Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

RAMIPRIL PFIZER 10 mg
 
Denumire RAMIPRIL PFIZER 10 mg
Descriere - Tratamentul hipertensiunii arteriale
- Preventie cardiovasculară: scăderea mortalitătii si morbiditătii cardiovasculare la pacientii cu:
- Tratamentul bolii renale:
- Tratamentul insuficientei cardiace simptomatice.
- Preventie secundară după infarct miocardic acut: scăderea mortalitătii în faza acută a infarctului miocardic la pacientii cu semne clinice de insuficientă cardiacă debutată la > 48 ore după un infarct miocardic acut.
Denumire comuna internationala RAMIPRILUM
Actiune terapeutica INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 10mg
Ambalaj Cutie cu blist. PA-Al-PVC/Al x 90 compr.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC C09AA05
Firma - Tara producatoare PFIZER ITALIA S.R.L - ITALIA
Autorizatie de punere pe piata PFIZER EUROPE MA EEIG - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre RAMIPRIL PFIZER 10 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre RAMIPRIL PFIZER 10 mg, comprimate       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 2846/2010/01-15                                                Anexa 2

2847/2010/01-11

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.         DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ramipril Pfizer 10 mg comprimate

2.         COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat contine ramipril 10 mg.

Excipienti:

Fiecare comprimat contine lactoză monohidrat 43,4 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.         FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Ramipril Pfizer 10 mg comprimate :

Comprimate albe până la aproape albe, oblongi, cu muchii tesite, cu linie mediană pe ambele fete, marcate cu “H” si “20” de o parte si de alta a liniei mediane pe una dintre fete. Comprimatul poate fi divizat în două părti egale.

4.         DATE CLINICE

4.1. Indicatii terapeutice

-   Tratamentul hipertensiunii arteriale

-   Preventie cardiovasculară: scăderea mortalitătii si morbiditătii cardiovasculare la pacientii cu:

•     boală cardiovasculară aterotrombotică manifestă (antecedente de boală coronariană sau accident vascular cerebral sau boală vasculară periferică) sau

•     diabet zaharat însotit de cel putin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 5.1).

-   Tratamentul bolii renale:

•     Nefropatie glomerulară diabetică în stadiu incipient, definită prin prezenta microalbuminuriei,

•     Nefropatie glomerulară diabetică manifestă, definită prin prezenta macroproteinuriei la pacienti cu cel putin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 5.1),

•     Nefropatie glomerulară non-diabetică manifestă, definită prin prezenta macroproteinuriei ≥ 3 g pe zi (vezi pct. 5.1).

-   Tratamentul insuficientei cardiace simptomatice.

-   Preventie secundară după infarct miocardic acut: scăderea mortalitătii în faza acută a infarctului miocardic la pacientii cu semne clinice de insuficientă cardiacă debutată la > 48 ore după un infarct miocardic acut.

4.2. Doze si mod de administrare

Administrare orală

Se recomandă ca Ramipril Pfizer să fie luat zilnic, la aceeasi oră în fiecare zi.

Ramipril Pfizer poate fi luat înainte de masă, în timpul mesei sau după masă, deoarece ingestia de alimente nu modifică biodisponibilitatea acestuia (vezi pct. 5.2).

Ramipril Pfizer trebuie înghitit cu lichid. Nu trebuie mestecat sau zdrobit.

Ramipril Pfizer 10 mg comprimat :

Această concentratie nu este potrivită pentru doze mai mici de 5 mg

Pentru dozele < 2,5 mg pe zi RAMIPRIL PFIZER nu este adecvat. Sunt disponibile alte medicamente cu ramipril, în concentratie adecvată.

Adulti

Pacienti tratati cu un diuretic

Poate să apară hipotensiune arterială după initierea tratamentului cu Ramipril Pfizer; aceasta este mult mai probabilă la pacientii care sunt tratati concomitent cu diuretice. De aceea, se recomandă precautie atunci când acesti pacienti au hipovolemie si/sau depletie de sare.

Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înainte de initierea tratamentului cu Ramipril Pfizer (vezi pct. 4.4).

La pacientii hipertensivi la care tratamentul cu diuretic nu este întrerupt, tratamentul cu ramipril trebuie început cu o doză de 1,25 mg. Trebuie monitorizate functia renală si concentratia plasmatică a potasiului. Posologia ulterioară a ramiprilului trebuie ajustată în

functie de valoarea tintă a tensiunii arteriale.

Hipertensiune arterială

Doza trebuie individualizată în functie de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) si de controlul tensiunii arteriale.

Ramipril Pfizer poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente antihipertensive.

Doza initială

Tratamentul cu Ramipril Pfizer trebuie început gradat, cu o doză initială recomandată de 2,5 mg pe zi.

Pacientii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron pot avea o scădere excesivă a tensiunii arteriale după prima doză. O doză initială de 1,25 mg este recomandată la astfel de pacienti si initierea tratamentului trebuie făcută sub supraveghere medicală (vezi pct. 4.4).

Stabilirea treptată a dozei si doza de întretinere:

Doza poate fi dublată la interval de două până la patru săptămâni pentru a atinge progresiv valoarea tintă a tensiunii arteriale; doza maximă permisă de Ramipril Pfizer este de 10 mg pe zi. De obicei, doza este administrată o dată pe zi.

Preventie cardiovasculară

Doza initială

Doza initială recomandată este de 2,5 mg Ramipril Pfizer o dată pe zi.

Stabilirea treptată a dozei si doza de întretinere

În functie de tolerabilitatea pacientului la substanta activă, doza trebuie crescută gradat. Se recomandă dublarea dozei după una sau două săptămâni de tratament si - după alte două până la trei săptămâni - cresterea ei până la nivelul dozei tintă de întretinere de 10 mg Ramipril Pfizer o dată pe zi.

Vezi, de asemenea, mai sus posologia la pacienti tratati cu diuretic.

Tratamentul bolii renale

La pacienti cu diabet zaharat si microalbuminurie

Doza initială

Doza initială recomandată este de 1,25 mg ramipril o dată pe zi.

Stabilirea treptată a dozei si doza de întretinere

În functie de tolerabilitatea pacientului la substanta activă, doza este ulterior crescută.

Se recomandă dublarea dozei unice zilnice la 2,5 mg după două săptămâni si apoi la 5 mg după alte două săptămâni.

La pacienti cu diabet zaharat si cel putin un factor de risc cardiovascular

Doza initială

Doza initială recomandată este de 2,5 mg Ramipril Pfizer o dată pe zi.

Stabilirea treptată a dozei si doza de întretinere

În functie de tolerabilitatea pacientului privind substanta activă, doza este ulterior crescută. Se recomandă dublarea dozei zilnice la 5 mg Ramipril Pfizer după una sau două săptămâni si apoi la 10 mg Ramipril Pfizer după alte două sau trei săptămâni. Doza tintă zilnică este de 10 mg.

Pacienti cu nefropatie non-diabetică definită prin prezenta macroproteinuriei ≥ 3 g pe zi

Doza initială

Doza initială recomandată este de 1,25 mg ramipril o dată pe zi.

Stabilirea treptată a dozei si doza de întretinere

În functie de tolerabilitatea pacientului la substanta activă, doza este ulterior crescută. Se recomandă dublarea dozei unice zilnice la 2,5 mg după două săptămâni si apoi la 5 mg după alte două săptămâni.

Insuficientă cardiacă simptomatică

Doza initială

La pacientii stabilizati cu tratament diuretic, doza initială recomandată este de 1,25 mg pe zi.

Stabilirea treptată a dozei si doza de întretinere

Doza de Ramipril Pfizer trebuie stabilită treptat prin dublarea acesteia la fiecare una până la două săptămâni până la doza zilnică maximă de 10 mg. Sunt de preferat două administrări pe zi.

Preventie secundară după infarct miocardic acut cu semne clinice de insuficientă cardiacă

Doza initială

După 48 de ore de la debutul infarctului miocardic, la pacientul stabil din punct de vedere clinic si hemodinamic, doza de început este de 2,5 mg de două ori pe zi timp de trei zile. Dacă doza initială de 2,5 mg nu este tolerată, trebuie administrată o doză de 1,25 mg de două ori pe zi timp de două zile înainte de cresterea la 2,5 mg si 5 mg de două ori pe zi. Dacă doza nu poate fi crescută la 2,5 mg de două ori pe zi, tratamentul trebuie întrerupt.

Vezi, de asemenea, mai sus posologia la pacienti tratati cu diuretic.

Stabilirea treptată a dozei si doza de întretinere

Doza zilnică este ulterior crescută prin dublarea dozei la interval de una până la trei zile până la doza tintă de întretinere de 5 mg de două ori pe zi.

Doza de întretinere este divizată în 2 prize pe zi atunci când este posibil.

Dacă doza nu poate fi crescută la 2,5 mg de două ori pe zi, tratamentul trebuie întrerupt. Nu există încă suficientă experientă privind tratamentul la pacienti cu insuficientă cardiacă severă (clasa NYHA IV) imediat după infarct miocardic. Dacă trebuie luată decizia de a trata acesti pacienti, se recomandă ca tratamentul să fie început cu 1,25 mg o dată pe zi si trebuie luate precautii speciale în cazul oricărei cresteri a dozei.

Grupe speciale de pacienti

Pacienti cu insuficientă renală

Doza zilnică la pacientii cu insuficientă renală trebuie corelată cu clearance-ul creatininei

(vezi pct. 5.2):

-       dacă clearance-ul creatininei este ≥ 60 ml/min, nu este necesară ajustarea dozei initiale (2,5 mg pe zi); doza zilnică maximă este de 10 mg;

-       dacă clearance-ul creatininei este între 30-60 ml/min, nu este necesară ajustarea dozei initiale (2,5 mg pe zi); doza zilnică maximă este de 5 mg;

-       dacă clearance-ul creatininei este între 10-30 ml/min, doza initială este de 1,25 mg pe zi si doza zilnică maximă este de 5 mg;

-       la pacientii hipertensivi hemodializati: ramiprilul este putin dializabil; doza initială este de 1,25 mg pe zi si doza zilnică maximă este de 5 mg; medicamentul trebuie administrat la câteva ore după sedinta de hemodializă.

Pacienti cu insuficientă hepatică (vezi pct. 5.2)

La pacientii cu insuficientă hepatică, tratamentul cu Ramipril Pfizer trebuie initiat numai sub supraveghere medicală atentă si doza maximă zilnică este de 2,5 mg Ramipril Pfizer.

Vârstnici

Doza initială trebuie să fie mai mică si stabilirea ulterioară a dozei trebuie să se facă mai lent, datorită riscului mai mare de a apărea reactii adverse, în special la pacienti debilitati si cu vârste foarte înaintate. Trebuie luată în considerare o doză initială redusă de 1,25 mg ramipril.

Copii si adolescenti

Utilizarea Ramipril Pfizer nu este recomandată la copii si adolescenti cu vârsta sub 18 ani, datorită datelor insuficiente privind siguranta si eficacitatea.

4.3. Contraindicatii

Hipersensibilitate la ramipril, la oricare dintre excipienti sau la oricare alt inhibitor al ECA (enzima de conversie a angiotensinei) (vezi pct. 6.1)

Antecedente de edem angioneurotic (ereditar, idiopatic sau edem angioneurotic anterior la inhibitori ai ECA sau la antagonisti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II))

Tratament extracorporeal ce presupune contactul sângelui cu suprafete încărcate negativ (vezi pct. 4.5)

Stenoză bilaterală semnificativă de arteră renală sau stenoză unilaterală de arteră renală pe rinichi unic functional

Trimestrele 2 si 3 de sarcină (vezi pct. 4.4 si pct. 4.6)

Ramiprilul nu trebuie utilizat la pacienti cu hipotensiune arterială sau instabili din punct de vedere hemodinamic.

4.4 Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Grupe speciale de pacienti

Sarcină: tratamentul cu inhibitori ai ECA, cum este ramiprilul, sau antagonisti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II) nu trebuie initiat în timpul sarcinii. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu inhibitor al ECA/ARA II este considerată esentială, pacientelor care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie medicamente antihipertensive alternative care au un profil de sigurantă stabilit pentru folosirea în sarcină. Atunci când este constatată prezenta sarcinii, tratamentul cu inhibitori ai ECA/ARA II trebuie oprit imediat si, dacă este cazul, trebuie început un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 si pct. 4.6).

Pacienti cu risc deosebit de hipotensiune arterială

- Pacienti cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron

Pacientii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron prezintă risc de scădere pronuntată acută a tensiunii arteriale si de deteriorare a functiei renale, ca rezultat al inhibării ECA, mai ales dacă un inhibitor al ECA sau un diuretic concomitent este utilizat pentru prima dată sau este la prima crestere a dozei.

Trebuie anticipată activarea semnificativă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron si este necesară supraveghere medicală, inclusiv monitorizare a tensiunii arteriale, de exemplu la:

pacienti cu hipertensiune arterială severă

pacienti cu insuficientă cardiacă congestivă decompensată

pacienti cu obstacol hemodinamic semnificativ la nivelul tractului de umplere sau de ejectie a ventriculul stâng (de exemplu stenoză a valvei aortice sau mitrale)

pacienti cu stenoză unilaterală de arteră renală cu cel de-al doilea rinichi functional pacienti cu depletie de sare sau hipovolemie, existentă sau pe care o pot dezvolta (incluzând pacienti tratati cu diuretice)

pacienti cu ciroză hepatică si/sau ascită

pacienti supusi unei interventii chirurgicale majore sau sub anestezie cu medicamente care determină hipotensiune arterială. În general, se recomandă corectarea deshidratării, hipovolemiei sau depletiei de sare înaintea initierii tratamentului (totusi, la pacientii cu insuficientă cardiacă, necesitatea acestor măsuri corective trebuie evaluată atent fată de riscul supraîncărcării volemice).

Insuficientă cardiacă persistentă sau tranzitorie post IM

Pacienti cu risc de ischemie cerebrală sau cardiacă în caz de hipotensiune arterială acută

Faza initială a tratamentului necesită supraveghere medicală atentă.

Pacienti vârstnici Vezi pct. 4.2.

Interventii chirurgicale

Se recomandă ca, atunci când este posibil, tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, cum este ramiprilul, să fie întrerupt cu o zi înainte de interventia chirurgicală.

Monitorizarea functiei renale

Functia renală trebuie evaluată înaintea si în timpul tratamentului si posologia trebuie ajustată în special, în primele săptămâni de tratament. În special, este necesară monitorizare atentă la pacientii cu insuficientă renală (vezi pct. 4.2). În acest caz, există riscul de deteriorare a functiei renale, în special la pacienti cu insuficientă cardiacă congestivă sau după transplant renal.

Edem angioneurotic

A fost raportat edem angioneurotic la pacienti tratati cu inhibitori ai ECA, incluzând ramipril (vezi pct. 4.8).

În caz de edem angioneurotic, tratamentul cu Ramipril Pfizer trebuie întrerupt.

Tratamentul de urgentă trebuie instituit imediat. Pacientul trebuie tinut sub observatie cel putin 12 până la 24 de ore si externat după rezolutia completă a simptomelor.

A fost raportat edem angioneurotic intestinal la pacienti tratati cu inhibitori ai ECA, incluzând ramipril (vezi pct. 4.8). Acesti pacienti au prezentat durere abdominală (cu sau fără greată sau vărsături).

Reactii anafilactice în timpul desensibilizării

Sub tratament cu inhibitori ai ECA, probabilitatea si severitatea reactiilor de tip anafilactic si anafilactoid la veninuri de insecte si alti alergeni sunt crescute. Trebuie luată în considerare o întrerupere temporară a tratamentului cu Ramipril Pfizer înainte de desensibilizare.

Hiperpotasemie

A fost observată hiperpotasemie la unii pacienti tratati cu inhibitori ai ECA, incluzând ramipril. Pacientii cu risc de a dezvolta hiperpotasemie sunt cei cu insuficientă renală, vârsta (> 70 ani), diabet zaharat necontrolat terapeutic sau cei care utilizează săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiul si alte substante active care cresc concentratia plasmatică a potasiului sau cei aflati în situatii cum sunt: deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică. Dacă utilizarea concomitentă a substantelor mentionate mai sus este considerată adecvată, se recomandă monitorizarea periodică a concentratiei plasmatice a potasiului (vezi pct. 4.5).

Neutropenie/agranulocitoză

Rareori s-a observat neutropenie/agranulocitoză, precum si trombocitopenie si anemie, iar mielosupresia a fost, de asemenea, raportată. Este recomandată monitorizarea numărului de leucocite pentru a permite depistarea unei posibile leucopenii. Este recomandată monitorizarea mai frecventă în faza initială a tratamentului si la pacientii cu functie renală deteriorată, cu boală de colagen concomitentă (de exemplu lupus eritematos sau sclerodermie) si la toti cei tratati cu alte medicamente care pot determina modificări ale compozitiei sângelui (vezi pct. 4.5 si pct. 4.8).

Diferente etnice

Inhibitorii ECA determină edem angioneurotic cu o frecventă mai mare la pacientii din rasa neagră comparativ cu ceilalti.

Ca si alti inhibitori ai ECA, ramiprilul poate fi mai putin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacientii de rasă neagră comparativ cu ceilalti pacienti, posibil datorită prevalentei mai mari a hipertensiunii arteriale cu hiporeninemie la populatia hipertensivă de culoare.

Tuse

A fost raportată tuse asociată cu utilizarea inhibitorilor ECA. Caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă si se remite după întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitorul ECA trebuie considerată parte a diagnosticului diferential al tusei.

Acest medicament contine lactoză monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbtie de glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

4.5.       Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Asocieri contraindicate

Tratamentele extracorporeale care presupun contactul sângelui cu suprafete încărcate negativ, cum sunt dializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane de flux crescut (de exemplu membrane din poliacrilonitril) si afereza lipoproteinelor cu densitate scăzută cu dextransulfat datorită riscului crescut de reactii anafilactoide severe (vezi pct. 4.3). Dacă un astfel de tratament este necesar, trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană pentru dializă sau a unei clase diferite de medicamente antihipertensive.

Precautii pentru utilizare

Săruri de potasiu, heparină, diuretice care economisesc potasiul si alte substante active care cresc concentratia plasmatică a potasiului (incluzând antagonisti ai angiotensinei II, trimetoprim, tacrolimus, ciclosporină): poate să apară hiperpotasemie, de aceea este necesară monitorizarea atentă a concentratiei plasmatice a potasiului.

Medicamente antihipertensive (de exemplu diuretice) si alte substante cu potential de scădere a tensiunii arteriale (de exemplu nitrati, antidepresive triciclice, anestezice, ingestia acută de alcool etilic, baclofen, alfuzosin, doxazoxin, prazosin, tamsulosin, terazosin): trebuie anticipată potentarea riscului de hipotensiune arterială (referitor la diuretice, vezi pct. 4.2).

Simpatomimetice vasopresoare si alte substante (izoproterenol, dobutamină, dopamină, epinefrină) care pot reduce efectul antihipertensiv al Ramipril Pfizer: se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale.

Alopurinol, imunosupresoare, glucocorticoizi, procainamidă, citostatice si alte substante care pot modifica numărul celulelor sanguine: probabilitate crescută de reactii hematologice (vezi pct. 4.4).

Săruri de litiu: excretia litiului poate fi redusă de către inhibitorii ECA si, ca urmare, toxicitatea litiului poate fi crescută. Trebuie monitorizată concentratia serică a litiului.

Medicamente antidiabetice, incluzând insulină: pot să apară reactii hipoglicemice. Se recomandă monitorizarea glicemiei.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene si acid acetilsalicilic: trebuie anticipată scăderea efectului antihipertensiv al Ramipril Pfizer. În plus, tratamentul concomitent cu inhibitori ai ECA si AINS poate determina un risc crescut de deteriorare a functiei renale si o crestere a potasemiei.

4.6.       Sarcina si alăptarea

Ramipril Pfizer nu este recomandat în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4) si este contraindicat în al doilea si al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).

Confirmarea epidemiologică în ceea ce priveste riscul de teratogenitate după expunerea la inhibitori ai ECA în primul trimestru de sarcină nu a fost convingătoare; totusi, nu poate fi exclusă o crestere usoară a riscului. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu inhibitor al ECA este considerată esentială, pacientelor care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie medicamente antihipertensive alternative care au un profil de sigurantă stabilit pentru folosirea în sarcină. Atunci când este constatată prezenta sarcinii, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat si, dacă este cazul, trebuie început un tratament alternativ.

Este cunoscut faptul că expunerea la inhibitori ai ECA/antagonisti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II) în al doilea si al treilea trimestru induce fetotoxicitate la om (functie renală scăzută, oligohidramnios, osificare întârziată a craniului) si toxicitate neonatală (insuficientă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi, de asemenea, pct. 5.3 „Date preclinice de sigurantă). Dacă a avut loc expunerea la un inhibitor al ECA în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea prin ecografie a functiei renale si a craniului. Nou-născutii ai căror mame au utilizat inhibitori ai ECA trebuie atent monitorizati pentru hipotensiune arterială, oligurie si hiperpotasemie (vezi, de asemenea, pct. 4.3 si pct. 4.4).

Deoarece sunt disponibile informatii insuficiente privind utilizarea ramiprilului în timpul alăptării (vezi pct. 5.2), ramiprilul nu este recomandat si este de preferat utilizarea medicamentelor antihipertensive alternative cu un profil de sigurantă stabilit pentru folosirea în timpul alăptării, în special în timpul alăptării unui prematur sau nou-născut.

4.7

Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Unele reactii adverse (de exemplu simptome de scădere a tensiunii arteriale, cum sunt ametelile) pot afecta capacitatea de reactie si concentrare a pacientului si, prin urmare, pot să constituie un risc în situatii în care aceste capacităti au importantă deosebită (de exemplu manipularea vehiculelor sau utilajelor).

Acestea pot să apară în special la începutul tratamentului sau atunci când se trece de la tratamentul cu alte medicamente. După prima doză sau după cresterea ulterioară a dozei, nu se recomandă conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje timp de câteva ore.

4.8

Reactii adverse

Profilul de sigurantă al ramiprilului include tuse uscată persistentă si reactii datorate hipotensiunii arteriale. Reactiile adverse grave includ edem angioneurotic, hiperpotasemie, insuficientă renală sau hepatică, pancreatită, reactii cutanate severe si neutropenie/agranulocitoză.

Frecventa reactiilor adverse este definită utilizând următoarea conventie:

foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 si < 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1,000 si < 1/100); rare (≥ 1/10,000 si < 1/1,000); foarte rare (< 1/10,000); cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

 

Frecvente

Mai putin frecvente

Rare

Foarte rare

Cu frecventă necunoscută

Tulburări cardiace

 

Ischemie miocardică, incluzând angină pectorală sau infarct miocardic, tahicardie, aritmie, palpitatii, edem periferic

 

 

 

Tulburări hematologice si limfatice

 

Eozinofilie

Scăderea numărului de leucocite (incluzând neutropenie sau agranulocitoză), scăderea numărului de hematii, scăderea hemoglobinei, scăderea numărului de trombocite

 

Insuficienta măduvei osoase, pancitopenie, anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului nervos

Cefalee, ameteli

Vertij, parestezii, ageuzie, disgeuzie

Tremor, tulburări de echilibru

 

Ischemie cerebrală, incluzând accident vascular cerebral ischemic si accident vascular cerebral ischemic tranzitor, deteriorarea abilitătilor psihomotorii, senzatie de arsură, parosmie

Tulburări oculare

 

Tulburări vizuale, incluzând vedere încetosată

Conjunctivită

 

 

Tulburări acustice si vestibulare

 

 

Tulburări de auz, tinitus

 

 

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Tuse neproductivă iritativă, bronsită, sinuzită, dispnee

Bronhospasm, incluzând astm bronsic agravat, congestie nazală

 

 

 

Tulburări gastro-intestinale

Inflamatie gastro-intestinală, tulburări digestive, disconfort abdominal, dispepsie, diaree, greată, vărsături

Pancreatită (foarte rar au fost raportate cazuri cu evolutie letală la inhibitorii ECA), cresterea enzimelor pancreatice, edem angioneurotic la nivelul intestinului subtire, durere abdominală superioară, incluzând gastrită, constipatie, gură uscată

Glosită

 

Stomatită aftoasă

Tulburări renale si ale căilor urinare

 

Afectare renală incluzând insuficientă renală acută, diureză crescută, agravarea proteinuriei preexistente, cresterea concentratiei plasmatice a ureei, cresterea creatininemiei

 

 

 

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Eruptii cutanate tranzitorii, în special, maculo- papulare

Edem angioneurotic; în cazuri exceptionale, obstructia căilor aeriene determinată de edem angioneurotic si care poate avea evolutie letală; prurit, hiperhidroză

Dermatită exfoliativă, urticarie, onicoliză

Reactii de fotosensibilit ate

Necroliză toxică epidermică, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf, pemfigus, psoriazis agravat, dermatită psoriaziformă, exantem sau enantem pemfigoid sau lichenoid, alopecie

Tulburări musculo- scheletice si ale tesutului conjunctiv

Spasme musculare, mialgii

Artralgie

 

 

 

Tulburări metabolice si de nutritie

Cresterea concentratiei plasmatice a potasiului

Anorexie, scăderea apetitului alimentar

 

 

Scăderea concentratiei plasmatice a sodiului

Tulburări vasculare

Hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică,sincopă

Înrosirea fetei

Stenoză vasculară, hipoperfuzie, vasculită

 

Fenomen Raynaud

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Dureri toracice, fatigabilitate

Pirexie

Astenie

 

 

Tulburări ale sistemului imunitar

 

 

 

 

Reactii de tip anafilactic sau anafilactoid, cresterea anticorpilor antinucleari

Tulburări hepatobiliare

 

Cresterea enzimelor hepatice si/sau bilirubinei conjugate

Icter colestatic, afectare hepatocelulară

 

Insuficientă hepatică acută, hepatită colestatică sau citolitică (evolutia letală a fost foarte rară).

Tulburări ale aparatului genital si sânului

 

Impotentă erectilă tranzitorie, scăderea libidoului

 

 

Ginecomastie

Tulburări psihice

 

Dispozitie depresivă, anxietate, nervozitate, neliniste, tulburări de somn, incluzând somnolentă

Confuzie

 

Tulburări de atentie

4.9.

Supradozaj

Simptomele asociate supradozajului cu inhibitori ai ECA pot include vasodilatatie periferică excesivă (cu hipotensiune arterială marcată, soc), bradicardie, dezechilibre electrolitice si

10

insuficientă renală. Pacientul trebuie atent monitorizat si tratamentul trebuie să fie simptomatic si de sustinere. Măsurile sugerate includ în primul rând detoxifiere (lavaj gastric, administrare de adsorbante) si măsuri de refacere a stabilitătii hemodinamice, incluzând administrarea de agonisti alfa1-adrenergici sau administrarea de angiotensină II (angiotensinamidă). Ramiprilatul, metabolitul activ al ramiprilului, este slab eliminat din circulatia generală prin hemodializă.

5.         PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1.      Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai ECA, codul ATC: C09AA05

Mecanism de actiune

Ramiprilatul, metabolitul activ al promedicamentului ramipril, inhibă enzima

dipeptidilcarboxipeptidaza I (sinonime: enzima de conversie a angiotensinei, kininaza II). În plasmă si tesuturi, această enzimă catalizează conversia angiotensinei I în substanta vasoconstrictoare activă numită angiotensină II, precum si degradarea substantei vasodilatatoare active numită bradikinină. Formarea scăzută a angiotensinei II si inhibarea degradării bradikininei determină vasodilatatie.

Deoarece angiotensina II stimulează, de asemenea, eliberarea de aldosteron, ramiprilatul determină scădere secretiei de aldosteron. Răspunsul mediu la monoterapia cu inhibitor al ECA a fost mai scăzut la pacientii hipertensivi de rasă neagră (afro-caraibieni) (de obicei, populatie hipertensivă hiporeninemică) comparativ cu pacientii care nu sunt de rasă neagră.

Efecte farmacodinamice

Proprietăti antihipertensive:

Administrarea ramiprilului determină o scădere marcată a rezistentei arteriale periferice. În general, nu sunt modificări majore ale fluxului plasmatic renal si ale ratei filtrării glomerulare.

Administrarea ramiprilului la pacienti cu hipertensiune arterială determină o scădere a tensiunii arteriale în clinostatism si ortostatism fără cresterea compensatorie a frecventei cardiace.

La majoritatea pacientilor, debutul efectului antihipertensiv pentru o singură doză are loc la 1 până la 2 ore după administrare pe cale orală. Efectul maxim după o singură doză este, de obicei, atins la 3 până la 6 ore după administrare pe cale orală. Efectul antihipertensiv pentru o singură doză durează, de obicei, 24 de ore.

Efectul antihipertensiv maxim al tratamentului continuu cu ramipril apare, în general, după 3 până la 4 săptămâni. Este demonstrat că efectul antihipertensiv este sustinut sub tratament pe termen lung cu durata de 2 ani.

Întreruperea bruscă a tratamentului cu ramipril nu determină o crestere de rebound rapidă si excesivă a tensiunii arteriale.

Insuficientă cardiacă:

Adăugat tratamentului conventional cu diuretice si optional cu glicozide cardiace, ramiprilul a demonstrat că este eficace la pacientii cu clasele functionale II-IV ale New-York Heart Association. Medicamentul are efecte benefice asupra hemodinamicii cardiace (scade presiunea de umplere la nivelul ventriculului stâng si ventriculului drept, scade rezistenta vasculară periferică totală, creste debitul cardiac si îmbunătăteste indicele cardiac). De asemenea, scade activarea neuroendocrină.

Eficacitate clinică si sigurantă

Preventie cardiovasculară/nefroprotectie:

A fost efectuat un studiu clinic preventiv, placebo-controlat (studiul HOPE), în care tratamentul cu ramipril a fost asociat tratamentului standard la mai mult de 9,200 pacienti. În studiu, au fost inclusi pacientii cu risc crescut de boală cardiovasculară, fie cu antecedente de boală cardiovasculară aterotrombotică (boală coronariană, accident vascular cerebral sau boală vasculară periferică), fie cu diabet zaharat însotit de cel putin un alt factor de risc cardiovascular (microalbuminurie confirmată, hipertensiune arterială, concentratie plasmatică crescută a colesterolului total, concentratie plasmatică scăzută a HDL-colesterolului – fractiune lipoproteică cu densitate crescută – sau fumat).

Studiul a arătat că ramiprilul scade semnificativ statistic incidenta infarctului miocardic, decesului de cauză cardiovasculară si datorat accidentului vascular cerebral, pentru fiecare eveniment în parte si evenimente combinate (evenimente principale combinate).

Studiul HOPE: principalele rezultate

 

Ramipril

Placebo

Risc relativ

(IÎ-interval de încredere

95%)

valoare p

%

%

 

%

Toti pacientii

n=4,645

N=4,652

 

 

Evenimente principale combinate

14,0

17,8

0,78 (0,70-0,86)

<0,001

Infarct miocardic

9,9

12,3

0,80 (0,70-0,90)

<0,001

Deces de cauză cardiovasculară

6,1

8,1

0,74 (0,64-0,87)

<0,001

Accident vascular cerebral

3,4

4,9

0,68 (0,56-0,84)

<0,001

 

 

 

 

 

Criterii finale secundare

 

 

 

 

Deces de orice cauză

10,4

12,2

0,84 (0,75-0,95)

0,005

Necesitate de revascularizare

16,0

18,3

0,85 (0,77-0,94)

0,002

Spitalizare pentru angină instabilă

12,1

12,3

0,98 (0,87-1,10)

NS

Spitalizare pentru insuficientă cardiacă

3,2

3,5

0,88 (0,70-1,10)

0,25

Complicatii ale diabetului zaharat

6,4

7,6

0,84 (0,72-0,98)

0,03

Studiul MICRO-HOPE, un substudiu predefinit al studiului HOPE, a investigat efectul asocierii a 10 mg ramipril la schema medicală uzuală versus placebo la 3,577 pacienti cu vârsta de cel putin ≥ 55 ani (fără limită superioară de vârstă), majoritatea cu diabet zaharat de tip 2 (si cel putin un alt factor de risc CV), normotensivi sau hipertensivi.

Analiza principală a arătat ca 117 (6,5%) dintre subiectii tratati cu ramipril si 149 (8,4%) dintre cei cărora li s-a administrat placebo au dezvoltat nefropatie manifestă, ceea ce corespunde unui RRR de 24%, (IÎ 95%, 3-40), p = 0,027.

Studiul REIN, un studiu randomizat, multicentric, dublu orb, cu grupuri paralele, placebo-controlat a avut ca scop evaluarea efectului tratamentului cu ramipril asupra ratei de deteriorare a ratei de filtrare glomerulară (RFG) la 352 de pacienti normotensivi sau hipertensivi (cu vârsta între 18-70 ani) cu proteinurie usoară (excretie urinară medie de proteine > 1 si < 3 g/24 ore) sau severă (≥ 3 g/24 ore) datorată nefropatiei non-diabetice cronice. Ambele subpopulatii au fost stratificate prospectiv.

Analiza principală la pacientii cu cea mai severă proteinurie (subpopulatie la care studiul a fost întrerupt prematur datorită beneficiului observat în grupul tratat cu ramipril) a arătat că rata medie a deteriorării RFG pe lună a fost mai mică cu ramipril comparativ cu placebo; -0,54 (0,66) versus -0,88 (1,03) ml/min pe lună, p = 0,038. Diferenta între grupuri a fost, astfel, de 0,34 (IÎ 95%, 0,03-0,65)pe lună si de aproximativ 4 ml/min pe an; 23,1% dintre pacientii din grupul tratat cu ramipril au atins criteriul secundar combinat, de dublare a creatininemiei initiale si/sau boală renală în stadiu terminal (BRST) (necesitate de dializă sau transplant renal) versus 45,5% în grupul placebo (p = 0,02).

Preventie secundară după infarct miocardic acut

Studiul AIRE a inclus mai mult de 2,000 de pacienti cu semne clinice tranzitorii/persistente de insuficientă cardiacă după infarct miocardic confirmat. Tratamentul cu ramipril a fost început la 3 până la 10 zile după infarctul miocardic acut. Studiul a arătat că după o perioadă medie de urmărire de 15 luni mortalitatea în grupul tratat cu ramipril a fost de 16,9% si de 22,6% în grupul la care s-a administrat placebo. Aceasta înseamnă o reducere absolută a mortalitătii de 5,7% si o reducere a riscului relativ de 27% (IÎ 95%, 11-40%).

5.2.      Proprietăti farmacocinetice

Farmacocinetică si metabolizare Absorbtie

După administrare pe cale orală, ramiprilul este rapid absorbit din tractul gastro-intestinal: concentratia plasmatică maximă a ramiprilului este atinsă în decurs de o oră. În functie de cantitatea eliminată prin urină, valoarea absorbtiei este de cel putin 56% si nu este semnificativ influentată de prezenta alimentelor în tractul gastro-intestinal. Biodisponibilitatea metabolitului activ, ramiprilat, după administrarea orală a 2,5 mg si 5 mg ramipril este de 45%.

Concentratia plasmatică maximă a ramiprilatului, singurul metabolit activ al ramiprilului, este atinsă la 2-4 ore după administrarea ramiprilului. Concentratia plasmatică la starea de echilibru a ramiprilatului după administrare în doză unică zilnică de doze uzuale de ramipril este atinsă aproximativ în a patra zi de tratament.

Distributie

Proportia legării de proteinele plasmatice este de aproximativ 73% pentru ramipril si de aproximativ 56% pentru ramiprilat.

Metabolizare

Ramiprilul este aproximativ complet metabolizat în ramiprilat si în esterul diketopiperazinic, acidul diketopiperazinic si metabolitii glucuronoconjugati ai ramiprilului si ramiprilatului.

Eliminare

Eliminarea metabolitilor este în principal renală.

Concentratia plasmatică a ramiprilatului descreste într-o manieră polifazică. Datorită legării sale saturabile, puternice la nivelul ECA si disocierii lente de enzimă, ramiprilatul are o fază de eliminare terminală prelungită la concentratii plasmatice foarte mici.

După administrarea repetată de doze zilnice unice de ramipril, timpul efectiv de înjumătătire a concentratiilor de ramiprilat a fost de 13-17 ore pentru dozele de 5-10 mg si mai mare pentru dozele mai mici, de 1,25-2,5 mg. Această diferentă este legată de capacitatea saturabilă a enzimei de a lega ramiprilatul.

O doză unică de ramipril administrată pe cale orală determină o concentratie nedetectabilă a ramiprilului si a metabolitului său în laptele matern. Cu toate acestea, efectul dozelor repetate nu este cunoscut.

Pacienti cu insuficientă renală (vezi pct. 4.2)

Eliminarea renală a ramiprilatului este scăzută la pacientii cu functie renală deteriorată si clearance-ul renal al ramiprilatului este direct proportional cu clearance-ul creatininei. Aceasta determină concentratii plasmatice crescute de ramiprilat, care scad mult mai lent decât la subiectii cu functie renală normală.

Pacienti cu insuficientă hepatică (vezi pct. 4.2)

La pacientii cu functie hepatică deteriorată, metabolizarea ramiprilului în ramiprilat a fost întârziată datorită activitătii scăzute a esterazelor hepatice si concentratiile plasmatice de ramipril la acesti pacienti au fost crescute. Cu toate acestea, la acesti pacienti, concentratiile plasmatice maxime de ramiprilat nu sunt diferite de cele observate la subiectii cu functie hepatică normală.

5.3.      Date preclinice de sigurantă

S-a demonstrat că administrarea pe cale orală a ramiprilului a fost lipsită de toxicitate acută la

rozătoare si câine.

Studiile cu administrare cronică pe cale orală au fost efectuate la sobolani, câini si maimute. Semne ale modificărilor electrolitilor plasmatici si ale compozitiei sângelui au fost întâlnite la 3 specii. Ca rezultat al activitătii farmacodinamice a ramiprilului, dilatarea marcată a aparatului juxtaglomerular a fost observată la câine si maimută de la doze zilnice de 250 mg/kg si zi. Sobolanii, câinii si maimutele au tolerat doze zilnice de 2, 2,5 si 8 mg/kg si zi, fără efecte dăunătoare.

Studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere la sobolan, iepure si maimută nu au pus în evidentă proprietăti teratogene.

Fertilitatea nu a fost afectată nici la femelele si nici la masculii de sobolan.

Administrarea de ramipril la femelele de sobolan în perioada fetală si în timpul alăptării a determinat afectare renală ireversibilă (dilatarea pelvisului renal) la pui la doze zilnice de 50 mg/kg sau mai mari.

Testele extensive de mutagenitate utilizând diferite sisteme de testare nu au arătat că ramiprilul are proprietăti mutagene sau genotoxice.

6.         PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1.      Lista excipientilor

Ramipril Pfizer 10 mg comprimate

Amidon de porumb pregelatinizat

Lactoză monohidrat

Hidrogenocarbonat de sodiu (E500)

Croscarmeloză sodică (E468)

Stearilfumarat de sodiu

6.2.       Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3.       Perioada de valabilitate

2 ani

6.4.       Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

A se păstra flaconul din PEÎD bine închis pentru a fi protejat de umiditate.

6.5.       Natura si continutul ambalajului

Ramipril Pfizer comprimatele sunt disponibile în:

Blister din PA/Al/PVC/Al.

Flacon din PEÎD alb, opac închis cu capac cu filet din polipropilenă.

Mărimea ambalajului:

Ramipril Pfizer 10 mg comprimate:

Blistere cu: 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98, sau 100 comprimate

Flacon din PEÎD cu: 30 sau 1000 de comprimate

Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.

6.6.       Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.         DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Pfizer Europe MA EEIG, Ramsgate Road, Sandwich, Kent CT13 9NJ, Marea Britanie

8.         NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2846/2010/01-15 2847/2010/01-11

9.          DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Octombrie 2010

10.        DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2011

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Micardis a depășit bariera de 50 de milioane pacienți-ani experiență, la cea de-a cincisprezecea aniversare La cea de-a cincisprezecea aniversare de la aprobarea Micardis® (telmisartan) de către Administraţia pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, Boehringer Ingelheim a anunțat că experiența clinică cu acest blocant al receptorului pentru angiotensină II (BRA)...
Unul din doi adulti sufera de hipertensiune Unul din doi adulti sufera de hipertensiune, afectiune care reprezinta un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral si pentru demente, a declarat prof. dr. Ovidiu Bajenaru, seful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar, cu prilejul campaniei de depistare a hipertensiunii.
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...
Hipertensiunea arterială, o importantă problemă de sănătate publică Hipertensiunea arterială reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, care afectează peste 40% din populaţia adultă a României, spun specialiştii.
Hipertensiunea arterială ar putea fi tratată fără pastile Stimularea rinichilor cu impulsuri electrice ar putea duce la normalizarea tensiunii arteriale, susţin oameni de ştiinţă australieni care au dezvoltat şi testat în practică noua modalitate de combatere a hipertensiunii arteriale, relatează joi portalul theheart.org.
Hipertensiunea arteriala si homeopatia Hipertensiunea arteriala poate fi generata de reducerea calibrului vaselor sanguine prin procesul de ateromatoza. Un diagnostic de certitudine privind ateromatoza nu se poate pune decat prin arteriografie .