Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

MEROPENEM SANDOZ 500 mg
 
Denumire MEROPENEM SANDOZ 500 mg
Descriere Meropenem Sandoz este indicat pentru tratamentul următoarelor infectii la adulti si copiicu vârsta peste 3 luni:
•Pneumonie, incluzând pneumonia comunitară si pneumonia nosocomială
•Infectii bronho-pulmonare în fibroza chistică
•Infectii complicate ale tractului urinar
•Infectii intra-abdominale complicate
•Infectii intra- si post-partum
•Infectii cutanate si ale tesuturilor moi complicate
•Meningita bacteriană acută
Denumire comuna internationala MEROPENEMUM
Actiune terapeutica ALTE ANTIBIOTICE BETALACTAMICE CARBAPENEME
Prescriptie PR
Forma farmaceutica PULB. PT. SOL. INJ. SAU PERF.
Concentratia 500 mg
Ambalaj Cutie cu 1 flac. din sticla cu capacitatea de 20 ml continand pulb. sol. inj. sau perf.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC J01DH02
Firma - Tara producatoare SANDOZ GMBH - AUSTRIA
Autorizatie de punere pe piata SANDOZ S.R.L. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre MEROPENEM SANDOZ 500 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre MEROPENEM SANDOZ 500 mg, pulb. pt. sol. inj. sau perf.       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.          DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Meropenem Sandoz 500 mg pulbere pentru solutie injectabilă sau perfuzabilă

2.       COMPOZITIECALITATIVĂSI CANTITATIVĂ

Meropenem Sandoz 500 mg pulbere pentru solutie injectabilă sau perfuzabilă

Fiecare flacon contine trihidrat de meropenem echivalent cu meropenem anhidru 500 mg.

Fiecare flacon contine 2 mmol sodiu (45 mg).

După reconstituire cu 10 ml solvent concentratia de meropenem este de 50 mg/ml.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMAFARMACEUTICĂ

Pulbere pentru solutie injectabilă sau perfuzabilă. Pulbere cristalină, de culoare albă până la galben pal.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Meropenem Sandoz este indicat pentru tratamentul următoarelor infectii la adulti si copiicu vârsta peste 3 luni (vezi pct.4.4 si 5.1):

•     Pneumonie, incluzând pneumonia comunitară si pneumonia nosocomială

•     Infectii bronho-pulmonare în fibroza chistică

•     Infectii complicate ale tractului urinar

•     Infectii intra-abdominale complicate

•     Infectii intra- si post-partum

•     Infectii cutanate si ale tesuturilor moi complicate

•     Meningita bacteriană acută

Meropenem Sandoz poate fi utilizat în tratamentul pacientilor cu neutropenie si febră care este suspectată a fi determinată de o infectie bacteriană.

Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoare la utilizarea corectă a antibioticelor.

4.2 Doze si mod de administrare

Tabelul de mai jos contine recomandări generale de dozaj.

Doza de meropenem administrată si durata tratamentului trebuie stabilită în functie de tipul si severitatea infectiei si de răspunsul clinic al pacientului.

În tratamentul anumitor infectii, cum sunt cele nosocomiale produse de Pseudomonas aeruginosa sau Acinetobacter spp. poate fi adecvată o doză de până la 2 g de trei ori pe zi la adulti si adolescenti si o doză de până la 40 mg/kg de trei ori pe zi la copii.

În situatia în care se tratează pacienti cu insuficientă renală, se vor avea în vedere si alte aspecte privind dozajul (vezi mai jos).

Adulti si adolescenti

Infectie

Dozele care trebuie administrate la interval de 8 ore

Pneumonie, incluzând pneumonie comunitară sau pneumonie nosocomială

500 mg sau 1 g

Infectii bronho-pulmonare în fibroza chistică

2 g

Infectii complicate ale tractului urinar

500 mg sau 1 g

Infectii intra-abdominale complicate

500 mg sau 1 g

Infectii intra- si post-partum

500 mg sau 1 g

Infectii cutanate si ale tesuturilor moi complicate

500 mg sau 1 g

Meningita bacteriană acută

2 g

Tratamentul pacientilor cu neutropenie febrilă

1 g

Meropenemul se administrează, de obicei, prin perfuzie intravenoasă cu durata de aproximativ 15 până la 30 de minute (vezi pct.6.2, 6.3 si 6.6).

Ca alternativă, pot fi administrate doze de până la 1 g prin injectare intravenoasă în bolus într-un interval de aproximativ 5 minute. Există date limitate de sigurantă referitoare la administrarea intravenoasă în bolus a unei doze de 2 g la adulti.

Insuficientă renală

Doza trebuie ajustată la pacientii adulti si adolescenti în situatia în care valoarea clearance-ului creatininei mai mică de 51 ml/min, asa cum este indicat mai jos. Există date limitate care să sustină această ajustare a dozei în cazul unei unităti de doză de 2 g.

Clearance-ul creatininei

Doza

Frecventa

(ml/min)

(pe baza intervalului de “unitate de doză” de 500 mg, 1 g sau 2 g, vezi tabelul de mai sus)

 

26-50

1 unitate de doză

la fiecare 12 ore

10-25

jumătate dintr-o unitate de doză

la fiecare 12 ore

<10

jumătate dintr-o unitate de doză

la fiecare 24 ore

Meropenem este eliminat prin hemodializă si hemofiltrare. Doza necesară trebuie administrată după terminarea sedintei de hemodializă.

Nu există recomandări privind dozajul la pacientii care efectuează sedinte de dializă peritoneală.

Insuficientă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacientii cu insuficientă hepatică (vezi pct.4.4).

Dozare la pacientii vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacientii vârstnici cu functie renală normală sau la care valorile creatininei sunt mai mari de 50 ml/min.

Copii

Copii cu vârsta sub 3 luni

Nu a fost stabilită siguranta si eficacitatea administrării meropenemului la copiii cu vârsta sub 3 luni si nu a fost precizată schema de administrare optimă. Cu toate acestea, datele farmacocinetice limitate sugerează că o doză de 20 mg/kg la fiecare 8 ore poate fi o schemă de administrare adecvată (vezi pct.5.2).

Copii cu vârsta cuprinsă între 3 luni si 11 ani si cu greutate de până la 50 kg Schemele de administrare recomandate sunt prezente în tabelul de mai jos:

Infectie

Doza care trebuie administrată la interval de 8 ore

Pneumonie, incluzând pneumonie comunitară sau pneumonie nosocomială

10 sau 20 mg/kg

Infectii bronho-pulmonare în fibroza chistică

40 mg/kg

Infectii complicate ale tractului urinar

10 sau 20 mg/kg

Infectii intra-abdominale complicate

10 sau 20 mg/kg

Infectii cutanate si ale tesuturilor moi complicate

40 mg/kg

Meningită bacteriană acută

40 mg/kg

Tratamentul pacientilor cu neutropenie febrilă

20 mg/kg

Copii cu greutate peste 50 kg

Se utilizează doza recomandată la adulti.

Nu există experientă la copiii cu insuficientă renală.

Meropenemul se administrează, de obicei, prin perfuzie intravenoasă cu durata de aproximativ 15 până la 30 de minute (vezi pct.6.2, 6.3 si 6.6). Ca alternativă, pot fi administrate doze de meropenem de până la 20 mg/kg în bolus intravenos cu durata de aproximativ 5 minute. La copii, există date de sigurantă limitate pentru a sustine administrarea unei doze de 40 mg/kg prin injectare intravenoasă în bolus.

4.3     Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activă sau la oricare dintre excipienti.

Hipersensibilitate la orice alt antibiotic din grupa carbapenemelor c

Hipersensibilitate severă (de exemplu, reactie anafilactică, reactie cutanată severă) la orice alt antibiotic beta-lactamic (de exemplu, peniciline sau cefalosporine).

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Selectarea meropenemului în tratamentul unui anumit pacient trebuie să tină cont de utilizarea adecvată a unui antibiotic din grupa carbapenemelor în functie de severitatea infectiei, prevalenta rezistentei la alte medicamente antimicrobiene si de riscul de a selecta bacterii rezistente la carbapeneme.

Similar tuturor antibioticelor beta-lactamice au fost raportate reactii de hipersensibilitate grave si, rar, letale (vezi pct.4.3 si 4.8).

Pacientii cu antecedente de hipersensibilitate la carbapeneme, peniciline sau alte antibiotice beta-lactamice pot fi, de asemenea, hipersensibili la meropenem. Înainte de a începe tratamentul cu meropenem trebuie investigate cu atentie reactiile de hipersensibilitate anterioare la antibioticele beta-lactamice.

Dacă apare o reactie adversă alergică severă la meropenem, medicamentul trebuie întrerupt si trebuie luate măsuri adecvate.

La administrarea medicamentelor antibacteriene, incluzând meropenem, s-a raportat colita asociată administrării antibioticelor sau colita pseudomembranoasă cu grade variate de severitate, de la usoare la forme care pun viata în pericol. Prin urmare, trebuie avut în vedere acest diagnostic la pacientii care dezvoltă diaree în timpul sau la scurt timp după tratamentul cu meropenem (vezi pct.4.8). Trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu meropenem si instituirea unui tratament specific pentru Clostridium dificile. Sunt contraindicate medicamentele care inhibă peristltismul intestinal.

În timpul tratamentului cu carbapeneme, inclusiv meropenem, s-au raportat inconstant convulsii (vezi pct.4.8).

Functia hepatică trebuie monitorizată cu atentie în timpul tratamentului cu meropenem din cauza riscului de toxicitate hepatică (afectare a functiei hepatice cu colestază si citoliză( (vezi pct.4.8).

Utilizare la pacientii cu afectare hepatică: la pacientii cu tulburări hepatice preexistente trebuie monitorizată functia hepatică pe parcursul tratamentului cu meropenem. Nu este necesară nicio ajustare a dozei (vezi pct.4.2).

În timpul tratamentului cu meropenem, testul Coombs direct sau indirect se poate pozitiva.

Nu se recomandă utilizarea concomitentă a meropenemului si a acidului valproic/valproatului de sodiu (vezi pct.4.5).

Meropenem Sandoz contine sodiu.

Meropenem Sandoz 500 mg pulbere pentru solutie injectabilă sau perfuzabilă: acest medicament contine aproximativ 2 mEq de sodiu per doză de 500 mg, fapt de care trebuie să se tină cont la pacientii care urmează o dietă cu restrictie de sodiu.

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Nu s-au efectuat studii specifice de interactiune cu alte medicamente, în afară de probenecid. Probenecidul este în competitie cu meropenemul pentru secretia tubulară activă si, prin urmare, inhibă excretia renală de meropenem, având ca efect cresterea timpului de înjumătătire plasmatică prin eliminare si concentratia plasmatică de meropenem. Se recomandă prudentă la administrarea concomitentă de probenecid si meropenem.

Efectul potential al meropenemului asupra legării de proteinele plasmatice sau asupra sau metabolizării altor medicamente nu a fost studiat. Cu toate acestea , proportia legării meropenemului de proteinele plasmatice este atât de mică încât nu sunt de asteptat interactiuni cu alti compusi pe baza acestui mecanism.

S-au raportat reduceri ale concentratiilor plasmatice ale acidului valproic cu 60-100% în decurs de 2 zile în timpul administrării concomitente a carbapenemelor. Din cauza debutului rapid si amplorii acestei scăderi, se consideră că administrarea concomitentă a acidului valproic cu carbapeneme nu poate fi controlată si, ca urmare, trebuie evitată (vezi pct.4.4).

Anticoagulante orale

Administrarea concomitentă de antibiotice cu warfarină poate accentua efectele anticoagulante ale acesteia. Există multe raportări referitoare la accentuarea efectului anticoagulant al medicamentelor anticoagulante administrate oral, incluzând warfarină, la pacientii tratati concomitent cu medicamente antibacteriene. Riscul diferă în functie de infectia subiacentă, vârstă si starea generală a pacientului, astfel încât este greu de evaluat contributia antibioticului la cresterea INR (International Normalised Ratio). Se recomandă monitorizarea frecventă a INR pe parcursul si o scurtă perioadă după administrarea concomitentă a antibioticelor si anticoagulantelor orale.

4.6     Sarcina si alăptarea

Sarcina

Datele referitoare la utilizarea meropenemului în timpul sarcinii sunt limitate sau nu există.

Studiile efectuate la animale nu au evidentiat niciun efect nociv direct sau indirect privind toxicitatea asupra functiei de reproducere (vezi pct.5.3).

Ca măsură de precautie, este de preferat să se evite utilizarea meropenemului în timpul sarcinii.

Alăptarea

Nu se stie dacă meropenemul se excretă în lapte la om. Meropenemul a fost identificat în cantităti foarte mici în laptele animalelor. Trebuie luată o decizie dacă se întrerupe alăptarea sau se întrerupe/nu se utilizează tratamentul cu meropenem, luând în considerare beneficiile tratamentului pentru mamă.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii referitoare la capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

4.8     Reactii adverse

Într-o analiză a 4872 pacienti la care s-au efectuat 5026 tratamente cu meropenem, cele mai frecvente reactii adverse determinate de meropenem au fost diareea (2,3%), eruptia cutanată tranzitorie (1,4%), greată/vărsături (1,4%) si inflamatie la nivelul locului de administrare (1,1%). Cele mai frecvente reactii adverse privind testele de laborator legate de utilizarea meropenemului au fost trombocitoza (1,6%) si cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice (1,5-4,3%).

Reactiile adverse enumerate în tabel la categoria „cu frecventă necunoscută” nu s-au observat la cei 2367 pacienti inclusi în studiile clinice pre-autorizare efectuate cu meropenem administrat intramuscular si intravenos, dar au fost raportate în timpul perioadei de după punerea pe piată.

În tabelul de mai jos reactiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme si organe si în functie de frecventă, după cum urmează: foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 si <1/10); mai putin frecvente (>1/1000 si <1/100); rare (>1/10000 si <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecventă reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii:

Tabel 1

Aparate, sisteme si organe

Frecventă

Reactie adversă

Infectii si infestări

Mai putin frecvente

candidoză orală si vaginală

Tulburări hematologice si limfatice

Frecvente

Mai putin frecvente

Cu frecventă necunoscută

trombocitemie

eozinofilie, trombocitopenie,

leucopenie, neutropenie, agranulocitoză

anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar

Cu frecventă necunoscută

angioedem, anafilaxie (vezi pct.4.3.si 4.4)

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente

Mai putin frecvente

Rare

cefalee

parestezie

convulsii (vezi pct.4.4)

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente

Cu frecventă necunoscută

diaree, vărsături, greată, durere abdominală

colită asociată antibioticelor (vezi pct.4.4)

Tulburări hepatobiliare

Frecvente

 

 

 

Mai putin frecvente

Crestere a valorilor serice ale transaminazelor, crestere a valorii fosfatazei alcaline, crestere a valorii lactat dehidrogenazei

Crestere a concentratiei plasmatice a bilirubinei

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Frecvente

Mai putin frecvente

Cu frecventă necunoscută

eruptie cutanată tranzitorie, prurit

urticarie

necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf

Tulburări renale si ale căilor urinare

Mai putin frecvente

Crestere a valorii concentratiei plasmatice a creatininei, crestere a valorii concentratiei plasmatice a ureei

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente

Mai putin frecvente

Cu frecventă necunoscută

inflamatie, durere

tromboflebită

durere la locul injectării

4.9       Supradozaj

Supradozajul relativ este posibil la pacientii cu insuficientă renală dacă doza nu este ajustată conform descrierii de la pct.4.2. Experienta limitată consecutivă punerii pe piată arată că reactiile adverse ca urmare a supradozajului corespund cu profilul celor descrise la pct.4.8. si sunt, în general, usoare si se remit la întreruperea tratamentului sau la reducerea dozei. Tratamentul supradozajului trebuie să fie simptomatic.

La persoanele cu functie renală normală, apare eliminare renală rapidă.

Meropenemul si metabolitul său activ sunt îndepărtati prin hemodializă.

5.      PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, carbapeneme, codul ATC: J01DH02.

Mecanism de actiune

Meropenemul îsi exercită actiunea bactericidă prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian la bacteriile Gram-pozitiv si Gram-negativ, ca urmare a fixării de proteinele care leagă penicilinele (PBPs penicillin-binding protein).

Relatia farmacocinetică/farmacodinamică (FC/FD)

Similar altor antibiotice beta-lactamice, s-a demonstrat că durata de timp în care concentratia meropenemului depăseste concentratia minimă inhibitorie (T>CIM) se corelează cel mai bine cu eficacitatea. În cadrul modelelor preclinice, meropenemul a avut activitate când concentratiile plasmatice au depăsit CMI pentru microorganismul infectant pe o durată de aproximativ 40% din intervalul de administrare. Această tintă nu a fost stabilită clinic.

Mecanism de rezistentă

Rezistenta bacteriană la meropenem poate rezulta din: (1) reducerea permeabilitătii membranei externe a bacteriilor Gram-negativ (din cauza diminuării producerii de porine), (2) reducerea afinitătii PBP tintă, (3) cresterea expresiei componentelor pompelor de eflux si (4) productie de beta-lactamaze care pot hidroliza carbapenemele.

În Uniunea Europeană au fost raportate focare localizate de infectii determinate de bacterii rezistente la carbapeneme.

Nu există rezistentă încrucisată între meropenem si alte medicamente, cum sunt chinolone, aminoglicozide, macrolide sau tetracicline. Cu toate acestea , microorganismele pot prezenta rezistentă la mai mult de o clasă de medicamente antibacteriene, atunci când mecanismul implicat include lipsa de permeabilitate si/sau existenta unei (unor) pompe de eflux.

Valori critice

Valorile critice ale CMI clinice stabilite de EUCAST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt prezentate mai jos.

Valori critice EUCAST ale CMI clinice pentru meropenem (05.06.2009, v 3.1)

Microorganism

Sensibilitate (S) (mg/l)

Rezistentă (R) (mg/l)

Enterobacteriacee

<2

>8

Pseudomonas

<2

>8

Acinetobacter

<2

>8

Streptococcus grup A, B, C, G

<2

>2

Streptococcus pneumoniae1

<2

>2

Alti streptococi

2

2

Enterococcus

~

Stafilococcus2

Nota 3

Nota 3

Haemophylus influenzae1 si

<2

>2

Moraxella catarhallis

 

 

Neisseria meningitidis2,4

<0,25

>0,2

Anaerobi Gram-pozitiv

<2

>8

Anaerobi Gram-negativ

<2

>8

Valori critice nelegate de specie 5

<2

>8

1 Valorile critice ale meropenemului pentru Streptococcus pneumoniae si Hemophylus influenzae în meningită sunt 0,25/1 mg/l

2 Tulpinile cu valorile CMI peste valoarea critică S/I sunt rare sau nu sunt încă raportate. Testele pentru identificare si sensibilitate la antibiotice efectuate asupra unor astfel de tulpini izolate trebuie repetate si, dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la un laborator de referintă. Până la dovedirea răspunsului clinic pentru tulpinile izolate la care se confirmă valori ale CMI peste valoarea critică a rezistentei actuale (caractere italice), ele trebuie raportate ca rezistente.

3 Sensibilitatea stafilococilor la meropenem se deduce din sensibilitatea la meticilină

4 Valorile critice ale meropenemului pentru Neisseria meningitidis se referă exclusiv la meningită.

5 Valorile critice nelegate de specie au fost determinate, în principal, din datele de farmacocinetică/farmacodinamică si sunt independente de distributiile CMI valabile pentru specii specifice. Acestea trebuie utilizate pentru specii care nu sunt mentionate în tabel sau în notele de subsol.

-- Nu se recomandă testarea sensibilitătii deoarece aceste specii reprezintă o tintă slabă pentru utilizarea acestui medicament.

Prevalenta rezistentei dobândite poate varia din punct de vedere geografic si în timp pentru anumite specii si este de dorit să existe informatii locale despre rezistentă, în special pentru tratamentul infectiilor severe.

Dacă este necesar, se va apela la sfaturile expertilor când prevalenta locală a rezistentei este de asa natură încât utilitatea medicamentului este incertă în tratamentul infectiilor determinate de anumite tulpini.

Următorul tabel cu microorganismele enumerate este alcătuit pe baza experientei clinice si a ghidurilor terapeutice

Specii frecvent sensibile Bacterii aerobe Gram-pozitiv

Enterococcus faecalis$

Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)£

Specii de Staphylococcus (sensibil la meticilină) incluzând Staphylococcus epidermidis

Streptococcus agalactiae (grup B),

Grupul Streptococcus milleri (S anginosus, S constellatus si S intermedius)

Streptococcus pneumoniae

Streptococcus pyogenes (grup A)

Bacterii aerobe Gram-negativ

Citrobacter freundii Citrobacter koseri Enterobacter aerogenes Enterobacter cloacae Echerichia coli Haemophilus influenzae Klebsiella oxytoca Klebsiela pneumoniae Morganella morganii Neisseria meningitidis Proteus mirabilis Proteus vulgaris Serratia marcescens

Bacterii anaerobe Gram-pozitiv

Clostridium perfringens

Peptoniphilus asaccharolyticus

Specii de Peptostreptococ (incluzând P.micros, P.anaerobius, P.magnus)

Bacterii anaerobe Gram-negativ

Bacteroides caccae Grupul Bacteroides fragilis Prevotella bivia Prevotella disiens

Specii pentru care rezistenta dobândită poate fi o problemă Bacterii aerobe Gram-pozitiv

Enterococcus faecium$†

Bacterii aerobe Gram-pozitiv

Specii de Acinetobacter Burkholderia cepacia Pseudomonas aeruginosa

Microorganisme rezistente în mod natural Bacterii aerobe Gram-negativ

Stenotrophomonas maltophillia Specii de Legionella

Alte microorganisme

Chlamydophila pneumoniae

Chlamydophila psittaci

Coxiella burnetti

Mycoplasma pneumoniae

$ Specii care prezintă sensibilitate intermediară naturală

£ Toti stafilococii meticilino-rezistenti sunt rezistenti si la meropenem

Rata rezistentei ≥50% în una sau mai multe tări ale UE

5.2 Proprietăti farmacocinetice

La subiectii sănătosi, valoarea medie a timpului de înjumătătire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1 oră; valoarea medie a volumului de distributie este de aproximativ 0,25 l/kg (11-27 l) si valoarea medie a clearance-ului este de 287 ml/min la doza de 250 mg si se reduce la 205 ml/min la doza de 2 g. Dozele de 500 mg, 1000 mg si 2000 mg administrate în perfuzie cu durata de 30 de minute determină valori ale Cmax de aproximativ 23, 49, respectiv 115 µg/ml iar valorile ASC corespondente au fost de 39,3, 62,3 si 153 µg h/l. După o perfuzie cu durata de 5 minute, valorile Cmax sunt de 52 si 112 µg/ml după doza de 500 mg, respectiv doza de 1000 mg. Când sunt administrate doze repetate la intervale de 8 ore la pacientii cu functie renală normală, nu apare acumulare de meropenem.

Un studiu efectuat la 12 pacienti la care s-a administrat meropenem 1000 mg la interval de 8 ore post-operatpr pentru infectii intraabdominale a determinat o valoare a Cmax si a timpului de înjumătătire plasmatică comparabile cu cele observate la subiectii normali, dar un volum de distributie mai mare, de 27 l.

Distributie

Proportia medie de legare a meropenemului de proteinele plasmatice a fost de aproximativ 2% si a fost independentă de concentratie. După administrarea rapidă (5 minute sau mai putin), farmacocinetica este biexponentială, dar acest lucru este mult mai putin evident după perfuzia cu durata de 30 de minute. S-a demonstrat că meropenemul pătrunde bine în majoritatea tesuturilor si lichidelor corpului, incluzând plămâni, secretie bronsică, bilă, lichid cefalorahidian, tesuturi de la nivelul aparatului genital, tegument, fascii, muschi si exsudat peritoneal.

Metabolizare

Meropenemul este metabolizat prin hidroliza inelului beta-lactamic, generând un metabolit inactiv din punct de vedere microbiologic. In vitro, meropenemul prezintă sensibilitate redusă la hidrolizarea de către dehidropeptidaza umană I (DHP-I) comparativ cu imipenemul si nu este necesară administrarea concomitentă a unui inhibitor DHP-I.

Eliminare

În principal, meropenemul este excretat pe cale renală sub formă nemodificată; aproximativ 70% (50-75%) din doză se excretă nemodificată în decurs de 12 ore. Un procent suplimentar de 28% se regăseste ca metabolit microbiologic inactiv. În materiile fecale s-a regăsit numai aproximativ 2% din doză. Clearance-ul renal măsurat si efectul probenecidului arată că meropenemul este supus atât filtrării, cât si secretiei tubulare.

Insuficienta renală

Insuficienta renală determină pentru meropenem valori mai mari ale ASC si un timp de înjumătătire plasmatică prin eliminare mai lung. S-au obsevat cresteri ale ASC de 2,4 ori la pacientii cu insuficientă renală moderată (ClCr 33-74 ml/min), de 5 ori în cazul insuficientei severe (ClCr 4-23 ml/min) si de 10 ori la pacientii hemodializati (ClCr <2 ml/min), comparativ cu subiectii sănătosi (ClCr >80 ml/min). De asemenea, ASC pentru metabolitul inactiv microbiologic cu inel deschis a fost crescută considerabil în cazul pacientilor cu insuficientă renală. La pacientii cu insuficientă renală moderată până la severă se recomandă ajustarea dozei (vezi pct. 4.2).

Meropenemul este eliminat prin hemodializă, cu un clearance în timpul hemodializei de aproximativ 4 ori mai mare decât la pacientii cu anurie.

Insuficientă hepatică

Un studiu efectuat la pacientii cu ciroză alcoolică nu a evidentiat niciun efect al afectiunii hepatice asupra farmacocineticii meropenemului în cazul administrării de doze repetate.

Adulti

Studiile farmacocinetice efectuate la pacienti adulti nu au evidentiat modificări farmacocinetice semnificative comparativ cu subiectii sănătosi cu functie renală echivalentă. Un model populational elaborat pe baza datelor provenite de la 79 de pacienti cu infectie intra-abdominală sau pneumonie a evidentiat că volumul central este dependent de greutate iar clearance-ul medicamentului este dependent de clearance-ul creatininei si de vârstă.

Copii

Farmacocinetica la sugari si copii cu infectie la care s-au administrat doze de 10 mg/kg, 20 mg/kg si 40 mg/kg a evidentiat valori ale Cmax aproximativ echivalente cu cele observate la adultii la care s-au administrat doze de 500 mg, 1000 mg si 2000 mg. Comparatia a evidentiat parametri farmacocinetici asemănători în ceea ce priveste dozele si timpi de înjumătătire plasmatică, similari cu cei observati la adulti, cu exceptia celor mai mici subiecti (<6 luni t½, 1,6 ore). Valorile medii ale clearance-ului meropenemului au fost de 5,8 ml/min/kg (6-12 ani), 6,2 ml/min/kg (2-5 ani), 5,3 ml/min/kg (6-23 luni) si 4,3 ml/min/kg (2-5 luni). Pe parcursul a 12 ore, aproximativ 60% din doză este excretată în urină sub formă de meropenem, un procent suplimentar de 12% fiind excretat sub forma metabolitului. Concentratiile de meropenem în lichidul cefalo-rahidian al copiilor cu meningită este de aproximativ 20% din concentratia plasmatică, desi există variabilitate semnificativă inter-individuală.

Farmacocinetica meropenemului la nou-născutii care necesită tratament antiinfectios a evidentiat un clearance mai mare la nou-născutii cu vârstă cronologică sau gestatională mai mare, cu o medie generală a timpului de înjumătătire plasmatică de 2,9 ore. Simularea Monte Carlo efectuată pe baza unui model farmacocinetic populational a arătat că o schemă de administrare cu 20 mg/kg la interval de 8 ore a dus la obtinerea a T>CMI de 60% pentru P. aeruginosa la 95% dintre nou-născutii prematuri si la 91% dintre cei născuti la termen.

Vârstnici

Studiile de farmacocinetică efectuate la pacientii vârstnici (vârsta 65-80 ani) a demonstrat o reducere a clearance-ului plasmatic, care este corelată cu reducerea determinată de vârstă si cu o reducere mai mică a clearance-ului non-renal. Nu este necesară ajustarea dozei la pacientii vârstnici, cu exceptia cazurilor de insuficientă renală moderată până la severă (vezi pct.4.2).

5.3 Date preclinice de sigurantă

Studiile la animale arată că meropenemul este bine tolerat la nivel renal. În cadrul unui studiu cu durata de 7 zile, la soareci si câini au existat dovezi histologice de leziuni tubulare renale numai la doze unice de 2000 mg/kg si mai mari iar la maimute la doze de 500 mg/kg.

În general, meropenemul este bine tolerat la nivelul sistemului nervos central. Efectele au fost observate în cadrul studiilor de toxicitate după doză unică efectuate la rozătoare cu doze care depăsesc 1000 mg/kg.

DL50 pentru meropenemul administrat intravenos la rozătoare este mai mare de 2000 mg/kg.

În studiile cu administrare de doze repetate cu durata de până la 6 luni s-au observat doar efecte minore, incluzând o reducere usoară a indicilor eritrocitari la câini.

În studiile efectuate la sobolani cu doze de până la 750 mg/kg si la maimute cu doze de până la 360 mg/kg nu au existat dovezi ale potentialului mutagen în cadrul unei baterii de teste conventionale si nici dovezi de toxicitate asupra functiei de reproducereincluzând potentialul teratogen,.

În cadrul unui studiu preliminar efectuat la maimute cu doze de 500 mg/kg au existat dovezi referitoare la cresterea incidentei avorturilor.

Nu a existat nicio dovadă de crestere a sensibilitătii la meropenem la animalele tinere, comparativ cu cele adulte. Forma farmaceutică pentru administrare intravenoasă a fost bine tolerată în studiile efectuate la animale.

În studiile efectuate la animale, metabolitul unic al meropenemului a avut un profil de toxicitate similar.

6.      PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Carbonat sodic anhidru

6.2     Incompatibilităti

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu exceptia celor mentionate la pct. 6.6.

6.3     Perioada de valabilitate

Medicamentul în ambalajul original 2 ani

După reconstituire

Solutiile reconstituite pentru injectare intravenoasă sau perfuzie trebuie utilizate imediat. Intervalul de timp dintre initierea reconstituirii si finalul injectării intravenoase sau a perfuziei nu trebuie să depăsească o oră.

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită conditii speciale de păstrare. A nu se congela solutia reconstituită.

6.5        Natura si continutul ambalajului

Meropenem Sandoz 500 mg pulbere pentru solutie injectabilă sau perfuzabilă

674 mg pudră în flacon din sticlă tip 1 cu capacitatea de 20 ml cu capac (cauciuc gri din bromobutil cu folie din aluminiu presterilizat prevăzut cu disc din plastic)

Medicamentul este distribuit într-un singur ambalaj cu 1x1 sau 10x1 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comecializate.

6.6        Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Injectare

Meropenemul pentru injectare intravenoasă în bolus trebuie reconstituit cu apă pentru preparate injectabile (5 ml la 250 mg meropenem). Se obtine o concentratie aproximativă de 50 mg/ml. Solutiile reconstituite sunt incolore până la galbene.

Perfuzare

Pentru administrarea prin perfuzie intravenoasă flacoanele de meropenem pot fi reconstituite direct cu solutie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% sau solutie de glucoză 5% până la un volum maxim de 50-200 ml.

Fiecare flacon este pentru o singură administrare.

Pentru prepararea si administrarea solutiei trebuie respectate tehnicile aseptice standard. Solutia trebuie agitată înainte de utilizare.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.       DETINĂTORULAUTORIZATIEIDEPUNEREPEPIATĂ

S.C. Sandoz S.R.L.

Str. Livezeni, Nr. 7A, 540472 Târgu Mures, România

8.       NUMĂRULAUTORIZATIEIPUNEREPEPIATĂ

Meropenem Sandoz 500 mg pulbere pentru solutie injectabilă sau perfuzabilă 2978/2010/01-02

9.          DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare-Noiembrie 2010

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Noiembrie 2010

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.