametrilor celulelor sanguine rosii (eritrocite, hemoglobină, hematocrit), o crestere a valorii N-ureei serice, o scădere a greutătii inimii (fără o corelatie histologică) si modificări gastro-intestinale (leziuni ale membranei mucoase, ulceratii, eroziuni, hemoragii). Ca în cazul altor substante care afectează în mod direct sistemul renină-angiotensină, s-a demonstrat că losartanul induce reactii adverse asupra stadiului final al dezvoltării fetale ducând la moarte fetală si malformatii.

6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipientilor

Nucleu:

Hidroxipropilceluloză

Lactoză monohidrat

Stearat de magneziu

Celuloză microcristalină

Amidon de porumb pregelatinizat

Film:

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 400

Hipromeloză

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

3 ani

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original pentru a-l proteja de lumină.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Blister din PVCPVdC/Al

Fiecare cutie contine 28, 56 sau 98 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Dr. Reddy’s Laboratories,

Str. Av. Petre Cretu nr. 74, et. 1, ap. 2, sect 1, Bucuresti, România

Tel/fax: 0040212240032

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2245/2009/01-02-03 2246/2009/01-02-03

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare- Decembrie 2009

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie 2009

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Unul din doi adulti sufera de hipertensiune Unul din doi adulti sufera de hipertensiune, afectiune care reprezinta un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral si pentru demente, a declarat prof. dr. Ovidiu Bajenaru, seful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar, cu prilejul campaniei de depistare a hipertensiunii.
Hipertensiunea arterială, o importantă problemă de sănătate publică Hipertensiunea arterială reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, care afectează peste 40% din populaţia adultă a României, spun specialiştii.
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...
Caraş-Severin: HTA, cardiopatiile ischemice şi diabetul reprezentă 70% din bolile cronice la nivelul judeţului Hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică şi diabetul depăşesc 70% din totalul bolilor cronice la nivelul judeţului Caraş-Severin, a declarat miercuri, la şedinţa Comitetului consultativ pentru problemele persoanelor vârstnice, Radu Albotă, director adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică din...
Hipertensiunea arterială ar putea fi tratată fără pastile Stimularea rinichilor cu impulsuri electrice ar putea duce la normalizarea tensiunii arteriale, susţin oameni de ştiinţă australieni care au dezvoltat şi testat în practică noua modalitate de combatere a hipertensiunii arteriale, relatează joi portalul theheart.org.
Hipertensiunea arteriala si homeopatia Hipertensiunea arteriala poate fi generata de reducerea calibrului vaselor sanguine prin procesul de ateromatoza. Un diagnostic de certitudine privind ateromatoza nu se poate pune decat prin arteriografie .