Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

MICOFENOLAT MOFETIL DR. REDDY'S 500 mg
 
Denumire MICOFENOLAT MOFETIL DR. REDDY'S 500 mg
Descriere Micofenolatul este indicat în asociere cu ciclosporină si corticosteroizi pentru profilaxia rejetului acut de grefă, la pacientii cărora li s-a efectuat transplant alogen renal, cardiac sau hepatic.
Denumire comuna internationala MYCOPHENOLATUM MOFETILUM
Actiune terapeutica IMUNOSUPRESOARE IMUNOSUPRESOARE SELECTIVE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 500mg
Ambalaj Cutie cu blist. PVC-PVDC/Al x 50 compr. film.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC L04AA06
Firma - Tara producatoare DR. REDDY'S LABORATORIES (UK) LTD, - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata DR. REDDY'S LABORATORIES ROMANIA S.R.L. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre MICOFENOLAT MOFETIL DR. REDDY'S 500 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre MICOFENOLAT MOFETIL DR. REDDY'S 500 mg, comprimate filmate       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Micofenolat Mofetil Dr. Reddy’s 500 mg, comprimate filmate

2.      COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat contine micofenolat de mofetil 500 mg. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

Micofenolat Mofetil Dr. Reddy’s 500 mg: comprimate filmate sunt comprimate filmate sub formă de capsulă, de culoarea lavandei, marcate cu „RDY” pe o fată si cu „585” pe cealaltă fată.

4.      DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Micofenolatul este indicat în asociere cu ciclosporină si corticosteroizi pentru profilaxia rejetului acut de grefă, la pacientii cărora li s-a efectuat transplant alogen renal, cardiac sau hepatic.

4.2     Doze si mod de administrare

Tratamentul cu micofenolat trebuie înitiat si continuat de către medici specialisti, calificati în mod adecvat în transplant.

Utilizarea la pacientii cu transplant renal:

Adulti: administrarea orală a micofenolatului trebuie începută în primele 72 de ore după efectuarea transplantului. Doza recomandată la pacientii cu transplant renal este de 1 g, administrată de două ori pe zi (doză zilnică de 2g).

Copii si adolescenti (cu vârsta cuprinsă între 2 si 18 ani): doza recomandată de micofenolat este de 600 mg/m2 administrată oral, de două ori pe zi (până la maxim 2 g pe zi). Comprimatele de micofenolat trebuie prescrise doar la pacientii cu o suprafată corporală mai mare de 1,5 m2, în doză de 1 g de două ori pe zi (doză zilnică 2 g). Deoarece unele reactii adverse apar cu o frecventă mai mare la acest grup de vârstă, comparativ cu adultii (vezi pct. 4.8), pot fi necesare reducerea temporară a dozei sau întreruperea administrării medicamentului; pentru aceasta, trebuie luati în considerare factorii clinici relevanti, inclusiv severitatea reactiei.

Copii (cu vârsta < 2 ani): există date limitate privind siguranta si eficacitatea administrării la copii cu vârsta sub 2 ani. Acestea sunt insuficiente pentru a formula recomandări de dozaj si, de aceea, nu este recomandată utilizarea medicamentului la această grupă de vârstă.

Utilizarea la pacientii cu transplant cardiac:

Adulti: administrarea orală a micofenolatului trebuie începută în primele 5 zile după efectuarea transplantului. Doza recomandată la pacientii cu transplant cardiac este de 1,5 g, administrată de două ori pe zi (doză zilnică de 3 g).

Copii: nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la copii cu transplant cardiac.

Utilizarea la pacientii cu transplant hepatic:

Adulti: administrarea intravenoasă a micofenolatului trebuie efectuată în primele 4 zile după transplantul hepatic, iar administrarea orală a micofenolatului trebuie initiată imediat ce aceasta poate fi tolerată. Doza orală recomandată la pacientii cu transplant hepatic este de 1,5 g, administrată de două ori pe zi (doză zilnică 3 g).

Copii: nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la copiii cu transplant hepatic.

Utilizarea la vârstnici (cu vârsta ≥ 65 ani): la vârstnici, sunt adecvate pentru utilizare dozele recomandate de 1 g, administrate de două ori pe zi la pacientii adulti cu transplant renal si dozele de 1,5 g administrate de două ori pe zi, la pacientii cu transplant cardiac sau hepatic.

Utilizarea la pacientii cu insuficientă renală:

La pacientii cu transplant renal si cu insuficientă renală cronică severă (rata filtrării glomerulare < 25 ml/min/1,73/m2), cu exceptia perioadei imediat următoare efectuării transplantului, trebuie evitată utilizarea dozelor mai mari de 1 g, administrate de două ori pe zi. De asemenea, acesti pacienti trebuie supravegheati cu atentie. Nu sunt necesare ajustări ale dozelor la pacientii care prezintă întârziere post-operatorie a reluării functiei grefei renale (vezi pct. 5.2).

Nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la pacientii cu transplant cardiac sau hepatic diagnosticati cu insuficientă renală cronică severă.

Utilizarea la pacientii cu insuficientă hepatică severă:

Nu sunt necesare ajustări ale dozelor la pacientii cu transplant renal diagnosticati cu boli severe ale parenchimului hepatic. Nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la pacientii cu transplant cardiac diagnosticati cu boală severă a parenchimului hepatic.

Tratament în timpul episoadelor de reject:

AMF (acidul micofenolic) este metabolitul activ al micofenolatului de mofetil. Respingerea transplantului renal nu determină modificări ale farmacocineticii AMF; nu este necesară reducerea dozelor sau întreruperea administrării micofenolatului. Nu există motive pentru ajustarea dozei de micofenolat după rejetul transplantului cardiac. Nu sunt disponibile date de farmacocinetică, obtinute în timpul rejetului transplantului hepatic.

4.3 Contraindicatii

Au fost semnalate reactii de hipersensitivitate la micofenolat(vezi pct. 4.8). De aceea,

•Administrarea micofenolatului de mofetil este contraindicată la pacientii cu o hipersensibilitate la micofenolatul de mofetil sau acid micofenolic.

•Administrarea micofenolatului de mofetil este contraindicată la femeile care alăptează (vezi pct. 4.6). Pentru informatiile despre utilizarea în timpul sarcinii si necesitatea de aplicare a măsurilor de contraceptie vezi pct. 4.6.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Pacientii cărora li se administrează tratament imunosupresor care cuprinde asocieri de medicamente, incluzând micofenolat, au un risc crescut de a dezvolta limfoame si alte boli maligne, mai ales la nivel cutanat (vezi pct. 4.8). Riscul pare a fi legat mai mult de intensitatea si durata imunosupresiei, decât de utilizarea unui anumit medicament. Ca recomandare generală, pentru minimalizarea riscului de aparitie a neoplasmului cutanat, expunerea la lumina solară si la radiatiile ultraviolete (UV) trebuie limitată, prin purtarea unor haine protectoare si prin utilizarea unei creme ecran, cu factor de protectie mare.

Pacientii tratati cu micofenolat trebuie instruiti să raporteze imediat orice semn de infectie, echimoză sau sângerare neasteptată sau orice altă manifestare a deprimării măduvei hematogene.

Pacientii tratati cu imunosupresoare, inclusiv micofenolat, prezintă un risc crescut pentru infecții oportuniste (bacteriene, fungice, virale si protozoare), infectii fatale sau sepsis (vezi pct. 4.8). Printre infectiile oportunistice se numără infectia cu virusul BK asociată cu nefropatia si cu virusul JC (John Cunningham) asociată cu leucoencefalopatia progresivă multifocală. Aceste infectii sunt des corelate cu o sarcină imunosupresivă totală si poate conduce la situatii serioase sau letale ce trebuie luate în considerare de către medic in diagnosticul diferentiat la pacienti imunosupresati cu functie renală în deteriorare sau cu simptome neurologice.

Pacientii tratati cu micofenolat trebuie să fie monitorizati pentru a observa aparitia neutropeniei, care poate fi legată chiar de administrarea micofenolatului, de medicamentele administrate concomitent, de infectiile virale sau de oricare asociere a acestor cauze. La pacientii tratati cu micofenolat, hemoleucograma trebuie efectuată săptămânal în prima lună, de două ori pe lună în a doua si a treia lună de tratament si, ulterior, lunar, până la sfârsitul primului an. Dacă apare neutropenia (numărul absolut de neutrofile < 1,3 x 103/μl), poate fi adecvată întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului cu micofenolat.

Pacientii trebuie avertizati cu privire la faptul că, în timpul tratamentului cu micofenolat, vaccinările pot fi mai putin eficace si că trebuie evitată utilizarea vaccinurilor vii atenuate (vezi pct. 4.5). Vaccinarea împotriva gripei poate fi utilă. Medicii curanti trebuie să respecte ghidurile nationale de vaccinare împotriva gripei.

Deoarece administrarea micofenolatului s-a asociat cu o incidentă crescută a evenimentelor adverse ale aparatului digestiv, incluzând cazurile rare de ulceratie, hemoragie si perforatie a tractului gastro-intestinal, aceasta trebuie efectuată cu precautie la pacientii cu boală activă gravă a aparatului digestiv. Micofenolatul de mofetil este un inhibitor IMPDH (inozin monofosfat dehidrogenază). De aceea, teoretic, trebuie evitată administrarea acestuia la pacientii cu deficit ereditar rar de hipoxantin-guanin-fosforibozil-transferază (HGPRT), cum sunt cei diagnosticati cu sindromul Lesch-Nyhan si cu sindromul Kelley-Seegmiller.

Se recomandă ca micofenolatul să nu fie administrat concomitent cu azatioprina, deoarece nu s-a studiat acest tip de administrare.

Tinând cont de reducerea semnificativă a ASC (ariei de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp) a AMF, determinată de către colestiramină, administrarea concomitentă a micofenolatului cu medicamente a căror metabolizare interferă cu circuitul enterohepatic trebuie efectuată cu precautie, datorită posibilitătii de reducere a eficacitătii micofenolatului.

Riscul: nu s-a stabilit raportul risc/beneficiu al administrării micofenolatului de mofetil în asociere cu tacrolimus sau sirolimus (vezi pct. 4.5).

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

S-au efectuat studii de interactiune doar la adulti.

Aciclovir: atunci când micofenolatul de mofetil a fost administrat în asociere cu aciclovir s-au observat concentratii plasmatice mai mari ale aciclovirului, comparativ cu cele observate în cazul administrării aciclovirului în monoterapie. Modificările farmacocineticii GAMF (glucuronoconjugatul fenolic al AMF) au fost minime (cresterea GAMF cu 8%) si nu sunt considerate semnificative clinic. Deoarece concentratiile plasmatice ale GAMF, precum si cele ale aciclovirului sunt crescute în prezenta insuficientei renale, există posibilitatea ca micofenolatul de mofetil si aciclovirul sau prodrogul acestuia, valaciclovirul, să intre în competitie pentru secretia tubulară si pot să apară cresteri suplimentare ale concentratiilor plasmatice ale ambelor medicamente.

Antiacide cu hidroxizi de magneziu si de aluminiu: absorbtia micofenolatului este scăzută atunci când este administrat cu antiacide.

Colestiramină: la voluntarii sănătosi tratati în prealabil cu 4 g colestiramină de trei ori pe zi, timp de 4 zile, după administrarea unei doze unice de 1,5 g micofenolat s-a observat o scădere cu 40% a ASC a AMF. Administrarea concomitentă trebuie efectuată cu precautie, datorită posibilitătii de a reduce eficacitatea micofenolatului.

Medicamente a căror metabolizare interferă cu circuitul enterohepatic: medicamentele a căror metabolizare interferă cu circuitul enterohepatic trebuie administrate cu precautie, datorită potentialului acestora de a reduce eficacitatea micofenolatului.

Ciclosporină A: farmacocinetica ciclosporinei A (CsA) nu a fost influentată de micofenolat. În contrast, dacă este oprit tratamentul concomitent cu ciclosporină, trebuie să se astepte o crestere de aproximativ 30% a ASC a AMF.

Ganciclovir: pe baza rezultatelor unui studiu cu administrare de doză unică, în cadrul căruia s-au utilizat dozele orale recomandate de micofenolat si dozele recomandate de ganciclovir, cu administrare intravenoasă, cunoscând efectele insuficientei renale asupra farmacocineticii micofenolatului (vezi pct. 4.2) si asupra farmacocineticii ganciclovirului, se poate anticipa că administrarea concomitentă a acestor medicamente (care intră în competitie pentru mecanismele de secretie tubulară renală) determină cresteri ale concentratiilor plasmatice ale GAMF si ale ganciclovirului. Nu se anticipează modificări substantiale ale farmacocineticii AMF si nu sunt necesare ajustări ale dozelor de micofenolat de mofetil. La pacientii cu insuficientă renală cărora li se administrează concomitent micofenolatul de mofetil si ganciclovir sau promedicamentul acestuia, adică valganciclovir, trebuie respectate dozele recomandate de ganciclovir, iar pacientii trebuie monitorizati cu atentie.

Contraceptive orale: farmacocinetica si farmacodinamia contraceptivelor orale nu au fost influentate de administrarea concomitentă a micofenolatului de mofetil (vezi pct. 5.2).

Rifampicină: la pacientii care nu utilizează si ciclosporină, administrarea concomitentă de micofenolat si rifampicină determină o scădere a expunerii la AMF (ASC0-12 ore) de 18% până la 70%. În cazul în care se administrează concomitent rifampicină, se recomandă monitorizarea nivelelor expunerii la AMF si ajustarea corespunzătoare a dozelor de micofenolat, pentru a mentine eficacitatea clinică.

Sirolimus: la pacientii cu transplant renal, administrarea concomitentă de micofenolat si CsA determină scăderea expunerii la AMF cu 30-50%, comparativ cu pacientii tratati cu asocierea sirolimus si doze similare de micofenolat (vezi pct. 4.4).

Sevelamer: atunci când micofenolatul de mofetil a fost administrat concomitent cu sevelamer s-au observat scăderi ale Cmax si ASC0-12 ale AMF cu 30%, respectiv 25%, fără nici-o consecintă clinică (adică, rejectia grefei). Totusi, este recomandat să se administreze micofenolat de mofetil cu cel putin o oră înainte de sau la trei ore după utilizarea sevelamerului, pentru a minimiza impactul asupra absorbtiei AMF. Nu există date privind administrarea micofenolatului de mofetil cu alte substante care leagă fosfatul, altele decât sevelamerul.

Trimetoprim/sulfametoxazol: nu s-au observat efecte asupra biodisponibilitătii AMF.

Norfloxacină si metronidazol: la voluntarii sănătosi, nu s-au observat interactiuni semnificative atunci când micofenolatul a fost administrat concomitent numai cu norfloxacină, respectiv cu metronidazol. Totusi, asocierea norfloxacină si metronidazol scade expunerea la AMF cu aproximativ 30%, după administrarea unei doze unice de micofenolat.

Tacrolimus: la pacientii cu transplant hepatic la care a fost initiat tratamentul cu micofenolat de mofetil si tacrolimus, ASC si Cmax ale AMF, metabolitul activ al micofenolatului de mofetil, nu au fost semnificativ influentate de administrarea concomitentă cu tacrolimus. În contrast, a existat o crestere cu aproximativ 20% a ASC a tacrolimusului, atunci când la pacientii tratati cu tacrolimus au fost administrate doze repetate de micofenolat (1,5 g de două ori pe zi). Totusi, la pacientii cu transplant renal, concentratiile plasmatice ale tacrolimusului nu par să fie influentate de către administrarea micofenolatului (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Alte interactiuni: la maimute, administrarea concomitentă a probenecidului si micofenolatului a determinat cresterea de 3 ori a ASC a GAMF. Astfel, alte substante despre care se cunoaste faptul că sunt eliminate prin secretie tubulară renală ar putea intra în competitie cu GAMF si, ca urmare, ar putea determina cresterea concentratiei plasmatice a GAMF sau a altor substante care se elimină prin secretie tubulară.

Vaccinuri vii: vaccinurile vii nu trebuie administrate pacientilor cu răspuns imunitar insuficient. Răspunsul în anticorpi la administrarea altor vaccinuri poate fi diminuat (vezi pct. 4.4).

4.6     Sarcina si alăptarea

Se recomandă ca tratamentul cu micofenolat să nu fie început înainte de obtinerea unui rezultat negativ al testului de sarcină. Înainte de initierea tratamentului, în timpul acestuia si timp de sase săptămâni după oprirea terapiei cu micofenolat, trebuie utilizate metode contraceptive eficace (vezi pct. 4.5). Pacientele trebuie instruite să se adreseze imediat medicului curant dacă rămân gravide.

Utilizarea micofenolatului nu este recomandată în timpul sarcinii si trebuie să fie rezervată cazurilor în care nu este disponibilă o alternativă de tratament adecvată. Micofenolatul trebuie utilizat la gravide doar dacă beneficiul terapeutic potential depăseste riscul potential pentru făt. Există date limitate privind utilizarea micofenolatului la gravide. Totusi, la copiii pacientelor expuse în timpul sarcinii la micofenolat în asociere cu alte terapii imunosupresoare, au fost raportate malformatii congenitale, incluzând malformatii ale urechii, adică anomalii de formare sau absenta urechii externe/medii. Au fost raportate cazuri de avort spontan la pacientele expuse la micofenolatul. Studiile la animale au evidentiat toxicitate asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

La sobolani, s-a demonstrat că micofenolatul este excretat în lapte. La om, nu se stie dacă această substantă este excretată în laptele matern. Deoarece la sugarii alimentati natural, există un potential de aparitie a reactiilor adverse grave, determinate de micofenolatul de mofetil, administrarea acestuia este contraindicată la mamele care alăptează (vezi pct. 4.3).

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii cu privire la efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Profilul farmacodinamic si reactiile adverse raportate indică faptul că aparitia unor astfel de efecte este putin probabilă.

4.8     Reactii adverse

Următoarele reactii adverse au corespuns celor raportate în studiile clinice:

Principalele reactii adverse care au legătură cu administrarea în asociere a micofenolatului cu ciclosporină si corticosteroizi includ diaree, leucopenie, sepsis si vărsături; există dovezi privind o frecventă mai mare de aparitie a anumitor tipuri de infectii (vezi pct. 4.4).

Boli maligne:

Pacientii cărora li se administrează tratament imunosupresiv care cuprinde asocieri de medicamente, incluzând micofenolat, au un risc crescut de a dezvolta limfoame si alte boli maligne, mai ales la nivel cutanat (vezi pct. 4.4). În cadrul studiilor clinice controlate, efectuate la pacientii cu transplant renal (date obtinute doar în cazul administrării dozei de 2 g), transplant cardiac sau transplant hepatic, care au fost urmăriti timp de cel putin 1 an, boala limfoproliferativă sau limfomul au apărut la 0,6% dintre pacientii tratati cu micofenolat (2 g sau 3 g pe zi) în asociere cu alte imunosupresoare. Carcinoamele cutanate (altele decât melanomul malign) au apărut la 3,6% dintre pacienti; alte tipuri de tumori maligne au apărut la 1,1% dintre pacienti. Datele privind siguranta administrării pe o perioadă de 3 ani, la pacientii cu transplant renal si la cei cu transplant cardiac, nu au evidentiat modificări neasteptate ale incidentei bolilor maligne, comparativ cu datele obtinute pe o perioadă de 1 an. Pacientii cu transplant hepatic au fost urmăriti timp de cel putin 1 an, dar mai putin de 3 ani.

Infectii cu germeni oportunisti:

Toti pacientii cu transplant au un risc crescut de infectii cu germeni oportunisti; acest risc creste odată cu doza totală de imunosupresoare (vezi pct. 4.4). În cadrul studiilor clinice efectuate la pacientii cu transplant renal (date obtinute doar în cazul administrării dozei de 2 g), transplant cardiac si transplant hepatic, tratati cu micofenolat de mofetil (2 g sau 3 g pe zi) în asociere cu alte imunosupresoare si care au fost urmăriti timp de cel putin 1 an, infectiile cu germeni oportunisti apărute cel mai frecvent au fost candidoze cutaneo-mucoase, viremie cu citomegalovirus (CMV)/sindrom determinat de citomegalovirus (CMV) si infectie cu Herpes simplex. Procentul pacientilor cu viremie cu citomegalovirus (CMV)/sindrom determinat de CMV a fost de 13,5%.

Copii si adolescenti (cu vârsta cuprinsă între 2 si 18 ani):

Tipul si frecventa reactiilor adverse raportate într-un studiu clinic, în care au fost recrutati 92 de copii si adolescenti cu vârsta cuprinsă între 2 si 18 ani, cărora li s-a administrat oral micofenolat, în doză de 600 mg/m2 de două ori pe zi, au fost, în general, similare celor observate la pacientii adulti tratati cu o doză de 1 g micofenolat de două ori pe zi. Cu toate acestea, următoarele evenimente adverse datorate tratamentului au fost mai frecvente la copii si adolescenti, mai ales la copiii cu vârsta sub 6 ani, comparativ cu adultii: diaree, sepsis, leucopenie, anemie si infectie.

Pacienti vârstnici (vârsta ≥ 65 ani):

În general, pacientii vârstnici (≥ 65 ani) pot avea un risc crescut de aparitie a reactiilor adverse datorate imunosupresiei. Pacientii vârstnici, cărora li se administrează micofenolat de mofetil ca parte a tratamentului imunosupresor care cuprinde asocieri de medicamente, pot avea un risc crescut, comparativ cu persoanele mai tinere, de a prezenta anumite infectii (incluzând boală invazivă tisulară determinată de virusul citomegalic) si, posibil, de hemoragii gastro-intestinale si edem pulmonar.

Alte reactii adverse:

În tabelul următor sunt prezentate reactiile adverse, probabil sau posibil datorate micofenolatului, raportate la ≥ 1/10 si la ≥ 1/100 dar la < 1/10 dintre pacientii cărora li s-a administrat micofenolat, în cadrul studiilor clinice controlate, efectuate la pacientii cu transplant renal (date obtinute doar în cazul administrării dozei de 2 g), transplant cardiac si transplant hepatic.

Reactii adverse, probabil sau posibil datorate micofenolatului, raportate la pacientii cărora li s-a administrat micofenolat în asociere cu ciclosporină si corticosteroizi, în cadrul studiilor clinice efectuate la pacientii cu transplant renal, cardiac si hepatic.

În cadrul sistemului pe clase de organe, reactiile adverse sunt prezentate în functie de frecventă, utilizând următoarea conventie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 si < 1/10), mai putin frecvente (≥ 1/1000 si ≤ 1/100), rare (≥ 1/10000 si ≤ 1/1000), foarte rare (≤ 1/10000), cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

Sistem

 

Reactie adversă

Investigatii diagnostice

Foarte frecvent

-

Frecvent

Cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, cresterea concentratiei plasmatice a creatininei, cresterea concentratiei plasmatice a lactatdehidrogenazei, cresterea concentratiei plasmatice a ureeei, cresterea concentratiei plasmatice a fosfatazei alcaline, scădere în greutate

Tulburări cardiace

Foarte frecvent

-

Frecvent

Tahicardie

Tulburări ale sângelui si sistemului limfatic

Foarte frecvent

Leucopenie, trombocitopenie, anemie

Frecvent

Pancitopenie, leucocitoză

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvent

-

Frecvent

Convulsie, hipertonie, tremor, somnolentă, sindrom miastenic, ameteli, cefalee, parestezie. disgeuzie

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Foarte frecvent

-

Frecvent

Revărsat pleural, dispnee, tuse

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvent

Vărsături, durere abdominală, diaree, greată

Frecvent

Hemoragie gastro-intestinală, peritonită, ileus, colită, ulcer gastric, ulcer duodenal, gastrită, esofagită, stomatită, constipatie, dispepsie, flatulentă, eructatii

Tulburări renale si urinare

Foarte frecvent

-

Frecvent

Insuficientă renală

Tulburări ale pielii si tesutului subcutanat

Foarte frecvent

-

Frecvent

Hipertrofie cutanată, eruptie cutanată tranzitorie, acnee, alopecie

Tulburări musculoscheletale, ale tesuturilor de legătură si oaselor

Foarte frecvent

-

Frecvent

Artralgie

Tulburări ale metabolismului si de nutritie

Foarte frecvent

 

Frecvent

Acidoză, hiperkaliemie, hipokaliemie, hiperglicemie, hipomagneziemie, hipocalcemie, hipercolesterolemie, hiperlipidemie, hipofosfatemie, hiperuricemie, gută, anorexie

Infectii si infestări

Foarte frecvent

Sepsis, candidoză gastro-intestinală, infectie de tract urinar, herpes simplex, herpes zoster

Frecvent

Pneumonie, gripă, infectie de tract respirator, candidoză respiratorie, infectie gastro-intestinală, candidoză, gastro-enterită, infectie, bronsită, faringită, sinuzită, infectie cutanată fungică, candidoză cutanată, candidoză vaginală, rinită

Tumori benigne, maligne si nespecificate (incl.chisturi si polipi)

Foarte frecvent

 

Frecvent

Neoplasm cutanat, tumoră benignă cutanată

Tulburări vasculare

Foarte frecvent

-

Frecvent

Hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, vasodilatatie

Tulburări generale si legate de locul de administrare

Foarte frecvent

-

Frecvent frecvent

Edem, febră, frisoane, durere, stare generală de rău, astenie

Tulburări hepato-biliare

Foarte frecvent

-

 

Frecvent

Hepatită, icter, hiperbilirubinemie

Tulburări psihice

Foarte frecvent

-

 

Frecvent

Agitatie, stare de confuzie, depresie, anxietate, gândire anormală, insomnie

Notă: în studiile de fază III pentru prevenirea rejectului de transplant renal, cardiac, respectiv hepatic au fost inclusi 501 pacienti (tratati cu 2 g micofenolat pe zi), 289 pacienti (tratati cu 3 g micofenolat pe zi), respectiv 277 pacienti (tratati cu 2 g micofenolat administrat intravenos/3 g micofenolat de mofetil administrat oral pe zi).

Următoarele reactii adverse le cuprind pe cele raportate după punerea pe piată:

Tipurile reactiilor adverse raportate după punerea pe piată a micofenolatului sunt similare celor observate în studiile clinice controlate, efectuate la pacientii cu transplant renal, cardiac si hepatic. Reactiile adverse raportate în plus în perioada de după punerea pe piată sunt prezentate mai jos, frecventele de aparitie fiind prezentate între paranteze, în cazul în care acestea au putut fi determinate.

Tulburări gastro-intestinale:

Colită, incluzând colită determinată de virusul citomegalic (≥1/100 si <1/10), pancreatită (≥1/100 si <1/10) si atrofie a vilozitătilor intestinale.

Tulburări legate de imunosupresie:

S-a raportat aparitia unor infectii grave, care pot pune în pericol viata, incluzând meningită, endocardită, tuberculoză si infectii cu micobacterii atipice. Cazuri de infectii cu BK virus, asociat nefropatiei, precum si cazuri de infectii cu JC virus, asociat leucoencefalopatiei progressive multifocale, au fost raportate la pacienti tratati cu imunosupresoare, inclusiv micofenolat. S-a raportat aparitia agranulocitozei (≥1/1000 si <1/100) si neutropeniei; ca urmare, se recomandă monitorizarea periodică a pacientilor care utilizează micofenolat de mofetil (vezi pct.4.4). La pacientii tratati cu micofenolat s-au raportat cazuri de anemie aplastică si de deprimare a măduvei hematogene, unele dintre acestea evoluând cu deces.

Hipersensibilitate:

S-au raportat reactii de hipersensibilitate, incluzând edem angioneurotic si reactii anafilactice.

Afectiuni congenitale:

Pentru informatii suplimentare, vezi pct. 4.6.

4.9 Supradozaj

Raportările de supradozaj cu micofenolat au provenit din studiile clinice si în timpul experientei după punerea pe piată. În multe dintre aceste cazuri, nu au fost raportate evenimente adverse. În acele cazuri de supradozaj în care au fost raportate evenimente adverse, evenimentele se încadrează în profilul de sigurantă cunoscut al medicamentului.

Este de asteptat faptul ca un supradozaj cu micofenolatul să determine deprimarea accentuată a sistemului imunitar, cresterea susceptibilitătii la infectii si deprimarea măduvei osoase (vezi pct. 4.4). În caz de aparitie a neutropeniei, trebuie întreruptă administrarea de micofenolat sau trebuie redusă doza (vezi pct. 4.4).

Nu este de asteptat ca prin hemodializă să se elimine cantităti clinic semnificative de AMF sau GAMF. Chelatorii acizilor biliari, cum este colestiramina, pot elimina AMF prin reducerea recirculării enterohepatice a medicamentului (vezi pct. 5.2).

5.      PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1     Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: imunosupresoare selective, codul ATC L04AA06

Micofenolatul de mofetil este esterul 2-morfolinoetil al acidului micofenolic (AMF). AMF este un inhibitor potent, selectiv, necompetitiv si reversibil al inozin monofosfat dehidrogenazei si, ca urmare, inhibă calea de sinteză de novo a nucleotidului guanozină, fără încorporare în ADN. Deoarece proliferarea limfocitelor T si B este dependentă în mod critic de sinteza de novo a purinelor, în timp ce celelalte tipuri de celule pot utiliza căi accesorii, AMF are efecte citostatice mai puternice asupra limfocitelor decât asupra altor celule.

5.2     Proprietăti farmacocinetice

După administrarea orală, micofenolatul de mofetil este absorbit rapid si în proportie mare si este metabolizat complet presistemic, fiind transformat în metabolitul activ, AMF. Asa cum o demonstrează supresia rejetului acut de grefă, după efectuarea unui transplant renal, activitatea imunosupresoare a micofenolatului este corelată cu concentratia AMF. Biodisponibilitatea medie a micofenolatului de mofetil administrat pe cale orală, estimată pe baza ASC a AMF, este de 94%, comparativ cu cea estimată din cazul administrării intravenoase. Alimentele nu au avut niciun efect asupra gradului de absorbtie a micofenolatului (ASC a AMF), atunci când acesta a fost administrat în doză de 1,5 g de două ori pe zi la pacientii cu transplant renal. Cu toate acestea, Cmax a AMF a scăzut cu 40% în prezenta alimentelor.

După administrare orală micofenolatul de mofetil nu este decelabil în plasmă. În concentratii relevante clinic, AMF este legat în proportie de 97% de albuminele plasmatice.

De obicei, ca rezultat al recirculării enterohepatice, se observă cresteri secundare ale concentratiei plasmatice a AMF, la aproximativ 6 – 12 ore după administrare. Administrarea concomitentă a colestiraminei (4 g de trei ori pe zi) se asociază cu o scădere a ASC a AMF cu aproximativ 40%, indicând existenta unui circuit enterohepatic semnificativ.

AMF este metabolizat în principal de către glucuronil transferază, formând glucuroconjugatul fenolic al AMF (GAMF), care nu este activ farmacologic.

O cantitate neglijabilă de medicament este excretată în urină sub formă de AMF (< 1% din doză). După administrarea orală a micofenolatului de mofetil marcat radioactiv, acesta se elimină complet; 93% din doza administrată se regăseste în urină si 6% în materiile fecale. Majoritatea dozei administrate (aproximativ 87%) este excretată în urină sub formă de GAMF.

La concentratiile întâlnite clinic, AMF si GAMF nu pot fi eliminate prin hemodializă. Cu toate acestea, la concentratii plasmatice foarte mari de GAMF (> 100 μg/ml), sunt îndepărtate cantităti mici de GAMF.

În perioada imediat următoare transplantului (<40 de zile post-transplant), pacientii cu transplant renal, cardiac si hepatic au avut ASC medii ale AMF cu aproximativ 30% mai mici si Cmax cu aproximativ 40% mai mici, comparativ cu perioada tardivă post-transplant (la 3 – 6 luni post-transplant).

Insuficienta renală:

Într-un studiu cu administrare de doză unică (6 subiecti/grup), ASC medii ale AMF la subiectii cu insuficientă renală cronică severă (rata filtrării glomerulare < 25 ml/min/1,73 m2) au fost cu 28 – 75% mai mari comparativ cu valorile medii observate la subiectii sănătosi sau la subiectii cu grade mai mici de insuficientă renală. Cu toate acestea, ASC medii ale GAMF, după administrarea unei doze unice, au fost de 3-6 ori mai mari la subiectii cu insuficientă renală severă comparativ cu subiectii cu insuficientă renală usoară sau cu subiectii sănătosi, în conformitate cu faptul cunoscut că GAMF se elimină pe cale renal. Nu s-a studiat administrarea de doze repetate de micofenolat la pacientii cu insuficientă renală cronică severă. Nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la pacientii cu transplant cardiac sau hepatic si insuficientă renală cronică severă.

Întârzierea reluării functiei grefei renale:

La pacientii cu întârzierea reluării post-transplant a functiei rinichiului grefat, ASC(0–12h) medii ale AMF au fost comparabile cu cele observate la pacientii fără întârziere a reluării functiei rinichiului grefat. ASC(0–12h) medii ale GAMF au fost de 2 - 3 ori mai mari decât la pacientii fără întârziere a reluării functiei rinichiului grefat. La pacientii cu întârziere a reluării functiei rinichiului grefat, s-ar putea să existe o crestere tranzitorie a fractiei libere si a concentratiei plasmatice a AMF. Nu pare a fi necesară ajustarea dozelor de micofenolat.

Insuficientă hepatică:

La voluntarii cu ciroză alcoolică, procesul de glucuronoconjugare hepatică a AMF a fost relativ neinfluentat de boala parenchimatoasă hepatică. Efectele bolii hepatice asupra acestui proces depind, probabil, de particularitătile acesteia. Cu toate acestea, bolile hepatice cu afectare predominant biliară, cum este ciroza biliară primară, pot avea un efect diferit.

Copii si adolescenti (cu vârsta cuprinsă între 2 si 18 ani):

S-au evaluat parametrii farmacocinetici la 49 de copii si adolescenti cu transplant renal, cărora li s-a administrat oral micocefalonat în doză de 600 mg/m2 de două ori pe zi. Această doză a determinat atingerea unor valori ale ASC a AMF similare celor observate la adultii cu transplant renal, cărora li s-a administrat micofenolat în doză de 1 g de două ori pe zi, în perioada imediat următoare si perioada tardivă post-transplant. Valorile ASC ale AMF în perioada precoce si tardivă post-transplant au fost similare pentru toate grupele de vârstă.

Pacienti vârstnici (≥ 65 ani):

La vârstnici, nu s-a evaluat specific profilul farmacocinetic al micofenolatului de mofetil.

Contraceptive orale:

Farmacocinetica contraceptivelor orale nu a fost influentată de administrarea concomitentă a micofenolatului (vezi pct. 4.5). Într-un studiu de administrare concomitentă a micofenolatului (1 g de două ori pe zi) si a contraceptivelor orale care contin etinilestradiol (0,02 mg până la 0,04 mg) si levonorgestrel (0,05 mg până la 0,15 mg), desogestrel (0,15 mg) sau gestoden (0,05 mg până la 0,10 mg), efectuat la 18 femei fără transplant (care nu utilizau alt imunosupresor), pe o perioadă de 3 cicluri menstruale consecutive, s-a demonstrat că nu există nicio influentă relevantă clinic a micofenolatului de mofetil asupra efectului contraceptivelor orale de suprimare a ovulatiei. Concentratiile plasmatice de hormon luteinizant (LH), hormon foliculostimulant (FSH) si de progesteron nu au fost influentate semnificativ.

5.3 Date preclinice de sigurantă

În modelele experimentale, micofenolatul de mofetil nu s-a dovedit a fi carcinogen. La animale, cea mai mare doză testată în studiile de carcinogenitate a determinat o expunere sistemică de 2 – 3 ori mai mare (ASC sau Cmax) decât cea observată la pacientii cu transplant renal, în cazul utilizării clinice a dozei recomandate de 2 g pe zi si de 1,3 – 2 ori mai mare (ASC sau Cmax) decât cea observată la pacientii cu transplant cardiac, în cazul utilizării în clinică a dozei recomandate de 3 g pe zi.

Două teste de genotoxicitate (testul in vitro al limfomului la soarece si testul in vivo al micronucleilor de la nivelul măduvei hematogene la soarece) au demonstrat potentialul micofenolatului de a produce aberatii cromozomiale. Aceste efecte pot fi legate de modul de actiune farmacodinamică, adică de inhibarea sintezei nucleotidelor în celulele susceptibile. Alte teste in vitro pentru detectarea mutatiilor genetice nu au demonstrat activitate genotoxică.

Micofenolatul nu a avut efect asupra fertilitătii sobolanilor masculi, în cazul administrării dozelor orale de până la 20 mg/kg si zi. Expunerea sistemică, în cazul administrării acestei doze, a fost de 2 – 3 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacientii cu transplant renal (2 g pe zi) si de 1,3 – 2 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacientii cu transplant cardiac (3 g pe zi). Într-un studiu asupra fertilitătii si functiei de reproducere efectuat la femelele de sobolan, dozele orale de 4,5 mg/kg/zi au determinat malformatii (incluzând anoftalmie, agnatie si hidrocefalie) la prima generatie de urmasi, în absenta toxicitătii materne. Expunerea sistemică în cazul administrării acestei doze a fost de aproximativ 0,5 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate clinic la pacientii cu transplant renal de 2 g pe zi si de aproximativ 0,3 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate clinic la pacientii cu transplant cardiac de 3 g pe zi. La următoarea generatie sau la femele nu s-a evidentiat niciun efect asupra parametrilor fertilitătii si reproducerii.

În studiile de teratogenitate efectuate la sobolani si iepuri, resorbtiile fetale si malformatiile au apărut la sobolani în cazul administrării dozei de 6 mg/kg/zi (malformatiile incluzând anoftalmie, agnatie si hidrocefalie), iar la iepuri în cazul administrării dozei de 90 mg/kg/zi (malformatiile incluzând anomalii cardiovasculare si renale, cum sunt cord ectopic, rinichi ectopici, hernie diafragmatică si ombilicală), în absenta toxicitătii materne. Expunerea sistemică în cazul administrării acestor doze este aproximativ echivalentă sau mai mică decât de 0,5 ori expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacientii cu transplant renal de 2 g pe zi si de aproximativ 0,3 ori din expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacientii cu transplant cardiac de 3 g pe zi. Vezi pct. 4.6

Sistemele hematopoietic si limfatic au fost principalele sisteme afectate în studiile de toxicitate efectuate cu micofenolat de mofetil la sobolan, soarece, câine si maimută. Aceste efecte au apărut la nivele de expunere sistemică echivalente sau mai mici decât expunerea clinică în cazul administrării dozei de 2 g pe zi recomandată la pacientii cu transplant renal. La câine, efectele gastro-intestinale au fost observate la nivele de expunere echivalente sau mai mici decât expunerea clinică realizată în cazul administrării dozelor recomandate. La maimută, în cazul administrării celor mai mari doze (nivele de expunere sistemică echivalente sau mai mari decât expunerea clinică), au fost observate, de asemenea, efecte gastro-intestinale si renale datorate deshidratării. Profilul de toxicitate nonclinică al micofenolatului de mofetil pare să fie în concordantă cu evenimentele adverse observate în studiile clinice efectuate la om, care oferă acum date de sigurantă cu relevantă mai mare pentru pacienti (vezi pct. 4.8 ).

6.      PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Nucleu:

Celuloză microcristalină Povidonă (K-90) Croscarmeloză sodică Stearat de magneziu

Film:

Opadry Purple 20B50184

Apă purificată

Opadry Purple 20B50184 contine: Hipromeloză 3cP (35,0%), Hidroxipropilceluloză (30,0%), dioxid de titan E 171 (17,25%), macrogol/PEG 400 (10%), hipromeloză 50cP (5,0%), indigotină E 132 (2,3%) si oxid rosu de fer E 172 (0,45%)

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. A se păstra blisterul în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Cutii cu blistere din PVC-PVdC/Al.

Cutiile contin 50, 100 sau 150 comprimate (în blister a câte 10 comprimate).

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Deoarece micofenolatul de mofetil a avut efecte teratogene la sobolani si iepuri, comprimatele de micofenolat nu trebuie sfărâmate.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Dr. REDDY’S LABORATORIES ROMANIA S.R.L.

Str. Nicolae Caramfil nr. 71-73

Et. 5, Spatiul 10, sect 1, Bucuresti, Romania

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2164/2009/01-02-03

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare-Noiembrie 2009

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2010

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Transplant renal între soţi, realizat cu succes la Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal Fundeni O echipă de specialişti de la Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal Fundeni, condusă de prof. univ. dr. Ioanel Sinescu a efectuat, săptămâna trecută, un transplant renal între soţi.
Iaşi: Transplant renal efectuat de la mamă la fiu Un tânăr în vârstă de 21 de ani este beneficiarul unui transplant renal, donatorul fiind mama sa.
Cluj: Dublu transplant, renal şi pancreatic, la ICUTR Institutul Clinic de Urologie şi transplant renal (ICUTR) Cluj a efectuat două duble operaţii de transplant renal şi pancreatic, primele după o întrerupere de opt ani.
Centrul de Uronefrologie şi Transplant Renal, modernizat şi dotat cu aparatură performantă, a fost inaugurat la IC Fundeni Bucureşti, 27 ian /Agerpres / - Centrul de Uronefrologie şi Transplant Renal din cadrul Institutului Clinic Fundeni, care a fost modernizat şi dotat cu aparatură de ultimă generaţie, a fost inaugurat, marţi, în prezenţa ministrului Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu.
Pacientul supus unui transplant renal, donator fiind fratele geamăn, se simte bine Bucureşti, 22 feb /Agerpres/ - Pacientul care a fost supus luni unui transplant renal, având ca donator fratele său geamăn, se simte bine, ca şi donatorul, a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă, prof. dr. Ionel Sinescu, de la Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal 'Fundeni'...
Al IX-lea Congres Naţional de Nefrologie, Dializă, Transplant Renal şi Acces Vascular cu participare internaţională - Ştiinţă şi inovaţie la cele mai înalte standarde Pentru prima oară în domeniul nefrologiei, un congres medical va îmbina teoria ştiinţifică şi practica atelierelor de lucru. Zeci de ore de dezbatere, transmisiuni live de la Institutul Clinic Fundeni, totul într-un singur eveniment medical de renume: Al IX-lea Congres Naţional de Nefrologie, Dializă...