Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

LAMOTRIGINE AUROBINDO 25 mg
 
Denumire LAMOTRIGINE AUROBINDO 25 mg
Descriere •Tratament adjuvant sau ca monoterapie în crizele convulsive parţiale şi generalizate, incluzând convulsii tonico-clonice.
•Crizele convulsive asociate cu sindromul Lennox-Gastaut. Lamotrigine Torrent este administrat ca terapie adjuvantă, dar poate fi folosit ca medicament antiepileptic (MAE) de primă intenţie în sindromul Lennox-Gastaut.
•Tratament adjuvant al crizelor convulsive parţiale şi generalizate, incluzând convulsii tonico-clonice şi convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.
•Monoterapie în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice.
•Prevenirea episoadelor depresive la pacienţii cu boală bipolară de tip I care prezintă predominant episoade depresive
Denumire comuna internationala LAMOTRIGINUM
Actiune terapeutica ANTIEPILEPTICE ALTE ANTIEPILEPTICE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 25mg
Ambalaj Cutie cu blist. PVC/Al x 28 compr.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC N03AX09
Firma - Tara producatoare MILPHARM LIMITED - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata AUROBINDO PHARMA LIMITED - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre LAMOTRIGINE AUROBINDO 25 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre LAMOTRIGINE AUROBINDO 25 mg, comprimate       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.          DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Lamotrigine Aurobindo 25 mg comprimate

2.         COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Lamotrigine Aurobindo 25 mg comprimate

Fiecare comprimat contine lamotrigină 25 mg Excipient : Lactoză:19 mg

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.           FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat.

Lamotrigine Aurobindo 25 mg comprimate

Comprimate neacoperite de culoare albă sau aproape albă, în formă de scut inscriptionate cu "D" si „93” pe o parte si cu o linie mediană pe cealaltă parte.

Comprimatul poate fi divizat în două părti egale.

4.           DATE CLINICE

4.1        Indicatii terapeutice

Epilepsie

Adulti si adolescenti cu vârsta de 13 ani si peste

-     Tratament adjuvant sau ca monoterapie în crizele convulsive partiale si generalizate, incluzând convulsii tonico-clonice.

-     Crizele convulsive asociate cu sindromul Lennox-Gastaut. Lamotrigine Aurobindo este administrat ca terapie adjuvantă dar poate fi folosit ca medicament antiepileptic (MAE) de primă intentie în sindromul Lennox-Gastaut.

Copii si adolescenti cu vârsta cuprinsă între 2 si 12 ani

-     Tratament adjuvant al crizelor convulsive partiale si generalizate, incluzând convulsii tonico-clonice si convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.

-     Monoterapie în crizele convulsive sub formă de absente tipice.

Tulburarea afectivă bipolară

Adulti cu vârsta de 18 ani si peste

-     Prevenirea episoadelor depresive la pacientii cu tulburare afectivă bipolară de tip I care prezintă predominant episoade depresive (vezi pct. 5.1).

Lamotrigine Aurobindo nu este indicat pentru tratamentul acut al episoadelor maniacale sau depresive.

4.2         Doze si mod de administrare

Comprimatele sau jumătătile de comprimat de Lamotrigine Aurobindo [25mg &100mg] trebuie înghitite întregi si nu trebuie mestecate sau zdrobite.

Dacă doza calculată de lamotrigină (de exemplu pentru tratamentul copiilor cu epilepsie sau al pacientilor cu insuficientă hepatică) nu este echivalentă cu un număr de comprimate întregi, doza care trebuie administrată va fi egală cu numărul cel mai mic de comprimate întregi.

Pentru dozele care nu sunt realizabile / accesibile la acest medicament, alte concentratii ale acestui medicament sau alte forme farmaceutice si produse sunt disponibile.

Reluarea terapiei

La pacientii care au întrerupt administrarea de Lamotrigine Aurobindo, indiferent de motiv, atunci când reîncep tratamentul cu Lamotrigine Aurobindo, medicul trebuie să evalueze necesitatea de a creste treptat doza până la cea de întretinere, deoarece riscul de eruptie cutanată gravă este asociat cu doze initiale mari si cu depăsirea dozelor de lamotrigină recomandate pentru cresterea dozei (vezi pct. 4.4). Cu cât este mai mare intervalul de timp de la doza anterioară, cu atât este necesară atentie sporită în privinta cresterii dozelor până la cea de întretinere. Când intervalul de la întreruperea administrării de lamotrigină depăseste de cinci ori timpul de înjumătătire plasmatică (vezi pct. 5.2), doza de Lamotrigine Aurobindo trebuie în general crescută treptat până la doza de întretinere în conformitate cu schema corespunzătoare.

Se recomandă ca tratamentul cu Lamotrigine Aurobindo să nu fie reluat la pacientii care l-au întrerupt ca urmare a unei eruptii cutanate asociate cu un tratament anterior cu lamotrigină, cu exceptia cazului în care beneficiul potential depăseste în mod clar riscurile.

Epilepsie

Cresterea treptată a dozelor si dozele de întretinere recomandate pentru adulti si adolescenti cu vârsta de 13 ani si peste (Tabelul 1) si pentru copii si adolescenti cu vârsta cuprinsă între 2 si 12 ani (Tabelul 2) sunt prezentate mai jos. Doza initială si cresterea ulterioară a dozei nu trebuie depăsite deoarece există riscul de aparitie a unei eruptii cutanate (vezi pct. 4.4).

În cazul în care administrarea altor medicamente antiepileptice (MAE) este oprită sau când sunt asociate alte MAE/medicamente la schemele terapeutice care contin lamotrigină, trebuie avut în vedere efectul pe care acest lucru îl poate avea asupra farmacocineticii lamotriginei (vezi pct 4.5).

Tabelul 1: Adulti si adolescenti cu vârsta de 13 ani si peste – schema terapeutică recomandată în epilepsie

Schema terapeutică

Săptămâna 1 +2

Săptămâna 3+4

Doza de întretinere uzuală

Monoterapie:

25 mg/zi (o dată pe zi)

50 mg/ zi (o dată pe zi)

100 - 200 mg/ zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

Pentru atingerea dozei de întretinere, dozele pot fi crescute cu maxim 50 -100 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obtinerea răspunsului optim

La unii pacienti a fost necesară o doză de 500 mg/zi pentru obtinerea răspunsului dorit

Terapie adjuvantă în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicatia concomitentă

12,5 mg/ zi (administrată ca 25 mg o dată la două zile)

25 mg/ zi (o dată pe zi)

100 - 200 mg/ zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

Pentru atingerea dozei de întretinere, dozele pot fi crescute cu maxim 25 -50 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obtinerea răspunsului optim

Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat si în asociere CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în absenta valproatului, dar în asociere cu:

fenitoină

carbamazepină

fenobarbital

primidonă

rifampicină

lopinavir/ritonavir

50 mg/ zi (o dată pe zi)

100 mg/ zi (în 2 prize zilnice)

200 - 400 mg/ zi (în două prize zilnice)

Pentru atingerea dozei de întretinere, dozele pot fi crescute cu maxim 100 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obtinerea răspunsului optim

La unii pacienti a fost necesară o doză de 700 mg/zi pentru obtinerea răspunsului dorit

Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat si FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei ( vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu alte medicamente care nu inhibă si nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei

25 mg/ zi (o dată pe zi)

50 mg/ zi (o dată pe zi)

100 - 200 mg/ zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

Pentru atingerea dozei de întretinere, dozele pot fi crescute cu maxim 50 -100 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obtinerea răspunsului optim

La pacientii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interactiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizat regimul terapeutic pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat.

Tabelul 2: Copii si adolescenti cu vârsta cuprinsă între 2 si 12 ani – schema terapeutică recomandată în epilepsie (doza zilnică totală în mg/kg sizi)

Schema terapeutică

Săptămâna

1 + 2

Săptămâna

3 + 4

Doza de întretinere uzuală

Monoterapia în în crizele convulsive sub formă de absente tipice

0,3 mg/kg si zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

0,6 mg/kg si zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

1 – 10 mg/kg sizi, desi unii pacienti au necesitat doze mai mari (de până la 15 mg/kg si zi) pentru obtinerea răspunsului dorit (o dată pe zi sau în două prize zilnice).

Pentru atingerea dozei de întretinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,6 mg/kg si zi la fiecare una până la două săptămâni până la obtinerea răspunsului optim

Terapie adjuvantă în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicatia concomitentă

0,15 mg/kg si zi* (o dată pe zi)

0,3 mg/kg si zi (o dată pe zi)

1 - 5 mg/kg si zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

Pentru atingerea dozei de întretinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,3 mg/kg la fiecare una până la două săptămâni până la obtinerea răspunsului optim, cu o doză de întretinere maximă de 200 mg/zi

Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat si în asocire CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vedzi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în absenta valproatului, dar în asociere cu:

fenitoină

carbamazepină

fenobarbital

primidonă

rifampicină

lopinavir/ritonavir

0,6 mg/kg si zi (în doză prize zilnice)

1,2 mg/kg si zi (în doză prize zilnice)

5 - 15 mg/kg si zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

Pentru atingerea dozei de întretinere, dozele pot fi crescute cu maxim 1,2 mg/kg la fiecare una până la două săptămâni până la obtinerea răspunsului optim, cu o doză de întretinere maximă de 400 mg/zi

Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat si FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizat în cazul asocierii cu alte medicamente care nu inhibă si nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei

0,3 mg/kg si zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

0,6 mg/kg si zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

1 - 10 mg/kg si zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

Pentru atingerea dozei de întretinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,6 mg/kg la fiecare una până la două săptămâni până la obtinerea răspunsului optim, cu o doză de întretinere maximă de 200 mg/zi

La pacientii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interactiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizat regimul terapeutic recomandat pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat.

* NOTĂ:Dozele recomandate conform schemei terapeutice pentru copii nu pot fi realizate datorită concentratiilor actuale ale comprimatelor.

Pentru a asigura mentinerea unei doze terapeutice, trebuie monitorizată greutatea copilului, iar doza trebuie corectată când apar modificări ale greutătii. Este probabil ca pacientii cu vârsta cuprinsă între doi si sase ani să necesite o doză de întretinere la limita superioară a intervalului recomandat.

Dacă se obtine controlul epilepsiei cu tratament adjuvant, medicatia antiepileptică concomitentă poate fi întreruptă, iar pacientii vor continua tratamentul cu Lamotrigine Aurobindo în monoterapie.

Copii cu vârsta sub 2 ani

Există date limitate referitoare la eficacitatea si siguranta lamotriginei administrată ca tratament adjuvant în crizele convulsive partiale la copii cu vârsta între 1 lună si 2 ani (vezi pct. 4.4). Nu există date referitoare la copii cu vârsta sub 1 lună. De aceea, Lamotrigine Aurobindo nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 2 ani. Dacă totusi se ia decizia de tratament pe baza necesitătii clinice, vezi pct. 4.4, 5.1 si 5.2.

Tulburarea afectivă bipolară

Cresterea recomandată a dozelor si dozele de întretinere recomandate pentru adulti cu vârsta de 18 ani si peste sunt prezentate în tabelele de mai jos. Stabilirea treptată a dozei presupune cresterea dozei de lamotrigină pe o perioadă de sase săptămâni până la doza de întretinere care asigură stabilizarea clinică (Tabelul 3), după care, alte medicamente psihotrope si/sau medicamente antiepileptice pot fi întrerupte, dacă este indicat clinic (Tabelul 4). Ajustările dozei după adăugarea altor medicamente psihotrope si/sau antiepileptice sunt de asemenea furnizate mai jos (Tabelul 5). Deoarece există riscul de aparitie a eruptiilor cutanate, doza initială si cresterea ulterioară a dozei nu pot fi depăsite (vezi pct. 4.4).

Tabelul 3: Adultii cu vârsta de 18 ani si peste – cresterea recomandată a dozei până la doza de de întretinere zilnică totală care asigură stabilizarea clinică în tratamentul bolii bipolare

Schemă terapeutică

Săptămâna 1 + 2

Săptămâna 3 + 4

Săptămâna 5

Doza tintă de stabilizare (Săptămâna 6)*

Monoterapie cu lamotrigină SAU tratament adjuvant FĂRĂ valproat si FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în asocire cu alte medicamente care nu inhibă si nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei

25 mg/ zi (o dată pe zi)

50 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

100 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

200 mg/zi – doza tintă uzuală pentru răspunsul optim (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

Dozele utilizate în studiile clinice s-au situat în intervalul 100-400 mg/zi

Tratament adjuvant în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicatia concomitentă

12,5 mg/ zi (administrată ca 25 mg o dată la două zile)

25 mg/ zi (o dată pe zi)

50 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

100 mg/zi – doza tintă uzuală pentru răspunsul optim (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

În functie de răspunsul clinic poate fi folosită doza maximă de 200 mg/zi.

Tratament adjuvant FĂRĂ valproat SI în asociere CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în absenta valproatului, dar în asociere cu:

fenitoină

carbamazepină

fenobarbital

primidonă

rifampicină

lopinavir/ritonavir

50 mg/ zi (o dată pe zi)

100 mg/ zi (în 2 prize zilnice)

200 mg/ zi (în 2 prize zilnice)

300 mg/zi în săptămâna 6, cu cresterea până la doza tintă uzuală de 400 mg/zi în săptămâna 7, pentru obtinerea răspunsului optim, dacă este necesar (în 2 prize zilnice)

La pacientii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interactiunea farmacocinetică cu lamotrigina vezi pct. 4.5), trebuie utilizată schema de crestere a dozelor recomandată pentru administrarea lamotriginei în asociere cu valproat.

Doza tintă de stabilizare se va modifica în functie de răspunsul clinic.

Tabelul 4: Adulti cu vârsta de 18 ani si peste – doza de întretinere zilnică totală care asigură stabilizarea clinică după întreruperea medicatiei concomitente în tratamentul tulburării afective bipolare

După atingerea dozei de întretinere zilnice totale de stabilizare, administrarea altor medicamente poate fi efectuată după cum este prezentat mai jos.

Schemă terapeutică

Doza actuală de stabilizare de lamotrigină (dinaintea întreruperii)

Săptămâna 1 (începând cu întreruperea)

Săptămâna 2

Începând din săptămâna 3 *

Întreruperea tratamentului cu valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5), în functie de doza initială de lamotrigină:

Când se întrerupe administrarea de valproat, se dublează doza de stabilizare, fără ca cresterea să depăsească 100 mg/săptămână

100 mg/zi

200 mg/zi

Mentinerea acestei doze (200 mg/zi) (în două prize zilnice)

200 mg/zi

300 mg/zi

400 mg/zi

Mentinerea acestei doze (400 mg/zi)

Întreruperea tratamentului cu inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5), în functie de doza initială de lamotrigină:

Această schemă terapeutică trebuie utilizată când se întrerupe administrarea de:

fenitoină

carbamazepină

fenobarbital

primidonă

rifampicină

lopinavir/ritonavir

400 mg/zi

400 mg/zi

300 mg/zi

200 mg/zi

300 mg/zi

300 mg/zi

225 mg/zi

150 mg/zi

200 mg/zi

200 mg/zi

150 mg/zi

100 mg/zi

Întreruperea tratamentului cu medicamente care NU inhibă sau NU induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei (vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul întreruperii altor medicamente care nu inhibă si nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei

Mentinerea dozei tintă obtinute în urma cresterii dozei (200 mg/zi; în două prize zilnice) (intervalul de doze 100-400 mg/zi)

La pacientii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interactiunea farmacocinetică cu lamotrigină (vezi pct. 4.5), trebuie utilizat schema terapeutică recomandată pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat.

*Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 400 mg/zi

Tabelul 5: Adultii cu vârsta de 18 ani si peste – ajustarea dozei zilnice de lamotrigină după adăugarea altor medicamente pentru tratamentul tulburării afective bipolare

Nu există experientă clinică în ceea ce priveste ajustarea dozei zilnice de lamotrigină după adăugarea altor medicamente. Cu toate acestea, pe baza studiilor de interactiune cu alte medicamente, pot fi făcute următoarele recomandări:

Schemă terapeutică

Doza actuală de stabilizare de lamotrigină (dinaintea adăugării)

Săptămâna 1 (începând cu adăugarea)

Săptămâna 2

Începând din săptămâna 3

Adăugarea de valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5), în functie de doza initială de lamotrigină:

Această schemă terapeutică trebuie utilizată când se adaugă valproat indiferent de medicatia concomitentă

200 mg/zi

100 mg/ zi

Mentinerea acestei doze (100 mg/ zi)

300 mg/ zi

150 mg/ zi

Mentinerea acestei doze (150 mg/ zi)

400 mg/ zi

200 mg/ zi

Mentinerea acestei doze (200 mg/ zi)

Adăugarea de inductori ai glucuronoconjugării la pacienti care NU iau valproat (vezi pct. 4.5), în functie de doza initială de lamotrigină:

Această schemă terapeutică trebuie utilizată la adăugarea următoarelor:

fenitoină

carbamazepină

fenobarbital

primidonă

rifampicină

lopinavir/ritonavir

200 mg/ zi

200 mg/ zi

300 mg/ zi

400 mg/ zi

150 mg/ zi

150 mg/ zi

225 mg/ zi

300 mg/ zi

100 mg/ zi

100 mg/ zi

150 mg/ zi

200 mg/ zi

Adăugarea medicamentelor care NU inhibă si NU induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei (vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul adăugării altor medicamente care nu inhibă si nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei

Mentinerea dozei tintă obtinute în urma cresterii dozei (200 mg/zi; intervalul de doze 100-400 mg/zi)

La pacientii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interactiunea farmacocinetică cu lamotrigină (vezi pct. 4.5), trebuie utilizată schema terapeutică recomandată pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat.

Întreruperea administrării de Lamotrigine Aurobindo la pacientii cutulburare afectivă bipolară În studii clinice, nu s-a observat cresterea incidentei, severitătii sau tipului de reactii adverse după întreruperea bruscă a lamotriginei comparativ cu placebo. De aceea, pacientii pot întrerupe administrarea de Lamotrigine Aurobindo fără o reducere treptată a dozei.

Copii si adolescenti cu vârsta sub 18 ani

Lamotrigine Aurobindo nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea (vezi pct. 4.4).

Recomandări generale privind administrarea de Lamotrigine Aurobindo la categorii speciale de pacienti

Femei care utilizează contraceptive hormonale

Utilizarea combinatiei etinilestradiol/levonorgestrel (30 µg/150 µg) determină cresterea clearance-ului lamotriginei de aproximativ două ori, ducând la scăderea concentratiilor de lamotrigină. După cresterea dozelor, pot fi necesare doze de întretinere mai mari de lamotrigină (de până la două ori mai mari) pentru atingerea răspunsului terapeutic maxim. În timpul săptămânii în care nu se administrează contraceptivul oral activ, a fost observată o crestere de două ori a concentratiilor de lamotrigină. Nu poate fi exclusă aparitia de evenimente adverse legate de doză. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea ca terapie de primă linie metode contraceptive fără săptămâna de tratament inactiv, (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4 si 4.5).

Începerea tratamentului contraceptiv hormonal la pacientele la care se administrează deja doze de întretinere de lamotrigină si care NU iau inductori ai glucuronojugării lamotriginei

În majoritatea cazurilor doza de întretinere de lamotrigină va trebui crescută de până la două ori (vezi pct. 4.4 si 4.5). Se recomandă ca de la momentul initierii tratamentului contraceptiv hormonal, doza de lamotrigină să fie crescută cu 50 – 100 mg/zi în fiecare săptămână, în functie de răspunsul clinic individual. Cresterile dozei nu trebuie să depăsească această rată, cu exceptia cazului în care răspunsul clinic permite cresteri mai mari.

Poate fi luată în considerare măsurarea concentratiilor serice de lamotrigină înainte si după începerea administrării de contraceptive hormonale, pentru confirmarea mentinerii concentratiilor initiale de lamotrigină. La nevoie, doza trebuie ajustată. La femeile care iau contraceptive hormonale care includ o săptămână de tratament inactiv („săptămâna fără contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentratiilor serice de lamotrigină trebuie efectuată în timpul săptămânii a 3-a de tratament activ, adică între zilele 15 si 21 ale ciclului contraceptiv. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea de metode contraceptive fără săptămână de tratament inactiv, ca terapie de primă linie (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4. si 4.5).

Întreruperea administrării contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de întretinere de lamotrigină si care NU iau inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei

În majoritatea cazurilor, doza de întretinere de lamotrigină va trebui scăzută cu până la 50% (vezi pct. 4.4 si 4.5). Se recomandă scăderea treptată a dozei zilnice de lamotrigină cu 50-100 mg în fiecare săptămână (cu o rată care să nu depăsească 25% din doza totală zilnică pe săptămână) pe o perioadă de 3 săptămâni, cu exceptia cazului în care răspunsul clinic indică altfel. Poate fi luată în considerare măsurarea concentratiilor serice de lamotrigină înainte si după întreruperea administrării contraceptivelor hormonale, pentru confirmarea mentinerii concentratiilor initiale de lamotrigină. În cazul femeilor care doresc să înceteze administrarea de contraceptive hormonale cu o săptămână de tratament inactiv („săptămâna fără contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentratiilor serice de lamotrigină trebuie efectuată în timpul săptămânii a 3-a de tratament activ, adică între zilele 15 si 21 ale ciclului contraceptiv. Probele pentru evaluarea concentratiilor de lamotrigină după oprirea definitivă a contraceptivului oral nu trebuie recoltate în prima săptămână după întreruperea administrării.

Începerea tratamentului cu lamotrigină la pacientele care iau deja contraceptive hormonale Cresterea dozei trebuie să respecte schemele recomandate în mod normal descrise în tabele.

Începerea si oprirea administrării contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de întretinere de lamotrigină si care IAU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei Poate să nu fie necesară ajustarea dozei de întretinere recomandate de lamotrigină.

Vârstnici (peste 65 de ani)

Nu este necesară ajustarea dozei fată de schema recomandată. Farmacocinetica lamotriginei la acest grup de vârstă nu diferă semnificativ fată de populatia de adulti non-vârstnici (vezi pct. 5.2).

Insuficienta renală

Este necesară precautie în cazul administrării Lamotrigine Aurobindo la pacientii cu insuficientă renală. Pentru pacientii cu insuficientă renală în stadiu terminal, dozele initiale de lamotrigină trebuie să tină cont de medicatia concomitentă a pacientilor; la pacientii cu insuficientă renală semnificativă pot fi eficace doze de întretinere scăzute (vezi pct. 4.4 si 5.2).

Insuficienta hepatică

Initial, dozele de crestere si întretinere trebuie să fie reduse cu aproximativ 50% la pacientii cu insuficientă hepatică moderată (Child-Pugh grad B) si cu 75% la pacientii cu insuficientă hepatică severă (Child-Pugh grad C). Dozele de crestere si întretinere trebuie ajustate în functie de răspunsul clinic (vezi pct. 5.2).

4.3         Contraindicatii

Lamotrigine Aurobindo 25/50 mg comprimate Hipersensibilitate la lamotrigină sau la oricare dintre excipienti.

Lamotrigine Aurobindo 100 mg comprimate

Hipersensibilitate la lamotrigină, galben amurg sau la oricare dintre excipienti.

4.4         Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Eruptie cutanată

Au existat raportări de reactii adverse cutanate, care au apărut în general în primele opt săptămâni după initierea tratamentului cu lamotrigină. Majoritatea eruptiilor cutanate sunt usoare si auto-limitante, însă au fost raportate de asemenea eruptii cutanate grave care au necesitat spitalizare si întreruperea administrării de lamotrigină. Acestea au inclus reactii cutanate care pot pune în pericol viata, precum sindromul Stevens-Johnson si necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8).

La adultii recrutati în studii care au utilizat recomandările actuale privind dozele de lamotrigină, incidenta eruptiilor cutanate grave a fost de aproximativ 1 la 500 de pacienti epileptici. Aproximativ jumătate dintre aceste cazuri au fost raportate ca sindrom Stevens-Johnson (1 din 1000). În studiile clinice efectuate la pacienti cu tulburare afectivă bipolară, incidenta eruptiei cutanate grave este de aproximativ 1 la 1000.

La copii, riscul de eruptii cutanate grave este mai mare ca la adulti. Datele disponibile din câteva studii sugerează faptul că, la copiii epileptici, incidenta eruptiilor cutanate asociate cu spitalizare este de la 1 la 300 la 1 la 100.

La copii, manifestarea initială a unei eruptii cutanate poate fi confundată cu o infectie, medicii trebuie să ia în considerare posibilitatea unei reactii la tratamentul cu lamotrigină la copiii la care apar simptome de eruptie cutanate si febră în timpul primelor opt săptămâni de tratament.

În plus, riscul global de eruptie cutanată pare să se asocieze strâns cu:

-     doze initiale mari de lamotrigină si depăsirea dozelor recomandate de crestere a tratamentului cu lamotrigină (vezi pct. 4.2)

-     utilizarea concomitentă de valproat (vezi pct. 4.2).

Este necesară de asemenea precautie în cazul tratării pacientilor cu antecedente de alergie sau eruptie cutanată la alte medicamente antiepileptice, deoarece frecventa eruptiilor cutanate non-grave după tratamentul cu lamotrigină a fost de aproximativ trei ori mai mare la acesti pacienti comparativ cu cei fără astfel de antecedente.

Toti pacientii (adulti si copii) la care apare o eruptie cutanată trebuie să fie evaluati prompt si trebuie întreruptă imediat administrarea de Lamotrigine Aurobindo, cu exceptia cazului în care eruptia cutanată nu prezintă legătură clară cu tratamentul cu lamotrigină. Se recomandă să nu se reînceapă administrarea de Lamotrigine Aurobindo la pacientii care au întrerupt tratamentul din cauza eruptiei cutanate asociate cu tratamentul anterior cu lamotrigină, decât dacă beneficiul potential depăseste în mod clar riscurile.

Eruptia cutanată a fost de asemenea raportată ca o componentă a unui sindrom de hipersensibilitate asociat cu un tablou variabil de simptome sistemice incluzând febră, limfadenopatie, edem facial si anomalii sanguine si hepatice (vezi pct. 4.8). Sindromul prezintă un spectru larg de severitate clinică si poate, rar, să ducă la coagulare intravasculară diseminată si la insuficientă multiorganică. Este important de remarcat faptul că manifestările initiale de hipersensibilitate (de exemplu febră, limfadenopatie) pot fi prezente chiar dacă eruptia nu este evidentă. Dacă astfel de semne si simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat, iar administrarea de Lamotrigine Aurobindo întreruptă dacă nu poate fi stabilită o altă etiologie.

Agravarea clinică si riscul suicidar

La pacientii tratati cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicatii s-au raportat ideatie suicidară si comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidentiat un risc usor crescut de aparitie a ideatiei suicidare si comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat aparitia acestui risc nu este cunoscut iar datele disponibile nu permit excluderea posibilitătii ca lamotrigina să prezinte un risc crescut de aparitie a ideatiei suicidare si comportamentului suicidar. Din acest motiv, pacientii trebuie monitorizati în scopul identificării semnelor de ideatie suicidară si comportament suicidar si trebuie avută în vedere initierea unui tratament adecvat. Pacientilor (si îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul aparitiei semnelor de ideatie suicidară si comportament suicidar.

La pacientii cu tulburare afectivă bipolară, agravarea simptomelor depresive si/sau aparitia tendintei suicidare poate apare fie că iau medicamente pentru tulburarea bipolară, incluzând Lamotrigine Aurobindo, fie că nu. Prin urmare, pacientii la care se administrează Lamotrigine Aurobindo pentru tulburare bipolară trebuie monitorizati cu atentie pentru agravarea clinică (inclusiv aparitia de simptome noi) si tendinta suicidară, mai ales la începutul tratamentului sau la momentul modificării dozei. Unii pacienti, cum ar fi cei cu antecedente de comportament si ideatie suicidară, adultii tineri si pacientii care prezintă un grad semnificativ de ideatie suicidară înainte de începerea tratamentului pot să prezinte un risc mai mare de gânduri suicidare si tentative de suicid si trebuie monitorizati cu atentie în timpul tratamentului.

Trebuie luată în considerare modificarea schemei terapeutice, inclusiv posibila întrerupere a medicamentului, la pacientii care prezintă agravare clinică (inclusiv aparitia de simptome noi) si/sau aparitia ideatiei/comportamentului suicidar, mai ales dacă aceste simptome sunt severe, se instalează brusc sau nu fac parte dintre simptomele initiale ale pacientului.

Contraceptive hormonale

Efectele contraceptivelor hormonale asupra eficacitătiii lamotriginei

Utilizarea unei combinatii de etinilestradiol/levonorgestrel (30 µg/150 µg) determină cresterea clearanceului lamotriginei de aproximativ două ori, ducând la scăderea concentratiilor plasmatice de lamotrigină (vezi pct. 4.5). O scădere a concentratiilor plasmatice de lamotrigină a fost asociată cu pierderea controlului terapeutic al convulsiilor. După cresterea treptata a dozelor, în majoritatea cazurilor pot fi necesare doze de întretinere mai mari de lamotrigină (de până la două ori mai mari) pentru atingerea răspunsului terapeutic maxim. La oprirea administrării contraceptivelor hormonale, clearance-ul lamotriginei se poate reduce la jumătate. Cresterea concentratiilor de lamotrigină poate fi asociată cu evenimente adverse dependente de doză. Pacientii trebuie monitorizati pentru aparitia acestui fenomen.

La femeile care nu iau deja un inductor al glucuronoconjugării lamotrignei si care iau un contraceptiv hormonal care presupune o săptămână de tratament inactiv (de exemplu “săptămână fără contraceptiv oral activ”), va apărea cresterea temporară a concentratiilor de lamotrigină în săptămâna cu tratament inactiv (vezi pct. 4.2). Variatiile concentratiilor de lamotrigină pot fi asociate cu reactii adverse. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea metodelor de contraceptie fără săptămână de tratament inactiv, ca terapie de primă linie (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale).

Interactiunile dintre alte contraceptive orale sau TSH nu au fost studiate, totusi acestea pot influenta similar parametrii farmacocinetici ai lamotriginei.

Efectele lamotriginei asupra eficacitătii contraceptivelor hormonale

Un studiu de interactiune la 16 voluntari sănătosi a demonstrat că atunci când lamotrigina s-a administrat împreună cu un contraceptiv hormonal (combinatie de etinilestradiol/levonorgestrel), a existat o crestere modestă a clearance-ului levonorgestrelului si cresteri ale concentratiilor serice de FSH si LH (vezi pct. 4.5).

Nu se cunoaste impactul acestor modificări asupra activitătii ovulatorii ovariene. Cu toate acestea nu poate fi exclusă posibilitatea ca aceste modificări să reducă eficacitatea contraceptivului la unele paciente care iau preparate hormonale împreună cu lamotrigină. De aceea, pacientele trebuie instruite să raporteze prompt aparitia modificărilor legate de ciclul menstrual, cum sunt sângerările intermenstruale.

Dihidrofolat reductaza

Lamotrigina are un efect inhibitor usor asupra dihidrofolat reductazei, si astfel există o posibilitate de interferentă cu metabolizarea folatului în timpul tratamentului pe termen lung (vezi pct. 4.6). Cu toate acestea, în timpul administrării pe termen lung la om, lamotrigina nu a produs modificări semnificative ale concentratiei de hemoglobină, ale volumului eritrocitar mediu sau ale concentratiilor serice sau eritrocitare de folat la pacienti tratati până la 1 an sau asupra concentratiilor eritrocitare de folat la pacienti tratati până la 5 ani.

Insuficienta renală

În studiile cu doză unică la subiectii cu insuficientă renală în stadiu terminal, concentratiile plasmatice de lamotrigină nu au fost modificate semnificativ. Cu toate acestea, este de asteptat acumularea metabolitului glucuronoconjugat; de aceea este necesară precautie în ceea ce priveste tratarea pacientilor cu insuficientă renală.

Pacientii care iau alte preparate care contin lamotrigină

Lamotrigine Aurobindo nu trebuie utilizat la pacientii care sunt tratati în prezent cu alte preparate care contin lamotrigină, fără consult medical.

Excipientul comprimatelor de Lamotrigine Aurobindo

Comprimatele de Lamotrigine Aurobindo contin lactoză monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Lamotrigine Aurobindo 100 mg comprimate contine galben amurg, care poate produce reactii alergice

Dezvoltarea copiilor

Nu există date referitoare la efectul lamotriginei asupra cresterii, maturării sexuale si cognitive, dezvoltării emotionale si comportamentale la copii.

Precautii legate de epilepsie

Similar altor medicamente antiepileptice, întreruperea bruscă a administrării de Lamotrigine Aurobindo poate provoca recăderi cu agravarea simptomatologiei (fenomenele de rebound). Cu exceptia cazurilor în care există îngrijorări legate de sigurantă (de exemplu eruptie cutanată) ce necesită întreruperea bruscă tratamentului, doza de Lamotrigine Aurobindo trebuie scăzută treptat într-o perioadă de două săptămâni.

Există în literatură raportări de crize convulsive severe, incluzând stare de rău epileptic, ce pot duce la rabdomioliză, disfunctie multiorganică si coagulare intravasculară diseminată, uneori cu evolutie letală. Au existat cazuri similare si în cazul utilizării lamotriginei.

Se poate observa o agravare semnificativă din punct de vedere clinic a frecventei crizelor în locul unei ameliorări. La pacientii care prezintă mai mult de un tip de criză convulsivă, beneficiul observat al controlului pentru un tip de criză convulsivă trebuie evaluat în raport cu orice agravare observată în alt tip de criză convulsivă.

Crizele mioclonice pot fi agravate de lamotrigină.

Există date sugestive privind faptul că răspunsurile în cazul asocierii cu inductori enzimatici sunt mai scăzute decât în asociere cu medicamente antiepileptice non-inductoare enzimatice. Motivul nu este clar.

În cazul copiilor care iau lamotrigină pentru tratamentul crizelor convulsive sub formă de absente tipice, eficacitatea nu poate fi mentinută la toti pacientii.

Precautii legate de tulburarea afectiva bipolară

Copii si adolescenti cu vârsta sub 18 ani

La copiii si adolescentii cu tulburare depresivă majoră si alte tulburări psihice, tratamentul cu antidepresive este asociat cu un risc crescut de ideatie si comportament suicidar la copiii si adolescentii cu tulburare depresivă majoră si alte tulburări psihice.

4.5       Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Au fost efectuate studii de interactiune doar la adulti.

UDP-glucuronil transferazele au fost identificate ca enzimele responsabile pentru metabolizarea lamotriginei. Nu există dovezi că lamotrigina ar provoca inductia sau inhibarea clinic semnificativă a enzimelor oxidative hepatice care metabolizează medicamente si este improbabilă aparitia de interactiuni între lamotrigină si medicamente metabolizate de enzimele citocromului P450. Lamotrigina îsi poate induce propria metabolizare, dar efectul este modest si este improbabil să apară consecinte clinice semnificative.

Tabelul 6: Efectele altor medicamente asupra glucuronoconjugăriii lamotriginei

Medicamente care inhibă semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei

Medicamente care induc semnificativ glucuronoconjugare lamotriginei

Medicamente care nu inhibă si nu induc semnificativ glucuronoconjugare lamotriginei

Valproat

Fenitoină

Carbamazepină

Fenobarbital

Primidonă

Rifampicină

Lopinavir/ritonavir

Combinatia etinilestradiol/levonorgestrel*

Oxcarbazepină

Felbamat

Gabapentină

Levetiracetam

Pregabalin

Topiramat

Zonisamidă

Litiu

Bupropion

Olanzapină

* Alte contraceptive orale si tratamente de substitutie hormonală nu au fost studiate, însă ele pot influenta în mod similar parametrii farmacocinetici ai lamotriginei (vezi pct. 4.2. si 4.4).

Interactiuni care implică medicamente antiepileptice

Valproatul, care inhibă glucuronoconjugarea lamotriginei, scade metabolizarea lamotriginei si determină cresterea timpului de înjumătătire plasmatică al lamotriginei de aproape două ori. La pacientii care urmează concomitent tratament cu valproat, trebuie utilizat regimul terapeutic adecvat (vezi pct. 4.2).

Anumite MAE (cum ar fi fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul si primidona) care induc enzimele hepatice care metabolizează medicamente induc glucuronoconjugarea lamotriginei si cresc metabolizarea lamotriginei. La pacientii care urmează tratament concomitent cu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital sau primidonă, trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).

La pacientii tratati cu carbamazepină, după introducerea lamotriginei s-au raportat evenimente ce tin de sistemul nervos central inclusiv ameteli, ataxie, diplopie, vedere încetosată si greată. Aceste evenimente în general dispar când se reduce doza de carbamazepină. Un efect similar a fost întâlnit într-un studiu cu lamotrigină si oxacarbazepină la voluntari adulti sănătosi, dar nu a fost investigată reducerea dozei.

Există în literatură raportări de scădere a concentratiei de lamotrigină când aceasta a fost administrată în asociere cu oxcarbamazepina. Totusi, într-un studiu prospectiv la voluntari adulti sănătosi, care a utilizat doze de 200 mg de lamotrigină si 1200 mg de oxcarbazepină, oxcarbazepina nu a modificat metabolizarea lamotriginei si lamotrigina nu a modificat metabolizarea oxacarbazepinei. Prin urmare, la pacientii care urmează terapie concomitentă cu oxcarbamazepină, trebuie utilizată schema de tratament pentru terapia adjuvantă a lamotriginei fără valproat si fără inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.2).

Într-un studiu la voluntari adulti sănătosi, administrarea concomitentă de felbamat (1200 mg de două ori pe zi) împreună cu lamotrigină (100 mg de două ori pe zi timp de 10 zile) a părut să nu aibă efecte clinic semnificative asupra farmacocineticii lamotriginei.

Pe baza unei analize retrospective a concentratiilor plasmatice la pacientii la care s-a administrat lamotrigină atât cu cât si fără gabapentină, gabapentina nu a părut să modifice clearance-ul aparent al lamotriginei.

Interactiunile potentiale dintre levetiracetam si lamotrigină au fost evaluate prin monitorizarea concentratiilor serice ale ambelor medicamente în timpul studiilor clinice controlate placebo. Aceste date indică faptul că lamotrigina nu influentează farmacocinetica levetiracetamului si levetiracetamul nu influentează farmacocinetica lamotriginei.

Concentratiile plasmatice minime la starea de echilibru nu au fost influentate de administrarea concomitentă de pregabalin (200 mg de 3 ori pe zi). Nu există interactiuni farmacocinetice între lamotrigină si pregabalin.

Topiramatul nu a dus la nicio modificare a concentratiilor plasmatice de lamotrigină. Administrarea de lamotrigină a dus la o crestere cu 15% a concentratiilor de topiramat.

Într-un studiu la pacienti cu epilepsie, administrarea concomitentă de zonisamidă (200 – 400 mg/zi) cu lamotrigină (150 – 500 mg/zi) timp de 35 de zile nu a avut efect semnificativ asupra farmacocineticii lamotriginei.

Desi au fost raportate modificări ale concentratiilor plasmatice ale altor antiepileptice, studiile controlate nu au adus dovezi că lamotrigina influentează concentratiile plasmatice ale antiepilepticelor administrate concomitent. Dovezile din studiile in vitro indică faptul că lamotrigina nu deplasează alte antiepileptice de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice.

Interactiuni cu alte medicamente psihoactive

Farmacocinetica litiului după administrarea a 2 g de gluconat de litiu anhidru de două ori pe zi timp de sase zile la 20 de subiecti sănătosi nu a fost modificată de administrarea concomitentă a 100 mg/zi de lamotrigină.

Dozele orale repetate de bupropionă nu au avut efecte semnificative statistic asupra farmacocineticii unei doze unice de lamotrigină la 12 subiecti si s-a înregistrat doar o crestere usoară a ASC a lamotriginei glucuronoconjugate.

Într-un studiu la voluntari adulti sănătosi, 15 mg de olanzapină au redus ASC si Cmax ale lamotriginei în medie cu 24% si, respectiv, 20%. Nu este de asteptat ca un efect cu această amplitudine să aibă semnificatie clinică. 200 mg de lamotrigină nu au influentat farmacocinetica olanzapinei.

La 14 voluntari adulti sănătosi, doze orale repetate de 400 mg lamotrigină pe zi nu au avut efecte semnificative clinic asupra farmacocineticii unei doze unice de 2 mg de risperidonă.. După administrarea concomitentă de 2 mg de risperidonă cu lamotrigină, 12 din cei 14 voluntari au raportat somnolentă comparativ cu 1 din 20 în cazul administrării doar a risperidonei si cu niciunul când s-a administrat doar lamotrigină.

Experimentele in vitro au indicat faptul că formarea metabolitului principal, 2-N-glucuronoconjugat, a fost inhibată minim de co-incubatia cu amitriptilină, bupropion, clonazepam, haloperidol sau lorazepam. Aceste experimente sugerează de asemenea faptul că metabolizarea lamotriginei este improbabil să fie inhibată de clozapină, fluoxetină, fenelzină, risperidonă, sertralină sau trazodonă. În plus, un studiu al metabolizării bufuralolului care a utilizat preparate cu microzomi hepatici umani a sugerat faptul că lamotrigina nu a scăzut clearance-ul medicamentelor metabolizate predominant de către CYP2D6.

Interactiuni care implică contraceptive hormonale

Efectul contraceptivelor hormonale asupra farmacocineticii lamotriginei

Într-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, administrarea de 30 µg de etinilestradiol/150 µg de levonorgestrel într-un contraceptiv oral combinat a provocat o crestere de aproximativ două ori a clearanceului lamotriginei administrate oral, ducând la o reducere medie de 52% a ASC a lamotriginei si de 39 % a Cmax. de lamotrigină. Concentratiile serice de lamotrigină au crescut în timpul săptămânii cu tratament inactiv (săptămâna “fără contraceptiv oral activ”), cu concentratii înainte de administrarea dozei la finalul săptămânii de tratament inactiv, mai mari, în medie, de aproximativ 2 ori decât în timpul administrării concomitente (vezi pct. 4.4). Nu sunt necesare ajustări ale schemei de crestere a dozei recomandate doar pentru că se utilizează contraceptive hormonale, dar în majoritatea cazurilor doza de întretinere de lamotrigină va trebui crescută sau scăzută când se începe sau se întrerupe administrarea contraceptivelor hormonale (vezi pct. 4.2).

Efectul lamotriginei asupra farmacocineticii contraceptivelor hormonale

Într-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, o doză de 300 mg lamotrigină la starea de echilibru nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii componentei etinilestradiol dintr-un contraceptiv oral combinat. S-a observat o crestere modestă a clearance-ului componentei levonorgestrel, ducând la o reducere în medie cu 19 % a ASC si respectiv de 12% a Cma, a levonorgestrelului. Măsurarea concentratiilor serice de FSH, LH si estradiol în timpul studiului a evidentiat o oarecare reducere a supresiei activitătii hormonale ovariene la anumite femei, desi măsurarea concentratiei serice de progesteron a indicat faptul că nu există dovadă hormonală a ovulatiei la niciunul dintre cei 16 subiecti de sex feminin. Influenta cresterii modeste a clearance-ului levonorgestrelului si modificărilor concentratiilor serice de FSH si LH asupra activitătii ovulatorii ovariene este necunoscută (vezi pct. 4.4). Efectele dozelor de lamotrigină altele decât cea de 300 mg/zi nu au fost studiate si nu au fost efectuate studii cu alte preparate continând hormoni feminini.

Interactiuni implicând alte medicamente

Într-un studiu la 10 voluntari de sex masculin, rifampicina a determinat cresterea clearance-ului lamotriginei si scăderea timpului de înjumătătire plasmatică al lamotriginei ca urmare a inductiei enzimelor hepatice responsabile de glucuronoconjugare. La pacientii tratati concomitent cu rifampicină, trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).

Într-un studiu la voluntari sănătosi, lopinavir/ritonavir a redus aproximativ la jumătate concentratiile plasmatice de lamotrigină, probabil prin inductia glucuronoconjugării. La pacientii care urmează tratament concomitent cu lopinavir/ritonavir, trebuie utilizată schema terapeutică adecvat (vezi pct. 4.2).

4.6        Sarcina si alăptarea

Riscul legat de medicamentele antiepileptice în general

Femeile aflate la vârstă fertilă trebuie să fie sfătuite de un specialist. Necesitatea tratamentului cu medicamente antiepileptice trebuie analizată când o femeie intentionează să rămână gravidă. La femeile tratate pentru epilepsie, întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente antiepileptice trebuie evitată deoarece acest lucru poate duce la reaparitia crizelor convulsive care ar putea avea consecinte grave pentru femeie si pentru făt.

Riscul de aparitie a malformatiilor congenitale este crescut de 2-3 ori la descendentii mamelor tratate cu medicamente antiepileptice comparativ cu incidenta estimată în populatia generală de aproximativ 3%. Cele mai frecvente defecte congenitale raportate sunt labioschizis, malformatii cardiovasculare si defecte de tub neural. Tratamentul cu mai multe antiepileptice este asociat cu un risc mai mare de malformatii congenitale decât monoterapia si de aceea, de câte ori este posibil, trebuie utilizată monoterapia.

Risc legat de lamotrigină

Sarcina

Studii epidemiologice care au inclus în total aproximativ 2000 de femei expuse la monoterapia cu lamotrigină în timpul sarcinii nu pot exclude un risc crescut de malformatii congenitale. Un registru a raportat o incidentă crescută a fantelor faciale. Alte seturi de date nu au confirmat acest rezultat. Studiile la animale au evidentiat toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3).

Dacă este considerată necesară terapia cu Lamotrigine Aurobindo în timpul sarcinii, este recomandată cea mai mică doză terapeutică posibilă.

Lamotrigina are un usor efect inhibitor asupra dihidrofolat reductazei si de aceea ar putea să ducă teoretic la un risc crescut de afectare embrio-fetală prin reducerea concentratiilor de acid folic (vezi pct. 4.4). Poate fi luată în considerare suplimentarea cu acid folic la momentul planificării unei sarcini si în primele luni de sarcină.

Modificările fiziologice din timpul sarcinii pot influenta concentratiile de lamotrigină si/sau efectul terapeutic. Au existat raportări de scădere a concentratiilor de lamotrigină în timpul sarcinii cu risc potential de scădere a controlului crizelor convulsive. După nastere concentratiile de lamotrigină pot creste rapid cu risc de aparitie a evenimentelor adverse dependente de doză. De aceea concentratiile serice de lamotrigină trebuie monitorizate înainte, în timpul sarcinii si la scurt timp după nastere. Dacă este necesar, doza trebuie adaptată pentru mentinerea concentratiei serice de lamotrigină la acelasi nivel de dinainte de sarcină, sau adaptată în functie de răspunsul clinic. În plus, reactiile adverse dependente de doză trebuie monitorizate după nastere.

Alăptare

Datele indică faptul că lamotrigina trece în laptele matern. La unii sugari alăptati la sân concentratiile serice de lamotrigină au atins nivele la care pot apărea efecte farmacologice.

Beneficiile potentiale ale alăptării trebuie cântărite în raport cu riscul potential de aparitie a reactiilor adverse la copil. Dacă o femeie decide să alăpteze în timpul tratamentului cu lamotrigină, copilul trebuie monitorizat pentru identificarea reactiilor adverse.

Fertilitatea

Experimentele la animale nu au evidentiat afectarea fertilitătii de către lamotrigină (vezi pct. 5.3).

4.7        Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Deoarece în cazul tuturor MAE există variatii individuale ca răspuns la tratament, pacientii care iau Lamotrigine Aurobindo pentru tratarea epilepsiei trebuie să se adreseze medicului în legătură cu problema specifică a epilepsiei si conducerii de vehicule.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Două studii la voluntari au demonstrat că efectul lamotriginei asupra coordonări vizuale motorii fine, miscărilor oculare, echilibrului corpului si efectele sedative subiective nu au diferit fată de placebo. În studiile clinice cu lamotrigină, au fost raportate reactii adverse neurologice precum ametelile si diplopia. De aceea, pacientii trebuie să observe cum îi afectează tratamentul cu Lamotrigine Aurobindo înainte de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

4.8        Reactii adverse

Pe baza datelor disponibile în prezent, reactiile adverse au fost împărtite în două sectiuni specifice, pentru epilepsie si tulburarea afectivă bipolară Cu toate acestea, când se ia în considerare profilul global de sigurantă al lamotriginei, trebuie să se tină cont de ambele sectiuni..

Pentru clasificarea reactiilor adverse s-a utilizat următoarea conventie: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai putin frecvente (>1/1000, <1/100), rare (>1/10.000, <1/1000), foarte rare (<1/10.000), cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei categorii de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

Epilepsie

Tulburări hematologice si limfatice

Foarte rare:                   anomalii hematologice incluzând neutropenie, leucopenie, anemie, trombocitopenie, pancitopenie, anemie aplastică, agranulocitoză

Cu frecventă necunoscută: limfadenopatie.

Anomaliile hematologice si limfadenopatia se pot asocia sau nu cu sindromul de hipersensibilitate (vezi Tulburările sistemului imunitar**).

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare:                   sindrom de hipersensibilitate** (incluzând simptome precum febra, limfadenopatia, edemul facial, anomaliile sanguine si hepatice, coagulare intravasculară diseminată, insuficientă multiorganică).

** S-a raportat de asemenea eruptia cutanată ca parte a unui sindrom de hipersensibilitate asociat cu un tablou variabil de simptome sistemice incluzând febră, limfadenopatie, edem facial si anomalii sanguine si hepatice. Sindromul prezintă un spectru larg de severitate clinică si poate, rar, să ducă la coagulare intravasculară diseminată si la insuficientă multiorganică. Este important de remarcat faptul că manifestările initiale de hipersensibilitate (de exemplu febră, limfadenopatie) pot fi prezente chiar dacă eruptia nu este evidentă. Dacă astfel se semne si simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat, iar administrarea de Lamotrigine Aurobindo întreruptă dacă nu poate fi stabilită o altă etiologie.

Tulburări psihice

Frecvente:                    agresivitate, iritabilitate

Foarte rare:                   confuzie, halucinatii, ticuri.

Tulburări ale sistemului nervos

În cadrul monoterapiei din studiile clinice:

Foarte frecvente:           cefalee.

Frecvente:                    somnolentă, ameteli, tremor, insomnie.

Mai putin frecvente:      ataxie.

Rare:                            nistagmus.

În cadrul altor experiente clinice:

Foarte frecvente:           somnolentă, ataxie, ameteli, cefalee.

Frecvente:                    nistagmus, tremor, insomnie.

Foarte rare:                   agitatie, dezechilibru, tulburări motorii, agravarea bolii Parkinson, efecte extrapiramidale, coreoatetoză, cresterea frecventei convulsiilor.

Cu frecventă necunoscută: meningită aseptică

Au existat raportări că lamotrigina poate agrava simptomele parkinsoniene la pacientii cu boală Parkinson preexistentă si raportări izolate de efecte extrapiramidale si coreoatetoză la pacientii fără această boală subiacentă.

Tulburări oculare

În cadrul monoterapiei din studiile clinice:

Mai putin frecvente:      diplopie, vedere încetosată.

În cadrul altor experiente clinice:

Foarte frecvente:           diplopie, vedere încetosată.

Rare:                            conjunctivită.

Tulburări gastro-intestinale

În cadrul monoterapiei din studiile clinice:

Frecvente:                    greată, vărsături, diaree.

În cadrul altor experiente clinice:

Foarte frecvente:           greată, vărsături.

Frecvente:                    diaree.

Tulburări hepato-biliare

Foarte rare:                   insuficientă hepatică, disfunctie hepatică, cresterea valorilor testelor functionale hepatice.

Disfunctia hepatică apare de obicei în asociere cu reactiile de hipersensibilitate, dar au fost raportate si cazuri izolate fără semne evidente de hipersensibilitate.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Foarte frecvente:           eruptie cutanată.

Rare:                            sindrom Stevens–Johnson

Foarte rare:                   necroliză epidermică toxică.

În studiile clinice dublu - orb de asociere, la adulti, eruptiile cutanate au apărut la aproape 10% dintre pacientii care luau lamotrigină si la 5% din pacientii care luau placebo. Eruptiile cutanate au determinat întreruperea tratamentului cu lamotrigină la 2% din pacienti. Eruptia, de obicei cu aspect maculo-papular, apare în general în primele opt săptămâni după începerea tratamentului si dispare la întreruperea administrării de Lamotrigine Aurobindo (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate eruptii cutanate severe care pot pune viata în pericol, inclusiv sindrom Stevens-Johnson si necroliză epidermică toxică (Sindrom Lyell). Desi majoritatea pacientilor se recuperează la întreruperea tratamentului cu lamotrigină, unii pacientii prezintă cicatrici ireversibile si au existat cazuri rare asociate cu decesul (vezi pct. 4.4).

Riscul global de eruptie cutanată pare să se asocieze strâns cu:

-     doze initiale mari de lamotrigină si depăsirea dozelor recomandate de crestere a tratamentului cu lamotrigină (vezi pct. 4.2)

-     utilizarea concomitentă de valproat (vezi pct. 4.2).

Eruptia cutanată a fost de asemenea raportată ca parte a unui sindrom de hipersensibilitate asociat cu un tablou variabil de simptome sistemice (vezi Tulburările sistemului imunitar**).

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Foarte rare:                   reactii asemănătoare lupusului.

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente:                    oboseală.

Tulburarea afectivă bipolară

Pentru profilul de sigurantă global al lamotriginei, reactiile adverse de mai jos trebuie luate în considerare alături de cele întâlnite în epilepsie

Tulburări ale sistemului nervos

În timpul studiilor clinice pentru tulburarea bipolară:

Foarte frecvente:           cefalee.

Frecvente:                    agitatie, somnolentă, ameteli.

Tulburări gastro-intestinale

În timpul studiilor clinice cu tulburarea bipolară:

Frecvente:                    xerostomie

Tulburări cutanate si alte tesutului subucutanat

În timpul studiilor clinice pentru tulburarea bipolară:

Foarte frecvente:           eruptie cutanată.

Rare:                            sindrom Stevens–Johnson.

Când se iau în considerare toate studiile pentru tulburarea afectivă bipolară (controlate si necontrolate) efectuate cu lamotrigină, eruptiile cutanate au apărut la 12% dintre pacientii tratati cu lamotrigină. În timp ce în studiile clinice controlate la pacienti cu tulburare bipolară, eruptiile cutanate au apărut la 8% dintre pacientii care au luat lamotrigină si la 6% dintre pacientii care au luat placebo.

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

În timpul studiilor clinice pentru tulburarea bipolară:

Frecvente:                    artralgii.

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

 În timpul studiilor clinice pentru tulburarea bipolară:

Frecvente:                    durere, dorsalgie.

4.9       Supradozaj

Semn si simptome

A fost raportată ingestia acută a unor doze de 10 - 20 de ori mai mari decât doza terapeutică maximă. Supradozajul a dus la aparitia unor simptome ca nistagmus, ataxie, alterarea stării de constientă si comă.

Tratament

În cazul supradozajului, pacientul trebuie internat în spital si trebuie să i se administreze terapie de sustinere adecvată. Dacă există indicatie, trebuie efectuată terapia care urmăreste scăderea absorbtiei (cărbune activat, laxative sau lavaj gastric). Nu există experientă cu utilizarea hemodializei ca tratament în caz de supradozaj. La sase voluntari cu insuficientă renală, 20% din cantitatea de lamotrigină a fost eliminată din organism în timpul unei sesiuni de hemodializă de 4 ore (vezi pct. 5.2).

5.         PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1       Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte Antiepileptice, codul ATC: N03AX09.

Mecanism de actiune

Rezultatele studiilor farmacologice sugerează că lamotrigina este un blocant al canalelor de sodiu voltaj – dependente si dependente de utilizare. Inhibă descărcările repetitive sustinute ale neuronilor si inhibă eliberarea de glutamat (neurotransmitătorul care are un rol cheie în generarea crizelor epileptice). Este posibil ca aceste efecte să contribuie la proprietătile anticonvulsivante ale lamotriginei.

Din contră, mecanismul prin care lamotrigina îsi exercită efectul terapeutic în tulburarea bipolară nu a fost elucidat, desi este probabil ca interactiunea cu canalele de sodiu voltaj-dependente să fie importantă.

Efecte farmacodinamice

În testele concepute să evalueze efectele medicamentelor asupra sistemului nervos central, rezultatele obtinute prin utilizarea dozelor de 240 mg de lamotrigină administrate la voluntari sănătosi nu au diferit de placebo, în vreme ce atât fenitoina 1000 mg cât si diazepamul 10 mg au afectat semnificativ coordonarea vizuală motorie fină si miscările oculare, au determinat cresterea balansului corporal si au produs efecte sedative subiective.

Într-un alt studiu, doze orale unice de 600 mg de carbamazepină au alterat coordonarea vizuală motorie fină si miscările oculare, în acelasi timp crescând balansul corporal si frecventa cardiacă, în timp ce rezultatele cu lamotrigină în doze de 150 mg si 300 mg nu au diferit de placebo.

Eficacitatea si siguranta clinică la copii cu vârsta între 1 si 24 de luni

Eficacitatea si siguranta terapiei adjuvante în crizele convulsive partiale la pacientii cu vârsta între 1 si 24 de luni a fost evaluată într-un mic studiu de întrerupere dublu orb, controlat placebo. Tratamentul a fost initiat la 177 de subiecti, cu o schemă de crestere a dozei asemănătoare cu aceea pentru copii între 2 si 12 ani. Cea mai mică concentratie disponibilă este comprimatul de lamotrigină de 2 mg, prin urmare schema de dozare standard a fost adaptată în unele cazuri în timpul fazei de crestere (de exemplu, prin administrarea unui comprimat de 2 mg în zile alternative când doza calculată era mai mică de 2 mg). Concentratiile plasmatice au fost măsurate la sfârsitul săptămânii 2 de crestere si doza ulterioară a fost fie redusă sau nu a fost crescută dacă concentratia a depăsit 0,41 µg/mL, concentratia preconizată la adulti în această perioadă. La unii pacienti, la sfârsitul săptămânii 2 a fost necesară reducerea dozei până la 90%. Treizeci si opt din pacientii care au răspuns la tratament (scădere mai mare de 40% în frecventa crizelor convulsive) au fost repartizati aleatoriu fie în lotul placebo, fie la în lotul de continuarea tratamentului cu lamotrigină. Procentajul de subiecti cu tratament esuat a fost de 84% (16/19 subiecti) în lotul placebo si 58% (11/19 subiecti) în lotul lamotrigină. Diferenta nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic: 26,3%, CI95% -2,6% <> 50,2%, p=0,07

Un total de 256 de subiecti cu vârsta între 1 si 24 de luni au fost expusi la lamotrigină cu doze în intervalul 1-15 mg/kg si zi timp de până la 72 de săptămâni. Profilul de sigurantă al lamotriginei la copiii cu vârsta între 1 lună si 2 ani a fost asemănător cu cel al copiilor mai mari, exceptând faptul că agravarea semnificativă clinic a crizelor convulsive (>=50%) a fost raportată mai frecvent la copii sub 2 ani (26%) în comparatie cu copii mai mari (14%).

Eficacitatea si siguranta clinică în sindromul Lennox-Gastaut

Nu există date referitoare la administrarea în monoterapie în crizele asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.

Eficacitatea clinică în prevenirea episoadelor de afectare a dispozitiei la pacientii cu tulburare afectivă bipolară

Eficacitatea lamotriginei în prevenirea episoadelor de afectare a dispozitiei la pacientii cu tulburarea afectivă bipolară a fost evaluată în două studii.

Studiul clinic SCAB2003 a fost un studiu multicentric, dublu orb, dublu placebo, controlat cu placebo si litiu, randomizat, cu doză fixă, care a evaluat prevenirea pe termen lung a recăderilor si a recurentelor depresiei si/sau a maniei la pacientii cu tulburare bipolară de tip I care au prezentat recent sau în prezent un episod depresiv major. După stabilizare utilizând monoterapie cu lamotrigină sau terapie adjuvantă, pacientii au fost repartizati aleatoriu într-unul din cele cinci loturi de tratament: lamotrigină (50, 200, 400 mg/zi), litiu (concentratii serice de 0,8 – 1,1 mmol/l) sau placebo pentru maxim 76 de săptămâni (18 luni). Criteriul final principal de evaluare a fost „Durata de timp până la interventia pentru un episod de afectare a dispozitiei (Time to Intervention for a Mood Episode -TIME)”, iar interventiile au constat în farmacoterapie aditională sau terapie electroconvulsivantă (TEC). Studiul clinic SCAB2006 a avut un concept similar cu studiul clinic SCAB2003, dar a diferit de acesta prin evaluarea unei doze flexibile de lamotrigină (100 până la 400 mg/zi) si prin includerea pacientilor cu tulburare bipolară de tip I care au prezentat recent sau în prezent un episod maniacal. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 7.

Tabelul 7: Rezumatul rezultatelor studiilor care investighează eficacitatea lamotriginei în prevenirea episoadelor de afectare a dispozitiei la pacientii cu tulburare bipolară de tip I

‘Proportia’ de pacienti fără evenimente psihotice în săptămâna 76

 

Studiu SCAB2003 Tulburare bipolară de tip I

Studiu SCAB2006 Tulburare bipolară de tip I

Criteriu de includere

Episod depresiv major

Episod maniacal major

 

Lamotrigină

Litiu

Placebo

Lamotrigină

Litiu

Placebo

Fără interventii*

0,22

0,21

0,12

0,17

0,24

0,04

Valoarea p a testului Log rank

0,004

0,006

-

0,023

0,006

-

 

 

 

 

 

 

 

Fără depresie**

0,51

0,46

0,41

0,82

0,71

0,40

Valoarea p a testului Log rank

0,047

0,209

-

0,015

0,167

-

 

 

 

 

 

 

 

Fără manie**

0,70

0,86

0,67

0,53

0,64

0,37

Valoarea p a testului Log rank

0,339

0,026

-

0,280

0,006

-

În analizele de confirmare a duratei de timp până la primul episod depresiv si a duratei de timp până la primul episod maniacal/hipomaniacal sau mixt, pacientii tratati cu lamotrigină au prezentat durate de timp mai lungi până la aparitia primului episod depresiv comparativ cu pacientii la care s-a administrat placebo, iar diferenta între tratamente în ceea ce priveste episoadele maniacale/hipomaniacale sau mixte nu a fost semnificativă statistic.

Eficacitatea lamotriginei în asociere cu medicamente stabilizatoare ale dispozitiei nu a fost studiată corespunzător.

Studierea efectului lamotriginei asupra conducerii cardiace

Un studiu la adulti voluntari sănătosi a evaluat efectul dozelor repetate de lamotrigină (de până la 400 mg/zi) asupra conducerii cardiace, evaluată cu ECG în 12 derivatii. Nu a existat un efect clinic semnificativ al lamotriginei asupra intervalului QT comparativ cu placebo.

5.2       Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie

Lamotrigina este absorbită rapid si complet din intestin fără metabolizare semnificativă la primul pasaj hepatic. Concentratia plasmatică maximă este atinsă la aproximativ 2,5 ore după administrarea orală de lamotrigină. Durata până la atingerea concentratiei maxime este usor crescută în cazul administrării după mese, dar cantitatea absorbită nu este modificată. Există o mare variabilitate între indivizi în ceea ce priveste concentratia plasmatică maximă la starea de echilibru, dar la acelasi individ concentratiile înregistrează foarte rar variatii.

Distributie

Legarea lamotriginei de proteinele plasmatice este de aproximativ 55%; este foarte putin probabil ca deplasarea de pe proteinele plasmatice să ducă la aparitia de fenomene toxice.

Volumul de distributie este cuprins între 0,92 si 1,22 l/kg.

Metabolizare

UDP-glucuronil transferazele au fost identificate ca enzimele responsabile pentru metabolizarea lamotriginei.

Lamotrigina îsi poate induce propria metabolizare, dar efectul este modest si dependent de doză. Cu toate acestea nu există dovezi că lamotrigina ar influenta farmacocinetica altor medicamente antiepileptice si datele sugerează faptul că este improbabilă aparitia de interactiuni între lamotrigină si medicamente metabolizate prin intermediul enzimelor citocromului P450.

Eliminare

Clearance-ul plasmatic aparent la voluntarii sănătosi este aproximativ de 30 ml/min. Clearance-ul lamotriginei se realizează în principal prin metabolizare, urmată de eliminarea metabolitilor glucuronoconjugati în urină. Mai putin de 10% se elimină nemodificată în urină. Doar aproximativ 2% din produsii derivati din lamotrigină se excretă în fecale. Clearance-ul si timpul de înjumătătire plasmatică sunt independente de doză. Timpul de înjumătătire plasmatică aparent la subiectii sănătosi este estimat la aproximativ 33 de ore (interval 14 – 103 ore). Într-un studiu cu subiecti cu sindrom Gilbert, clearance-ul mediu aparent a fost redus cu aproximativ 32% comparativ cu subiectii normali de control, dar valorile sunt în limitele intervalului pentru populatia generală.

Timpul de înjumătătire plasmatică al lamotriginei este influentat considerabil de tratamentul concomitent. Timpul de înjumătătire plasmatică mediu este redus cu aproximativ 14 ore când este administrată concomitent cu inductori enzimatici cum ar fi carbamazepina sau fenitoina si este crescut cu aproximativ 70 de ore în medie, când este administrată concomitent doar cu valproat (vezi pct. 4.2)

Liniaritate

Farmacocinetica lamotriginei este liniară până la 450 mg, cea mai mare doză unică testată.

Grupe speciale de pacienti

Copii

Clearance-ul ajustat în functie de greutatea corporală este mai mare la copii fată de adulti, cele mai mari valori înregistrându-se la copii sub cinci ani. Timpul de înjumătătire plasmatică al lamotriginei este în general mai scurt la copii comparativ cu adultii, cu o valoare medie de aproximativ 7 ore în cazul administrării cu inductori enzimatici, cum ar fi carbamazepina si fenitoina, si creste la valori medii de 45 – 50 de ore în cazul administrării concomitente doar cu valproat (vezi pct. 4.2).

Copii cu vârsta între 2 si 26 de luni

În cazul a 143 pacienti copii cu vârsta între 2 si 26 de luni, cântărind între 3 si 16 kg, clearance-ul a fost redus în comparatie cu copiii mai mari cu aceeasi greutate corporală, primind doze orale per kg masă corporală similare cu copiii peste 2 ani. Timpul de înjumătătire plasmatică a fost estimat la 23 de ore la copii sub 26 de luni în terapie cu inductori enzimatici, 136 de ore când se administrează împreună cu valproatul si 38 de ore la subiectii tratati fără inductori/inhibitori enzimatici. Variabilitatea între indivizi pentru clearance-ul oral a fost crescută la grupul de pacienti pediatrici cu vârsta între 2 si 26 de luni (47%). Valorile concentratiilor plasmatice prevăzute pentru copiii cu vârsta între 2 si 26 de luni s-au plasat în general în acelasi interval ca si cele pentru copiii mai în vârstă, desi este mai probabil să fie observate valori mai ridicate de Cmax la unii copii cu o greutate corporală sub 10 kg.

Vârstnici

Rezultatele unei analize farmacocinetice populationale care a inclus pacienti cu epilepsie atât tineri, cât si vârstnici, înrolati în aceleasi studii, au indicat că clearance-ul lamotriginei nu s-a modificat semnificativ clinic. După administrarea de doze unice, clearance-ul aparent a scăzut cu 12%, de la 35 ml/min la vârsta de 20 de ani la 31 ml/min la 70 de ani. După 48 de săptămâni de tratament, scăderea a fost de 10%, de la 41 la 37 ml/min între lotul cu tineri si cel cu vârstnici. În plus, a fost studiată farmacocinetica lamotriginei la 12 subiecti vârstnici sănătosi, după administrarea unei doze unice de 150 mg. Clearance-ul mediu la vârstnici (0,39 ml/min si kg) se află în intervalul valorilor medii ale clearance-ului (între 0,31 si 0,65 ml/min si kg) obtinut în nouă studii cu adulti care nu sunt vârstnici si la care s-au administrat doze unice de 30 până la 450 mg.

Insuficienta renală

Doisprezece voluntari cu insuficientă renală cronică si alte sase persoane hemodializate au primit fiecare o doză unică de 100 mg de lamotrigină. Clearance-urile medii au fost de 0,42 ml/min si kg (insuficienta renală cronică), 0,33 ml/min si kg (între hemodialize) si 1,57 ml/min si kg (în timpul sedintei de hemodializă), comparativ cu 0,58 ml/min si kg la voluntarii sănătosi. Timpii de înjumătătire plasmatică medii au fost 42,9 ore (insuficienta renală cronică), 57,4 ore (între sedintele de hemodializă) si 13,0 ore (în timpul sedintei de hemodializă) comparativ cu 26,2 ore la voluntarii sănătosi. În medie, aproximativ 20% (interval = 5,6 – 35,1) din cantitatea de lamotrigină prezentă în organism a fost eliminată într-o sedintă de hemodializă de 4 ore. Pentru această populatie de pacienti, dozele initiale de lamotrigină trebuie să fie stabilite în functie de medicatia concomitentă a pacientului; dozele de întretinere reduse pot fi eficace pentru pacientii cu insuficientă semnificativă a functiei renale (vezi pct. 4.2 si 4.4).

Insuficienta hepatică

A fost efectuat un studiu de farmacocinetică cu doze unice la 24 de pacienti cu diverse grade de insuficientă hepatică si 12 subiecti sănătosi, ca grup de control. Clearance-ul aparent median al lamotriginei a fost de 0,31; 0,24 si 0,10 ml/min si kg la pacientii cu insuficientă hepatică de grad A, B si respectiv C (clasificare Child-Pugh), comparativ cu 0,34 ml/min si kg la subiectii de control sănătosi. În general, la pacientii cu insuficientă hepatică moderată sau severă trebuie utilizate doze reduse în timpul cresterii dozelor si ca doze întretinere (vezi pct. 4.2).

5.3       Date preclinice de sigurantă

Datele non-clinice non-clinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea după doze repetate, si potentialul carcinogen. În studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere si dezvoltării la rozătoare si iepuri, nu s-au observat efecte teratogene dar s-a observat scăderea greutătii fetale si întârzierea osificării scheletului, la nivele de expunere mai mici sau similare cu expunerea clinică estimată. Deoarece nu s-au putut testa la animale nivele mai mari de expunere ca urmare a severitătii toxicitătii materne, potentialul teratogen al lamotriginei nu a putut fi stabilit pentru expunere mai mare decât cea clinică.

La sobolani a fost înregistrată o crestere a mortalitătii fetale si postnatale, în cazul administrării lamotriginei mai târziu în cursul perioadei de gestatie si în perioada post-natală precoce. Aceste efecte au fost observate la o expunere similară cu expunerea clinică.

La sobolani tineri, a fost observat un efect asupra învătării în cadrul testului labirintului Biel, o usoară întârziere a separării balano-preputiale si permeabilitătii vaginale si o scădere a greutătii corporale postnatale la animalele F1 la expuneri de aproximativ două ori mai mari decât expunerile terapeutice la omul adult.

Experimentele la animale nu au evidentiat afectarea fertilitătii de către lamotrigină. Lamotrigina a determinat scăderea concentratiilor de acid folic la făt, la sobolani. Se presupune că deficitul de acid folic este asociat cu un risc crescut de malformatii congenitale atât la animale, cât si la oameni.

Lamotrigina a provocat o inhibare dependentă de doză a curentului la nivelul extremitătii canalului hERG în celulele embrionare renale umane. CI50 a fost de aproximativ nouă ori mai mare decât concentratia terapeutică maximă a substantei libere Lamotrigina nu a provocat alungirea intervalului QT la animale la expuneri de până la aproximativ două ori concentratia terapeutică maximă a substantei libere. Într-un studiu clinic, nu a existat niciun efect semnificativ clinic al lamotriginei asupra intervalului QT la voluntarii adulti sănătosi (vezi pct. 5.1).

6.         PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1        Lista excipientilor

Celuloză microcristalină

Lactoză monohidrat

Galben amurg (E110) (numai pentru 100 mg)

Amidonglicolat de sodiu (tip A)

Stearat de magneziu

Povidonă (K30)

6.2        Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3       Perioada de valabilitate

2 ani

6.4        Precautii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită conditii speciale de păstrare.

6.5        Natura si continutul ambalajului

Blistere din PVC transparent/Aluminiu

Mărimile de ambalaj: 1, 7, 10, 14, 20, 21, 28, 30, 40, 42, 46, 50, 56, 60, 90, 98, 100, 200, 250, 500 comprimate

Flacoane din PEID închise cu capac din PP si prevăzut cu vată în interior: Mărimile de ambalaj: 60, 90, 100, 250, 500, 1000 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6        Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.         DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Aurobindo Pharma Limited Ares, Odyssey Business Park West End Road South Ruislip HA4 6QD Marea Britanie

8.          NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2963/2010/01-26

9.          DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare Noiembrie 2010

10.       DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2010

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.