Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

MEROPENEM HOSPIRA 500 mg
Denumire MEROPENEM HOSPIRA 500 mg
Descriere Meropenemul este indicat în tratamentul următoarelor infectii la adulti si copii cu vârsta peste 3 luni:
• Pneumonie, incluzând pneumonie comunitară dobândită si pneumonie nosocomială;
• Infectii bronhopulmonare în fibroza chistică;
• Infectii complicate ale tractului urinar;
• Infectii complicate intra-abdominale;
• Infectii intra- si post-partum;
• Infectii complicate cutanate si ale tesuturilor moi;
• Meningită bacteriană acută.
Denumire comuna internationala MEROPENEMUM
Actiune terapeutica ALTE ANTIBIOTICE BETALACTAMICE CARBAPENEME
Prescriptie PR
Forma farmaceutica Pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila
Concentratia 500mg
Ambalaj Cutie cu 1 flac. din sticla incolora cu pulb. pt. sol. inj./perf.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC J01DH02
Firma - Tara producatoare HOSPIRA UK LIMITED - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata HOSPIRA UK LIMITED - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre MEROPENEM HOSPIRA 500 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre MEROPENEM HOSPIRA 500 mg, pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Meropenem Hospira 500 mg pulbere pentru solutie injectabilă/perfuzabilă

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon contine meropenem trihidrat echivalent cu meropenem anhidru 1 g.

Atunci când este reconstituit cu 20 ml apă pentru preparate injectabile fiecare ml contine meropenem 50 mg.

Excipienti:

Fiecare flacon de 1 g contine carbonat de sodium 208 mg care echivalează cu aproximativ 4.0 mEq sodiu (aproximativ 90 mg).

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru solutie injectabilă sau perfuzabilă. Pulbere de culoare albă până la galben pal.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Meropenemul este indicat în tratamentul următoarelor infectii la adulti si copii cu vârsta peste 3 luni (vezi pct. 4.4 si 5.1):

•     Pneumonie, incluzând pneumonie comunitară dobândită si pneumonie nosocomială;

•     Infectii bronhopulmonare în fibroza chistică;

•     Infectii complicate ale tractului urinar;

•     Infectii complicate intra-abdominale;

•     Infectii intra- si post-partum;

•     Infectii complicate cutanate si ale tesuturilor moi;

•     Meningită bacteriană acută.

Meropenemul poate fi utilizat în tratamentul pacientilor cu neutropenie si cu febră care este suspectată a fi determinată de o infectie bacteriană.

Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.

4.2     Doze si mod de administrare

Adulti:

Tabelele de mai jos oferă recomandări generale privind dozajul.

Doza de meropenem administrată si durata tratamentului trebuie să tină seama de tipul infectiei tratate, incluzând severitatea acesteia, precum si de răspunsul clinic.

O doză de 2 g, administrată de trei ori pe zi la adulti si adolescenti si o doză de până la 40 mg/kg administrată de trei ori pe zi la copii pot reprezenta doze adecvate pentru tratarea unor tipuri de infectii, cum sunt infectiile nosocomiale determinate de Pseudomonas aeruginosa sau Actinobacter spp.

Consideratii suplimentare privind dozajul sunt necesare în cazul tratamentului pacientilor cu insuficientă renală (vezi informatiile de mai jos).

Adulti si adolescenti

Infectie

Dozele care trebuie administrate la interval de 8 ore

Pneumonie, incluzând pneumonie comunitară sau pneumonie nosocomială

500 mg sau 1 g

Infectii bronho-pulmonare în fibroza chistică

2 g

Infectii complicate ale tractului urinar

500 mg sau 1 g

Infectii intra-abdominale complicate

500 mg sau 1 g

Infectii intra- si post-partum

500 mg sau 1 g

Infectii cutanate si ale tesuturilor moi complicate

500 mg sau 1 g

Meningita bacteriană acută

2 g

Tratamentul pacientilor cu neutropenie febrilă

1 g

De regulă, meropenemul este administrat prin perfuzie intravenoasă timp de aproximativ 15 până la 30 de minute (vezi pct. 6.2, 6.3 si 6.6).

Alternativ, dozele de până la 1 g pot fi administrate prin injectie intravenoasă în bolus, cu durata de aproximativ 5 minute. Pentru a sustine administrarea la adulti a unei doze de 2 g prin injectie intravenoasă în bolus există date disponibile restrânse de sigurantă.

Insuficienta renală

Doza trebuie ajustată la pacientii adulti si adolescenti în situatia în care valoarea clearance-ului creatininei mai mică de 51 ml/min, asa cum este indicat mai jos. Există date limitate care să sustină această ajustare a dozei în cazul unei unităti de doză de 2 g.

Clearance-ul creatininei

Doza

Frecventa

(ml/min)

(pe baza intervalului de “unitate de doză” de 500 mg, 1 g sau 2 g, vezi tabelul de mai sus)

 

26-50

1 unitate de doză

la fiecare 12 ore

10-25

jumătate dintr-o unitate de doză

la fiecare 12 ore

<10

jumătate dintr-o unitate de doză

la fiecare 24 ore

Meropenemul se elimină prin hemodializă si hemofiltrare. Doza necesară trebuie administrată după finalizarea ciclului de hemodializă.

Nu există recomandări în ceea ce priveste dozele pentru pacientii care efectuează sedinte de dializă peritoneală.

Insuficienta hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacientii cu insuficientă hepatică (vezi pct. 4.4).

Dozele la pacientii vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacientii vârstnici cu functie renală normală sau cu valori ale clearance-lui creatininei mai mari de 50 ml/min.

Populatia pediatrică

Copii cu vârsta sub 3 luni

Siguranta si eficacitatea tratamentului cu meropenem la copiii cu vârsta sub 3 luni nu au fost stabilite si schema de administrare optimă nu a fost stabilită. Totusi, există date farmacocinetice restrânse care sugerează că o doză de 20 mg/kg la fiecare 8 ore, poate fi o schemă de administrare adecvată (vezi pct. 5.2).

Copii cu vârsta cuprinsă între 3 luni si 11 ani si cu greutate de până la 50 kg Schemele de administrare recomandate sunt prezente în tabelul de mai jos:

Infectie

Doza care trebuie administrată la interval de 8 ore

Pneumonie, incluzând pneumonie comunitară sau pneumonie nosocomială

10 sau 20 mg/kg

Infectii bronho-pulmonare în fibroza chistică

40 mg/kg

Infectii complicate ale tractului urinar

10 sau 20 mg/kg

Infectii intra-abdominale complicate

10 sau 20 mg/kg

Infectii cutanate si ale tesuturilor moi complicate

40 mg/kg

Meningită bacteriană acută

40 mg/kg

Tratamentul pacientilor cu neutropenie febrilă

20 mg/kg

Copii cu greutate corporală mai mare de 50 kg

Trebuie administrată doza recomandată adultilor.

Nu există date referitoare la tratamentul copiilor cu insuficientă renală.

De regulă, meropenemul este administrat prin perfuzie intravenoasă timp de aproximativ 15 până la 30 de minute (vezi pct. 6.2, 6.3 si 6.6). Alternativ, dozele de meropenem de până la 20 mg/kg pot fi administrate prin injectie intravenoasă în bolus, cu durata de aproximativ 5 minute. Există date disponibile restrânse privind siguranta, pentru a sustine administrarea la copii a unei doze de 40 mg/kg prin injectie intravenoasă în bolus.

4.3     Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activă sau oricare dintre excipienti.

Hipersensibilitate la oricare dintre antibioticele carbapenemice.

Hipersensibilitate severă (de exemplu, reactie anafilactică, reactie cutanată severă) la oricare alt tip de antibiotice beta-lactamice (de exemplu, peniciline sau cefalosporine).

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Alegerea meropenemului pentru tratamentul unui pacient ar trebui să ia în considerare utilizarea adecvată a unui antibiotic din grupa carbapenemelor, în functie de severitatea infectiei, prevalenta rezistentei la alte antibiotice si riscul de selectie a bacteriilor rezistente la carbapeneme.

Similar tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reactii de hipersensibilitate grave si, ocazional, letale (vezi pct. 4.3 si 4.8).

Pacientii cu antecedente de hipersensibilitate la carbapeneme, peniciline sau alte antibiotice beta-lactamice pot prezenta, de asemenea, hipersensibilitate la meropenem. Înainte de începerea tratamentului cu meropenem, trebuie efectuată o anamneză atentă privind reactiile de hipersensibilitate anterioare la antibioticele beta-lactamice.

Dacă apare o reactie alergică severă, administrarea medicamentului trebuie întreruptă si trebuie luate măsuri adecvate.

Colitele asociate utilizării de antibiotice si colita pseudomembranoasă au fost raportate la administrarea majoritătii antibioticelor, inclusiv meropenem, si pot avea manifestări variate, de la forme usoare până la forme care pun viata în pericol. De aceea, este important de avut în vedere acest diagnostic la pacientii la care apare diaree în timpul sau imediat după administrarea de meropenem (vezi pct. 4.8). Trebuie luate în considerare întreruperea tratamentului cu meropenem si administrarea unui tratament specific pentru Colstridium difficile.

Nu trebuie administrate medicamentele care inhibă peristaltismul.

În timpul tratamentului cu carbapeneme, inclusiv meropenem, au fost raportate rar convulsii (vezi pct. 4.8).

Functia hepatică trebuie atent monitorizată în timpul tratamentului cu meropenem, din cauza riscului de toxicitate hepatică (disfunctie hepatică cu colestază si citoliză) (vezi pct. 4.8).

Utilizarea la pacientii cu tulburări hepatice: la pacientii cu antecedente de afectiuni hepatice, functia hepatică trebuie monitorizată în timpul tratamentului cu meropenem. Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.2).

La unii pacienti poate apărea pozitivarea testului Coombs în timpul tratamentului cu meropenem.

Nu se recomandă utilizarea concomitentă de meropenem cu acid valproic/valproat de sodiu (vezi pct. 4.5).

Meropenem Hospira contine sodiu.

Meropenem Hospira 500 mg pulbere pentru solutie injectabilă/perfuzabilă contine aproximativ 2.0 mEq sodiu per flacon, lucru care trebuie avut în vedere la pacientii care urmează o dietă cu restrictie de sodiu.

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Nu s-au efectuat studii referitoare la interactiunea cu alte medicamente, cu exceptia celor referitoare la interactiunea cu probenecid. Probenecidul se află în competitie cu meropenemul în secretia tubulară activă si, astfel, inhibă excretia renală de meropenem si determină cresterea timpului de înjumătătire plasmatică prin eliminare si a concentratiei plasmatice de meropenem. Este necesară prudentă în cazul în care probenecidul este administrat concomitent cu meropenem.

Nu a fost studiat efectul potential al meropenemului asupra legării de proteinele plasmatice sau metabolizării altor medicamente. Totusi, proportia legării de proteinele plasmatice este atât de mică, încât nu sunt asteptate interactiuni cu alti compusi, pe baza acestui mecanism.

Au fost raportate scăderi ale concentratiilor plasmatice de acid valproic atunci când acesta a fost administrat împreună cu antibiotice carbapenemice, înregistrându-se o scădere de 60-100 % a valorilor concentratiilor de acid valproic în aproximativ două zile. Din cauza debutului rapid si scăderii marcate, se consideră că administrarea concomitentă a acidului valproic cu antibiotice carbapenemice nu poate fi controlată si, de aceea, trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante orale

Administrarea concomitentă de antibiotice cu warfarină poate spori efectele anticoagulante ale acesteia din urmă. La pacientii cărora li s-au administrat concomitent antibiotice si medicamente anticoagulante s-au raportat cresteri ale efectului anticoagulantelor cu utilizare orală, inclusiv ale warfarinei. Riscul poate varia în functie de infectia subiacentă, vârsta si starea generală a pacientului, astfel încât, contributia antibioticului la cresterea raportului international normalizat (INR) este dificil de evaluat. Se recomandă ca INR să fie monitorizat frecvent, în timpul si imediat după administrarea concomitentă de antibiotice cu anticoagulante orale.

4.6     Sarcina si alăptarea

Sarcina

Nu există date sau există date insuficiente privind utilizarea meropenemului la gravide. Studiile realizate la animale nu au evidentiat efecte nocive directe sau indirecte cu privire la toxicitatea asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca masură de precautie, este indicat să se evite utilizarea meropenemului în timpul sarcinii.

Alăptare

Nu se cunoaste dacă meropenemul este excretat în laptele uman. Meropenemul este detectat în concentratii foarte mici în laptele matern la animale. Trebuie luată o decizie de întrerupere a alăptării sau de întrerupere/oprire a tratamentului cu meropenem, luând în considerare beneficiul tratamentului pentru mamă.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8     Reactii adverse

În urma unei analize efectuate la 4872 pacienti cu 5026 expuneri la tratamentul cu meropenem, reactiile adverse legate de administrarea de meropenem raportate cel mai frecvent au fost diaree (2,3%), eruptii cutanate (1,4%), greată/vărsături (1,4%) si inflamatie la locul injectării (1,1%). Cele mai frecvente evenimente adverse privind testele de laborator legate de utilizarea meropenemului au fost trombocitoza (1,6%) si valori serice crescute ale enzimelor hepatice (1,5-4,3%).

Reactiile adverse prezentate în tabel cu “frecventă necunoscută” nu au fost observate la cei 2367 de pacienti care au fost inclusi în studiile clinice efectuate înainte de autorizarea meropenemului administrat intravenos si intramuscular, dar au fost raportate în timpul perioadei de după punerea pe piată.

În tabelul de mai jos, toate reactiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme si organe si în functie de frecventă: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si <1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100); rare (≥1/10000 si <1/1000); foarte rare (<1/1,000) si cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

 

Aparate, sisteme si organe

Frecventă

Reactie adversă

Infectii si infestări

Mai putin frecvente

candidoză orală si vaginală

Tulburări hematologice si limfatice

Frecvente

Mai putin frecvente

Cu frecventă necunoscută

trombocitemie

eozinofilie, trombocitopenie,

leucopenie, neutropenie, agranulocitoză

anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar

Cu frecventă necunoscută

angioedem, anafilaxie (vezi pct.4.3.si 4.4)

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente

Mai putin frecvente

Rare

cefalee

parestezie

convulsii (vezi pct.4.4)

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente

Cu frecventă necunoscută

diaree, vărsături, greată, durere abdominală

colită asociată antibioticelor (vezi pct.4.4)

Tulburări hepatobiliare

Frecvente

 

 

 

Mai putin frecvente

Crestere a valorilor serice ale transaminazelor, crestere a valorii fosfatazei alcaline, crestere a valorii lactat dehidrogenazei

Crestere a concentratiei plasmatice a bilirubinei

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Frecvente

Mai putin frecvente

Cu frecventă necunoscută

eruptie cutanată tranzitorie, prurit

urticarie

necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf

Tulburări renale si ale căilor urinare

Mai putin frecvente

Crestere a valorii concentratiei plasmatice a creatininei, crestere a valorii concentratiei plasmatice a ureei

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente

Mai putin frecvente

Cu frecventă necunoscută

inflamatie, durere

tromboflebită

durere la locul injectării

4.9     Supradozaj

Supradozajul relativ este posibil la pacientii cu insuficientă renală, dacă doza nu este ajustată conform descrierii de la pct. 4.2. Experienta limitată după punerea pe piată indică faptul că, în cazul în care apar reactii adverse în urma supradozajului, acestea sunt în concordantă cu profilul reactiilor adverse descrise la pct. 4.8 si sunt, în general, usoare ca severitate, rezolvându-se prin întreruperea administrării sau reducerea dozei. Trebuie luate în considerare tratamentele simptomatice.

La persoanele cu functie renală normală, se produce eliminarea renală rapidă. Meropenemul si metabolitul său sunt eliminate prin hemodializă.

5.       PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1     Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmaceutică: antibiotice de uz sistemic, carbapeneme, codul ATC: J01DH02

Mecanism de actiune

Meropenemul exercită actiunea sa bactericidă prin inhibarea sintezei peretului celular bacterian al bacteriilor Gram-pozitiv si Gram-negativ, legându-se de proteinele care leagă penicilinele (PBPs).

Relatia farmacocinetică/farmacodinamică (PC/PD)

Similar altor antibiotice beta-lactamice, s-a demonstrat că timpul în care concentratiile de meropenem depăsesc concentratiile minime inhibitorii (T>CMI) se corelează cel mai bine cu eficacitatea. În modelele preclinice, activitatea meropenemului a fost demonstrată când concentratiile plasmatice au depăsit CMI pentru organismele infectante, pentru aproximativ 40% din intervalul de dozare. Această tintă nu a fost stabilită clinic.

Mecanism de rezistentă

Rezistenta bacteriană la meropenem poate rezulta din: (1) scăderea permeabilitătii membranei externe a bacteriilor Gram-negativ (determinată de productia diminuată de porine) (2) reducerea afinitătii PBPs tintă (3) cresterea expresiei componentelor pompei de eflux si (4) productia de beta-lactamaze, care pot hidroliza carbapenemele.

În Uniunea Europeană au fost raportate focare localizate ale infectiilor, determinate de bacterii rezistente la carbapeneme.

Nu există rezistentă încrucisată între meropenem si alte medicamente, cum sunt chinolonele, aminoglicozidele, macrolidele sau tetraciclinele. Totusi, bacteriile pot manifesta rezistentă la mai mult de o clasă de medicamente antibacteriene, atunci când mecanismul implicat include impermeabilitate si/sau pompă(pompe) de eflux.

Valori critice

Valorile critice ale CMI clinic stabilite de EUCAST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt prezentate mai jos.

Valori critice EUCAST ale CMI clinice pentru meropenem (05.06.2009, v 3.1)

Microorganism

Sensibilitate (S) (mg/l)

Rezistentă (R) (mg/l)

Enterobacteriacee

<2

>8

Pseudomonas

<2

>8

Acinetobacter

<2

>8

Streptococcus grup A, B, C, G

<2

>2

Streptococcus pneumoniae1

<2

>2

Alti streptococi

2

2

Enterococcus

~

Stafilococcus2

Nota 3

Nota 3

Haemophylus influenzae1 si

<2

>2

Moraxella catarhallis

 

 

Neisseria meningitidis2,4

<0,25

>0,2

Anaerobi Gram-pozitiv

<2

>8

Anaerobi Gram-negativ

<2

>8

Valori critice nelegate de specie 5

<2

>8

1 Valorile critice ale Meropenemului pentru Streptococcus pneumonia si Haemophilus influenza, în meningită, sunt de 0,25/1 mg/l.

2  Tulpinile cu valori CMI peste valoarea critică sunt rare sau încă neraportate. Testele pentru identificarea si testarea sensibilitătii antimicrobiene efectuate asupra unor astfel de tulpini izolate trebuie repetate si, dacă rezultatul se confirmă, tulpina izolată trebuie trimisă la un laborator de referintă. Tulpinile izolate, confirmate cu valori CMI peste valoarea critică a rezistentei actuale, (caractere italice), trebuie raportate ca rezistente, până la aparitia unor dovezi privind răspunsul clinic al acestora.

3 Sensibilitatea stafilococilor la meropenem se deduce din sensibilitatea la meticilină.

4 Valorile critice ale meropenemului în Neisseria meningitidis se referă, exclusiv, la meningită.

5 Valorile critice nelegate de specii au fost determinate, în principal, din datele de

farmacocinetică/farmacodinamică si sunt independente de distributiile CMI ale speciilor specifice. Acestea trebuie utilizate pentru specii care nu sunt mentionate în tabele sau în notele de subsol. -- = Nu se recomandă testarea sensibilitătii la specii care sunt o tintă slabă pentru terapia medicamentoasă.

Prevalenta rezistentei dobândite poate varia în functie de regiunea geografică si în timp, pentru speciile selectate si sunt necesare informatii locale despre rezistentă, în special în tratamentul infectiilor severe. Dacă este necesar, se va apela la sfatul expertilor, atunci când prevalenta locală a rezistentei este de asa natură încât utilitatea antibioticului este incertă în tratamentul anumitor tipuri de infectii.

Tabelul următor cu microorganismele enumerate este alcătuit pe baza experientei clinice si a recomandărilor terapeutice.

Specii frecvent sensibile

Aerobi Gram-pozitiv

Enterococcus faecalis$

Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)£

Stahylococcus species (sensibil la meticilină), inclusiv Staphylococcus epidermis

Streptococcus agalactiae (grup B)

Grupul Streptococcus milleri (S. anginosus, S. constellatus, si S. intermedius)

Streptococcus pneumoniae

Streptococcus pyogenes (grup A)

Aerobi Gram-negativ

Citrobacter freudii Citrobacter koseri Enterobacter aerogenes Enterobacter cloacae Escherichia coli Haemophilus influenzae Klebsiella oxytoca Klebsiella pneumoniae Morganella morganii Neisseria meningitides Proteus mirablis Proteus vulgaris Serratia marcescens

Anaerobi Gram-pozitiv

Clostridium perfringens

Peptoniphilus asaccharolyticus

Specii Peptostreptococcus (inclusiv P. micros, P. anaerobius, P. magnus)

Anaerobi Gram-negativ

Bacteroides caccae Grupul Bacteroides fragilis Prevotella bivia Prevotella disiens

Specii pentru care rezistenta dobândită ar reprezenta o problemă Aerobi Gram-pozitiv

Enterococcus faecium $†

Aerobi Gram-negativ Specii Actinobacter Burkholderia cepacia Pseudomonas aeruginosa

Microorganisme natural rezistente Aerobi Gram-negativ

Stenotrophomonas maltophilia Specii Legionella

Alte microorganisme

Chlamydophila pneumoniae Chlamydophila psittaci Coxiella burnetti Mycoplasma pneumoniae

$ Specii care demonstreză sensibilitate intermediară naturală

£ Toti stafilococii rezistenti la meticilină sunt rezistenti si la meropenem

Rata rezistentei ≥ 50% într-una sau mai multe tări din UE.

5.2     Proprietăti farmacocinetice

La subiectii sănătosi, valoarea medie a timpului de înjumătătire plasmatică este de aproximativ 1 oră; valoarea medie a volumului de distributie este de aproximativ 0,25 l/kg (11-27 l), iar valoarea medie a clearance-ului este de 287 ml/min, la o doză de 250 mg, scăzând la 205 ml/min pentru o doză de 2 g. Dozele de 500, 1000 si 2000 mg administrate într-o perfuzie cu durata de peste 30 minute determină valori medii ale Cmax de aproximativ 23, 49, respectiv 115 µg/ml, iar valorile ASC corespunzătoare au fost de 39,3, 62,3 si 153 µg·h/ml. După o perfuzie cu durata de peste 5 minute, valorile Cmax sunt de 52 si 112 µg/ml, la doze de 500 mg, respectiv 1000 mg. Administrarea de doze repetate la fiecare 8 ore subiectilor cu functie renală normală nu produce acumularea dozelor de meropenem.

Un studiu efectuat pe un lot de 12 pacienti, cărora li s-a administrat 1000 mg meropenem pentru infectii intra-abdominale la intervale de 8 ore după interventia chirurgicală, a demonstrat o Cmax si un timp de înjumătătire plasmatică comparabile cu cele observate la subiectii normali, dar un volum de distributie mai mare, cu o valoare de 27 l.

Distributie

Valoarea medie a proportiei de legare de proteinele plasmatice a meropenemului a fost de aproximativ 2% si a fost independentă de concentratie. După administrarea rapidă (5 minute sau mai putin) farmacocinetica este biexponentială, dar acest aspect este mult mai putin evidentiat după o perfuzie cu durata de 30 minute. S-a demonstrat că meropenemul pătrunde bine în mai multe lichide si tesuturi: inclusiv în plămâni, secretii bronsice, bilă, lichid cefalorahidian, tesuturi de la nivelul aparatului genital, piele, fascii, muschi si exudate peritoneale.

Metabolizare

Meropenemul este metabolizat prin hidroliza inelului beta-lactamic, generând un metabolit inactiv din punct de vedere microbiologic. In vitro, meropenemul demonstreză sensibilitate redusă la hidrolizarea de către dehidropeptidaza-I (DHP-I) umană, comparativ cu imipenemul, nefiind necesară administrarea concomitentă a inhibitorului DHP-I.

Eliminare

Meropenemul este, în principal, excretat pe cale renală; aproximativ 70% (50-75%) din doză este excretat nemodificat, în decurs de 12 ore. Un plus de 28% este recuperat ca metabolit inactiv din punct de vedere microbiologic. În materiile fecale s-a regăsit numai aproximativ 2 % din doză. Clearance-ul renal măsurat si efectul probenecidului arată că meropenemul este supus atât filtrării, cât si secretiei tubulare.

Insuficientă renală

Insuficienta renală determină valori plasmatice mai mari ale ASC si un timp de înjumătătire plasmatică mai lung demonstrat pentru meropenem. Au existat cresteri ale ASC de 2,4 la pacientii cu insuficientă renală moderată (ClCr 33-74 ml/min), de 5 ori în cazul insuficientei renale severe (ClCr 4-23 ml/min) si de 10 ori la pacientii hemodializati (ClCr <2 ml/min), comparativ cu subiectii sănătosi (ClCr >80 ml/min). ASC a metabolitului inactiv din punct de vedere microbiologic cu inel deschis a fost, de asemenea, considerabil crescută, la pacientii cu insuficientă renală. Se recomandă ajustarea dozei la pacientii cu insuficientă renală moderată si severă (vezi pct. 4.2).

Meropenemul este eliminat prin hemodializă, în timpul hemodializei clearance-ul fiind de aproximativ 4 ori mai mare decât la pacientii cu anurie.

Insuficientă hepatică

Un studiu efectuat la pacientii cu ciroză alcoolică nu prezintă niciun efect al tulburărilor hepatice asupra farmacocineticii meropenemului, după administrarea de doze repetate.

Pacienti adulti

Studiile farmacocinetice efectuate la pacienti nu au arătat diferente farmacocinetice semnificative, comparativ cu subiectii sănătosi cu functie renală echivalentă. Un model populational dezvoltat pe baza datelor provenite de la 79 pacienti cu infectii intra-abdominale sau pneumonie, a arătat că volumul central este dependent de greutate, iar clearance-ul este dependent de clearance-ul creatininei si de vârstă.

Copii

Farmacocinetica la sugari si copii cu infectii tratati cu doze de 10, 20 sau 40 mg/kg, a arătat valori ale Cmax aproximativ echivalente cu cele observate la adulti după administrarea unor doze de 500, 1000 respectiv 2000 mg. Comparatia a demonstrat parametrii farmacocinetici consecventi între doze si timpii de înjumătătire plasmatică, similari cu cei observati la adulti, cu exceptia celor mai mici subiecti (<6 luni t1/2 1,6 ore). Valorile medii ale clearance-ului meropenemului au fost 5,8 ml/min/kg (6-12 ani), 6,2 ml/min/kg (2-5 ani), 5,3 ml/min/kg (6-23 luni) si 4,3 ml/min/kg (2-5 luni). Aproximativ 60% din doză este excretată în urină după 12 ore, alte 12% fiind excretate sub forma metabolitului. Concentratiile meropenemului în LCR la copiii cu meningită sunt de aproximativ 20% din valorile plasmatice concomitente, desi există o variabilitate semnificativă inter-individuală.

Farmacocinetica meropenemului la nou-născutii care necesită un tratament antiinfectios, a arătat valori mai mari ale clearance-ului la nou-născutii cu vârstă cronologică sau gestatională mai mare, cu o medie generală a timpului de înjumătătire plasmatică de 2,9 ore. Simularea Monte Carlo, bazată pe un model populational FC, a demonstrat că o schemă de administrare de 20 mg/kg la 8 ore a dus la obtinerea a T>CMI de 60% pentru P. aeruginosa, la 95% dintre nou-născutii prematuri si la 91% dintre nou-născutii la termen.

Vârstnici

Studiile farmacocinetice la subiectii vârstnici sănătosi (65-80 ani) au arătat o reducere a clearance-ului plasmatic care s-a corelat cu reducerea clearance-ului creatininei asociat vârstei si o reducere mai mică a clearance-ului non-renal. Nu este necesară ajustarea dozei la pacientii vârstnici, cu exceptia cazurilor de insuficientă renală moderată până la severă (vezi pct. 4.2).

5.3     Date preclinice de sigurantă

Studiile la animale indică faptul că meropenemul este bine tolerat la nivel renal. Dovezile histologice de leziuni la nivelul tubului renal au fost observate la soareci si câini numai la doze ≥ 2000 mg/kg, după o singură administrare sau administrări repetate, iar la maimute la doze de 500 mg/kg, într-un studiu desfăsurat pe o perioadă de 7 zile.

Meropenemul este, în general, bine tolerat la nivelul sistemului nervos central. Efectele au fost observate în studiile de toxicitate acută efectuate la rozătoare, la doze mai mari de 1000 mg/kg. DL50 al meropenemului administrat intravenos la rozătoare este mai mare de 2000 mg/kg. În studiile cu doze repetate, cu o durată de până la 6 luni, au fost observate doar efecte minore, inclusiv o scădere a parametrilor eritrocitari la câini.

Într-un studiu preliminar efectuat la maimute s-a înregistrat un număr crescut de avorturi la administrarea unei doze de 500 mg/kg.

Nu a existat nicio dovadă de sensibilitate crescută la meropenem la animalele tinere comparativ cu animalele adulte. Forma farmaceutică pentru administrare intravenoasă a fost bine tolerată în studiile efectuate la animale.

În studiile efectuate la animale, singurul metabolit al meropenemului a avut un profil de toxicitate similar.

6.       PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Carbonat de sodiu anhidru

6.2     Incompatibilităti

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu exceptia celor mentionate la pct. 6.6.

6.3     Perioada de valabilitate

Medicamentul în ambalajul original sigilat:

2 ani

După reconstituire:

Solutiile reconstituite pentru injectare intravenoasă sau perfuzie trebuie utilizate imediat. Intervalul de timp dintre începutul reconstituirii si sfârsitul injectării intravenoase sau perfuziei nu trebuie să depasească o oră.

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită precautii speciale pentru păstrare. A nu se congela solutia reconstituită.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Meropenem Hospira 500 mg

674,4 mg pulbere, în flacon din sticlă de tip I cu capacitatea de 20 ml, închis cu dop (din cauciuc bromobutilic gri) prevăzut cu capsă din aluminiu.

Medicamentul este furnizat în cutii cu 1 sau 10 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Injectie

Meropenemul care urmează a fi utilizat ca injectie intravenoasă în bolus, trebuie reconstituit cu apă pentru preparate injectabile (5 ml per 250 mg meropenem). Solutiile pregătite pentru utilizare sunt clare si incolore sau de culoare galben pal.

Perfuzie

Pentru perfuziile intravenoase, pulberea din flacoanele care contin meropenem poate fi reconstituită direct cu solutie perfuzabilă de clorură de sodiu 0.9% sau glucoză 5%.

Fiecare flacon este pentru o singură utilizare.

Trebuie luate măsurile aseptice standard pentru prepararea si administrarea solutiei.

Solutia trebuie agitată înainte de utilizare.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în concordantă cu reglementările locale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Hospira UK Limited

Queensway, Royal Leamington Spa, Warwickshire, CV31 3RW, Marea Britanie

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

3106/2010/01-02

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare-Decembrie 2010

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie 2010

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.