Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

PANINDORIL 2 mg/0,625 mg
Denumire PANINDORIL 2 mg/0,625 mg
Descriere Hipertensiune arterială esentială.
Denumire comuna internationala COMBINATII (PERINDOPRILUM+INDAPAMIDUM)
Actiune terapeutica COMBINATII DE INHIBITORI AI E.C.A. INHIBITORI AI E.C.A. SI DIURETICE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 2mg/0,625mg
Ambalaj Cutie cu blist. Al/Al x 7 compr.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC C09BA04
Firma - Tara producatoare LEK PHARMACEUTICALS D.D. - SLOVENIA
Autorizatie de punere pe piata SANDOZ S.R.L. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre PANINDORIL 2 mg/0,625 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre PANINDORIL 2 mg/0,625 mg, comprimate       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 3091/2010/01-20                                               Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Panindoril 2 mg/0,625 mg comprimate

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat contine perindopril tert-butilamină 2 mg, echivalent cu perindopril 1,669 mg si indapamidă 0,625 mg.

Excipient(ti): lactoză monohidrat.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimat oblong, biconvex, de culoare albă, care prezinta o linie mediană pe o fată si marcat pe cealaltă fată cu PI.

Linia mediană este numai pentru a usura ruperea, pentru a facilita înghitirea comprimatului si nu pentru a diviza în două părti egale.

4.       DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Hipertensiune arterială esentială.

4.2     Doze si mod de administrare

Administrare orală.

Doza uzuală este de un comprimat Panindoril 2 mg/0,625 mg, o dată pe zi, administrată preferabil dimineata, înainte de micul dejun. Dacă această doză nu controlează eficient tensiune arterială după o lună de tratament, doza poate fi dublată.

Vârstnici (vezi pct. 4.4)

Tratamentul trebuie initiat cu doza uzuală de un comprimat Panindoril 2 mg/0,625 mg comprimat pe zi.

Pacienti cu insuficienta renală (vezi pct. 4.4)

În cazul unei insuficiente renale severe (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min), tratamentul este

contraindicat.

La pacientii cu insuficientă renală moderată (clearance-ul creatininei de 30-60 ml/min), doza maximă recomandată este de un comprimat Panindoril 2 mg/0,625 mg pe zi.

La pacientii cu un clearance al creatininei egal sau mai mare de 60 ml/min nu este necesară ajustarea dozei.

Monitorizarea stării clinice a pacientului trebuie să includă determinări frecvente ale potasemiei si creatininemiei.

Pacientii cu insuficientă hepatică (vezi pct. 4.3, 4.4. si 5.2)

În caz de insuficientă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.

La pacientii cu insuficientă hepatică moderată, nu este necesară ajustarea dozelor.

Copii si adolescenti

Utilizarea Panindoril 2 mg/0,625 mg comprimate la copii si adolescenti nu este recomandată, deoarece eficacitatea si tolerabilitatea perindoprilului la această grupă de vârstă, în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente, nu a fost stabilită.

4.3     Contraindicatii

Contraindicatii legate de perindopril

-         Hipersensibilitate la perindopril sau la oricare alt inhibitor al ECA

-         Antecedente de edem angioneurotic (edem Quincke) asociat terapiei anterioare cu un inhibitor al ECA

-         Angioedem ereditar sau idiopatic

-         Al doilea si al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 si 4.6 ).

Contraindicatii legate de indapamidă

-         Hipersensibilitate la indapamidă sau la alte sulfonamide

-         Insuficientă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min)

-         Encefalopatie hepatică

-         Insuficientă hepatică severă

-         Hipokaliemie

-         Ca regulă generală, nu este recomandată asocierea acestui medicament cu medicamente non antiaritmice care determină torsada vârfurilor (vezi pct. 4.5)

-         Alăptare (vezi pct. 4.6).

Contraindicatii legate de Panindoril Hipersensibilitate la oricare dintre excipienti.

Datorită experientei clinice insuficiente, Panindoril nu va fi utilizat la:

-         pacientii dializati;

-         pacientii cu insuficientă cardiacă decompensată netratată.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare Atentionări speciale

Comune pentru perindopril si indapamidă

În comparatie cu dozele minime eficiente recomandate pentru fiecare componentă în parte, nu s-a observat o reducere semnificativă a incidentei reactiilor adverse în timpul utilizării Panindoril în combinatia cu doze mici, cu exceptia hipokaliemiei (vezi pct. 4.8). Nu se poate exclude o crestere a incidentei reactiilor idiosincrazice la expunerea la cele două antihipertensive diferite, cu care pacientul nu a fost tratat anterior. Pentru a reduce la minim acest risc, pacientul trebuie monitorizat cu atentie.

Litiu:

Tratamentul concomitent cu litiu si asocierea perindopril si indapamidă nu este, de regulă, recomandat (vezi pct 4.5).

Legate de perindopril

Neutropenie/agranulocitoză

La pacienti în tratament cu inhibitori ai ECA a fost raportată neutropenie/agranulocitoză,

trombocitopenie si anemie. La pacientii cu functie renală normală, fără alti factori de risc, neutropenia apare rar. Perindoprilul trebuie utilizat cu precautie extremă la pacienti cu boli vasculare de colagen, pacienti în tratament imunodepresiv, tratament cu alopurinol sau procainamidă, sau cei care prezintă o asociere a acestor factori de risc, în special pe fondul unei insuficiente renale preexistente. Unii dintre acesti pacienti au dezvoltat infectii grave, care, în unele cazuri, nu au răspuns la tratament intensiv cu antibiotice. Dacă perindoprilul este utilizat la acesti pacienti, se recomandă monitorizarea periodică a numărului de leucocite si pacientii trebuie sfătuitianunte aparitia oricărui semn de infectie (de exemplu, faringită, febră).

Hipersenesibilitate/angioedem

Rar, la pacientii tratati cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril, au fost raportate: angioedem al fetei, extremitătilor, buzelor, limbii, glotei si/sau laringelui. Acesta poate apărea oricând în timpul tratamentului. În aceste cazuri, tratamentul cu perindopril trebuie întrerupt imediat si pacientul trebuie tinut sub observatie medicală, până la disparitia completă a simptomelor, înainte de externarea pacientului.

În acele cazuri în care edemul s-a localizat la nivelul fetei si buzelor nu a fost necesar tratament, însă antihistaminicele au fost utile pentru ameliorarea simptomelor.

Angioedemul asociat cu edem laringian poate fi letal. Atunci când implică limba, glota sau laringele, cu evolutie spre obstructia căilor respiratorii, terapia adecvată, ce poate include solutie de epinefrină 1:1000 (0,3 până la 0,5 ml) administrată subcutanat si/sau măsuri de eliberare a căilor respiratorii, ar

trebuie rapid efectuată.

Angioedemul determinat de inhibitorii ECA este mai frecvent la pacientii de rasă neagră, comparativ cu pacientii de altă rasă.

Pacientii cu antecedente de angioedem nedeterminat de utilizarea de inhibitor al ECA pot prezenta risc crescut de angioedem în cazul tratamentului cu un inhibitor al ECA (vezi pct 4.3).

Angioedemul intestinal a fost rar raportat la pacientii tratati cu inhibitori ai ECA. Acesti pacienti au prezentat durere abdominală (cu sau fără greată sau vărsături); în unele cazuri, nu au prezentat anterior angioedem la nivel facial si concentratiile C-1 esterazei s-au situat în limite normale. Angioedemul a fost diagnosticat prin proceduri incluzând tomografie computerizată abdominală, investigatii cu ultrasunete sau prin interventie chirurgicală, iar simptomele s-au remis după întreruperea inhibitorului ECA. Angioedemul intestinal trebuie inclus în diagnosticul diferential al pacientilor în tratament cu inhibitori ai ECA si care prezintă durere abdominală.

Reactii anafilactoide în timpul desensibilizării

La pacientii în tratament cu inhibitori ai ECA si în procedură de desensibilizare cu venin de himenoptere (albine, viespi) au apărut cazuri izolate de reactii de hipersensibilitate anafilactoide care au pus viata în pericol. De aceea, inhibitorii ECA trebuie utilizati cu precautie la pacientii alergici în tratament de desensibilizare si sunt contraindicati în timpul imunoterapiei antiveninoase. Aceste reactii anafilactoide pot fi prevenite prin întreruperea temporară a inhibitorului ECA cu cel putin 24 de ore înaintea initierii procedurilor de desensibilizare la pacientii care necesită atât inhibitori ai ECA cât si desensibilizare.

Reactii anafilactoide în timpul LDL-aferezei

Rar, la pacientii în tratament cu inhibitori ai ECA, în timpul procedurii de LDL-afereză cu sulfat de dextran, au apărut cazuri de reactii anafilactoide care să pună viata în pericol. Aceste reactii au fost evitate prin întreruperea temporară a terapei cu inhibitorul ECA, înainte de initierea procedurii de afereză.

Pacienti hemodializati

La pacientii în tratament cu dializă cu membrane cu flux înalt (de exemplu, AN 69®) si în tratament concomitent cu un inhibitor al ECA, au apărut cazuri de reactii anafilactoide. La acesti pacienti trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană de dializă sau a unui medicament antihipertensiv din altă clasă.

Diuretice care economisesc potasiul, săruri de potasiu

De regulă, nu se recomandă asocierea de perindopril cu diuretice care economisesc potasiul sau cu săruri de potasiu (vezi pct. 4.5).

Sarcina

Tratamentul cu inhibitori ai ECA nu trebuie început în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu un inhibitor al ECA nu este considerată esentială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de sigurantă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie oprit imediat si, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Legate de indapamidă

La pacientii cu disfunctie hepatică, diureticele tiazidice sau de tip tiazidic pot precipita encefalopatia hepatică. În acest caz, tratamentul cu diuretic trebuie întrerupt imediat.

Fotosensibilitate

În timpul tratamentului cu tiazide sau diuretice tiazidice au fost raportate cazuri de reactii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.8). Dacă în timpul tratamentului apar reactii de fotosensibilitate, se recomandă întreruperea tratamentului. Dacă re-administrarea diureticului este considerată necesară, se recomandă protejarea zonelor cutanate expuse razelor solare sau radiatiilor UV artificiale.

Precautii pentru utilizare

Comune pentru perindopril si indapamidă

Insuficienta renală

În caz de insuficientă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min), tratamentul este contraindicat.

La anumiti pacienti hipertensivi, fără leziuni renale preexistente aparente si la care testele sanguine renale au arătat o insuficientă renală functională, tratamentul trebuie întrerupt, cu posibilitatea reluării tratamentului fie cu o doză mai scăzută, fie prin administrarea unei singure componente active a medicamentului.

La acesti pacientii, se vor determina creatininemia si potasemia după 2 săptămâni de tratament, ulterior pacientii trebuind monitorizati regulat, la intervale de 2 luni. Insuficienta renală a fost raportată, mai ales în caz de insuficientă cardiacă severă sau de insuficienta renală produsă de patologia renală preexistentă, inclusiv stenoza arterei renale.

De regulă, medicamentul nu este recomandat în caz de stenoză bilaterală de arteră renală sau pe rinichi unic functional.

Hipotensiune arterială si dezechilibru hidro-electrolitic

Există un risc de hipotensiunea arterială apărută brusc la pacientii cu dezechilibru hidro-electrolitic preexistent (în special, la pacientii cu stenoza arterei renale). Prin urmare, trebuie avută în vedere testarea sistematică pentru semnele clinice ale depletiei hidro-electrolitice care poate apare după un episod intercurent de diaree sau vărsături. La acesti pacienti trebuie avută în vedere monitorizarea periodică a electrolitemiei.

La aparitia unei hipotensiuni arteriale excesive, trebuie administrată o perfuzie cu solutie salină izotonă.

Hipotensiunea arterială tranzitorie nu reprezintă o contraindicatie pentru continuarea tratamentului. După normalizarea tensiunii arteriale si refacerea volumului circulant, tratamentul poate fi reluat cu doza cea mai mică sau prin administrarea unei singure componente active a medicamentului.

Kaliemie

Asocierea de perindopril si indapamidă nu previne aparitia hipokaliemiei, în special la pacientii cu diabet zaharat sau insuficientă renală. Similar altor combinatii antihipertensive care contin diuretic, trebuie monitorizată regulat kaliemia.

Excipienti

Panindoril contine lactoză. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Legate de perindopril

Tuse

În timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA a fost raportată aparitia unei tuse uscate. Aceasta se caracterizează prin faptul că este persistentă si se remite la întreruperea tratamentului. Trebuie avută în vedere o etiologie iatrogenă în cazul aparitiei acestui simptom. Dacă se preferă totusi administrarea unui inhibitor al ECA, trebuie avută în vedere continuarea tratamentului.

Copii si adolescenti

Nu a fost stabilită eficacitatea si siguranta administrării perindoprilului, în monoterapie sau în combinatie, la copii si adolescenti.

Riscul hipotensiunii arteriale si/sau a insuficientei renale (în cazuri de insuficientă cardiacă, dezechilibru hidro-electrolitic, etc):

S-a observat prezenta unei stimulări pronuntate a sistemului renină-angiotensină-aldosteron, în special în timpul depletiei hidro-electrolitice marcate (restrictii dietetice de sare sau tratament diuretic prelungit) la pacientii la care tensiunea arterială a fost initial scăzută, în caz de stenoză a arterei renale, insuficientă cardiacă congestivă sau ciroză cu edem si ascită.

Blocarea acestui sistem cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei poate induce, în special după administrarea dozei initiale si în primele 2 săptămâni de tratament, o scădere bruscă a tensiunii arteriale si/sau cresterea valorilor creatininemiei, ca urmare a unei insuficiente renale functionale. Ocazional, aceasta poate fi acută la debut, alteori rar, si cu o perioadă variabilă până la debut. În aceste cazuri, tratamentul trebuie initiat cu o doză mică si apoi crescută progresiv.

Vârstnici

Trebuie testate functia renală si valorile potasiului înainte de începerea tratamentului. Doza initială trebuie ajustată în functie de răspunsul tensiunii arteriale la tratament, în special în caz de depletie hidro-electrolitică, pentru a evita debutul brusc al hipotensiunii arteriale (vezi pct. 4.2).

Pacientii cu ateroscleroză cunoscută

Riscul pentru hipotensiune arterială există la toti pacientii, dar mai ales la cei care prezintă boală ischemică cardiacă sau insuficientă circulatorie cerebrală, la tratament început cu doze mici.

Hipertensiune renovasculară

Tratamentul hipertensiunii renovasculare este revascularizarea. Totusi, inhibitorii ECA pot fi utili la pacientii cu hipertensiune renovasculară în asteptarea interventiei chirurgicale sau la cei la care tratamentul chirugical nu este posibil. Dacă Panindoril este prescrisă la pacienti cu stenoză arterială renală cunoscută sau suspectată, tratamentul trebuie initiat în spital, cu o doză mică si monitorizare continuă a functiei renale si a potasemiei, deoarece o parte dintre acesti pacienti pot dezvolta insuficientă renală functională, de regulă reversibilă la întreruperea tratamentului.

Alti pacienti cu risc

La pacientii cu insuficientă cardiacă severă (clasă NYHA IV) sau cu diabet zaharat insulino-dependent (cu tendintă spontană pentru cresterea concentratiilor potasiului), initierea tratamentului trebuie efectuată sub supraveghere medicală atentă si cu doze scăzute. La pacientii hipertensivi si la cei cu insuficientă coronariană, tratamentul cu beta-blocante nu trebuie întrerupt: la beta-blocant trebuie adăugat un inhibitor al ECA.

Pacienti cu diabet zaharat

Valorile glicemiei trebuie monitorizate cu atentie la pacientii cu diabet zaharat tratati anterior cu antidiabetice orale sau insulină, mai ales în timpul primei luni de tratament cu un inhibitor al ECA.

Diferente etnice

Similar altor inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, perindoprilul pare mai putin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacientii de rasă neagră, comparativ cu cei de altă rasă, posibil datorită prevalentei mai mari a statusului cu valorilor scăzute de renină la pacientii hipertensivi de rasă neagră.

Interventie chirurgicală/anestezie

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot produce hipotensiune arterială în timpul anesteziei, în special, dacă anestezicul administrat are potential hipotensiv. Prin urmare, se recomandă ca tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei cu durată lungă de actiune, cum este perindoprilul, să fie întrerupt, dacă este posibil, cu o zi înaintea interventiei chirurgicale.

Stenoza aortică/cardiomiopatia hipertrofică

Inhibitorii ECA trebuie utilizati cu precautie la pacientii care prezintă obstructia camerei de expulzie a ventriculului stâng.

Insuficientă hepatică

Utilizarea de inhibitori ai ECA a fost asociată, rar, cu aparitia unui sindrom care are ca primă manifestare icter colestatic si progresează spre necroză hepatică fulminantă si (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom este necunoscut. La pacientii în tratament cu inhibitori ai ECA care dezvoltă icter sau cresterea marcată a valorilor enzimelor hepatice, trebuie întrerupt tratamentul cu inhibitorul ECA si trebuie să li se administreze un tratament adecvat de întretinere (vezi pct. 4.8).

Hiperkaliemia

La unii pacienti tratati cu inhibitori ai ECA, inclusiv cu perindopril, s-a observat o crestere a potasemiei. Pacientii cu risc de dezvoltare a hiperkaliemiei includ pe cei cu insuficientă renală, deteriorarea functiei renale, vârsta (>70 ani), diabet zaharat, evenimente intercurente, în special deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică si utilizarea concomitentă a diureticelor care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau amilorid), suplimente cu potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu; sau acei pacienti care iau alte medicamente asociate cu cresterea potasemiei (de exemplu, heparină). Utilizarea suplimentelor cu potasiu, diureticelor care economisesc potasiu sau a substituentilor de sare care contin potasiu, în special la pacientii cu functie renală deteriorată, poate duce la cresteri semnificative ale valorilor potasiului plasmatic. Hiperkaliemia poate determina aritmii grave, uneori letale. Dacă utilizarea concomitentă a acestor medicamente este necesară, se recomandă precautie si monitorizarea regulată a valorilor potasemiei (vezi pct. 4.5).

Legate de indapamidă

Echilibrul hidro-electrolitic

Valorile sodiului

Acestea trebuie determinate înaintea initierii tratamentului, apoi monitorizate la intervale regulate.

Toate diureticele pot determina o reducere a valorii sodiului, care poate avea consecinte grave. Initial,, scăderea valorilor sodiului poate fi asimptomatică, prin urmare este esentială monitorizarea regulată.

Testarea trebuie efectuată mai frecvent la vârstnici si la pacientii cu ciroză hepatică (vezi pct. 4.8 si 4.9).

Valorile potasiului

Scăderea potasiului până la hipokaliemie reprezintă o reactie adversă principală a tiazidelor si a medicamentelor tiazidice înrudite. La grupele de populatie cu risc mare, trebuie prevenită aparitia hipokaliemiei (<3,4 mmol/l), de exemplu, la vârstnici si/sau persoane cu malnutritie, indiferent dacă li se administrează sau nu medicatie concomitentă, ciroticii cu edeme si ascită, pacienti coronarieni si pacienti cu insuficientă cardiacă.

La acesti pacienti, hipokaliemia creste toxicitatea cardiacă a glicozidelor digitalice si riscul aritmiilor.

Pacientii cu interval QT prelungit prezintă, de asemenea, risc de aritmie, indiferent de etiologie (congenitală sau iatrogenă). Hipokaliemia si bradicardia reprezintă factori predispozanti pentru aparitia unor aritmii severe, potential letale, mai ales torsada vârfurilor.

În toate cazurile este necesară determinarea mai frecventă a valorilor potasiului. Prima determinare a nivelului potasiului trebuie efectuată în prima săptămână de la initierea tratamentului. La aparitia hipokaliemiei, aceasta va fi corectată terapeutic.

Valorile calciului

Tiazidele si diureticele înrudite pot scădea excretia urinară a calciului, cu cresterea usoară si tranzitorie a calcemiei. O crestere marcată a calcemiei poate indica prezenta unui hiperparatiroidism nediagnosticat. În aceste cazuri, înaintea evaluării functiei paratiroidiene, tratamentul trebuie întrerupt.

Glicemie

Monitorizarea glicemiei este importantă la pacientii diabetici, în special în prezenta hipokaliemiei.

Acid uric

La pacientii cu hiperuricemie, frecventa atacurilor de gută poate creste.

Functia renală si diureticele

Tiazidele si diureticele înrudite au eficacitate maximă numai la functie renală normală sau usor afectată (creatininemia mai mică decât aproximativ 25 mg/l, adică <220 µmol/l, la adult).

La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în functie de vârstă, greutatea corporală si sex, utilizând formula Cockroft, după cum urmează:

Clcr = (140 - vârsta) × greutate corporală/0,814 × creatininemie

cu: vârsta exprimată în ani,

greutatea corporală exprimată în kilograme,

creatininemia exprimată în µmol/l.

Această formulă este validă pentru bărbatii vârstnici si trebuie adaptată pentru femeile vârstnice prin înmultirea rezultatului cu 0,85.

Hipovolemia, secundară pierderii de fluide si sodiu indusă de diuretic la initierea tratamentului, duce la scăderea filtrării glomerulare. Aceasta determină cresterea uremiei si creatininemiei. La pacientii cu functie renală normală, această disfunctie renală tranzitorie nu are efecte nedorite, dar poate agrava o insuficientă renală preexistentă.

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Comune pentru perindopril si indapamidă

Asocieri nerecomandate

Litiu

În timpul tratamentului concomitent cu litiu si inhibitori ai ECA, s-au raportat cresteri reversibile ale litemiei si ale toxicitătii litiului. Utilizarea concomitentă de diuretice tiazidice cu inhibitori ai ECA cu litiu, poate creste suplimentar valorile litemiei si riscul toxicitătii litiului. Nu se recomandă utilizarea combinatiei de perindopril si indapamidă, concomitent cu litiul. Cu toate acestea, dacă este necesară combinatia dintre un inhibitor al ECA si un diuretic, se recomandă monitorizarea strictă a litemiei (vezi pct. 4.4).

Asocieri care necesită atentie specială

Baclofen

Potentarea efectului antihipertensiv. Monitorizarea tensiunii arteriale si a functiei renale si adaptarea dozei de antihipertensiv trebuie efectuată dacă este nevoie.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv doze mari de acid acetilsalicilic)

Când inhibitorii ECA se administrează concomitent cu medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (adică acid acetilsalicilic în scheme de administrare antiinflamatorii, inhibitorii COX-2 si AINS neselective) poate apare reducerea efectului antihipertensiv. Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA si AINS poate duce la cresterea riscului agravării functiei renale, incluzând o posibilă insuficientă renală acută si o crestere a valorii potasiului seric, în special la pacientii cu functie renală afectată anterior. Asocierea trebuie administrată cu precautie, în special la vârstnici. Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie avută în vedere monitorizarea functiei renale după initierea tratamentului concomitent si, ulterior, periodic.

Asocieri care necesită atentie

- Antidepresive (triciclice) asemănătoare imipraminei, neuroleptice

Cresterea efectului antihipertensiv si cresterea riscului aparitiei hipotensiunii ortostatice (efect aditiv).

- Corticosteroizi, tetracozidă

Reducerea efectului antihipertensiv (retentie hidro-salină datorată corticosteroizilor).

- Alte medicamente antihipertensive

Utilizarea altor medicamente antihipertensive concomitent cu perindopril/indapamidă poate determina cresterea aditională a efectului hipotensiv.

Legate de perindopril

Asocieri nerecomandate

- Diuretice care economisesc potasiu (spironolactonă, triamteren, în monoterapie sau în asociere), potasiu (săruri)

Inhibitorii ECA atenuează pierderea de potasiu indusă de diuretic. Diureticele care economisesc potasiu, de exemplu spironolactona, triamteren sau amilorid, suplimentele de potasiu sau substituentii de sare care contin potasiu pot determina cresteri semnificative ale potasiului seric (potential letale). Dacă utilizarea concomitentă este indicată datorită hipokaliemiei documentate, acestea trebuie utilizate cu prudentă si asociind monitorizarea frecventă a potasiului seric si a ECG.

Asocieri care necesită atentie specială

-   Medicamente antidiabetice (insulină, sulfonamide hipoglicemice). Raportate la captopril si enalapril

Utilizarea inhibitorilor ECA poate creste efectul hipoglicemiant la pacientii diabetici în tratament cu insulină sau sulfonamide antidiabetice. Debutul episoadelor hipoglicemice este foarte rar (ameliorarea tolerantei la glucoză, cu reducerea necesarului de insulină).

Asocieri care necesită atentie

Alopurinol, medicamente citostatice sau imunosupresive, corticosteroizi sistemici sau procainamidă

Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA poate determina un risc crescut pentru leucopenie.

Anestezice

Inhibitorii ECA pot potenta efectele hipotensive ale anumitor anestezice.

Diuretice (tiazidice sau de ansă)

Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depletie volemică si risc de aparitie a hipotensiunii arteriale la initierea tratamentului cu perindopril.

Aur

Reactiile nitritoide (simptomele includ eritem facial, greată, vărsături si hipotensiune arterială) au fost raportate, rar, la pacientii în tratament cu preparate injectabile de aur (aurotiomalat de sodiu) si cu un inhibitor al ECA, incluzând perindoprilul.

Legate de indapamidă

Asocieri care necesită atentie specială

Medicamente care induc torsada vârfurilor

Datorită riscului hipokaliemiei, indapamida trebuie administrată cu precautie în asociere cu medicamente care pot induce torsada vârfurilor, cum sunt antiaritmicele de clasă IA (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă); antiaritmice de clasă III (amiodaronă, dofetilidă, ibutilidă, bretilium, sotalol); unele neuroleptice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină, trifluoperazină), benzamide (amisulpridă, sultopridă, sulpiridă, tiapridă), butirofenone (droperidol, haloperidol), alte neuroleptice (pimozidă); alte substante, cum sunt bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină administrată intravenos, halofantrină, mizolastină, moxifloxacină, pentamidină, sparfloxacină, vincamină administrată intravenos, metadonă, astemizol, terfenadină. Se recomandă prevenirea si corectia valorilor mici ale potasemiei, la nevoie monitorizarea intervalului QT.

-  Medicamente care reduc potasiul: amfotericină B (administrată intravenos), glucocorticoizi si mineralocorticoizi (administrati sistemic), tetracozidă, laxative stimulante

Cresterea riscului de hipokaliemie (efect aditiv).

Potasemia trebuie monitorizată si corectată când este necesar. La pacientii în tratament cu glicozide

digitalice, se recomandă precautie specială. Trebuie utilizate laxative non-stimulante.

Glicozide cardiace

Hipokaliemia poate creste efectul toxic al glicozidelor cardiace. Se recomandă monitorizarea valorilor plasmatice ale potasiului si a ECG si dacă este necesar, tratamentul va fi reconsiderat.

Asocieri care necesită atentie

Metformină

Insuficienta renală functională produsă de diuretice, în special, de diureticele de ansă, determină un risc crescut de aparitie a acidoze lactice indusă de metformină. Nu utilizati metformină când valorile creatininemiei depăsesc 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbati si 12 mg/l (110 µmol/l) la femei.

Substante de contrast iodate

În cazul deshidratării produse de diuretice, există un risc crescut pentru insuficientă renală acută, în special la utilizarea unor doze mari de substante de contrast iodate. Rehidratarea trebuie realizată înainte de administrarea compusului iodat.

- Calciu (săruri)

Risc de hipercalcemie, datorat scăderii eliminării urinare de calciu.

Ciclosporină

Creatininemia poate creste fără modificarea concentratiei plasmatice a ciclosporinei, chiar în absenta depletiei de sodiu si apă.

4.6     Sarcina si alăptarea

Datorită efectelor individuale ale componentelor din medicament asupra sarcinii si alăptării, Panindoril nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină. Panindoril este contraindicat în trimestrul al doilea si al treilea de sarcină.

Panindoril este contraindicat în timpul alăptării. În functie de importanta tratamentului pentru mamă, trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe tratamentul cu Panindoril.

Sarcină

Efecte legate de perindopril

Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA în al doilea si al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai ECA în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea o usoară crestere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu un inhibitor al ECA nu este considerată esentială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate pe un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de sigurantă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat si, dacă este cazul, trebuie început tratamentul alternativ.

Se cunoaste faptul că tratamentul cu un inhibitor al ECA în trimestrul al doilea si al treilea de sarcină are efecte fetotoxice la om (scăderea functiei renale, oligohidroamnios, întârziere în osificarea craniului) si induce toxicitate neonatală (insuficientă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la inhibitorii ECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a functiei renale si craniului.

Sugarii ale căror mame au utilizat inhibitori ai ECA trebuie atent monitorizati în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Efecte legate de indapamidă

Expunerea prelungită la tiazide în timpul trimestrului trei de sarcină poate reduce volumul plasmatic maternal, precum si debitul uteroplacentar, care poate determina ischemie feto-placentară si reducerea cresterii fetale. În plus, au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie si trombocitopenie la nou-născuti, în cazul expunerii înaintea nasterii.

Alăptare

Panindoril este contraindicat în timpul alăptării.

Efecte legate de perindopril

Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea perindoprilului în timpul alăptării, nu se recomandă utilizarea perindoprilui si este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente alternative cu profile de sigurantă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau prematurului.

Efecte legate de indapamidă

Indapamida este excretată în laptele matern uman. Indapamida este înrudită cu diureticele tiazidice, care au fost asociate, în cazul utilizării în timpul alăptării, cu scăderea sau chiar întreruperea lactatiei. Poate apărea hipersensibilitate la sulfonamide, hipokaliemie si icter nuclear.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Efecte legate de perindopril, indapamidă si Panindoril

Niciuna dintre cele două substante active, nici combinatia lor sub formă de Panindoril nu afectează starea de alertă, dar la unii pacienti pot apărea reactii individuale legate de scăderea tensiunii arteriale, în special la initierea tratamentului sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive. Ca urmare, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

4.8      Reactii adverse

Perindoprilul inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron si diminuă pierderea potasiului produsă de indapamidă. 2% dintre pacientii în tratament cu Panindoril a prezentat hipokaliemie (concentratia plasmatică a potasiului < 3,4 mmol/l).

Următoarele reactii adverse pot fi observate în cursul tratamentului si clasificate sub următoarele frecvente:

Foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 si <1/10); mai putin frecvente (>1/1 000 si <1/100); rare (>1/10 000 si <1/1 000); foarte rare (<1/10 000); cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Tulburări hematologice si limfatice

Foarte rare:

- trombocitopenie, leucopenie/neutropenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică;

- anemia (vezi pct. 4.4) a fost raportată în tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei în anumite circumstante (la pacientii cu transplant renal sau hemodializati).

Tulburări psihice

Mai putin frecvente: tulburări ale somnului sau dispozitiei.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: parestezie, cefalee, ameteli, vertij. Foarte rare: confuzie.

Tulburări oculare

Frecvente: tulburări vizuale.

Tulburări acustice si vestibulare

Frecvente: tinitus.

Tulburări cardiace

Foarte rare: aritmie, incluzând bradicardie, tahicardie ventriculară, fibrilatie atrială, angină pectorală si infarct miocardic posibil secundar hipotensiunii arteriale excesive la pacientii cu risc crescut (vezi pct. 4.4).

Tulburări vasculare

Frecvente: hipotensiune arterială ortostatică sau nedeterminată de postură (vezi pct. 4.4).

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Frecvente: la utilizarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei s-a raportat tuse uscată. Aceasta se caracterizează prin persistentă si prin disparitie la oprirea tratamentului. În prezenta acestui simptom trebuie avută în vedere etiologia iatrogenă. Dispnee. Mai putin frecvente: bronhospasm. Foarte rare: pneumonie eozinofilică, rinită.

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: constipatie, xerostomie, greată, durere epigastrică, anorexie, vărsături, durere abdominală, disgeuzie, dispepsie, diaree. Foarte rare: pancreatită.

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare: hepatită citolitică sau colestatică (vezi pct. 4.4).

Cu frecventă necunoscută: În caz de insuficientă hepatică, există posibilitatea de aparitie a encefalopatiei hepatice (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Frecvente: eruptie cutanată tranzitorie, prurit, eruptii maculopapulare. Mai putin frecvente:

-     angioedem al fetei, extremitătilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei si/sau laringelui, urticarie (vezi pct. 4.4);

-     reactii de hipersensibilitate, în principal cutanate, la subiectii cu predispozitie la reactii alergice si astmatice;

-     purpură.

Posibil, agravarea lupusului eritematos sistemic acut preexistent.

Foarte rare: eritem polimorf, necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson. Au fost raportate cazuri de reactii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Frecvente: crampe musculare.

Tulburări renale si ale căilor urinare

Mai putin frecvente: insuficientă renală. Foarte rare: insuficientă renală acută.

Tulburări ale aparatului genital si sânului

Mai putin frecvente: impotentă.

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente: astenie.

Mai putin frecvente: transpiratii.

Investigatii

-     Depletie de potasiu cu reducere gravă a valorilor potasiului la unele grupe de risc (vezi pct. 4.4).

-     Reducere a valorilor sodiului cu hipovolemie determinând deshidratare si hipotensiune arterială ortostatică.

-     Crestere a valorilor acidului uric si a glicemiei în timpul tratamentului.

-     Crestere usoară a valorilor plasmatice ale ureei si creatininei, care sunt reversibile la oprirea tratamentului. Această crestere este mai frecventă în cazul stenozei arterei renale, hipertensiunii arteriale tratate cu diuretice, insuficientei renale.

-     Crestere a valorilor potasiului, de regulă tranzitorii.

Rare: valori plasmatice crescute ale calciului.

4.9     Supradozaj

Manifestarea cea mai obisnuită a supradozajului este hipotensiunea arterială, uneori asociată cu greată, vărsături, crampe musculare, ameteli, somnolentă, confuzie mintală, oligurie cu evolutie spre anurie (datorită hipovolemiei). Pot apărea tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic (hiponatremie si hipokaliemie).

Prima măsură terapeutică necesară este eliminarea rapidă a medicamentului ingerat, prin lavaj gastric si/sau administrare de cărbune activat, apoi refacerea echilibrului hidro-electrolitic într-un centru specializat, până revine la normal.

Dacă apare hipotensiune arterială marcată, pacientul trebuie plasat în supinatie, cu capul mai jos decât restul corpului. Dacă este necesar, se poate administra o perfuzie cu solutie salină izotonă sau alte metode de refacere a volumului circulant.

Perindoprilatul, forma activă a perindoprilului, poate fi îndepărtat prin dializă (vezi pct. 5.2).

5.       PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1     Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: perindopril si diuretice, codul ATC: C09BA04.

Panindoril este o combinatie de sare de perindopril tert-butilamină, inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei, si indapamidă, un diuretic clorosulfamoil. Proprietătile farmacologice ale combinatiei derivă din cele ale fiecărei componente în parte, în completarea celor derivate din actiunea sinergică a ambelor substante active din combinatie.

Mecanismul farmacologic de actiune

Legat de Panindoril

Panindoril produce efecte antihipertensive aditive sinergice prin cele două componente.

Legat de perindopril

Perindoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) care converteste angiotensina I în angiotensină II, cu proprietăti vasoconstrictoare; în plus, enzima stimulează secretia de aldosteron la nivelul cortexului suprarenalei si stimulează degradarea bradikininei, o substantă vasodilatoare, în heptapeptide inactive. Efectele sunt:

-     reducerea secretiei de aldosteron;

-     cresterea activitătii reninei plasmatice, deoarece aldosteronul nu mai determină feed-back negativ;

-     reducerea rezistentei periferice totale, cu actiune preferentială asupra patului vascular din musculatură si rinichi, fără retentie secundară de sodiu si apă, sau tahicardie reflexă, în cadrul tratamentului cronic.

Actiunea antihipertensivă a perindoprilului se manifestă si la pacientii cu concentratii mici sau normale de renină.

Perindoprilul actionează prin metabolitul său activ, perindoprilatul. Ceilalti metaboliti sunt inactivi. Perindoprilul reduce munca inimii prin:

-     efect vasodilatator venos, determinat probabil de modificările metabolismului prostaglandinelor, rezultând reducerea presarcinii;

-     reducerea rezistentei periferice totale, rezultând reducerea postsarcinii.

Studiile efectuate la pacientii cu insuficientă cardiacă au arătat:

-     o reducere a presiunilor de umplere ventriculară stângă si dreaptă;

-     o reducere a rezistentei vasculare periferice totale;

-     o crestere a debitului cardiac si ameliorarea indicelui cardiac;

-     o crestere a fluxului sanguin regional muscular. Testele de efort arată, de asemenea, ameliorări.

Legat de indapamidă

Indapamida este un derivat de sulfonamidă cu un inel indol, înrudit farmacologic cu diureticele

tiazidice. Indapamida inhibă reabsorbtia de sodiu din segmentul cortical de dilutie. Creste excretia urinară de sodiu si cloruri si, într-o măsură mai mică, excretia de potasiu si magneziu, în acest mod crescând debitul de urină si actiunea antihipertensivă.

Caracteristicile actiunii antihipertensive

Legate de Panindoril

La pacientii hipertensivi, indiferent de vârstă, Panindoril exercită un efect antihipertensiv dependent de doză asupra tensiunii arteriale sistolice si diastolice, în ortostatism sau clinostatism. Efectul antihipertensiv durează 24 de ore. Reducerea tensiunii arteriale se obtine în mai putin de o lună si fără tahifilaxie; întreruperea tratamentului nu determină efect de rebound. În studiile clinice, administrarea concomitentă de perindopril si indapamidă a determinat un efect antihipertensiv cu caracter sinergic, în relatie cu fiecare substantă administrată în monoterapie.

PICXEL, un studiu multicentric, randomizat, dublu orb, controlat activ a evaluat ecocardiografic efectul combinatiei perindopril/indapamidă asupra hipertrofiei ventriculare stângi (HVS) comparativ cu enalapril în monoterapie.

În PICXEL, pacientii hipertensivi cu HVS [exprimată prin indicele masei ventriculare stângi (IMVS) > 120 g/m2 la bărbati si > 100 g/m2 la femei] au fost distribuiti randomizat fie pe perindopril 2 mg/indapamidă 0,625 mg sau pe enalapril 10 mg, o dată pe zi, timp de un an. Doza a fost adaptată conform valorilor tensiunii arteriale, până la perindopril 8 mg si indapamidă 2,5 mg sau enalapril 40 mg, o dată pe zi. Numai 34% dintre subiecti au rămas în tratament cu perindopril 2 mg/indapamidă 0,625 mg (comparativ cu 20% cu enalapril 10 mg).

La sfârsitul tratamentului, IMVS a scăzut semnificativ mai mult la grupul tratat cu perindopril/indapamidă (-10,1 g/m²), comparativ cu grupul tratat cu enalapril (-1,1 g/m²) la toti pacientii randomizati. Diferenta medie dintre grupuri în modificarea IMVS a fost de -8,3 [ÎI 95% (-11,5-5,0), p < 0,0001].

Un efect mai bun asupra IMVS a fost atins la doze mai mari de perindopril/indapamidă decât cele aprobate pentru Panindoril 2 mg/0,625 mg comprimate si Panindoril 4 mg/1,25 mg comprimate.

Referitor la tensiunea arterială, diferenta medie estimată între grupurile din populatia distribuită randomizat a fost de -5,8 mmHg (ÎI 95% (-7,9,-3,7), p < 0,0001) pentru tensiunea arterială sistolică si 2,3 mmHg [ÎI 95% (-3,6,-0,9), p = 0,0004] pentru tensiunea arterială diastolică, în favoarea grupului perindopril/indapamidă.

Legate de perindopril

Perindoprilul este activ în toate gradele de hipertensiune arterială (usoară, moderată si severă).

Reducerea tensiunii arteriale sistolice si diastolice este observată atât în pozitie sezând, cât si în ortostatism.

Activitatea antihipertensivă după administrarea unei doze unice este maximă în intervalul cuprins între 4 si 6 ore după administrare si este mentinută timp de 24 de ore.

Gradul de inhibare ECA este de aproximativ 80% din valoarea maximă, chiar si după 24 de ore.

La pacientii care răspund la tratament, controlul tensiunii arteriale este atins în decurs de o lună de tratament si persistă fără aparitia tahifilaxiei.

Întreruperea tratamentului nu are un efect de rebound al hipertensiunii arteriale.

Perindoprilul are proprietăti vasodilatatoare si reface elasticitatea arterelor mari, corectează modificările histomorfologice din arteriolele de rezistentă si reduce hipertrofia ventriculară stângă.

Dacă este necesar, introducerea unui diuretic tiazidic duce la un efect aditiv sinergic.

Asocierea unui inhibitor al ECA cu un diuretic tiazidic scade riscul hipokaliemiei asociată utilizării în monoterapie a diureticului.

Legate de indapamidă

Indapamida, în monoterapie, prezintă un efect antihipertensiv care durează 24 de ore. Efectul apare la doze la care proprietătile diuretice sunt minime.

Actiunea antihipertensivă este proportională cu ameliorarea compliantei arteriale si cu reducerea rezistentei vasculare totale si arteriolare periferice.

Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.

La depăsirea dozei de diuretic tiazidic sau a unui diuretic înrudit cu tiazidele, efectul antihipertensiv atinge un platou, în timp ce reactiile adverse continuă să crească. Dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută.

În plus, s-a demonstrat că, pe termen scurt, mediu si lung, la pacientii hipertensivi, indapamida:

nu prezintă efecte asupra metabolismului lipidic: trigliceride, LDL-colesterol si HDL-colesterol;

nu prezintă efecte asupra metabolismului hidrocarbonatilor, nici la diabeticii hipertensivi.

5.2      Proprietăti farmacocinetice

Legate de Panindoril

Administrarea concomitentă de perindopril si indapamidă nu modifică proprietătile lor farmacocinetice în comparatie cu administrarea acestora separată.

Legate de perindopril

După administrarea orală, absorbtia perindoprilului este rapidă, iar concentratia maximă plasmatică este atinsă în decurs de 1 oră. Timpul de înjumătătire plasmatică al perindoprilului este de 1 oră. Perindopril este un pro-medicament. 27% din doza administrată se regăseste în plasmă sub formă de metabolit activ, perindoprilat. Pe lângă perindoprilatul activ, perindoprilul mai are alti 5 metaboliti, toti inactivi. Concentratia maximă plasmatică de perindoprilat este atinsă în decurs de 3 până la 4 ore. Deoarece ingestia de alimente scade transformarea în perindoprilat, deci si biodisponibilitatea, perindopril tert-butilamină trebuie administrat oral, în doză unică, dimineata, înainte de micul dejun. S-a demonstrat existenta unei relatii liniare între doza de perindopril si expunerea plasmatică. Volumul de distributie este de aproximativ 0,2 l/kg pentru perindoprilatul liber. Legarea de proteinele plasmatice este de 20%, în principal de enzima de conversie a angiotensinei si este dependentă de concentratie.

Perindoprilatul este eliminat prin urină, iar timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare al fractiunii libere este de aproximativ 17 ore, cu atingerea stării de echilibru în decurs de 4 zile. Eliminarea perindoprilatului este scăzută la vârstnici si la pacientii cu insuficientă cardiacă sau renală. În insuficienta renală este necesară ajustarea dozelor în functie de gradul insuficientei (clearance-ul creatininei).

Clearance-ul perindoprilatului în dializă este de 70 ml/min.

Cinetica perindoprilului este modificată la pacientii cu ciroză: clearance-ul hepatic al produsului netransformat este redus la jumătate. Cu toate acestea, cantitatea de perindoprilat formată nu scade, de aceea nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.2 si 4.4).

Legate de indapamidă

Indapamida este rapid si complet absorbită din tractul digestiv.

Concentratia plasmatică maximă este atinsă la om în aproximativ o oră după administrarea orală a medicamentului. Legarea de proteinele plasmatice este de 79%.

Timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare este între 14 si 24 de ore (în medie 18 ore).

Administrarea unor doze repetate nu produce acumulare. Eliminarea se face, în principal, prin urină (70% din doză) si fecale (22%) sub forma unor metaboliti inactivi.

La pacientii cu insuficientă renală, farmacocinetica este nemodificată.

5.3      Date preclinice de sigurantă

Panindoril prezintă o toxicitate usor crescută fată de cea a componentelor individuale. Manifestările renale nu par a fi potentate la sobolan. Cu toate acestea, combinatia produce toxicitate gastro-intestinală la câine si efectele toxice asupra mamei par mai mari la femela de sobolan (comparativ cu perindoprilul în monoterapie).

Cu toate acestea, aceste reactii adverse apar la doze corespunzătoare unor limite superioare de sigurantă foarte mari în comparatie cu dozele terapeutice utilizate.

Studiile preclinice efectuate separat pentru perindopril si indapamidă nu demonstrează existenta unui potential genotoxic, carcinogenic sau teratogen.

6.       PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Hidroxipropilbetadex Lactoză monohidrat Povidona K 25

Celuloză cristalină silicifiată Hidrogenocarbonat de sodiu Dioxid de siliciu coloidal hidratat Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani.

Blister din PVC-PVDC/Al în pungi din Al cu desicant După deschiderea pungii: 6 luni.

6.4     Precautii speciale de păstrare

Blistere din Al/Al

A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.

Blistere din PVC-PVDC/Al în pungă din aluminiu cu desicant

A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.

După deschiderea pungii a nu se păstra la temperaturi peste 25ºC.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Blistere din Al/Al

Blistere din PVC-PVDC/Al în pungă din aluminiu cu desicant

Mărimi de ambalaj

Blister continând 7, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 100 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

S.C. Sandoz S.R.L.

Str. Livezeni, nr. 7A, 540472 Târgu Mures, România

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

3091/2010/01-20

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI

Autorizare - Decembrie 2010

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie 2010

 

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.