Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

LEVOTOR 500 mg
Denumire LEVOTOR 500 mg
Descriere La pacientii adulti cu infectii usoare sau moderate, Levotor comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infectii, atunci când acestea sunt determinate de microorganisme sensibile la levofloxacină
Denumire comuna internationala LEVOFLOXACINUM
Actiune terapeutica CHINOLONE ANTIBACTERIENE FLUOROCHINOLONE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 500mg
Ambalaj Cutie cu blist. PVC/Al x 5 compr. film.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC J01MA12
Firma - Tara producatoare HEUMANN PHARMA GMBH & CO. GENERICA KG - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata TORRENT PHARMA GMBH - GERMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre LEVOTOR 500 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> Monica (vizitator) : Poate fi administrat Flucoric in timpul tratamentului cu Levofloxacina ?
>> dr. Oana Iordache : Da,pentru profilaxia candidozei.
Prospect si alte informatii despre LEVOTOR 500 mg, comprimate filmate       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Levotor 500 mg comprimate filmate

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Levotor 500 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat contine ca substantă activă levofloxacină 500 mg corespunzător la levofloxacină hemihidrat 512,46 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Levotor 500 mg comprimate filmate

Comprimate filmate sub formă de capsulă, de culoare rosu cărămiziu, cu o linie mediană pe ambele fete, care separă “8” si “3” pe una din fete si netede pe cealaltă fată.

Comprimatul poate fi divizat în două părti egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

La pacientii adulti cu infectii usoare sau moderate, Levotor comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infectii, atunci când acestea sunt determinate de microorganisme sensibile la levofloxacină:

- Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată în mod profesionist, în conformitate cu ghidurile nationale si/sau locale cu privire la tratamentul infectiilor tractului respirator) si atunci când se consideră inadecvată utilizarea medicamentelor antibacteriene recomandate frecvent pentru tratamentul initial al acestei infectii sau atunci când administrarea acestora nu a reusit să rezolve infectia

-Exacerbări bacteriene acute ale bronsitei cronice (diagnosticată în mod profesionist, în conformitate cu ghidurile nationale si/sau locale cu privire la tratamentul infectiilor tractului respirator) si atunci când se consideră inadecvată utilizarea medicamentelor antibacteriene recomandate frecvent pentru tratamentul initial al acestei infectii sau atunci când administrarea acestora nu a reusit să rezolve infectia

-Pneumonie comunitară dobândită (atunci când se consideră inadecvată utilizarea medicamentelor antibacteriene recomandate frecvent pentru tratamentul initial al acestei infectii)

-Infectii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrită

-Prostatită bacteriană cronică

-Infectii cutanate si ale tesuturilor moi

-Infectii necomplicate ale tractului urinar (doar doza de 250 mg)

Înainte de a prescrie Levotor comprimate filmate se vor lua în considerare ghidurile terapeutice nationale si/sau locale cu privire la utilizarea corespunzătoare a fluorochinolonelor.

4.2 Doze si mod de administrare

Levotor comprimate filmate se administrează într-o singură priză sau în două prize pe zi. Doza depinde de tipul si severitatea infectiei precum si de sensibilitatea microorganismului patogen suspectat.

Durata tratamentului

Durata tratamentului variază în functie de evolutia bolii (vezi tabelul de mai jos). Asa cum se întâmplă, în general, în cazul tratamentului cu antibiotice, administrarea Levotor comprimate filmate trebuie continuată timp de cel putin 48 până la 72 de ore după ce pacientul a devenit afebril sau după ce s-a demonstrat eradicarea infectiei bacteriene.

Mod de administrare

Levotor comprimate filmate trebuie înghitite întregi, fără a fi zdrobite, cu o cantitate suficientă de lichid. Ele pot fi rupte pe linia mediană, pentru ajustarea dozei. Comprimatele se pot administra în timpul meselor sau între mese. Levotor comprimate filmate trebuie administrate cu cel putin două ore înainte sau după administrarea de săruri de fer, antiacide si sucralfat, deoarece absorbtia lor poate fi redusă (vezi pct. 4.5).

Doze

Dozele recomandate pentru Levotor comprimate filmate sunt următoarele:

Doze pentru pacienti cu functie renală normală (clearance-ul creatininei > 50 ml/min)

Indicatie

Schema de administrare zilnică

(în functie de severitate)

Durata tratamentului

Sinuzită acută

500 mg o dată pe zi

10 – 14 zile

Exacerbări acute ale bronsitei cronice

250 până la 500 mg o dată pe zi

7 – 10 zile

Pneumonie comunitară dobândită

500 mg o dată sau de două ori pe zi

7 – 14 zile

Infectii necomplicate ale tractului urinar

250 mg o dată pe zi

3 zile

Infectii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrită

250 mg o dată pe zi1

7 – 10 zile

Prostatită bacteriană cronică

500 mg o dată pe zi

28 zile

Infectii cutanate si ale tesuturilor moi

250 mg o dată pe zi sau 500 mg o dată sau de două ori pe zi2

7 – 14 zile

1,2 În cazurile de infectie severă trebuie luată în considerare cresterea dozei si trebuie acordată o atentie specială informatiilor disponibile referitoare la rezistenta la levofloxacină înainte de începerea tratamentului. 1 Din cauza cresterii rezistentei E.coli trebuie luată în considerare o doză de 500 mg pe zi. 2 Din cauza cresterii rezistentei Staphylococcus trebuie luată în considerare o doză de 500 mg de două ori pe zi.

Grupe speciale de pacienti

Insuficientă renală (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/min)

 

 

Schema de administrare

 

250 mg/24 ore

500 mg/24 ore

500 mg/12 ore

Clearance-ul creatininei

Prima doză: 250 mg

Prima doză: 500 mg

Prima doză: 500 mg

50-20 ml/min

apoi: 125 mg/24 ore

apoi: 250 mg/24 ore

apoi: 250 mg/12 ore

19-10 ml/min

apoi: 125 mg/48 ore

apoi: 125 mg/24 ore

apoi: 125 mg/12 ore

<10 ml/min (incluzând hemodializă si CAPD) 1

apoi: 125 mg/48 ore

apoi: 125 mg/24 ore

apoi: 125 mg/24 ore

1 Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală ambulatorie continuă (CAPD).

Insuficientă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într-o proportie relevantă si este excretată, în principal, pe cale renală.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, cu exceptia cazurilor în care se impune luarea în considerare a functiei renale (vezi pct. 4.4).

Copii si adolescenti

Levotor comprimate filmate este contraindicat la copii si adolescenti în perioada de crestere (vezi pct. 4.3).

4.3      Contraindicatii

Levotor comprimate filmate nu trebuie utilizat:

-la pacienti cu hipersensibilitate la levofloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienti

-la pacienti cu epilepsie

-la pacienti cu antecedente de afectiuni ale tendoanelor, corelate cu administrarea de fluorochinolone

la copii sau adolescenti în perioada de crestere

în timpul sarcinii

la femei care alăptează

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

În cazurile foarte severe de pneumonie pneumococică, este posibil ca Levotor comprimate filmate să nu fie terapia optimă. Infectiile nosocomiale cu P. aeruginosa pot necesita terapie asociată.

Tendinită si ruptură de tendon

Rar poate să apară tendinită. Cel mai frecvent este implicat tendonul lui Ahile si se poate ajunge la ruptură de tendon. Riscul de tendinită si ruptură de tendon este crescut la vârstnici si la pacientii care utilizează corticosteroizi. Prin urmare, dacă se recomandă Levotor comprimate filmate acestor pacienti, este necesară monitorizarea atentă. Toti pacientii trebuie să se adreseze medicului lor dacă apar simptome de tendinită. Dacă se suspectează tendinită, tratamentul cu Levotor comprimate filmate trebuie imediat întrerupt si trebuie instituit un tratament adecvat (de exemplu imobilizare) pentru tendonul afectat.

Afectiuni asociate cu Clostridium difficile

Diareea apărută în cursul sau după tratamentul cu Levotor comprimate filmate, în special dacă este severă, persistentă si/sau sanguinolentă, poate fi simptomul afectiunii asociate cu Clostridium difficile, care, în forma sa cea mai severă, este reprezentată de colita pseudomembranoasă. Dacă se suspectează colita pseudomembranoasă, administrarea Levotor comprimate filmate trebuie imediat întreruptă si pacientului trebuie să i se administreze fără întârziere tratament de sustinere a functiilor vitale ± tratament specific (de exemplu, vancomicină pe cale orală). Medicamentele care inhibă peristaltismul sunt contraindicate în această situatie clinică.

Pacienti cu predispozitie la convulsii

Levotor comprimate filmate este contraindicat la pacientii cu antecedente de epilepsie si, asemănător altor chinolone, trebuie utilizat cu maximă prudentă la pacientii cu predispozitie la convulsii, cum sunt pacientii cu leziuni pre-existente la nivelul sistemului nervos central sau cei tratati concomitent cu fenbufen si antiinflamatoare nesteroidiene asemănătoare sau cu medicamente care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). În cazul crizelor convulsive, tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt.

Pacienti cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază

Pacientii cu deficit latent sau manifest de glucozo-6-fosfat dehidrogenază pot fi predispusi la reactii hemolitice în timpul tratamentului cu chinolone antibacteriene, prin urmare, levofloxacina trebuie administrată cu prudentă.

Pacienti cu insuficientă renală

Deoarece levofloxacina se excretă, în principal, pe cale renală, doza de Levotor comprimate filmate trebuie ajustată la pacientii cu insuficientă renală (vezi pct. 4.2).

Reactii de hipersensibilitate

Ocazional, chiar după administrarea primei doze, levofloxacina poate determina reactii de hipersensibilitate grave, potential letale (de exemplu angioedem cu evolutie până la soc anafilactic) (vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie să întrerupă tratamentul imediat si să se adreseze medicului curant sau unui medic din departamentul de urgente, care va începe aplicarea măsurilor de urgentă adecvate.

Hipoglicemie

Similar tuturor chinolonelor, hipoglicemia a fost raportată, de obicei la pacientii cu diabet zaharat care utilizează concomitent tratament cu un medicament antidiabetic oral (de exemplu glibenclamidă) sau cu insulină. La acesti pacienti, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).

Prevenirea fotosensibilizării

Cu toate că fotosensibilizarea este foarte rară în cazul administrării de levofloxacină, se recomandă ca pacientii să nu se expună, dacă nu este neapărat necesar, la lumină solară puternică sau la radiatii UV artificiale (de exemplu lampă cu ultraviolete, solar), pentru a se evita fotosensibilizarea.

Pacienti tratati cu antagonisti ai vitaminei K

Deoarece este posibilă cresterea valorilor testelor de coagulare (timpul de protrombină, INR) si/sau aparitia sângerărilor la pacientii tratati cu Levotor comprimate filmate în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarină), trebuie monitorizate testele de coagulare atunci când aceste medicamente se administrează concomitent (vezi pct. 4.5).

Reactii psihotice

S-au raportat reactii psihotice la pacientii tratati cu chinolone, incluzândv levofloxacină. În cazuri foarte rare, acestea au progresat spre ideatie suicidară si comportament auto-distructiv, uneori după administrarea unei singure doze de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul prezintă aceste reactii, trebuie întreruptă administrarea levofloxacinei si trebuie instituite măsurile adecvate. Se recomandă precautie la utilizarea levofloxacinei la pacienti psihotici sau la pacienti cu antecedente de afectiuni psihice.

Tulburări cardiace

Este necesară prudentă la utilizarea fluorochinolonelor, incluzând levofloxacina, la pacienti cu factori de risc cunoscuti pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt: sindrom QT prelungit congenital utilizarea concomitentă de medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT (de exemplu: antiaritrmice clasa IA si III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu: hipokaliemie, hipomagneziemie) vârstnici afectiuni cardiace (de exemplu insuficientă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie) (vezi pct. 4.2 „Vârstnici”, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9).

Neuropatie periferică

La pacientii tratati cu fluorochinolone, incluzând levofloxacină, a fost raportată neuropatie periferică senzorială sau senzorio-motorie, care poate avea un debut rapid. Dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie, administrarea levofloxacinei trebuie oprită pentru a preveni dezvoltarea unei afectări ireversibile.

Opiacee

La pacientii tratati cu levofloxacină, determinarea concentratiilor opiaceelor în urină poate da rezultate fals pozitive. Poate fi necesară confirmarea rezultatelor pozitive, prin metode mai specifice.

Tulburări hepatobiliare

În cazul administrării levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică cu evolutie până la insuficientă hepatică care poate pune viata în pericol, în special la pacienti cu boli pre-existente severe, de exemplu sepsis (vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie sfătuiti să oprească tratamentul si să se adreseze medicului curant dacă apar semne si simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau sensibilitatea abdominală.

Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (SARM)

Levofloxacina nu este eficace în infectiile cauzate de SARM (vezi pct 5.1). În infectiile în care se presupune că microorganismul implicat este SARM, levofloxacina trebuie administrată în asociere cu un medicament aprobat pentru tratamentul infectiilor cu SARM.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Efectul altor medicamente asupra Levotor comprimate filmate

Săruri de fier sau antiacide care contin magneziu sau aluminiu

Absorbtia levofloxacinei este semnificativ redusă în cazul în care se administrează concomitent săruri de fier sau antiacide continând magneziu sau aluminiu cu Levotor comprimate filmate. Se recomandă ca preparatele care contin cationi bivalenti sau trivalenti, cum sunt sărurile de fier sau antiacidele continând magneziu sau aluminiu, să nu se utilizeze cu 2 ore înainte sau după administrarea Levotor comprimate filmate (vezi pct. 4.2). Nu s-au constatat interactiuni cu carbonatul de calciu.

Sucralfat

Biodisponibilitatea comprimatelor filmate Levotor este semnificativ redusă dacă se administrează concomitent cu sucralfat. Dacă pacientul trebuie tratat atât cu sucralfat cât si cu Levotor comprimate filmate, se recomandă ca sucralfatul să se administreze după 2 ore de la utilizarea Levotor comprimate filmate (vezi pct. 4.2).

Teofilină, fenbufen sau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene asemănătoare

Într-un studiu clinic, nu s-au evidentiat interactiuni farmacocinetice între levofloxacină si teofilină. Cu toate acestea, atunci când cu chinolonele se administrează concomitent cu teofilină, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care scad pragul convulsivant, poate să apară o reducere importantă a pragului convulsivant. Concentratiile plasmatice ale levofloxacinei au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenta fenbufenului, comparativ cu cele obtinute la administrarea în monoterapie.

Probenecid si cimetidină

Probenecidul si cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei. Clearance-ul renal al levofloxacinei a fost redus de către cimetidină (24%) si probenecid (34%), deoarece ambele medicamente pot bloca secretia tubulară renală a levofloxacinei. Cu toate acestea, pentru dozele testate în studiu, este putin probabil ca diferentele cinetice semnificative statistic să fie relevante clinic. Trebuie să se manifeste prudentă atunci când levofloxacina se administrează concomitent cu medicamente care influentează secretia tubulară renală, asa cum sunt probenecidul si cimetidina, în special la pacientii cu insuficientă renală.

Alte informatii relevante

Studiile clinice de farmacologie au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu a fost influentată într-o măsură relevantă clinic atunci când levofloxacina a fost administrată concomitent cu următoarele medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.

Efectul Levotor comprimate filmate asupra altor medicamente

Ciclosporină

Timpul de înjumătătire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33% la administrarea concomitentă cu levofloxacină.

Antagonisti ai vitaminei K

La pacientii tratati cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarină) s-a raportat cresterea valorilor testelor de coagulare (timpul de protrombină, INR) si/sau aparitia sângerărilor, care pot fi severe. Prin urmare, la pacientii tratati cu antagonisti ai vitaminei K, trebuie monitorizate testele de coagulare (vezi pct. 4.4).

Medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT

Levofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudentă la pacientii tratati cu medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT (de exemplu: antiaritmice clasa IA si III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4).

Alte forme de interactiune

Alimente

Levofloxacina nu prezintă interactiuni semnificative clinic cu alimentele. Prin urmare, Levotor comprimate filmate poate fi administrat indiferent de consumul de alimente.

4.6     Fertilitatea, sarcina si alăptarea

Sarcina

Studiile cu privire la toxicitatea asupra functiei de reproducere efectuate la animale nu au ridicat probleme specifice (vezi pct. 5.3). Cu toate acestea, în absenta datelor la om si din cauza riscului experimental al fluorochinolonelor de a determina leziuni la nivelul cartilajelor de crestere la organismul aflat în faza de crestere, Levotor comprimate filmate nu trebuie utilizat la gravide (vezi pct. 4.3).

Alăptarea

În absenta datelor la om si din cauza riscului experimental a fluorochinolonelor de a determina leziuni la nivelul cartilajelor de crestere la organismul aflat în faza de crestere, Levotor comprimate filmate nu trebuie utilizat la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 si 5.3).

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Levotor are o influentă minoră sau moderată asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

Anumite reactii adverse (de exemplu: ameteli/vertij, somnolentă, tulburări de vedere) pot afecta capacitatea de concentrare si de reactie si, prin urmare, pot constitui un risc în situatiile în care aceste capacităti sunt de o importantă specială (de exemplu în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor).

4.8     Reactii adverse

Informatiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate de studii clinice efectuate la peste 5000 de pacienti si pe o vastă experientă obtinută după punerea pe piată a medicamentului.

Reactiile adverse sunt descrise conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme si organe.

Frecventele sunt definite utilizând următoarea conventie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 si < 1/10), mai putin frecvente (≥ 1/1000 si < 1/100), rare (≥ 1/10000 si < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

Infectii si infestări

Mai putin frecvente:                 infectii fungice (si proliferare a altor microorganisme rezistente).

Tulburări hematologice si limfatice

Mai putin frecvente:                 leucopenie, eozinofilie.

Rare:                                       trombocitopenie, neutropenie.

Foarte rare:                              agranulocitoză.

Cu frecventă necunoscută:        pancitopenie, anemie hemolitică.

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare:                              soc anafilactic (vezi pct. 4.4).

Reactiile anafilactice si anafilactoide pot să apară uneori chiar si după administrarea primei doze.

Cu frecventă necunoscută:        hipersensibilitate (vezi pct. 4.4).

Tulburări metabolice si de nutritie

Mai putin frecvente:                 anorexie.

Foarte rare:                              hipoglicemie, în special la pacienti cu diabet zaharat (vezi pct. 4.4).

Tulburări psihice

Mai putin frecvente:                 insomnie, nervozitate.

Rare:                                       tulburări psihotice, depresie, stare confuzională, agitatie, anxietate.

Foarte rare:                              reactii psihotice cu comportament auto-distructiv, incluzând ideatie suicidară sau acte suicidare (vezi pct. 4.4), halucinatii.

Tulburări ale sistemului nervos

Mai putin frecvente:                 ameteli, cefalee, somnolentă.

Rare:                                       convulsii, tremor, parestezii.

Foarte rare:                              neuropatie periferică senzorială sau senzorio-motorie, disgeuzie, incluzând ageuzie, parosmie, incluzând anosmie.

Tulburări oculare

Foarte rare:                              tulburări de vedere.

Tulburări acustice si vestibulare

Mai putin frecvente:                 vertij.

Foarte rare:                              afectare a auzului.

Cu frecventă necunoscută:        tinitus.

Tulburări cardiace

Rare:                                          tahicardie.

Cu frecventă necunoscută:        aritmie ventriculară si torsada vârfurilor (predominant raportată la pacientii cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT, prelungirea intervalului QT ECG (vezi pct. 4.4 si 4.9).

 

Tulburări vasculare

Rare:                                       hipotensiune arterială.

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Rare:                                       bronhospasm, dispnee.

Foarte rare:                              pneumonită alergică.

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente:                                  diaree, greată.

Mai putin frecvente:                  vărsături, dureri abdominale, dispepsie, flatulentă, constipatie.

Rare:                                          diaree – uneori hemoragică care, în cazuri foarte rare, poate indica o enterocolită, incluzând colită pseudomembranoasă.

Tulburări hepatobiliare

Frecvente:                                 crestere a valorilor serice ale enzimelor hepatice (AST/ALT, fosfatază alcalină, GGT).

Mai putin frecvente:                crestere a bilirubinemiei.

Foarte rare:                              hepatită.

Cu frecventă necunoscută:      în cazul administrării levofloxacinei, au fost raportate icter si afectare hepatică severă, incluzând cazuri de insuficientă hepatică acută, în special la pacientii cu boli pre-existente severe (vezi pct. 4.4).

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai putin frecvente:              eruptie cutanată tranzitorie, prurit.

Rare:                                      urticarie.

Foarte rare:                            angioedem, reactii de fotosensibilitate.

Cu frecventă necunoscută:    necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf, hiperhidroză.

Reactiile cutaneo-mucoase pot să apară uneori chiar si după administrarea primei doze.

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Rare:                                      afectare de tendon (vezi pct. 4.4), incluzând tendinită (de exemplu tendonul lui Ahile), artralgie, mialgie.

Foarte rare:                            ruptură de tendon (vezi pct. 4.4). Această reactie adversă poate să apară în primele 48 ore de la începerea tratamentului si poate fi bilaterală, slăbiciune musculară, care poate avea importantă specială la pacientii cu miastenia gravis.

Cu frecventă necunoscută:    rabdomioliză.

 

 

Tulburări renale si ale căilor urinare

Mai putin frecvente:                 crestere a creatininemiei.

Foarte rare:                              insuficientă renală acută (de exemplu, determinată de nefrita interstitială).

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Mai putin frecvente:                 astenie.

Foarte rare:                              febră.

Cu frecventă necunoscută:         durere (incluzând durere la nivelul spatelui, toracelui si extremitătilor).

Alte rectii adverse care au fost asociate cu administrarea de fluorochinolone includ: simptome extrapiramidale si alte tulburări de coordonare musculară vasculită de hipersensibilizare crize de porfirie la pacientii cu porfirie

4.9 Supradozaj

Simptome

Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor clinice de farmacologie efectuate cu doze mai mari decât cele terapeutice, cele mai importante semne care se pot astepta după un supradozaj acut cu Levotor comprimate filmate sunt cele ale sistemului nervos central, cum sunt confuzie, ameteli, tulburări ale stării de constientă si crize convulsive, prelungire a intervalului QT precum si reactii gastro-intestinale, cum sunt greată si eroziuni la nivelul mucoaselor.

Tratament

În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Monitorizarea ECG trebuie efectuată, deoarece există posibilitatea prelungirii intervalului QT. Pentru protectia mucoasei gastrice, se pot administra antiacide. Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală si CAPD, nu sunt eficace pentru îndepărtarea levofloxacinei din organism. Nu există antidot specific.

5.       PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1     Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.

Levofloxacina este un medicament antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor si este enantiomerul S (-) al substantei racemice, ofloxacina.

Mecanism de actiune

Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina actionează la nivelul complexului ADN – ADN - girază si topoizomerazei IV.

Relatia farmacocinetică/farmacodinamie

Gradul activitătii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentratia plasmatică maximă (Cmax) sau al ariei de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) si concentratia minimă inhibitorie (CMI).

Mecanismul rezistentei

Principalul mecanism al rezistentei este datorat unei mutatii gyr-A. In vitro există o rezistentă încrucisată între levofloxacină si alte fluorochinolone.

Datorită mecanismului de actiune, în general, nu există rezistentă încrucisată între levofloxacină si alte clase de medicamente antibacteriene.

Valori critice

Valori critice ale CMI recomandate de EUCAST (the European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing) pentru levofloxacină, care separă organismele sensibile de cele cu sensibilitate intermediară si pe cele cu sensibilitate intermediară de cele rezistente, sunt prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea CMI (mg/l).

Valorile critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (20-06-2006):

Germen patogen

Sensibil

Rezistent

Enterobacteriaceae

* 1 mg/1

>2 mg/1

Pseudomonas spp.

* 1 mg/1

>2 mg/1

Acinetobacter spp.

^ 1 mg/1

>2 mg/1

Staphylococcus spp.

^ 1 mg/1

>2 mg/1

S.pneumoniae 1

* 2 mg/1

>2 mg/1

Streptococcus A,B,C,G

^ 1 mg/1

>2 mg/1

H.influenzae M.catarrhalis

2

^ 1 mg/1

>1 mg/1

Valori critice care nu depind de specie3

^ 1 mg/1

>2 mg/1

1 Valoarea critică S/I a fost crescută de la 1,0 la 2,0 pentru a evita divizarea distributiei CMI de tip sălbatic.

Valorile critice au legătură cu terapia cu doze mari.

2 Tulpinile cu valori ale CMI peste punctul critic S/I sunt foarte rare sau nu au fost încă raportate. Testele pentru identificare si sensibilitate antimicrobiană pe orice izolate de acest fel trebuie repetate si, dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la un laborator de referintă.

3 Valorile critice care nu depind de specie au fost determinate în principal pe baza datelor de farmacocinetică/farmacodinamie si sunt independente de distributia CMI pentru specii specifice. Ele sunt destinate numai pentru speciile pentru care nu au fost date de valori critice cu specificitate de specie si nu sunt destinate utilizării în cazul speciilor pentru care nu se recomandă testarea sensibilitătii sau pentru care există dovezi insuficiente că specia în cauză este o tintă bună pentru terapia cu acest medicament (Enterococcus, Neisseria, germeni anaerobi Gram negativ)

Spectru antibacterian

Prevalenta rezistentei poate varia geografic si în timp pentru anumite specii, astfel încât sunt de dorit informatii locale despre aceasta, în special atunci când trebuie tratate infectii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenta locală a rezistentei este de asa natură, încât utilitatea medicamentului, cel putin în anumite tipuri de infectii, este pusă sub semnul întrebării.

Specii frecvent sensibile

Bacterii aerobe Gram-pozitiv

Staphylococcus aureus* sensibil la meticilină Staphylococcus coagulazo negativi sensibil la meticilină Staphylococcus, incluzând Staphylococcus saprophyticus Streptococi

Bacterii aerobe Gram-negativ

Eikenella corrodens Haemophilus influenzae * Haemophilus para-influenzae * Klebsiella oxytoca Klebsiella pneumoniae * Legionella pneumophila*

Moraxella catarrhalis * Pasteurella multocida Proteus vulgaris Providencia rettgeri

Bacterii anaerobe

Clostridium perfringens Fusobacterium Prevotella($), Propionibacterium

Altele

Chlamydophila pneumoniae Chlamydophila psittaci Chlamydia trachomatis Mycoplasma pneumoniae * Mycoplasma hominis Ureaplasma urealyticum

Specii în cazul cărora rezisenta dobândită poate fi o problemă

Bacterii aerobe Gram-pozitiv

Enterococcus faecalis*

Staphylococcus aureus* sensibil la meticilină

Staphylococcus coagulazo negativ sensibil la meticilină

Bacterii aerobe Gram-negativ

Acinetobacter baumannii * Citrobacter freundii * Enterobacter aerogenes Enterobacter agglomerans Enterobacter cloacae * Escherichia coli * Morganella morganii * Proteus mirabilis * Providencia stuartii Pseudomonas aeruginosa* Serratia marcescens *

Bacterii anaerobe

Peptostreptococcus

Specii natural rezistente

Bacterii aerobe Gram-pozitiv

Enterococcus faecium

Bacterii aerobe Gram-negativ

Burkholderia cepacia

Bacterii anaerobe

Bacteroides Clostridium difficile

* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru izolate sensibile în cadrul indicatiilor clinice aprobate. $ sensibilitate intermediară naturală

Alte informatii

Infectiile nosocomiale determinate de P. aeruginosa pot necesita terapie asociată.

5.2     Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie

Levofloxacina administrată oral se absoarbe rapid si aproape complet, concentratia plasmatică maximă fiind atinsă în decurs de 1 oră. Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 100%.

Ingestia de alimente are o influentă mică asupra absorbtiei levofloxacinei.

Distributie

Aproximativ 30-40% din levofloxacina administrată se leagă de proteinele plasmatice. Doze repetate de levofloxacină 500 mg administrate zilnic au demonstrat că acumularea este neglijabilă. Există o acumulare modestă, dar predictibilă de levofloxacină, după administrarea de doze de 500 mg de 2 ori pe zi. Concentratia la starea de echilibru este atinsă în decurs de 3 zile.

Pătrunderea în tesuturile si lichidele organismului

Pătrunderea în mucoasa bronsică, secretia bronsică

După administrarea dozei de 500 mg, pe cale orală, concentratile maxime de levofloxacină în mucoasa bronsică si secretia bronsică au fost de 8,3 μg/g respectiv, 10,8 μg/ml. Aceste concentratii s-au obtinut după aproximativ 1 oră de la administrare.

Pătrunderea în tesutul pulmonar

După administrarea dozei de 500 mg, pe cale orală, concentratia maximă de levofloxacină în tesutul pulmonar a fost de aproximativ 11,3 μg/g si s-a atins în decurs de 4 până la 6 ore de la administrare. Concentratiile din plămâni le depăsesc semnificativ pe cele plasmatice.

Pătrunderea în lichidul vezicular

După administrarea dozei de 500 mg, o dată sau de două ori pe zi, timp de 3 zile, concentratiile maxime de levofloxacină în lichidul vezicular au fost de aproximativ 4,0 μg/ml, respectiv 6,7 μg/ml si s-au atins în decurs de 2 până la 4 ore de la administrare.

Pătrunderea în lichidul cefalorahidian

Levofloxacina pătrunde în proportie mică în lichidul cefalorahidian.

Pătrunderea în tesutul prostatic

După administrarea unei doze de 500 mg de levofloxacină, pe cale orală, o dată pe zi, timp de 3 zile, concentratiile medii de levofloxacină în tesutul prostatic la 2 ore, 6 ore si 24 de ore au fost de 8,7 μg/g, 8,2 μg/g, respectiv 2,0 μg/g; raportul între concentratia la nivelul tesutului prostatic si concentratia plasmatică a fost în medie de 1,84.

Concentratia în urină

Concentratiile medii în urină după 8 - 12 ore de la administrarea unei doze orale unice de 150 mg, 300 mg sau 500 mg levofloxacină au fost de 44 mg/l, 91 mg/l, respectiv 200 mg/l.

Metabolizare

Levofloxacina este metabolizată într-o proportie foarte mică, metabolitii fiind demetil-levofloxacină si N-oxid-levofloxacină. Acesti metaboliti reprezintă sub 5% din doza excretată în urină. Levofloxacina este stereochimic stabilă si nu suferă inversiune chirală.

Eliminare

După administrarea orală si intravenoasă, levofloxacina este eliminată relativ lent din plasmă (timpul de înjumătătire plasmatică: 6 - 8 ore). Excretia are loc, în principal, pe cale renală (peste 85% din doza administrată).

Nu există diferente majore între farmacocinetica levofloxacinei după administrarea orală si administrarea intravenoasă, ceea ce sugerează că cele două căi de administrare, orală si intravenoasă, sunt interschimbabile.

Liniaritate

Levofloxacina urmează o farmacocinetică liniară în intervalul de doze de la 50 până la 600 mg.

Pacienti cu insuficientă renală

Farmacocinetica levofloxacinei este influentată de insuficienta renală. Odată cu scăderea functiei renale, scad eliminarea si clearance-ul, iar timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare creste conform tabelului de mai jos:

Clcr [ml/min]

< 20

20 - 40

50 - 80

ClR [ml/min]

13

26

57

t1/2 [ore]

35

27

9

Pacienti vârstnici

Nu există diferente semnificative între farmacocinetica levofloxacinei la tineri si vârstnici, cu exceptia diferentelor determinate de clearance-ul creatininei.

Diferente între sexe

Analize separate, efectuate pentru subiectii de sex masculin si feminin, au arătat diferente mici până la marginale în farmacocinetica levofloxacinei. Nu există dovezi că aceste diferente între sexe sunt relevante clinic.

5.3     Date preclinice de sigurantă

Toxicitate după administrarea de doză unică

La soarece si sobolani, după administrarea orală de levofloxacină, valorile mediane ale dozei letale (DL50) au fost cuprinse în intervalul 1500 - 2000 mg/kg.

La maimută, administrarea orală a dozei de 500 mg/kg a avut efecte slabe, exceptând vărsăturile.

Toxicitate după administrarea de doze repetate

S-au efectuat studii cu durata de una si sase luni, cu administrare prin gavaj, la sobolan si maimută. Dozele au fost de 50, 200, 800 mg/kg si zi si 20, 80, 320 mg/kg si zi, timp de 1, respectiv 6 luni la sobolan si de 10, 30, 100 mg/kg si zi si 10, 25, 62,5 mg/kg si zi timp de 1, respectiv 6 luni la maimută.

La sobolan semnele de reactie la tratament au fost minore, cu usoare efecte mai ales la doza de 200 mg/kg si zi si la dozele superioare acesteia, constând în scăderea consumului de hrană si usoare alterări hematologice si ale parametrilor biochimici. În aceste studii, dozele la care nu se observă nicio reactie adversă (No Observed Adverse Effect Levels, NOELs) s-au dovedit a fi 200 si 20 mg/kg si zi, după 1 lună, respectiv 6 luni.

La maimută, toxicitatea după administrare orală a fost minimă, constând în scăderea greutătii corporale, pentru doza de 100 mg/kg si zi, la unele animale, pentru aceeasi doză, înregistrându-se si salivatie, diaree, crestere a pH-ului urinar. În studiul cu durata de 6 luni, nu s-a observat niciun fel de toxicitate. Valorile NOELs s-au dovedit a fi 30 si 62,5 mg/kg si zi, după 1 lună, respectiv 6 luni. În studiile cu durata de 6 luni, valorile NOELs s-au dovedit a fi 20 si 62,5 mg/kg si zi, la sobolan, respectiv maimută.

Toxicitate asupra functiei de reproducere

Levofloxacina nu a determinat niciun fel de afectare a fertilitătii sau a performantei reproductive la sobolani, la doze orale de 360 mg/kg si zi sau la doze intravenoase de până la 100 mg/kg si zi.

Levofloxacina nu a fost teratogenă la sobolani la doze orale mari, de până la 810 mg/kg si zi sau la doze intravenoase mari, de până la 160 mg/kg si zi. Nu s-a observat teratogenitate la iepuri, la doze orale de până la 50 mg/kg si zi sau la doze intravenoase de până la 25 mg/kg si zi.

Levofloxacina nu a avut efecte asupra fertilitătii si singurul său efect asupra fetusului a fost întârzierea maturării, ca rezultat al toxicitătii materne.

Genotoxicitate

Levofloxacina nu a indus mutatii genetice la bacterii sau celule de mamifer, dar, in vitro, a indus aberatii cromozomiale la celule pulmonare de hamster chinezesc la doze de 100 μg/ml sau mai mari, în absenta activării metabolice. Testele in vivo (testele micronucleilor, schimburilor între cromatidele surori, sintezei neprogramate de ADN, dominantei letale) nu au demonstrat niciun fel de potential genotoxic.

Potential fototoxic

Studii efectuate la soarece, atât după administrare orală, cât si după administrare intravenoasă, au arătat că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari. Levofloxacina nu a demonstrat potential genotoxic într-un test de fotomutagenitate si a redus dezvoltarea tumorală într-un test de fotocarcinogenitate.

Potential carcinogen

Într-un studiu cu durata de 2 ani efectuat la sobolan, cu administare de levofloxacină în dietă (dozele de 0, 10, 30 si 100 mg/kg si zi), nu s-a semnalat potential carcinogen.

Toxicitate asupra articulatiilor

La fel ca celelalte fluorochinolone, levofloxacina a arătat efecte asupra cartilajelor (formare de vezicule si cavităti) la sobolani si câini. Aceste efecte au fost mai marcate la animalele tinere.

6.       PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Nucleu

Hipromeloză

Celuloză microcristalină

Crospovidonă (tip B)

Stearat de magneziu

Film

Hipromeloză

Macrogol 400

Polisorbat 80

Dioxid de titan (E 171)

Oxid rosu de fer (E 172)

Oxid galben de fer (E 172)

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

3 ani

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Blistere din Aluminiu/PVC (film transparent clar din PVC laminat cu folie imprimată metalică din aluminiu)

Mărimea ambalajului: 5, 7, 10, 50 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Torrent Pharma S.R.L.

Str. Stirbei Vodă, Nr. 36, Etajul 2, Biroul A,

Sector 1, Bucuresti, România

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

3090/2010/01-02-03-04

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare - Decembrie 2010

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2011

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Roatiş (ANSVSA):Rezistenţa la antibiotice reprezintă unul dintre subiectele de maximă seriozitate în Uniunea Europeană Rezistenţa la antibiotice reprezintă unul dintre subiectele principale şi de maximă seriozitate la nivelul Uniunii Europene, în condiţiile în care, la ora actuală, peste patru milioane de pacienţi au infecţii nosocomiale, iar mai mult de 25.000 mor anual, a declarat, marţi, preşedintele Autorităţii Naţionale...
Rezistenţa la antibiotice, pentru prima dată abordată într-o reuniune la Naţiunile Unite Liderii mondiali participanţi la Adunarea Generală a ONU de la New York au cerut miercuri guvernelor, medicilor, laboratoarelor şi consumatorilor să se mobilizeze pentru a ţine sub control pericolul tot mai mare pe care îl reprezintă superbacteriile rezistente la antibiotice, cauza a numeroase boli din...
Alexandru Rafila: Rezistenţa la antibiotice este a şaptea ameninţare la adresa omenirii; România, în topul european Preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, Alexandru Rafila, a declarat vineri, la Conferinţa Naţională de Farmacoeconomie şi Management Sanitar (CNFMS) de la Târgu Mureş, că rezistenţa la antibiotice este a şaptea ameninţare la adresa omenirii. Potrivit acestuia, România se regăseşte în topul...
Rezistenţa la antibiotice provoacă 23.000 de morţi pe an, în SUA Rezistenţa la antibiotice afectează anual cel puţin două milioane de oameni, în SUA, şi provoacă cel puţin 23.000 de morţi, relevă un raport al autorităţilor sanitare citat marţi de AFP.
Rezistenţa la antibiotice - o ameninţare pentru sănătatea românilor, avertizează medicii Rezistenţa la antibiotice devine o ameninţare pentru sănătate românilor, în contextul în care există şi în prezent numeroase persoane care folosesc incorect antibioticele, avertizează reprezentanţii Societăţii Române de Microbiologie.
Rezistenţa la antibiotice ameninţă sănătatea populaţiei globului (OMS) Creşterea rezistenţei la antibiotice reprezintă un "pericol imens pentru sănătatea mondială", a afirmat luni şefa Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), dr. Margaret Chan, prezentând prima anchetă a organizaţiei pe această temă.