Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

CO-PERINEVA 2 mg/0,625 mg
 
Denumire CO-PERINEVA 2 mg/0,625 mg
Descriere Hipertensiune arterială esentială.
Denumire comuna internationala COMBINATII (PERINDOPRILUM+INDAPAMIDUM)
Actiune terapeutica COMBINATII DE INHIBITORI AI E.C.A. INHIBITORI AI E.C.A. SI DIURETICE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 2mg/0,625mg
Ambalaj Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 50 compr.
Valabilitate ambalaj 18 luni
Cod ATC C09BA04
Firma - Tara producatoare KRKA, D.D., NOVO MESTO - SLOVENIA
Autorizatie de punere pe piata KRKA-POLSKA Sp. z o.o. - POLONIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre CO-PERINEVA 2 mg/0,625 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre CO-PERINEVA 2 mg/0,625 mg, comprimate       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 2638/2010/01-02-03-04-05-06-07-08-09               Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Co-Perineva 2 mg/0,625 mg comprimate

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat contine perindopril tert-butilamină 2 mg si indapamidă 0,625 mg.

Excipient:

lactoză 29,369 mg

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimate rotunde, usor biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, cu margini tesite, prevăzute cu o linie mediană pe una dintre fete.

4.       DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Hipertensiune arterială esentială.

4.2     Doze si mod de administrare

Administrare orală.

Doza uzuală este de un comprimat Co-Perineva 2 mg/0,625 mg, o dată pe zi, administrată preferabil dimineata, înainte de micul dejun. Dacă această doză nu controlează eficient tensiune arterială după o lună de tratament, doza poate fi dublată.

Vârstnici (vezi pct. 4.4)

Tratamentul trebuie initiat cu doza uzuală de un comprimat Co-Perineva 2 mg/0,625 mg comprimat pe zi.

Pacienti cu insuficienta renală (vezi pct. 4.4)

În cazul unei insuficiente renale severe (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min), tratamentul este contraindicat.

La pacientii cu insuficientă renală moderată (clearance-ul creatininei de 30-60 ml/min), doza maximă recomandată este de un comprimat Co-Perineva 2 mg/0,625 mg pe zi.

La pacientii cu un clearance al creatininei egal sau mai mare de 60 ml/min nu este necesară ajustarea dozei.

Monitorizarea stării clinice a pacientului trebuie să includă determinări frecvente ale potasemiei si creatininemiei.

Pacientii cu insuficientă hepatică (vezi pct. 4.3, 4.4. si 5.2)

În caz de insuficientă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.

La pacientii cu insuficientă hepatică moderată, nu este necesară ajustarea dozelor.

Copii si adolescenti

Utilizarea Co-Perineva 2 mg/0,625 mg comprimate la copii si adolescenti nu este recomandată, deoarece eficacitatea si tolerabilitatea perindoprilului la această grupă de vârstă, în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente, nu a fost stabilită.

4.3     Contraindicatii

Contraindicatii legate de perindopril

-         Hipersensibilitate la perindopril sau la oricare alt inhibitor ECA;

-         Antecedente de edem angioneurotic (edem Quincke) asociat terapiei anterioare cu inhibitori ECA;

-         Angioedem ereditar sau idiopatic;

-         Al doilea si al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 si 4.6 ).

Contraindicatii legate de indapamidă

-         Hipersensibilitate la indapamidă sau la alte sulfonamide;

-         Insuficientă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min);

-         Encefalopatie hepatică;

-         Insuficientă hepatică severă;

-         Hipokaliemie;

-         Ca regulă generală, nu este recomandată asocierea acestui medicament cu medicamente non antiaritmice care determină torsada vârfurilor (vezi pct. 4.5);

-         Alăptare (vezi pct. 4.6).

Contraindicatii legate de Co-Perineva

-         Hipersensibilitate la oricare dintre excipienti.

Datorită experientei clinice insuficiente, Co-Perineva comprimate nu va fi utilizat la:

-         pacientii dializati;

-         pacientii cu insuficientă cardiacă decompensată netratată.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Atentionări speciale

Legate de perindopril si indapamidă:

În comparatie cu dozele minime eficiente recomandate pentru fiecare componentă în parte, nu s-a observat o reducere semnificativă a incidentei reactiilor adverse în timpul utilizării Co-Perineva în doze scăzute (2 mg/0,625 mg), cu exceptia hipokaliemiei (vezi pct. 4.8).

Nu se poate exclude o crestere a incidentei reactiilor idiosincrazice la expunerea la cele două antihipertensive diferite, cu care pacientul nu a fost tratat anterior. Pentru reducerea acestui risc, pacientii vor fi monitorizati cu atentie.

Litiu:

Tratamentul concomitent cu litiu si asocierea perindopril si indapamidă nu este, de obicei, recomandat (vezi pct 4.5).

Legate de perindopril Neutropenie/agranulocitoză :

La pacienti în tratament cu inhibitori ECA a fost raportată neutropenie/agranulocitoză,

trombocitopenie si anemie. La pacientii cu functie renală normală, fără alti factori de risc, neutropenia apare rareori. Perindoprilul trebuie utilizat cu precautie extremă la pacienti cu boli vasculare de colagen, pacienti în tratament imunodepresiv, tratament cu allopurinol sau procainamidă, sau cei care prezintă o asociere a acestor factori de risc, în special pe fondul unei insuficiente renale preexistente. Unii dintre acesti pacienti au dezvoltat infectii grave, care, în unele cazuri, nu au răspuns la tratament intensiv cu antibiotice. Dacă perindoprilul este utilizat la acesti pacienti, se recomandă monitorizarea periodică a numărului de leucocite, iar pacientii trebuie sfătuitianunte aparitia oricărui semn de infectie (de exemplu, durere faringiană, cresterea temperaturii corpului).

Hipersenesibilitate/ Angioedem

Rar, la pacientii tratati cu inhibitori ECA, inclusiv perindopril, au fost raportate: angioedem al fetei, extremitătilor, buzelor, limbii, glotei si/sau laringelui. Acesta poate apărea oricând în timpul tratamentului. În aceste cazuri, tratamentul cu perindopril trebuie întrerupt imediat, iar pacientul trebuie tinut sub observatie medicală, până la disparitia completă a simptomelor, înainte de externarea pacientului. În acele cazuri în care edemul s-a localizat la nivelul fetei si buzelor nu a fost necesar tratament, însă antihistaminicele au fost utile pentru ameliorarea simptomelor.

Edemul angioneurotic asociat cu edem laringian poate fi letal. Atunci când implică limba, glota sau laringele, cu evolutie spre obstructia căilor respiratorii, terapia adecvată, ce poate include solutie de epinefrină, 0,3-0,5 ml (1:1000) administrată subcutanat si/sau măsuri de eliberare a căilor respiratorii, ar trebuie rapid efectuată.

Edemul angioneurotic determinat de inhibitorii ECA este mai frecvent la pacientii de rasă neagră, comparativ cu pacientii de altă rasă.

Pacientii cu antecedente de edem angioneurotic nedeterminat de utilizarea de inhibitor ECA pot prezenta risc crescut de edem angioneurotic în cazul tratamentului cu inhibitor ECA.(vezi pct 4.3)

Edemul angioneurotic intestinal a fost rareori raportat la pacientii tratati cu inhibitori ECA. Acesti pacienti au prezentat durere abdominală (cu sau fără greată sau vărsături); în unele cazuri, nu au prezentat anterior edem angioneurotic la nivel facial, iar concentratiile C-1 esterazei s-au situat în limite normale. Edemul angioneurotic a fost diagnosticat prin proceduri incluzând tomografie computerizată abdominală, investigatii cu ultrasunete sau prin interventie chirurgicală, iar simptomele s-au remis după întreruperea inhibitorului ECA. Edemul angioneurotic intestinal trebuie inclus în diagnosticul diferential al pacientilor în tratament cu inhibitori ECA si care prezintă durere abdominală.

Reactii anafilactoide în timpul desensibilizării

La pacientii în tratament cu inhibitori ECA si în procedură de desensibilizare cu venin de himenoptere (albine, viespi) au apărut cazuri izolate de reactii de hipersensibilitate anafilactoide care au pus viata în pericol. De aceea, inhibitorii ECA trebuie utilizati cu precautie la pacientii alergici în tratament de desensibilizare si sunt contraindicati în timpul imunoterapiei antiveninoase. Aceste reactii anafilactoide pot fi prevenite prin întreruperea tratamentului cu inhibitor ECA cu 24 de ore înaintea initierii procedurilor de desensibilizare.

Reactii anafilactoide în timpul LDL-aferezei:

Rareori, la pacientii în tratament cu inhibitori ECA, în timpul procedurii de LDL-afereză cu sulfat de dextran, au apărut cazuri de reactii anafilactoide care să pună viata în pericol. Aceste reactii au fost evitate prin întreruperea temporară a terapei cu inhibitor ECA, înainte de initierea procedurii de afereză.

Pacienti hemodializati:

La pacientii în tratament cu dializă cu membrane cu flux înalt (de exemplu, AN 69®) si în tratament concomitent cu un inhibitor ECA, au apărut cazuri de reactii anafilactoide. La acesti pacienti trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană de dializă sau a unui medicament antihipertensiv din altă clasă.

Diuretice ce economisesc potasiul, săruri de potasiu

De regulă, nu se recomandă asocierea de perindopril cu diuretice ce economisesc potasiul sau cu săruri de potasiu (vezi pct. 4.5).

Sarcina

Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esentială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de sigurantă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat si, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Legate de indapamidă

La pacientii cu disfunctie hepatică, diureticele tiazidice sau de tip tiazidic pot precipita encefalopatia hepatică. În acest caz, tratamentul cu diuretic trebuie întrerupt imediat.

Fotosensibilitate:

În timpul tratamentului cu tiazide sau diuretice tiazidice au fost raportate cazuri de reactii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.8). Dacă în timpul tratamentului apar reactii de fotosensibilitate, se recomandă întreruperea tratamentului. Dacă re-administrarea diureticului este considerată necesară, se recomandă protejarea zonelor cutanate expuse razelor solare sau radiatiilor UV artificiale.

Precautii

Comune pentru perindopril si indapamidă:

Insuficienta renală:

În caz de insuficientă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min), tratamentul este contraindicat.

La anumiti pacienti hipertensivi, fără leziuni renale preexistente aparente si la care testele sanguine renale au arătat o insuficientă renală functională, tratamentul trebuie întrerupt, cu posibilitatea reluării tratamentului fie cu o doză mai scăzută, fie prin administrarea unei singure componente active a medicamentului.

La acesti pacientii, se vor determina creatininemia si potasemia după 2 săptămâni de tratament, ulterior pacientii trebuind monitorizati regulat, la intervale de 2 luni. Insuficienta renală a fost raportată, mai ales în caz de insuficientă cardiacă severă sau de insuficienta renală produsă de patologia renală preexistentă, inclusiv stenoza arterei renale.

De obicei, medicamentul nu este recomandat în caz de stenoză bilaterală de arteră renală sau pe rinichi unic functional.

Hipotensiune arterială si dezechilibru hidro-electrolitic

Există un risc de hipotensiunea arterială apărută brusc la pacientii cu dezechilibru hidro-electrolitic preexistent(în special, la pacientii cu stenoza arterei renale). În consecintă, trebuie căutate semne si simptome sugestive pentru depletie electrolitică si scăderea volumului circulant (apărute după un episod de vărsături sau diaree) si trebuie monitorizată electrolitemia la acesti pacienti.

La aparitia unei hipotensiuni arteriale excesive, trebuie administrată o perfuzie cu solutie salină izotonă.

Hipotensiunea arterială tranzitorie nu exclude continuarea tratamentului. După normalizarea tensiunii arteriale si refacerea volumului circulant, tratamentul poate fi reluat cu doza cea mai mică sau prin administrarea unei singure componente active a medicamentului.

Kaliemia

Asocierea de perindopril si indapamidă nu previne hipokaliemia initială indusă de indapamidă, în special la pacientii cu diabet zaharat sau insuficientă renală. Similar altor combinatii antihipertensive care contin diuretic, trebuie monitorizată regulat potasemia.

Excipienti:

Co-Perineva nu trebuie administrată pacientilor cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoză-galactoză.

Legate de perindopril

Tusea

În timpul tratamentului cu inhibitori ECA a fost raportată aparitia unei tuse uscate, persistente si care se remite la întreruperea tratamentului. Când apare acest simptom, trebuie luată în considerare si o etiologie iatrogenă. Dacă tratamentul cu inhibitor ECA este indispensabil, trebuie luată în considerare continuarea tratamentului.

Copii si adolescenti

Nu a fost stabilită eficacitatea si siguranta administrării perindoprilului, în monoterapie sau în combinatie, la copii si adolescenti.

Riscul hipotensiunii arteriale si/sau a insuficientei renale (în cazuri de insuficientă cardiacă, dezechilibru hidro-electrolitic, etc.):

La pacientii cu dezechilibru hidro-electrolitic (determinat, de exemplu, prin restrictii dietetice de sare, terapie diuretică prelungită), în stenoza arterei renale, la pacientii cu tensiune arterială initială scăzută, în insuficientă cardiacă congestivă, precum si la cei cu ciroză hepatică cu edeme si ascită, s-a observat prezenta unei stimulări pronuntate a sistemului renină-angiotensină-aldosteron.

Blocarea acestui sistem cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei poate induce, în special după administrarea dozei initiale si în primele 2 săptămâni de tratament, o scădere bruscă a tensiunii arteriale si/sau cresterea valorilor creatininemiei, ca urmare a unei insuficiente renale functionale. Insuficienta renală poate apărea brusc (cu toate că este mai putin frecventă) sau se poate dezvolta în cursul tratamentului. În aceste cazuri, se recomandă initierea tratamentului cu doze mici de perindopril, urmată de cresterea gradată a dozelor.

Vârstnici

Înainte de initierea tratamentului, se recomandă evaluarea functiei renale si a potasemiei. Pentru evitarea debutului brusc al hipotensiunii arteriale, doza initială trebuie ajustată în functie de răspunsul tensiunii arteriale la tratament, în special la pacientii cu depletie hidro-electrolitică.

Pacientii cu ateroscleroză cunoscută

Cu toate că riscul hipotensiunii arteriale există la toti pacientii, se recomandă precautie specială în cazul pacientilor cu boală ischemică cardiacă sau cu tulburări cerebrovasculare; în aceste cazuri, initierea tratamentului se va face cu doză mică.

Hipertensiune renovasculară

Tratamentul hipertensiunii renovasculare este revascularizarea. Totusi, inhibitorii ECA pot fi utili la pacientii cu hipertensiune renovasculară în asteptarea interventiei chirurgicale sau la cei la care tratamentul chirugical nu este posibil.

Dacă Co-Perineva este prescrisă la pacienti cu stenoză arterială ranală cunoscută sau suspectată,

tratamentul trebuie initiat în spital, cu doză redusă si monitorizare continuă a functiei renale si a potasemiei, deoarece o parte dintre acesti pacienti pot dezvolta insuficientă renală functională, de obicei reversibilă la întreruperea tratamentului.

Alti pacienti cu risc

La pacientii cu insuficientă cardiacă severă (clasă NYHA IV) sau cu diabet zaharat insulino-dependent (cu tendintă spontană la hiperkaliemie), initierea tratamentului trebuie efectuată sub supraveghere medicală atentă si cu doze scăzute. La pacientii hipertensivi si la cei cu insuficientă coronariană (boală ischemică cardiacă), după initierea tratamentului cu inhibitori ECA nu este necesară întreruperea tratamentului cu beta-blocante.

Pacienti cu diabet zaharat

Nivelele glicemiei trebuie monitorizate cu atentie la pacientii cu diabet zaharat tratati anterior cu antidiabetice orale sau insulină, mai ales în timpul primei luni de tratament cu un inhibitor al ECA.

Diferente etnice:

Similar altor inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, perindoprilul pare mai putin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacientii de rasa neagră, comparativ cu cei de altă rasă, posibil datorită prevalentei mai crescute la pacientii hipertensivi de rasă neagră a nivelelor scăzute de renină.

Interventii chirurgicale/Anestezie:

Inhibitorii ECA pot produce hipotensiune arterială în timpul anesteziei în special, dacă anestezicul administrat are potential hipotensiv.Astfel, se recomandă întreruperea administrării de perindopril si a altor inhibitori ECA, cu o zi înaintea interventiei chirurgicale.

Stenoza aortică/cardiomiopatia hipertrofică

Inhibitorii ECA trebuie utilizati cu precautie la pacientii care prezintă obstructia camerei de expulzie a ventriculului stâng.

Insuficientă hepatică

Utilizarea de inhibitori ECA a fost asociată rareori cu aparitia unui sindrom care are ca primă manifestare icter colestatic si progresează spre necroză hepatică fulminantă si (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom este necunoscut. La pacientii în tratament cu inhibitori ECA care dezvoltă icter sau cresterea marcată a valorilor enzimelor hepatice, trebuie întrerupt tratamentul cu inhibitor ECA si trebuie să li se administreze un tratament adecvat de întretinere (vezi pct. 4.8).

Hiperkaliemia

La unii pacienti tratati cu inhibitori ECA, inclusiv cu perindopril, s-a observat o crestere a potasemiei. Pacientii cu risc de dezvoltare a hiperkaliemiei includ pe cei cu insuficientă renală, deteriorarea functiei renale, vârsta (>70 ani), diabet zaharat, evenimente intercurente, în special deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică si utilizarea concomitentă a diureticelor care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau amilorid), suplimente cu potasiu sau substituenti de sare ce contin potasiu; de asemenea, pacienti în tratament cu alte medicamente asociate cu cresterea potasemiei (de exemplu, heparina). Utilizarea suplimentelor cu potasiu, diureticelor care economisesc potasiu sau a substituentilor de sare ce contin potasiu, în special la pacientii cu functie renală deteriorată, poate duce la cresteri semnificative ale nivelelor potasiului plasmatic. Hiperkaliemia poate determina aritmii severe, uneori fatale. Dacă utilizarea concomitentă a acestor medicamente este necesară, se recomandă precautie si monitorizarea regulată a valorilor potasemiei (vezi pct. 4.5).

Legate de indapamidă:

Echilibrul hidro-electrolitic

Valoarea natremiei:

Valoarea natremiei va fi determinată înaintea initierii tratamentului, apoi monitorizată la intervale regulate. Toate diureticele pot produce hiponatremie, uneori cu consecinte grave. Initial, scăderea valorilor sodiului poate fi asimptomatică, de aceea, este esentială monitorizarea regulată si trebuie efectuată mai frecvent la vârstnici si la pacientii cu ciroză hepatică (vezi pct. 4.8 si 4.9).

Valoarea potasemiei:

Scăderea potasiului până la hipokaliemie reprezintă o reactie adversă principală a tiazidelor si a medicamentelor tiazidice înrudite. La grupele de populatie cu risc mare, trebuie prevenită aparitia hipokaliemiei (<3,4 mmol/l), de exemplu, la vârstnici si/sau persoane cu malnutritie, ciroticii cu edeme si ascită, pacienti coronarieni si pacienti cu insuficientă cardiacă – indiferent dacă li se administrează sau nu medicatie concomitentă.

La acesti pacienti, hipokaliemia creste toxicitatea cardiacă a glicozidelor digitalice si riscul aritmiilor.

Pacientii cu interval QT prelungit prezintă, de asemenea, risc de aritmie, indiferent de etiologie (congenitală sau iatrogenă). Hipokaliemia si bradicardia reprezintă factori predispozanti pentru aparitia unor aritmii severe, potential letale, mai ales torsada vârfurilor.

În toate cazurile este necesară determinarea mai frecventă a nivelelor potasiului. Prima determinare a nivelului potasiului trebuie efectuată în prima săptămână de la initierea tratamentului. La aparitia hipokaliemiei, aceasta va fi corectată terapeutic.

Calcemia:

Tiazidele si diureticele înrudite pot scădea excretia urinară a calciului, cu cresterea usoară si tranzitorie a calcemiei. O crestere marcată a calcemiei poate indica prezenta unui hiperparatiroidism nediagnosticat. În aceste cazuri, înaintea evaluării functiei paratiroidiene, tratamentul trebuie întrerupt.

Glicemia:

Monitorizarea glicemiei la diabetici este importantă, în special în prezenta hipokaliemiei.

Acid uric:

La pacientii cu hiperuricemie, frecventa atacurilor de gută poate creste.

Functia renală si diureticele:

Tiazidele si diureticele înrudite au eficacitate maximă numai la functie renală normală sau usor afectată (creatininemia mai mică decât aproximativ 25 mg/l, adică <220 µmol/l, la adult).

La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în functie de vârstă, greutatea corporală si sex, utilizând formula Cockroft, după cum urmează:

Clcr = (140 - vârsta) × greutate corporală/0,814 × creatininemie

(vârsta exprimată în ani, greutatea corporală în kilograme, iar creatininemia exprimată în µmol/l).

Această formulă este validă pentru bărbatii vârstnici. La paciente, valoarea calculată folosind formula de mai sus, trebuie înmultită cu 0,85.

Hipovolemia, secundară pierderii de fluide si sodiu indusă de diuretic la initierea tratamentului, duce la scăderea filtrării glomerulare. Aceasta determină cresterea uremiei si creatininemiei. La pacientii cu functie renală normală, această disfunctie renală tranzitorie nu are efecte nedorite, dar poate agrava o insuficientă renală preexistentă.

Sportivi:

Atletii trebuie avertizati că acest medicament contine o componentă activă care poate da reactii fals pozitive la testele antidoping.

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Legate de perindopril si indapamidă

Asocieri nerecomandate:

Litiu

În timpul tratamentului concomitent cu litiu si inhibitori ECA, s-au raportat cresteri reversibile ale litemiei si ale toxicitătii litiului. Utilizarea concomitentă de diuretice tiazidice cu inhibitori ECA cu litiu, poate creste suplimentar valorile litemiei si riscul toxicitătii litiului. Nu se recomandă utilizarea combinatiei de perindopril si indapamidă, concomitent cu litiul, dar, dacă administrarea concomitentă de inhibitor ECA si litiu este necesară, se recomandă monitorizarea strictă a litemiei (vezi pct. 4.4).

Asocieri care necesită precautii speciale:

Baclofen: creste efectul antihipertensiv. Trebuie monitorizată tensiunea arterială si functia renală si, la nevoie, trebuie ajustată doza de antihipertensiv.

Antiinflamatoarele nesteriodiene (inclusiv doze mari de acid acetilsalicilic): La utilizarea concomitentă de inhibitori ECA si antiinflamatoare nesteriodiene (cum ar fi acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare, inhibitori COX-2 si AINS non-selective), poate apărea reducererea efectului antihipertensiv. Utilizarea concomitentă de inhibitori ECA si AINS poate duce la cresterea riscului agravării functiei renale, incluzând o posibilă insuficientă renală acută si cresterea nivelelor potasiului seric, în special la pacientii cu functia renală afectată anterior. Asocierea trebuie administrată cu precautie, în special la vârstnici. Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie luată în considerare monitorizarea functiei renale după initierea terapiei asociate si, ulterior, periodic.

Asocieri care necesită atentie:

Antidepresive (triciclice) de tip imipraminic, neuroleptice: cresterea efectului antihipertensiv si cresterea riscului hipotensiunii ortostatice (efect aditiv).

Corticosteroizi, tetracosactid: reducerea efectului antihipertensiv (retentie de sare si apă, datorită corticosteroizilor).

Alte antihipertensive: utilizarea altor antihipertensive concomitent cu asocierea perindopril/indapamidă poate determina cresterea aditională a efectului hipotensiv.

Legate de perindopril

Asocieri nerecomandate:

Diureticele care economisesc potasiul (spironolactonă, triamteren, în monoterapie sau în asociere), potasiu (săruri): inhibitorii ECA pot atenua pierderea de potasiu indusă de diuretic. Diureticele ce economisesc potasiul, de exemplu spironolactona, triamteren sau amilorid, suplimentele de potasiu sau substituentii de sare ce contin potasiu pot determina cresteri semnificative ale valorilor potasemiei (cu potential letal). Dacă utilizarea concomitentă este indicată, datorită hipokaliemiei documentate, diureticele trebuie utilizate cu precautie si necesită monitorizarea frecventă a potasemiei si a EKG.

Asocieri care necesită precautii speciale:

Antidiabeticele (insulina, antidiabetice orale de tip sulfonamidic), în asociere cu captopril si enalapril.

Utilizarea inhibitorilor ECA poate creste efectul hipoglicemiant la pacientii diabetici în tratament cu insulină sau sulfonamide antidiabetice. Debutul episoadelor hipoglicemice este foarte rar (ameliorarea tolerantei la glucoză, cu reducerea necesarului de insulină).

Asocieri care necesită precautii:

Alopurinol, medicamente citotoxice sau imunodepresive, corticosteroizi de uz sistemic sau procainamidă: administrarea concomitentă cu inhibitorii ECA poate duce la cresterea riscului de leucopenie.

Anestezice: inhibitorii ECA pot potenta efectele hipotensive ale anumitor anestezice.

Diuretice (tiazidice sau de ansă): la initierea tratamentului cu perindopril, un tratament anterior cu doze mari de diuretice poate determina hipovolemie si risc de hipotensiune arterială.

Aur: la pacientii în tratament cu preparate injectabile de aur (aurotiomalat de sodiu) în asociere cu un  inhibitor al ECA, incluzând perindopril, au fost rareori raportate reactii nitritoide(simptomele includ eritem facial, greată, vărsături si hipotensiune).

Legate de indapamidă:

Asocieri care necesită precautii speciale:

Medicamente care induc torsada vârfurilor: datorită riscului hipokaliemiei, indapamida trebuie administrată cu precautie în asociere cu medicamente care pot induce torsada vârfurilor, cum sunt: antiaritmicele de clasă IA (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă); antiaritmice de clasă III (amiodaronă, dofetilidă, ibutilidă, bretilium, sotalol); unele neuroleptice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină, trifluoperazină), benzamide (amisulpridă, sultopridă, sulpiridă, tiapridă), butirofenone (droperidol, haloperidol), alte neuroleptice (pimozidă); alte substante, cum sunt bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină intravenos, halofantrină, mizolastină, moxifloxacină, pentamidină, sparfloxacină, vincamină intravenos., metadonă, astemizol, terfenadină.

Se recomandă prevenirea si corectia valorilor mici ale potasemiei, la nevoie monitorizarea intervalului QT.

Hipokaliemia iatrogenă (amfotericină B intravenos, glucocorticoizi si mineralocorticoizi sistemici, tetracosactid, laxative stimulante): cresterea riscului de hipokaliemie (efect aditiv). Potasemia trebuie monitorizată si corectată când este necesar. La pacientii în tratament cu glicozide digitalice, se recomandă precautie specială. Trebuie utilizate laxative non-stimulante. Glicozide cardiace: hipokaliemia poate creste efectul toxic al glicozidelor cardiace. Se recomandă monitorizarea valorilor plasmatice ale potasiului si a EKG si dacă este necesar, tratamentul va fi reconsiderat.

Asocieri care necesită precautii:

Metformină: insuficienta renală functională produsă de diuretice (în special de diureticele de ansă) determină un risc crescut de aparitie a acidoze lactice indusă de metformină Nu folositi metformonă când valorile creatininemiei depăsesc 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbati si 12 mg/l (110 µmol/l) la femei

Substante de contrast iodate: în prezenta deshidratării induse de diuretic, apare un risc crescut de insuficientă renală acută, în special la utilizarea unor doze mari de substante de contrast iodate. Înainte de administrarea substantelor de contrast iodate, pacientul trebuie rehidratat. Săruri de calciu: risc de hipercalcemie, datorat scăderii eliminării urinare de calciu. Ciclosporină: creatininemia poate creste fără modificarea concentratiei plasmatice a ciclosporinei, chiar în absenta depletiei de sodiu si apă.

4.6 Sarcina si alăptarea

Datorită efectelor individuale ale componentelor din medicament asupra sarcinii si alăptării, Co-Perineva nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină. Co-Perineva este contraindicată în timpul trimestrelor doi si trei de sarcină.

Co-Perineva este contraindicată în timpul alăptării. În functie de importanta tratamentului pentru mamă, trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe tratamentul cu Co-Perineva.

Sarcină

Efecte legate de perindopril:

Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA în al doilea si al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 si 4.4).

În pofida faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o usoară crestere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esentială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de sigurantă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat si, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ.

Se cunoaste faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea si al treilea de sarcină are efecte fetotoxice la om (scăderea functiei renale, oligohidroamnios, întârziere în osificarea craniului) si induce toxicitate neonatală (insuficientă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a functiei renale si a craniului.

Nou-născutii si sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizati în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 si 4.4).

Efecte legate de indapamidă:

Expunerea prelungită la tiazide în timpul trimestrului trei de sarcină poate reduce volumul plasmatic maternal, precum si debitul uteroplacentar, care poate determina ischemie feto-placentară si reducerea cresterii fetale. În cazul expunerii înaintea nasterii, au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie si trombocitopenie la nou-născuti.

Alăptare

Co-Perineva este contraindicată în timpul alăptării.

Efecte legate de perindopril:

Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea perindoprilului în timpul alăptării, nu se recomandă utilizarea perindoprilui si este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente alternative cu profile de sigurantă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau prematurului.

Efecte legate de indapamidă:

Indapamida este excretată în laptele matern uman. Indapamida este înrudită cu diureticele tiazidice, care au fost asociate, în cazul utilizării în timpul alăptării, cu scăderea sau chiar întreruperea lactatiei. Poate apărea hipersensibilitate la sulfonamide, hipokaliemie si icter nuclear.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Efecte legate de perindopril, indapamidă si Co-Perineva

Niciuna dintre aceste substante active nu afectează starea de alertă - nici în administrare individuală, nici în combinatie. Totusi, la unii pacienti pot apărea reactii individuale legate de reducerea tensiunii arteriale, în special la initierea tratamentului sau în tratamentul combinat cu alte antihipertensive. Ca rezultat, capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje poate fi afectată.

4.8      Reactii adverse

Perindoprilul inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron si diminuă pierderea potasiului produsă de indapamidă.

La 2% dintre pacientii în tratament cu Co-Perineva 2 mg/0,625 mg comprimate a apărut hipokaliemie (concentratia plasmatică a potasiului < 3,4 mmol/l).

Reactiile adverse care pot apărea în cursul tratamentului cu combinatia perindopril/indapamidă se

clasifică în următoarele grupe, în functie de frecventă:

Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (>1/100 si <1/10)

Mai putin frecvente (>1/1 000 si <1/100)

Rare (>1/10 000 si <1/1 000)

Foarte rare (<1/10 000),cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele existente)

Tulburări hematologice si limfatice:

Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie/neutropenie, agranulocitoză, anemia aplastică, anemia hemolitică; anemia (vezi pct. 4.4) a fost raportată în timpul tratamentului cu inhibitor ECA în anumite circumstante(la pacientii cu transplant renal sau hemodializati)..

Tulburări psihice:

Mai putin frecvente: Tulburări ale dispozitiei sau ale somnului.

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente: Parestezii, cefalee, astenie, ameteli, vertij.

Foarte rare: Confuzie

Tulburări oculare:

Frecvente: Tulburări de vedere.

Tulburări acustice si vestibulare:

Frecvente: Tinitus.

Tulburări vasculare:

 Frecvente: Hipotensiune arterială posturală sau nedeterminată de postură (vezi pct. 4.4).

Tulburări cardiace:

Foarte rare: Aritmii, incluzând bradicardie, tahicardie ventriculară, fibrilatie atrială, angină pectorală si infarc miocardic, posibil secundar hipotensiunii arteriale excesive la pacientii cu risc crescut (vezi pct. 4.4).

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale:

Frecvente: La utilizarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei a fost raportată aparitia tusei uscate. Aceasta este persistentă si dispare la întreruperea tratamentului. Etiologia iatrogenă trebuie luată în considerare la aparitia acestui simptom. Dispnee.

Mai putin frecvente: Bronhospasm.

Foarte rare: Pneumonie cu eozinofile, rinită.

Tulburări gastro-intestinale:

Frecvente: constipatie, xerostomie, greată, dureri epigastrice, anorexie, vărsături, durere abdominală,

disgeuzie, dispepsie, diaree.

Foarte rare: Pancreatită.

Tulburări hepatobiliare:

Foarte rare: Hepatită citolitică sau colestatică (vezi pct. 4.4).

Cu frecventă necunoscută: În caz de insuficientă hepatică, există posibilitatea aparitiei encefalopatiei hepatice (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat:

Frecvente: Eruptie cutanată tranzitorie, prurit, eruptii maculopapulare.

Mai putin frecvente: Edem angioneurotic al fetei, extremitătilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei si/sau laringelui, urticarie (vezi pct. 4.4). Reactii de hipersensibilitate, în principal cutanate, la subiecti cu predispozitie la reactii alergice si manifestări astmatice. Purpură. Posibil, agravarea lupusului eritematos acut preexistent.

Foarte rare: Eritem polimorf, necroliză toxică epidermică, sindrom Steven Johnson. Cazuri de reactii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv:

Frecvente: crampe musculare.

Tulburări renale si ale căilor urinare:

Mai putin frecvente: Insuficientă renală.

Foarte rare: Insuficientă renală acută.

Tulburări ale aparatului genital si sânului:

 Mai putin frecvente: Impotentă.

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare:

Frecvente: Astenie.

Mai putin frecvente: Hipersudoratie.

Investigati diagnostice:

Scăderea potasemiei cu hipokaliemie severă la unele grupe de risc (vezi pct. 4.4).

Hiponatremie cu hipovolemie determinând deshidratare si hipotensiune arterială posturală.

Cresterea uricemiei si glicemiei în timpul tratamentului.

Crestere usoară a uremiei si creatininemiei, reversibile la întreruperea tratamentului. Cresterea

este mai frecventă în caz de stenoză a arterei renale si în hipertensiunea arterială tratată cu diuretice, insuficientă renală.

Hiperkaliemia (de obicei tranzitorie).

Rare: Cresterea calcemiei.

4.9 Supradozaj

Manifestarea cea mai obisnuită a supradozajului este hipotensiunea arterială, uneori asociată cu greată, vărsături, crampe musculare, ameteli, somnolentă, confuzie mentală, oligurie cu evolutie spre anurie (datorită hipovolemiei). Pot apărea tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic (hiponatremie si hipokaliemie).

Prima măsură terapeutică necesară este eliminarea rapidă a medicamentului ingerat, prin lavaj gastric si/sau administrare de cărbune activat, apoi refacerea echilibrului hidro-electrolitic într-un centru specializat, până revine la normal.

Dacă apare hipotensiune arterială marcată, pacientul trebuie plasat în supinatie, cu capul mai jos decât restul corpului. Dacă este necesar, se poate administra o perfuzie cu solutie salină izotonă sau alte metode de refacere a volumului circulant.

Perindoprilatul, forma activă a perindoprilului, poate fi îndepărtat prin dializă (vezi pct. 5.2).

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: INHIBITORI ECA, COMBINATII, perindopril si diuretice, codul ATC: C09BA04.

Co-Perineva este o combinatie de sare de perindopril tert-butilamină, inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei si indapamidă, un diuretic clorosulfamoil. Proprietătile farmacologice ale combinatiei derivă din cele ale fiecărei componente în parte, în completarea celor derivate din actiunea sinergică a ambelor substante active din combinatie.

Mecanism de actiune farmacologică

Legat de Co-Perineva

Co-Perineva produce efecte antihipertensive aditive sinergice prin cele două componente.

Legat de perindopril

Perindoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitor ECA) care converteste angiotensina I în angiotensină II, cu proprietăti vasoconstrictoare; în plus, enzima stimulează secretia de aldosteron la nivelul cortexului suprarenalei si stimulează degradarea bradikininei, o substantă vasodilatoare, în heptapeptide inactive.

Efectele sunt:

reducerea secretiei de aldosteron, cresterea activitătii reninei plasmatice, deoarece aldosteronul nu mai determină feedback negativ, reducerea rezistentei periferice totale, cu actiune preferentială asupra patului vascular din musculatură si rinichi, fără retentie secundară de sodiu si apă, sau tahicardie reflexă, în cadrul tratamentului prelungit.

Actiunea antihipertensivă a perindoprilului se manifestă si la pacientii cu concentratii mici sau normale de renină.

Perindoprilul actionează prin metabolitul său activ, perindoprilatul. Ceilalti metaboliti sunt inactivi. Perindoprilul reduce munca inimii prin:

-efect vasodilatator venos, determinat probabil de modificările metabolismului prostaglandinelor, rezultând reducerea presarcinii;

-reducerea rezistentei periferice totale, rezultând reducerea postsarcinii.

Studiile efectuate la pacientii cu insuficientă cardiacă au arătat:

-o reducere a presiunilor de umplere ventriculară stângă si dreaptă;

-o reducere a rezistentei vasculare periferice totale;

-o crestere a debitului cardiac si ameliorarea indicelui cardiac;

-o crestere a fluxului sanguin regional muscular. Testele de efort arată, de asemenea, ameliorări.

Legat de indapamidă

Indapamida este un derivat de sulfonamidă cu un inel indol, înrudit farmacologic cu diureticele tiazidice. Indapamida inhibă reabsorbtia de sodiu din segmentul cortical de dilutie. Creste excretia urinară de sodiu si cloruri si, într-o măsură mai mică, excretia de potasiu si magneziu, în acest mod crescând debitul de urină si actiunea antihipertensivă.

Caracteristicile actiunii antihipertensive Legate de Co-Perineva

La pacientii hipertensivi, indiferent de vârstă, Co-Perineva exercită un efect antihipertensiv dependent de doză asupra tensiunii arteriale sistolice si diastolice, în ortostatism sau clinostatism. Efectul antihipertensiv durează 24 ore. Reducerea tensiunii arteriale se obtine în mai putin de o lună si fără tahifilaxie; întreruperea tratamentului nu determină efect de rebound. În studiile clinice, administrarea concomitentă de perindopril si indapamidă a determinat un efect antihipertensiv cu caracter sinergic, în relatie cu fiecare substantă administrată în monoterapie.

Efectele unei doze mici de Co-Perineva 2 mg/0.625 mg asupra morbiditătii cardiovasculare si mortalitătii nu au fost studiate.

PICXEL, un studiu multicentric, randomizat, dublu orb, controlat activ a evaluat ecocardiografic efectul combinatiei perindopril/indapamidă asupra hipertrofiei ventriculare stângi (HVS) comparativ cu enalapril în monoterapie.

În PICXEL, pacientii hipertensivi cu HVS [exprimată prin indicele masei ventriculare stângi (IMVS) > 120 g/m2 la bărbati si > 100 g/m2 la femei] au fost distribuiti randomizat fie pe perindopril 2 mg/indapamidă 0,625 mg sau pe enalapril 10 mg, o dată pe zi, timp de un an. Doza a fost adaptată conform valorilor tensiunii arteriale, până la perindopril 8 mg si indapamidă 2,5 mg sau enalapril 40 mg, o dată pe zi. Numai 34% dintre subiecti au rămas în tratament cu perindopril 2 mg/indapamidă 0,625 mg (comparativ cu 20% cu enalapril 10 mg).

La sfârsitul tratamentului, IMVS a scăzut semnificativ mai mult la grupul tratat cu perindopril/indapamidă (-10,1 g/m²), comparativ cu grupul tratat cu enalapril (-1,1 g/m²) la toti pacientii randomizati. Diferenta medie dintre grupuri în modificarea IMVS a fost de -8,3 [ÎI 95% (-11,5-5,0), p < 0,0001].

Un efect mai bun asupra IMVS a fost atins la doze mai mari de perindopril/indapamidă decât cele aprobate pentru medicamentul studiat.

Referitor la tensiunea arterială, diferenta medie estimată între grupurile din populatia distribuită randomizat a fost de -5,8 mmHg (ÎI 95% (-7,9,-3,7), p < 0,0001) pentru tensiunea arterială sistolică si -2,3 mmHg [ÎI 95% (-3,6,-0,9), p = 0,0004] pentru tensiunea arterială diastolică, în favoarea grupului perindopril/indapamidă.

Legate de perindopril

Perindoprilul este activ în toate gradele de hipertensiune arterială (usoară, moderată si severă).

Reducerea tensiunii arteriale sistolice si diastolice este observată atât în pozitie sezând, cât si în ortostatism.

Activitatea antihipertensivă după administrarea unei doze unice este maximă în intervalul 4 - 6 ore după administrare si este mentinută timp de 24 ore.

Gradul de inhibare ECA este de aproximativ 80% din valoarea maximă, chiar si după 24 ore.

La pacientii care răspund la tratament, controlul tensiunii arteriale este atins în decurs de o lună de tratament si persistă fără aparitia tahifilaxiei.

Întreruperea tratamentului nu are un efect de rebound al hipertensiunii arteriale

Perindoprilul are proprietăti vasodilatatoare si reface elasticitatea arterelor mari, corectează modificările histomorfologice din arteriolele de rezistentă si reduce hipertrofia ventriculară stângă.

Dacă este necesar, introducerea unui diuretic tiazidic duce la un efect aditiv sinergic.

Asocierea unui inhibitor ECA cu un diuretic tiazidic scade riscul hipokaliemiei asociată utilizării în monoterapie a diureticului.

Legate de indapamidă

Indapamida, în monoterapie, prezintă un efect antihipertensiv care durează 24 ore. Efectul apare la doze la care proprietătile diuretice sunt minime.

Actiunea antihipertensivă este proportională cu ameliorarea compliantei arteriale si cu reducerea rezistentei vasculare totale si arteriolare periferice.

Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.

La depăsirea dozei de diuretic tiazidic sau a unui diuretic înrudit cu tiazidele, efectul antihipertensiv atinge un platou, în timp ce reactiile adverse continuă să crească. Dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută.

În plus, s-a demonstrat că, pe termen scurt, mediu si lung, la pacientii hipertensivi, indapamida:

-nu prezintă efecte asupra metabolismului lipidic: trigliceride, LDL-colesterol si HDL-colesterol;

-nu prezintă efecte asupra metabolismului hidrocarbonatilor, nici la diabeticii hipertensivi.

5.2      Proprietăti farmacocinetice

Legate de Co-Perineva

Administrarea concomitentă de perindopril si indapamidă nu modifică proprietătile lor farmacocinetice în comparatie cu administrarea acestora separată.

Legate de perindopril

După administrarea orală, absorbtia perindoprilului este rapidă, iar concentratia maximă plasmatică este atinsă în decurs de 1 oră. Timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare al perindoprilului este de 1 oră.

Perindopril este un pro-medicament. 27% din doza administrată se regăseste în plasmă sub formă de metabolit activ, perindoprilat. Pe lângă perindoprilatul activ, perindoprilul mai are alti 5 metaboliti, toti inactivi. Concentratia maximă plasmatică de perindoprilat este atinsă în decurs de 3 - 4 ore.

Deoarece ingestia de alimente scade transformarea în perindoprilat, deci si biodisponibilitatea, perindopril tert-butilamină trebuie administrat oral, în doză unică, dimineata, înainte de micul dejun.

S-a demonstrat existenta unei relatii liniare între doza de perindopril si expunerea plasmatică.

Volumul de distributie este de aproximativ 0,2 l/kg pentru perindoprilatul liber. Legarea de proteinele plasmatice este de 20%, în principal de enzima de conversie a angiotensinei si este dependentă de concentratie.

Perindoprilatul este eliminat prin urină, iar timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare al fractiunii libere este de aproximativ 17 ore, cu atingerea stării de echilibru în decurs de 4 zile.

Eliminarea perindoprilatului este scăzută la vârstnici si la pacientii cu insuficientă cardiacă sau renală.

În insuficienta renală este necesară ajustarea dozelor în functie de gradul insuficientei (clearance-ul creatininei).

Clearance-ul perindoprilatului în dializă este de 70 ml/min.

Cinetica perindoprilului este modificată la pacientii cu ciroză: clearance-ul hepatic al produsului netransformat este redus la jumătate. Totusi, cantitatea de perindoprilat formată nu scade, de aceea nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.2 si 4.4).

Legate de indapamidă

Indapamida este rapid si complet absorbită din tractul digestiv.

Concentratia plasmatică maximă este atinsă la om în aproximativ o oră după administrarea orală a medicamentului. Legarea de proteinele plasmatice este de 79 %.

Timpul de înjumătătire prin eliminare este între 14 si 24 ore (în medie 18 ore). Administrarea unor doze repetate nu produce acumulare. Eliminarea se face în principal prin urină (70 % din doză) si fecale (22 %) sub forma unor metaboliti inactivi.

La pacientii cu insuficientă renală, farmacocinetica este nemodificată.

5.3      Date preclinice de sigurantă

Co-Perineva prezintă o toxicitate usor crescută fată de cea a componentelor individuale. Manifestările renale nu par a fi potentate la sobolan. Totusi, combinatia produce toxicitate gastro-intestinală la câine si efectele toxice asupra mamei par mai mari la femela de sobolan (comparativ cu perindoprilul în

monoterapie).

Cu toate acestea, aceste reactii adverse apar la doze corespunzătoare unor limite superioare de sigurantă foarte mari în comparatie cu dozele terapeutice utilizate.

Studiile preclinice efectuate separat pentru perindopril si indapamidă nu demonstrează existenta unui potential genotoxic, carcinogenic sau teratogen.

6.       PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Clorură de calciu hexahidrată Lactoză monohidrat Crospovidonă Celuloză microcristalină Hidrogenocarbonat de sodiu Dioxid de siliciu coloidal hidratat Stearat de magneziu

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

18 luni.

6.4     Precautii speciale de păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30°C. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate. A nu se lăsa la îndemâna si vederea copiilor

6.5     Natura si continutul ambalajului

Cutie cu blistere (OPA-Al-PVC/Al) a 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90 sau 100 comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerintele locale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

KRKA-POLSKA Sp. z o.o.

ul Równolegla 5, 02-235 Warsaw, Polonia

8.       NUMERUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2638/2010/01-02-03-04-05-06-07-08-09

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI

Autorizare - Iulie 2010

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2011

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.