Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

MEROPENEM KABI 1 g
 
Denumire MEROPENEM KABI 1 g
Descriere Meropenem Kabi este indicat în tratamentul următoarelor infectii la adulti si copii cu vârsta mai mare de 3 luni:
- Pneumonie, inclusiv pneumonie comunitară dobândită si pneumonie nosocomială
- Infectii bronhopulmonare în fibroza chistică
- Infectii complicate ale tractului urinar
- Infectii complicate intraabdominale
- Infectii intra- si post-partum
- Infectii complicate cutanate si ale tesuturilor moi
- Meningită bacteriană acută
Denumire comuna internationala MEROPENEMUM
Actiune terapeutica ALTE ANTIBIOTICE BETALACTAMICE CARBAPENEME
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica PULB. PT. SOL. INJ. SAU PERF.
Concentratia 1g
Ambalaj Cutie cu 1 flac. din sticla incolora cu capacitatea de 100 ml cu pulb. pt. sol. inj./perf.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC J01DH02
Firma - Tara producatoare LABESFAL-LAB. ALMIRO S.A. (FRESENIUS KABI GROUP) - PORTUGALIA
Autorizatie de punere pe piata FRESENIUS KABI ROMANIA S.R.L. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre MEROPENEM KABI 1 g ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> viorel (vizitator) : la ce fel de bacterie se foloseste acest tratament
>> viorel (vizitator) : la ce fel de bacterie se foloseste acest tratament
>> dr. Oana Iordache : Este un antibiotic cu spectrul larg .Cititi prospectul si veți vedea acolo.
Prospect si alte informatii despre MEROPENEM KABI 1 g, pulb. pt. sol. inj. sau perf.       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Meropenem Kabi 1 g pulbere pentru solutie injectabilă sau perfuzabilă

2.      COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Meropenem Kabi 1 g pulbere pentru solutie injectabilă sau perfuzabilă:

Fiecare flacon contine meropenem trihidrat echivalent cu meropenem anhidru 1g.

Excipienti:

Fiecare flacon a 1 g contine sodiu 3,92 mmol (sau 90,25 mg).

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru solutie injectabilă sau perfuzabilă. Pulbere de culoare albă sau galben deschis.

4.      DATE CLINICE

4.1       Indicatii terapeutice

Meropenem Kabi este indicat în tratamentul următoarelor infectii la adulti si copii cu vârsta mai mare de 3 luni (vezi pct. 4.4 si 5.1):

-  Pneumonie, inclusiv pneumonie comunitară dobândită si pneumonie nosocomială

-  Infectii bronhopulmonare în fibroza chistică

-  Infectii complicate ale tractului urinar

-  Infectii complicate intraabdominale

-  Infectii intra- si post-partum

-  Infectii complicate cutanate si ale tesuturilor moi

-  Meningită bacteriană acută

Meropenem Kabi poate fi utilizat în tratamentul pacientilor cu neutropenie febrilă care este suspectată a fi determinată de o infectie bacteriană.

Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a antibioticelor.

4.2        Doze si mod de administrare

Tabelele de mai jos prezintă recomandări generale privind dozajul.

Doza de meropenem administrată si durata tratamentului trebuie să aibă în vedere tipul infectiei care trebuie tratată, inclusiv severitatea acesteia si răspunsul clinic.

În tratamentul anumitor tipuri de infectii, cum sunt cele nosocomiale determinate de Pseudomonas aeruginosa sau Acinetobacter spp., poate fi adecvată o doză de până la 2 g de trei ori pe zi la adulti si adolescenti si de până la 40 mg/kg de trei ori pe zi la copii.

În situatia în care se tratează pacienti cu insuficientă renală, se vor avea în vedere si alte aspecte privind dozajul (vezi mai jos).

Adulti si adolescenti

Infectie

Dozele care trebuie administrate la interval de 8 ore

Pneumonie, incluzând pneumonie comunitară sau pneumonie nosocomială

500 mg sau 1 g

Infectii bronho-pulmonare în fibroza chistică

2 g

Infectii complicate ale tractului urinar

500 mg sau 1 g

Infectii intra-abdominale complicate

500 mg sau 1 g

Infectii intra- si post-partum

500 mg sau 1 g

Infectii cutanate si ale tesuturilor moi complicate

500 mg sau 1 g

Meningita bacteriană acută

2 g

Tratamentul pacientilor cu neutropenie febrilă

1 g

De regulă, meropenemul se administrează în perfuzie intravenoasă cu o durată de aproximativ 15 până la 30 minute (vezi pct. 6.2, 6.3 si 6.6).

Alternativ, pot fi administrate doze de până la 1 g prin injectare intravenoasă în bolus într-un interval de aproximativ 5 minute. Datele de sigurantă disponibile sunt limitate în ceea ce priveste administrarea unei doze de 2 g la adulti prin injectare intravenoasă în bolus.

Insuficientă renală

Doza la adulti sau adolescenti trebuie ajustată în situatia în care clearance-ul creatininei este mai mic de 51 ml/min, asa cum se prezintă mai jos. Datele sunt limitate în ceea ce priveste ajustarea similară a dozelor în cazul unei unităti de doză de 2 g.

Clearance-ul creatininei

Doza

Frecventa

(ml/min)

(pe baza intervalului de “unitate de doză” de 500 mg, 1 g sau 2 g, vezi tabelul de mai sus)

 

26-50

1 unitate de doză

la fiecare 12 ore

10-25

jumătate dintr-o unitate de doză

la fiecare 12 ore

<10

jumătate dintr-o unitate de doză

la fiecare 24 ore

Meropenemul este eliminat prin hemodializă si hemofiltrare. Doza necesară trebuie administrată după terminarea sedintei de hemodializă.

Nu există recomandări privind dozajul la pacientii supusi dializei peritoneale.

Insuficientă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacientii cu insuficientă hepatică.(vezi pct. 4.4).

Doza la pacientii vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnicii cu functie renală normală sau la care valorile clearance-ului creatininei sunt mai mari de 50 ml/min.

Copii

Copii cu vârsta mai mică de 3 luni

Siguranta si eficacitatea tratamentului cu meropenem la copiii cu vârsta sub 3 luni nu au fost stabilite si nu a fost precizată schema de administrare optimă. Cu toate acestea, date farmacocinetice limitate sugerează că o doză de 20 mg/kg la fiecare 8 ore poate fi o schemă de administrare adecvată (vezi pct. 5.2).

Copii cu vârsta între 3 luni si 11 ani si cu greutate corporală mai mică de 50 kg Schemele de administrare recomandate sunt indicate în tabelul următor:

Infectie

Doza care trebuie administrată la interval de 8 ore

Pneumonie, incluzând pneumonie comunitară sau pneumonie nosocomială

10 sau 20 mg/kg

Infectii bronho-pulmonare în fibroza chistică

40 mg/kg

Infectii complicate ale tractului urinar

10 sau 20 mg/kg

Infectii intra-abdominale complicate

10 sau 20 mg/kg

Infectii cutanate si ale tesuturilor moi complicate

40 mg/kg

Meningită bacteriană acută

40 mg/kg

Tratamentul pacientilor cu neutropenie febrilă

20 mg/kg

Copii cu greutatea mai mare de 50 kg

Se va administra doza pentru adulti.

Nu există experientă la copiii cu insuficientă renală.

Meropenemul se administrează, de regulă, în perfuzie intravenoasă cu durata de aproximativ 15 până la 30 minute (vezi pct. 6.2, 6.3 si 6.6). Ca alternativă, pot fi administrate doze de meropenem de până la 20 mg/kg în bolus intravenos cu durata de aproximativ 5 minute. Datele de sigurantă disponibile sunt limitate pentru a sustine administrarea unei doze de 40 mg/kg la copii prin injectare intravenoasă în bolus.

4.3        Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activă sau la oricare dintre excipienti.

Hipersensibilitate la oricare alt antibiotic din grupa carbapenemelor.

Hipersensibilitate severă (de exemplu, reactie anafilactică, reactie cutanată severă) la orice alt tip de antibiotic beta-lactamic (de exemplu, peniciline sau cefalosporine).

4.4        Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Alegerea meropenemului pentru tratamentul unui pacient anume ar trebui să ia în considerare utilizarea adecvată a unui antibiotic din grupa carbapenemelor în functie de severitatea infectiei, prevalenta rezistentei la alte antibiotice corespunzătoare si riscul de a selecta bacteriile rezistente la carbapeneme.

Similar tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reactii de hipersensibilitate grave si, rareori, letale (vezi pct. 4.3 si 4.8).

Pacientii cu antecedente de hipersensibilitate la carbapeneme, peniciline sau alte antibiotice

beta-lactamice pot fi, de asemenea, hipersensibili la meropenem. Înainte de initierea tratamentului cu meropenem, trebuie făcută o anamneză atentă privind reactiile de hipersensibilitate anterioare la antibioticele beta-lactamice.

Dacă apare o reactie alergică severă, trebuie întreruptă administrarea medicamentului si trebuie luate măsurile adecvate.

Colita asociată administrării antibioticelor si colita pseudomembranoasă au fost raportate în cazul majoritătii antibioticelor, inclusiv meropenem, putând varia ca severitate de la o formă usoară până la o formă care poate pune viata în pericol.

Ca urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacientii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea de meropenem (vezi pct. 4.8). Trebuie luate în considerare întreruperea tratamentului cu meropenem si administrarea terapiei specifice pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul.

În timpul tratamentului cu carbapeneme, inclusiv meropenem, au fost raportate, rareori, convulsii (vezi pct. 4.8).

Pe durata tratamentului cu meropenem, trebuie monitorizată atent functia hepatică, tinând cont de riscul de toxicitate hepatică (afectarea functiei hepatice cu citoliză si colestază) (vezi pct. 4.8).

Utilizarea la pacientii cu afectiuni hepatice: la pacientii cu tulburări hepatice preexistente se va monitoriza functia hepatică în timpul tratamentului cu meropenem. Nu este necesară nicio ajustare a dozei (vezi pct. 4.2).

În timpul tratamentului cu meropenem, poate apărea pozitivarea testului Coombs direct sau indirect.

Tratamentul concomitent cu meropenem si acid valproic/valproat de sodiu nu este recomandat (vezi pct. 4.5).

Meropenem Kabi contine sodiu.

Meropenem Kabi 1 g: acest medicament contine aproximativ 4,0 mgEq sodiu la o doză de 1 g, fapt care trebuie avut în vedere la pacientii care urmează o dietă cu restrictie de sodiu.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Nu s-au realizat studii specifice de interactiune cu alte medicamente în afară de probenecid. Probenecid se află în competitie cu meropenem în procesul de secretie tubulară activă si, în consecintă, inhibă excretia renală a meropenemului, având ca efect cresterea timpului de înjumătătire plasmatică prin eliminare si a concentratiilor plasmatice ale meropenemului. Se recomandă precautie în cazul administrării concomitente de meropenem si probenecid.

Nu a fost studiat efectul potential al meropenemului asupra legării de proteinele plasmatice sau metabolizării altor medicamente. Cu toate acestea, proportia legării de proteinele plasmatice este atât de mică încât nu sunt de asteptat interactiuni cu alti compusi pe baza acestui mecanism.

Au fost raportate scăderi ale concentratiei sanguine a acidului valproic în cazul administrării concomitente a acestuia cu carbapeneme, având ca rezultat o scădere de 60-100% a concentratiei acidului valproic în aproximativ două zile. Datorită debutului rapid si amplorii acestei scăderi, se consideră că administrarea concomitentă a acidului valproic cu carbapeneme nu poate fi controlată si, ca urmare, trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante orale

Administrarea concomitentă a antibioticelor împreună cu warfarină poate creste efectele anticoagulante ale acesteia.

Există multiple raportări privind cresterea efectului anticoagulant al medicamentelor anticoagulante administrate pe cale orală, inclusiv warfarină, la pacientii aflati sub antibioticoterapie concomitentă.

Riscul poate varia în functie de infectia subiacentă, vârsta si starea generală a pacientului, astfel încât este dificil de evaluat contributia antibioticului la cresterea INR (International Normalised Ratio – raportul international normalizat). Se recomandă monitorizarea frecventă a INR pe durata si imediat după administrarea concomitentă a antibioticelor cu un anticoagulant oral.

4.6        Sarcina si alăptarea

Sarcină

Datele privind utilizarea meropenemului la femeile gravide sunt absente sau limitate.

Studiile efectuate la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte privind toxicitatea asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precautie, este preferabilă evitarea utilizării meropenemului în timpul sarcinii.

Alăptare

Nu se stie dacă meropenemul este excretat în laptele uman. Meropenemul este detectabil în concentratii foarte mici în laptele animalelor. Trebuie luată decizia de a întrerupe alăptarea sau de a întrerupe sau a nu se utiliza terapia cu meropenem în functie de beneficiul tratamentului pentru mamă.

4.7        Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectul asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

4.8        Reactii adverse

Într-o analiză a 4872 de pacienti cu 5026 expuneri terapeutice la meropenem, reactiile adverse legate de meropenem cel mai frecvent raportate au fost diaree (2,3%), eruptie cutanată tranzitorie (1,4%), greată/vărsături (1,4%) si inflamatie la locul injectării (1,1%). Cele mai frecvente evenimente adverse privind testele de laborator legate de utilizarea meropenemului au fost trombocitoza (1,6%) si cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice (1,5-4,3%).

Reactiile adverse enumerate în tabel „cu frecventă necunoscută” nu au fost observate la cei 2367 de pacienti înrolati în studiile clinice dinainte de autorizare, efectuate cu meropenem administrat intravenos si intramuscular, dar au fost raportate în timpul perioadei după punerea pe piată.

În tabelul de mai jos sunt enumerate toate reactiile adverse în functie de clasificarea pe aparate, sisteme si organe si în functie de frecventă: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 si <1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si <1/100); rare (≥ 1/10000 si <1/1000); foarte rare (< 1/10000) si cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

Tabelul 1

Aparate, sisteme si organe

Frecventă

Reactie adversă

Infectii si infestări

Mai putin frecvente

candidoză orală si vaginală

Tulburări hematologice si limfatice

Frecvente

Mai putin frecvente

Cu frecventă necunoscută

trombocitemie

eozinofilie, trombocitopenie,

leucopenie, neutropenie, agranulocitoză

anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar

Cu frecventă necunoscută

angioedem, anafilaxie (vezi pct.4.3.si 4.4)

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente

Mai putin frecvente

Rare

cefalee

parestezie

convulsii (vezi pct.4.4)

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente

Cu frecventă necunoscută

diaree, vărsături, greată, durere abdominală

colită asociată antibioticelor (vezi pct.4.4)

Tulburări hepatobiliare

Frecvente

 

 

 

Mai putin frecvente

Crestere a valorilor serice ale transaminazelor, crestere a valorii fosfatazei alcaline, crestere a valorii lactat dehidrogenazei

Crestere a concentratiei plasmatice a bilirubinei

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Frecvente

Mai putin frecvente

Cu frecventă necunoscută

eruptie cutanată tranzitorie, prurit

urticarie

necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf

Tulburări renale si ale căilor urinare

Mai putin frecvente

Crestere a valorii concentratiei plasmatice a creatininei, crestere a valorii concentratiei plasmatice a ureei

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente

Mai putin frecvente

Cu frecventă necunoscută

inflamatie, durere

tromboflebită

durere la locul injectării

4.9 Supradozaj

Supradozajul relativ este posibil la pacientii cu insuficientă renală dacă doza nu este ajustată conform pct. 4.2. Experienta limitată acumulată după punerea pe piată a medicamentului indică faptul că, dacă apar reactii adverse ca urmare a supradozajului, acestea corespund profilului reactiilor adverse descrise la pct. 4.8 si sunt, în general, usoare si cedează la întreruperea sau reducerea dozei. Trebuie luat în considerare tratamentul simptomatic.

La pacientii cu functie renală normală, se produce o eliminare renală rapidă.

Meropenem si metabolitul său sunt eliminati prin hemodializă.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, carbapeneme, codul ATC: J01DH02.

Mecanism de actiune

Meropenemul îsi exercită actiunea bactericidă prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian al bacteriilor Gram-pozitiv si Gram-negativ, ca urmare a fixării de proteinele care leagă penicilinele (PBP – penicillin-binding protein).

Relatia farmacocinetică/farmacodinamie (FC/FD)

Similar altor antibiotice beta-lactamice, s-a demonstrat că durata de timp în care concentratia meropenemului depăseste concentratia minimă inhibitorie (T>CMI) se corelează cel mai bine cu eficacitatea. În modelele preclinice, meropenemul a fost activ când concentratiile plasmatice au depăsit CMI pentru organismul infectant pe o durată de aproximativ 40% din intervalul de administrare. Această tintă nu a fost stabilită clinic.

Mecanism de rezistentă

Rezistenta bacteriană la meropenem poate rezulta din: 1) scăderea permeabilitătii membranei externe a bacteriilor Gram-negativ (datorată diminuării productiei de porine); 2) reducerea afinitătii PBP tintă; 3) cresterea expresiei componentelor pompei de eflux si (4) producerea de beta-lactamaze care pot hidroliza carbapenemele.

În Uniunea Europeană au fost raportate focare localizate de infectii determinate de bacterii rezistente la carbapeneme.

Nu există rezistentă încrucisată între meropenem si alte medicamente, cum sunt chinolonele, aminoglicozidele, macrolidele sau tetraciclinele. Cu toate acestea, microorganismele pot manifesta rezistentă la mai multe clase de medicamente antibacteriene, când mecanismul implicat include impermeabilitatea si/sau existenta unei (unor) pompe de eflux.

Valori critice

Valorile critice ale CMI clinice stabilite de EUCAST (European Committee on Antimicrobial

Susceptibility Testing) sunt prezentate mai jos.

Valori critice EUCAST ale CMI clinice pentru meropenem (05.06.2009, v 3.1)

Microorganism

Sensibilitate (S) (mg/l)

Rezistentă (R) (mg/l)

Enterobacteriacee

<2

>8

Pseudomonas

<2

>8

Acinetobacter

<2

>8

Streptococcus grup A, B, C, G

<2

>2

Streptococcus pneumoniae1

<2

>2

Alti streptococi

2

2

Enterococcus

~

Stafilococcus2

Nota 3

Nota 3

Haemophylus influenzae1 si

<2

>2

Moraxella catarhallis

 

 

Neisseria meningitidis2,4

<0,25

>0,2

Anaerobi Gram-pozitiv

<2

>8

Anaerobi Gram-negativ

<2

>8

Valori critice nelegate de specie 5

<2

>8

1Valorile critice ale meropenemului pentru Streptococcus pneumoniae si Haemophilus influenzae în meningită sunt de 0,25/l mg/l

2 Tulpinile cu valori CMI peste valoarea critică S/I sunt rare sau nu au fost încă raportate. Testele pentru identificare si sensibilitate la antibiotice efectuate asupra unor astfel de tulpini izolate trebuie repetate si, dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la un laborator de referintă. Până la aparitia unor dovezi privind răspunsul clinic pentru izolatele la care se confirmă valori CMI peste valoarea critică a rezistentei actuale (caractere italice), ele vor trebui raportate ca rezistente.

3 Sensibilitatea stafilococilor la meropenem se deduce din sensibilitatea la meticilină.

4 Valorile critice ale meropenemului pentru Neisseria meningitidis se referă exclusiv la meningită.

5 Valorile critice nelegate de specie au fost determinate, în principal, din datele de

farmacocinetică/farmacodinamică si sunt independente de distributiile CMI valabile pentru specii specifice. Acestea trebuie utilizate pentru specii care nu sunt mentionate în tabel sau în notele de subsol.

-- = Nu se recomandă testarea sensibilititătii la specia care este o tinta slabă pentru terapia medicamentoasă.

Prevalenta rezistentei dobândite poate varia în functie de regiunea geografică si în timp pentru anumite specii si este de dorit să existe informatii locale despre rezistentă, în special pentru tratamentul infectiilor severe.

Dacă este necesar, se va apela la sfaturile expertilor când prevalenta locală a rezistentei este de asa natură încât utilitatea medicamentului este incertă în tratamentul infectiilor determinate de anumite tulpini.

Tabelul următor cu microorganismele enumerate este alcătuit pe baza experientei clinice si a recomandărilor terapeutice. Specii frecvent sensibile

Aerobi Gram-pozitiv

Enterococcus faecalis$

Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină) £

Staphylococcus spp. (sensibile la meticilină) inclusiv Staphylococcus epidermidis

Streptococcus agalactiae (Grup B)

Grupul Streptococcus milleri (S. anginosus, S. constellatus si S. intermedius)

Streptococcus pneumoniae

Streptococcus pyogenes (Grup A)

Aerobi Gram-negativ

Citrobacter freudii Citrobacter koseri Enterobacter aerogenes Enterobacter cloacae Escherichia coli Haemophilus influenzae Klebsiella oxytoca Klebsiella pneumoniae Morganella morganii Neisseria meningitidis Proteus mirabilis Proteus vulgaris Serratia marcescens

Anaerobi Gram-pozitiv

Clostridium perfringens

Peptoniphilus asaccharolyticus

Peptostreptococcus spp. (inclusiv P. micros, P anaerobius, P. magnus)

Anaerobi Gram-negativ

Bacteroides caccae Grupul Bacteroides fragilis Prevotella bivia Prevotella disiens

Specii în cazul cărora rezistenta dobândită ar putea reprezenta o problemă Aerobi Gram-pozitiv Enterococcus faecium$†

Aerobi Gram-negativ

Acinetobacter spp. Burkholderia cepacia Pseudomonas aeruginosa

Microorganisme rezistente în mod natural Aerobi Gram-negativ

Stenotrophomonas maltophilia Legionella spp.

Alte microorganisme

Chlamydophila pneumoniae Chlamydophila psittaci Coxiella burnetii Mycoplasma pneumoniae

$Specii care prezintă sensibilitate intermediară naturală

£Toti stafilococii rezistenti la meticilină sunt rezistenti si la meropenem

Rata rezistentei ≥ _ 50% în una sau mai multe tări EU

5.2 Proprietăti farmacocinetice

La subiectii sănătosi, valoarea medie a timpului de înjumătătire plasmatică este de aproximativ 1 oră; valoarea medie a volumului de distributie este de aproximativ 0,25 l/kg (11-27 l) si valoarea medie a clearance-ului este de 287 ml/min la doza de 250 mg scăzând până la 205 ml/min la doza de 2 g. Dozele de 500 mg, 1000 mg si 2000 mg administrate în perfuzie cu durata de 30 minute au determinat valori medii ale Cmaxde aproximativ 23, 49, respectiv 115 μg/ml, iar valorile ASC corespondente au fost de 39,3, 62,3 si 153 μg.h/ml. După o perfuzie cu durata de 5 minute, valorile Cmax sunt de 52 si 112 μg/ml după dozele de 500 mg, respectiv 1000 mg. Administrarea de doze repetate la fiecare 8 ore subiectilor cu functie renală normală nu duce la acumularea meropenemului. Un studiu efectuat la un număr de 12 pacienti cărora li s-a administrat postoperator meropenem 1000 mg la fiecare 8 ore, pentru infectii intraabdominale, a determinat o Cmax si un timp de înjumătătire plasmatică comparabile cu cele observate la subiectii normali, dar un volum de distributie mai mare, de 27 l.

Distributie

Proportia medie de legare a meropenemului de proteinele plasmatice a fost de aproximativ 2% si a fost independentă de concentratie. După administrarea rapidă (5 minute sau mai putin), farmacocinetica este biexponentială, aspect mult mai putin evident după o perfuzie cu durata de 30 de minute. S-a demonstrat că meropenemul pătrunde bine în diferite lichide si tesuturi, inclusiv în plămâni, secretii bronsice, bilă, lichid cefalorahidian, tesuturi de la nivelul aparatului genital, tegument, fascii, muschi si exsudate peritoneale.

Metabolizare

Meropenemul este metabolizat prin hidroliza inelului beta-lactamic, rezultând un metabolit inactiv din punct de vedere microbiologic. In vitro, meropenemul demonstrează sensibilitate redusă la hidrolizarea de către dehidropeptidaza-I (DHP-I) umană, comparativ cu imipenemul, nefiind necesară administrarea concomitentă a inhibitorului DHP-I.

Eliminare

În principal, meropenemul este excretat pe cale renală sub formă nemodificată; aproximativ 70% (50-75%) din doză se excretă nemodificată în decurs de 12 ore. Un procent suplimentar de 28% este regăsit sub forma metabolitului inactiv microbiologic. În materiile fecale s-a regăsit numai aproximativ 2% din doză. Clearance-ul renal măsurat si efectul probenecidului arată că meropenemul este supus atât filtrării, cât si secretiei tubulare.

Insuficientă renală

Insuficienta renală determină valori mai mari ale ASC plasmatice si un timp de înjumătătire plasmatică a meropenemului mai lung. S-au obsevat cresteri ale ASC de 2,4 ori la pacientii cu insuficientă renală moderată (ClCr 33-74 ml/min), de 5 ori în cazul insuficientei severe (ClCr 4-23 ml/min) si de 10 ori la pacientii hemodializati (ClCr <2 ml/min), comparativ cu subiectii sănătosi (ClCr >80 ml/min). ASC a metabolitului inactiv microbiologic cu inel deschis a fost, de asemenea, considerabil crescută la pacientii cu insuficientă renală. Se recomandă ajustarea dozei la pacientii cu insuficientă renală moderată si severă (vezi pct. 4.2).

Meropenemul este eliminat prin hemodializă, în timpul hemodializei clearance-ul fiind de aproximativ 4 ori mai mare decât la pacientii cu anurie.

Insuficientă hepatică

Un studiu efectuat la pacienti cu ciroză alcoolică nu demonstrează niciun efect al afectiunii hepatice asupra farmacocineticii meropenemului după doze repetate.

Pacienti adulti

Studiile de farmacocinetică efectuate la pacienti nu au demonstrat diferente semnificative de farmacocinetică comparativ cu subiectii sănătosi cu functie renală echivalentă. Un model populational elaborat pe baza datelor provenite de la 79 pacienti cu infectii intraabdominale sau cu pneumonie a arătat că volumul central este dependent de greutate si clearance-ul este dependent de clearance-ul creatininei si de vârstă.

Copii

Farmacocinetica la sugari si copii cu infectii, la doze de 10, 20 si 40 mg/kg, a evidentiat valori ale Cmax aproximativ echivalente cu cele observate la adulti după administrarea unor doze de 500 mg, 1000 mg, respectiv 2000 mg. Comparatia a evidentiat parametri farmacocinetici asemănători în ceea ce priveste dozele si timpi de înjumătătire plasmatică similari cu cei observati la adulti, cu exceptia celor mai mici subiecti (<6 luni, t1/2 1,6 ore). Valorile medii ale clearance-ului meropenemului au fost de 5,8 ml/min/kg (6-12 ani), 6,2 ml/min/kg (2-5 ani), 5,3 ml/min/kg (6-23 luni) si 4,3 ml/min/kg (2-5 luni). Pe parcursul a 12 ore, aproximativ 60% din doză este excretată în urină sub formă de meropenem, un procent suplimentar de 12% fiind excretat sub forma metabolitului. Concentratia meropenemului în LCR la copiii cu meningită este de aproximativ 20% din concentratia plasmatică, cu toate că există variatii semnificative inter-individuale.

Farmacocinetica meropenemului la nou-născutii care necesită tratament antiinfectios a demonstrat valori mai mari ale clearance-ului la nou-născutii cu vârstă cronologică sau gestatională mai mare, cu o medie generală a timpului de înjumătătire plasmatică de 2,9 ore. Simularea Monte Carlo bazată pe un model farmacocinetic populational a demonstrat că o schemă de administrare cu 20 mg/kg la intervale de 8 ore a dus la obtinerea a T>CMI de 60% pentru P. aeruginosa la 95% dintre prematuri si la 91% dintre nou-născutii la termen.

Vârstnici

Studiile de farmacocinetică la subiecti vârstnici sănătosi (65-80 ani) au demonstrat o reducere a clearance-ului plasmatic care s-a corelat cu reducerea legată de vârstă a clearance-ului creatininei, precum si o reducere mai mare a clearance-ului non-renal. Nu este necesară ajustarea dozei la pacientii vârstnici, cu exceptia celor cu insuficientă renală moderată până la severă (vezi pct. 4.2).

5.3       Date preclinice de sigurantă

Studiile la animale arată că meropenemul este bine tolerat la nivel renal. Dovezi histologice ale unor leziuni tubulare renale au fost observate la soareci si câini numai la doze de 2000 mg/kg si mai mari după administrare unică, iar la maimute, la doze de 500 mg/kg într-un studiu cu durata de 7 zile.

În general, meropenemul este bine tolerat la nivelul sistemului nervos central. Efectele au fost observate în studii privind toxicitatea după doză unică la rozătoare, la doze mai mari de 1000 mg/kg.

DL50 pentru meropenemul administrat intravenos la rozătoare este mai mare de 2000 mg/kg.

În studii cu doze repetate cu durata de până la 6 luni, s-au observat numai efecte minore, printre care si o scădere a indicilor eritrocitari la câini.

Nu au existat dovezi ale unui potential mutagen într-o baterie de teste conventionale si nici dovezi de toxicitate asupra functiei de reproducere, inclusiv potential teratogen, în studiile efectuate la sobolan cu doze de până la 750 mg/kg si la maimute, cu doze de până la 360 mg/kg.

Într-un studiu preliminar efectuat la maimute, s-a observat o crestere a incidentei avorturilor la doza de 500 mg/kg.

Nu au existat dovezi de crestere a sensibilitătii la meropenem la animalele tinere, comparativ cu cele adulte. Formularea pentru administrare intravenoasă a fost bine tolerată în studiile la animale.

Metabolitul unic al meropenemului a avut un profil de toxicitate similar, în studiile efectuate la animale.

6.      PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Carbonat de sodiu anhidru

6.2     Incompatibilităti

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu exceptia celor mentionate la pct. 6.6.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani

După reconstituire:

Solutia reconstituită pentru injectare sau perfuzare intravenoasă trebuie utilizată imediat. Intervalul de timp dintre începerea reconstituirii si sfârsitul injectării sau perfuzării intravenoase nu trebuie să depăsească o oră.

6.4        Precautii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi mai mari de 30°C. A nu se congela.

Pentru conditiile de păstrare ale medicamentului reconstituit/diluat, vezi pct. 6.3.

6.5        Natura si continutul ambalajului

Meropenem Kabi 1 g pulbere pentru solutie injectabilă sau perfuzabilă

Flacoane din sticlă incoloră a 20 ml, 50 ml si 100 ml, închise cu dop din cauciuc bromobutilic si sigilate cu capse din aluminiu.

Medicamentul este ambalat în cutii cu 1 sau 10 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6        Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare

Injectare

Meropenem Kabi pentru administrare prin injectare intravenoasă în bolus trebuie reconstituit cu apă pentru preparate injectabile.

Perfuzare

Pentru perfuzare intravenoasă, flacoanele de meropenem pot fi reconstituite direct cu solutie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% sau solutie de glucoză 5%.

Fiecare flacon este numai pentru o singură administrare.

Pentru prepararea si administrarea solutiei, trebuie respectate tehnicile aseptice standard.

Solutia trebuie agitată înainte de utilizare.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale

7.      DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

S.C. Fresenius Kabi România S.R.L.

Strada Fânarului nr. 2A, 500464 Brasov, România

Telefon: +40 (0)268 40 62 60

Fax: +40 (0)268 40 62 63

e-mail: office@fresenius/kabi.ro

8.      NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Meropenem Kabi 1 g pulbere pentru solutie injectabilă sau perfuzabilă: 2954/2010/01-02-03-04-05-06

9.      DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare-Noiembrie 2010

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2010

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Fibroza chistică este rezolvată în Franţa cu ajutorul unei noi tehnici de reabilitare a grefoanelor pulmonare Medicii francezi au reuşit să crească numărul grefelor pulmonare reabilitând grefoanele care nu dovedesc calităţile necesare pentru a fi transplantate din primul moment, în special pentru pacienţii care suferă de fibroză chistică, informează publicaţia electronică franceză pourquoidocteur.fr.
Conferința Asociației de Fibroză Chistică din România – Ediția III Fibroza chistică de la nou-născut la adult 17-18 noiembrie 2012, București Houston NPA și Asociația de Fibroză Chistică din România (www.afcr.ro) organizează între 17-18 noiembrie la București cea de-a IIIa ediție a Conferinței AFCR, pe tema “Fibroza chistică de la nou-născut la adult”. Evenimentul se va desfășura la Hotel Ibis Palatul Parlamentului (Str. Izvor 82-84, București)...
Conferința Asociației de Fibroză Chistică din România – Ediția III Fibroza chistică de la nou-născut la adult 17-18 noiembrie 2012, București Houston NPA și Asociația de Fibroză Chistică din România (www.afcr.ro) organizează între 17-18 noiembrie la București cea de-a IIIa ediție a Conferinței AFCR, pe tema “Fibroza chistică de la nou-născut la adult”. Evenimentul se va desfășura la Hotel Ibis Palatul Parlamentului (Str. Izvor 82-84, București)...
Fibroza chistică – “Boala celor 65 de trandafiri” Houston NPA și Asociația de Fibroză Chistică din România (www.afcr.ro) au organizat între 17-18 noiembrie la București cea de-a IIIa ediție a Conferinței AFCR, pe tema “Fibroza chistică de la nou-născut la adult”,sub egida Societății Române de Pneumologie.
Acces deficitar la tratament pentru pacienții cu fibroză chistică - temă în focus la Conferința Anuală a Asociației de Fibroză Chistică din România – Aproximativ 300 de copii și 50 de adulți din România se luptă zilnic cu o boală cruntă: fibroza chistică, cea mai răspândită boală genetică, incurabilă și cu potențial letal din Europa.
Protest în faţa Ministerului Sănătăţii pentru ca toţi pacienţii cu fibroză chistică să beneficieze de asistenţi personali Mai multe persoane au protestat, luni, în faţa Ministerului Sănătăţii (MS) cerând ca toţi bolnavii de fibroză chistică, dar şi pacienţi cu alte afecţiuni să beneficieze de asistenţi personali.