Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

PLATILLA 5 mg/ml
Denumire PLATILLA 5 mg/ml
Descriere -Pneumonie comunitară (când se consideră neadecvat să se utilizeze medicamente antibacteriene care sunt în general recomandate pentru tratamentul iniţial al acestei infecţii)
-Infecţii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrite
-Prostatită bacteriană cronică
-Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi.
Denumire comuna internationala LEVOFLOXACINUM
Actiune terapeutica CHINOLONE ANTIBACTERIENE FLUOROCHINOLONE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Solutie perfuzabila
Concentratia 5mg/ml
Ambalaj Cutie cu 1 punga PEJD x 50 ml sol. perf.
Valabilitate ambalaj 30 luni
Cod ATC J01MA12
Firma - Tara producatoare PHARMACEUTICAL WORKS POLPHARMA SA. - POLONIA
Autorizatie de punere pe piata GEDEON RICHTER ROMANIA S.A. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre PLATILLA 5 mg/ml ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre PLATILLA 5 mg/ml, solutie perfuzabila       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 3110/2010/01-02-03-04-05-06                                    Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.         DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Platilla 5 mg/ml solutie perfuzabilă

2.         COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare ml de solutie perfuzabilă contine 5 mg levofloxacină (sub formă de levofloxacină hemihidrat).

Fiecare pungă de 100 ml solutie perfuzabilă contine 500 mg levofloxacină (sub formă de levofloxacină hemihidrat).

Fiecare pungă de 50 ml solutie perfuzabilă contine 250 mg levofloxacină (sub formă de levofloxacină hemihidrat).

Excipienti:

Fiecare ml de solutie perfuzabilă contine 0,15 mmol (3,5 mg)sodiu (sub formă de clorură). 50 ml solutie perfuzabilă contine 7,7 mmol (177,1 mg)sodiu (sub formă de clorură). 100 ml solutie perfuzabilă contine 15,4 mmol (354,2 mg) sodiu (sub formă de clorură).

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1

3.         FORMA FARMACEUTICĂ

Solutie perfuzabilă.

Solutie limpede, de culoare galben-verzuie fără particule.

pH-ul solutiei perfuzabile este aproximativ 4,8.

Osmolaritatea solutiei perfuzabile este aproximativ 300 mOsm/kg.

4.         DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

La adultii pentru care se consideră adecvat tratamentul parenteral, Platilla este indicată pentru tratamentul următoarelor infectii determinate de microorganisme sensibile la levofloxacină (vezi pct. 4.4 si 5.1):

•  Pneumonie comunitară (când se consideră neadecvat să se utilizeze medicamente antibacteriene care sunt în general recomandate pentru tratamentul initial al acestei infectii)

•  Infectii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrite

•  Prostatită bacteriană cronică

•  Infectii cutanate si ale tesuturilor moi.

Înaintea prescrierii de Platilla trebuie luate în considerare ghidurile nationale si/sau locale cu privire la utilizarea corespunzătoare a fluorochinolonelor.

4.2       Doze si mod de administrare

Platilla se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul si severitatea infectiei si de sensibilitatea microorganismului patogen suspectat. În general, este posibil să se treacă, după câteva zile, de la terapia intravenoasă initială la terapia orală (comprimate de levofloxacină de 250 mg sau 500 mg), în functie de starea pacientului. Datorită bioechivalentei dintre formele orală si parenterală, se pot utiliza aceleasi doze.

Durata tratamentului

Durata tratamentului variază în functie de evolutia bolii. Similar oricărei alte terapii antibiotice, în general, administrarea levofloxacinei (solutie perfuzabilă sau comprimate) trebuie continuată cel putin 48-72 ore după ce pacientul a devenit afebril sau după ce eradicarea microorganismului bacterian a fost obtinută.

Mod de administrare

Platilla se va administra numai în perfuzie intravenoasă lentă; se va administra o dată sau de două ori pe zi. Durata perfuziei trebuie să fie de minimum 30 minute pentru Platilla 250 mg sau 60 minute pentru 500 mg (vezi pct. 4.4).

Pentru instructiuni pas cu pas vezi pct. 6.6.

Pentru incompatibilităti, vezi pct. 6.2 si pentru compatibilitatea cu alte solutii perfuzabile, vezi pct. 6.6.

Doze la pacientii cu functie renală normală (clearance-ul creatininei > 50 ml/min)

Indicatie

Schemă terapeutică zilnică (în functie de severitate)

Durata tratamentului

Pneumonie comunitară

500 mg o dată sau de două ori pe zi

7-14 zile

Infectii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrite

250 mg1 o dată pe zi

7-10 zile

Prostatită bacteriană cronică

500 mg o dată pe zi

28 zile

Infectii cutanate si ale tesuturilor moi

500 mg de două ori pe zi

7-14 zile

1 Se va lua în considerare cresterea dozei în cazul infectiilor severe.

Doze la populatii speciale

Pacienti cu insuficientă renală (clearance-ul creatininei < 50 ml/min)

Clearance-ul creatininei

Schemă terapeutică

250 mg/24 ore

500 mg/24 ore

500 mg/12 ore

prima doză: 250 mg

prima doză: 500 mg

prima doză: 500 mg

50 - 20 ml/min

apoi: 125 mg/24 ore

apoi: 250 mg/24 ore

apoi: 250 mg/12 ore

19-10 ml/min

apoi: 125 mg/48 ore

apoi: 125 mg/24 ore

apoi: 125 mg/12 ore

< 10 ml/min (incluzând hemodializa si DPCA) 1

apoi: 125 mg/48 ore

apoi: 125 mg/24 ore

apoi: 125 mg/24 ore

1Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală ambulatorie continuă (DPCA).

Pacienti cu insuficientă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată în ficat într-o măsură semnificativă si este excretată, în principal, pe cale renală.

Pacienti vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacientii vârstnici, cu exceptia celor impuse de starea functiei renale (vezi pct. 4.4 - prelungirea intervalului QT).

Copii si adolescenti

Platilla este contraindicată la copii si adolescenti în faza de crestere (vezi pct. 4.3).

4.3        Contraindicatii

•     hipersensibilitate la levofloxacină sau altă chinolonă sau la oricare dintre excipienti;

•     la pacienti cu epilepsia,

•     la pacienti cu antecedente de afectiuni ale tendoanelor legate de administrarea de fluorochinolone,

•     la copii sau adolescenti în perioada de crestere,

•     în timpul sarcinii (vezi pct. 4.6)

•     la femei care alăptează (vezi pct. 4.6)

4.4        Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

În cele mai severe cazuri de pneumonie pneumococică, este posibil ca Platilla să nu fie terapia optimă.

Infectiile nozocomiale cu P. aeruginosa pot necesita asocieri terapeutice.

Staphylococus aureus rezistent la meticilină (SARM):

Este foarte probabil ca bacteriile S aureus rezistente la meticilină să aibă rezistentă încrucisată la fluorochinolone, inclusiv la levofloxacină. Ca urmare, levofloxacina nu este recomandată în tratamentul infectiilor determinate de SARM cunoscute sau suspectate, cu exceptia cazurilor când sensibilitatea organismului la levofloxacină a fost confirmată de rezultatele de laborator (vezi pct. 5.1).

Durata perfuziei

Trebuie respectată durata recomandată a perfuziei de cel putin 30 minute pentru 250 mg sau 60 minute pentru 500 mg. Se cunoaste din cazul ofloxacinei că, în timpul perfuziei, pot apărea tahicardia si o scădere temporară a tensiunii arteriale. În cazuri rare, ca o consecintă a scăderii profunde a tensiunii arteriale, se poate instala colapsul circulator. Dacă se produce o scădere semnificativă a tensiunii arteriale în timpul perfuziei cu levofloxacină, (izomerul l-al ofloxacinei) perfuzia trebuie întreruptă imediat.

Tendinite si rupturi ale tendoanelor

Tendinita poate apărea rar. Tendonul lui Achile este cel mai frecvent implicat si se poate ajunge la ruptura lui. Riscul de tendinită si ruptură a tendonului este crescut la vârstnici si la pacientii cărora li se administrează corticosteroizi. Prin urmare, este necesară monitorizarea atentă a acestor pacienti, dacă li se prescrie Platilla 5 mg/ml solutie perfuzabilă. Toti pacientii trebuie să se adreseze medicului dacă prezintă simptome de tendinită. Dacă se suspectează tendinita, tratamentul cu Platilla trebuie întrerupt imediat si trebuie initiat tratamentul adecvat (de exemplu imobilizare) pentru tendonul afectat.

Infectii asociate cu Clostridium dificile

Diareea apărută în cursul sau după tratamentul cu Platilla, în special dacă este severă, persistentă si/sau sanguinolentă, poate prezenta simptomele infectiei cu Clostridium difficile asociate, în forma sa cea mai severă este reprezentată de colita pseudomembranoasă. Dacă se suspectează colita pseudomembranoasă, tratamentul cu Platilla trebuie întrerupt imediat si pacientii trebuie tratati fără întârziere prin măsuri de sustinere a functiilor vitale însotite sau nu de terapie specifică (de exemplu vancomicină pe cale orală). Medicamentele care inhibă peristaltismul intestinal sunt contraindicate în această situatie clinică.

Pacienti cu predispozitie la convulsii

Levofloxacin este contraindicat la pacientii cu antecedente de epilepsie si, similar altor chinolone, trebuie administrat cu mare precautie la pacientii predispusi la convulsii, cum sunt pacientii cu leziuni preexistente ale sistemului nervos central, cei cărora li se administrează tratament concomitent cu fenbufen si medicamente antiinflamatoare nesteroidiene similare sau cu medicamente care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). În caz de crize convulsive, tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt.

Pacienti cu deficit de G-6-fosfat dehidrogenază

Pacientii cu deficit latent sau manifest de glucozo-6-fosfat dehidrogenază pot fi predispusi la reactii hemolitice în cazul tratamentului cu medicamente antibacteriene chinolonice si, ca urmare, levofloxacina trebuie administrată cu precautie.

Pacienti cu insuficientă renală

Deoarece levofloxacina este excretată, în principal, pe cale renală, doza de Platilla trebuie ajustată la pacientii cu insuficientă renală (vezi pct. 4.2).

Reactii de hipersensibiltate

Levofloxacina poate produce reactii de hipersensibilitate grave, potential letale (de exemplu angioedem până la soc anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8). Dacă acestea apar, pacientii trebuie să întrerupă tratamentul imediat si să se adreseze medicului curant sau medicului din departamentul de urgentă, care va initia măsurile de urgentă adecvate.

Hipoglicemia

Similar tuturor chinolonelor, a fost raportată hipoglicemie, de obicei la pacientii cu diabet zaharat cărora li se administrează concomitent un antidiabetic oral (de exemplu glibenclamidă) sau insulină. La acesti pacienti cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).

Prevenirea fotosensibilizării

Desi fotosensibilizarea este foarte rară în cazul administrării levofloxacinei, se recomandă ca pacientii să nu se expună inutil la lumină solară puternică sau raze UV artificiale (de exemplu lampă cu ultraviolete, solar), pentru a evita fotosensibilizarea.

Patientii tratati cu antagonisti ai vitaminei K

Datorită unor posibile cresteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină (TP)/INR) si/sau aparitiei hemoragiei la pacientii tratati cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarina), testele de coagulare trebuie monitorizate când aceste medicamente sunt administrate concomitent (vezi pct. 4.5).

Reactii psihotice

Reactii psihotice au fost raportate la pacientii tratati cu chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri foarte rare, acestea au progresat până la idei suicidare si comportament de auto-vătămare, uneori numai după o singură doză de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul prezintă astfel de reactii, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă si instituite măsuri adecvate. Se recomandă precautie în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la pacienti psihotici sau cu antecedente de afectiuni psihice.

Prelungirea intervalului QT

Administrarea fluorochinolonelor, inclusiv levofloxacinei, trebuie făcută cu atentie, la pacientii cu factori de risc cunoscuti pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu:

- sindrom de interval QT prelungit congenital

- utilizarea concomitentă de medicamente despre care se stie că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA si III, antidepresive triciclice, macrolide)

- dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu hipokaliemie, hipomagneziemie)

- vârstnici

- afectiuni cardiace (de exemplu insuficientă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie) (vezi pct. 4.2 Pacienti vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9).

Neuropatie periferică

La pacientii tratati cu fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, a fost raportată neuropatie periferică senzitivă sau senzitivo-motorie, care poate avea un debut rapid. Levofloxacina trebuie întreruptă, dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie, pentru a preveni dezvoltarea unei afectiuni ireversibile.

Opiacee

La pacientii tratati cu levofloxacină, determinarea opiaceelor în urină poate da rezultate fals-pozitive. Poate fi necesar să se confirme rezultatul pozitiv pentru opiacee prin metode mai specifice.

Tulburări hepatobiliare

În cazul levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la insuficientă hepatică care poate pune viata în pericol, în special la pacientii cu afectiuni preexistente severe, de exemplu sepsis (vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie sfătuiti să întrerupă tratamentul si să se adreseze medicului dacă apar semne si simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau sensibilitatea abdominală.

Atentionări excipienti

Acest medicament contine 7,7 mmol (177,1 mg) sodiu la 50 ml solutie si respectiv 15,4 mmol (354,2 mg) la 100 ml solutie. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacientii ce urmează o dietă cu restrictie de sodiu sau în cazurile în care se impune restrictie la lichide.

4.5       Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Efectul altor medicamente asupra Platilla

Teofilină, fenbufen sau antiinflamatoare nesteroidiene similare

Într-un studiu clinic, nu s-au evidentiat niciun fel de interactiuni farmacocinetice între levofloxacină si teofilină. Cu toate acestea, poate apărea o scădere marcată a pragului convulsivant când chinolonele sunt administrate concomitent cu teofilină, antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care scad pragul convulsivant.

Concentratiile de levofloxacină au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenta fenbufenului, comparativ cu administrarea ca monoterapie.

Probenecid si cimetidină

Probenecidul si cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei. Clearance-ul renal al levofloxacinei a fost redus de cimetidină (24%) si probenecid (34%). Aceasta se datorează faptului că ambele medicamente sunt capabile să blocheze secretia tubulară renală a levofloxacinei. Cu toate acestea, la dozele testate în studiu, este putin probabil ca diferentele farmacocinetice semnificative statistic să fie relevante din punct de vedere clinic.

Este necesară o atentie deosebită când levofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care afectează secretia tubulară renală, cum sunt probenecidul si cimetidina, în special la pacientii cu insuficientă renală.

Alte informatii importante

Studiile de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu a fost afectată într-o măsură relevantă din punct de vedere clinic, când levofloxacina a fost administrată concomitent cu următoarele medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.

Efectul Platilla 5 mg/ml solutie perfuzabilă asupra altor medicamente

Ciclosporină

Timpul de înjumătătire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33%, când a fost administrată concomitent cu levofloxacină.

Antagonisti ai vitaminei K

Au fost raportate cresteri ale valorilor testelor de coagulare (TP/INR) si/sau aparitia hemoragiilor, care pot fi severe, la pacientii cărora li se administrează levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarină). Prin urmare, testele de coagulare trebuie monitorizate la pacientii cărora li se administrează antagonisti ai vitaminei K (vezi pct. 4.4).

Medicamente care prelungesc intervalul QT

Levofloxacina similar altor fluorochinolone trebuie, de asemenea, utilizat cu prudentă la pacientii cărora li se administrează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasele IA si III, antidepresivele triciclice, macrolidele) (vezi pct. 4.4 – prelungirea intervalului QT).

4.6 Sarcina si alăptarea

Sarcina

Studiile asupra functiei de reproducere efectuate la animale nu au arătat risc specific. Cu toate acestea, în absenta datelor la om si datorită riscului demonstrat experimental al fluorochinolonei de afectare a cartilajelor de crestere al organismului aflat în crestere, este contraindicată folosirea Platilla la gravide (vezi pct. 4.3 si 5.3).

Alăptarea

În absenta datelor la om si datorită riscului demonstrat experimental al fluorochinolonei de afectare a cartilajelor de crestere al organismului aflat în crestere, este contraindicată folosirea Platilla în timpul alăptării (vezi pct. 4.3 si 5.3).

4.7 Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele levofloxacinei asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Unele reactii adverse cum ar fi ameteli/vertij, somnolentă si tulburări de vedere (vezi pct.4.8) pot afecta capacitatea de concentrare si reactie si, prin urmare, pot constitui un risc în situatiile în care aceste capacităti au importantă deosebită (de exemplu la conducerea vehiculelor si la folosirea utilajelor).

4.8 Reactii adverse

Informatiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate din studiile clinice efectuate pe mai mult de 5000 pacienti si pe o vastă experientă după punerea pe piată.

Reactiile adverse sunt prezentate în tabelul de mai jos, conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme si organe.

Frecventele din acest tabel sunt definite utilizând următoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si <1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100), rare (≥1/10000 si <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii.

Infectii si infestări

Mai putin frecvente: Infectii fungice (si proliferarea altor microorganisme rezistente).

Tulburări hematologice si limfatice

Mai putin frecvente: Leucopenie, eozinofilie

Rare: Trombocitopenie, neutropenie

Foate rare: Agranulocitoză

Cu frecventă necunoscută: Pancitopenie, anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare: Soc anafilactic (vezi pct. 4.4).

Reactiile anafilactice si anafilactoide pot apărea, uneori, chiar după prima doză.

Cu frecventă necunoscută: Hipersensibilitate (vezi pct. 4.4)

Tulburări metabolice si de nutritie

Mai putin frecvente: Anorexie

Foarte rare: Hipoglicemie, în special la pacienti cu diabet zaharat (vezi pct. 4.4)

Tulburări psihice

Mai putin frecvente: Insomnie, nervozitate

Rare: Tulburări psihotice, depresie, stare confuzională, agitatie, anxietate

Foarte rare: Reactii psihotice cu comportament de auto-vătămare, incluzând ideatie sau actiuni suicidare (vezi pct. 4.4), halucinatii

Tulburări ale sistemului nervos

Mai putin frecvente: Ameteli, cefalee, somnolentă

Rare: Convulsii, tremor, parestezie

Foarte rare: Neuropatie periferică senzitivă sau senzitivo-motorie, disgeuzie inclusiv ageuzie, parosmie inclusiv anosmie

Tulburări oculare

Foarte rare: Tulburări de vedere

Tulburări acustice si vestibulare

Mai putin frecvente: Vertij

Foarte rare: Tulburări de auz

Cu frecventă necunoscută: Tinitus

Tulburări cardiace

Rare: Tahicardie

Cu frecventă necunoscută: Prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 Prelungirea intervalului QT si pct. 4.9)

Tulburări vasculare

Frecvente: Flebită

Rare: Hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Rare: Bronhospasm, dispnee

Foarte rare: Pneumonită alergică

Tulburări gastrointestinale

Frecvente: Diaree, greată

Mai putin frecvente: Vărsături, durere abdominală, dispepsie, flatulentă, constipatie

Rare: Diaree – hemoragică, care în cazuri foarte rare poate să indice o enterocolită inclusiv colită

pseudomembranoasă

Tulburări hepatobiliare

Frecvente: Cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice (ALT/AST, fosfatază alcalină, GGT).

Mai putin frecvente: Crestere a bilirubinemiei.

Foarte rare: Hepatită.

Cu frecventă necunoscută: Au fost raportate icter si leziuni hepatice severe, inclusiv cazuri de insuficientă hepatică acută, la pacientii cărora li se administrează levofloxacină, în special la pacientii cu afectiuni severe preexistente (vezi pct. 4.4).

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai putin frecvente: Eruptie cutanată tranzitorie, prurit

Rare: Urticarie

Foarte rare: Angioedem, reactie de fotosensibilizare

Cu frecventă necunoscută: Necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf, hiperhidroză, reactii cutaneo-mucoase care pot, uneori, apărea chiar după prima doză

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Rare: Afectiuni ale tendoanelor (vezi pct. 4.4), inclusiv tendinită (de exemplu la nivelul tendonului lui Achile), artralgie, mialgie

Foarte rare: Ruptura tendonului (vezi pct. 4.4). Această reactie adversă poate apărea în interval de 48 de ore de la începerea tratamentului si poate fi bilaterală, slăbiciune musculară, care poate avea o importantă specială la pacientii cu miastenia gravis (vezi pct. 4.4)

Cu frecventă necunoscută: Rabdomioliză

Tulburări renale si ale căilor urinare

Mai putin frecvente: creatininemie crescută

Foarte rare: insuficientă renală acută (de exemplu, datorată nefritei interstitiale)

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente: Reactie la nivelul locului perfuziei

Mai putin frecvente: Astenie

Foarte rare: Febră

Cu frecventă necunoscută: Durere (incluzând durere lombară, durere la nivelul toracelui si extremitătilor)

Alte reactii adverse care au fost asociate cu administrarea de fluorochinolone includ:

• simptome extrapiramidale si alte tulburări de coordonare musculară

• vasculite de hipersensibilitate

• atacuri de porfirie la pacienti cu porfirie

4.9 Supradozaj

Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor clinice de farmacologie efectuate cu doze peste cele terapeutice, cele mai importante semne care sunt de asteptat după supradozajul acut cu levofloxacina sunt cele de la nivelul sistemului nervos central, cum sunt confuzie, ameteli, afectarea stării de constientă si crize convulsive, prelungirea intervalului QT.

În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizarea ECG, datorită posibilitătii de prelungire a intervalului QT.

Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală si DPCA, nu sunt eficiente pentru eliminarea levofloxacinei din organism. Nu există antidot specific.

5.         PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1       Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone; codul ATC: J01MA12

Levofloxacina este un medicament antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor si este enantiomerul (-S) al substantei racemice, ofloxacina.

Mecanism de actiune

Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina actionează la nivelul complexului ADN-ADN-girază si topoizomerazei IV.

Relatia farmacocinetică/farmacodinamie

Gradul activitătii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentratia plasmatică maximă (Cmax) sau aria de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) si concentratia minimă inhibitorie (CMI).

Mecanism de rezistentă

Principalul mecanism de rezistentă este datorat unei mutatii gyr-A. In vitro, există o rezistentă încrucisată între levofloxacină si alte fluorochinolone.

Datorită mecanismului de actiune, în general, nu există rezistentă încrucisată între levofloxacină si alte clase de medicamente antibacteriene.

Valori critice

Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină, care separă microorganismele sensibile de cele intermediar sensibile si pe cele intermediar sensibile de cele rezistente, sunt prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea CMI (mg/l).

Valori critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (2009-04-07):

Germen patogen

Sensibil

Rezistent

Enterobacteriaceae

≤1 mg/l

>2 mg/1

Pseudomonas spp.

≤1 mg/l

>2 mg/1

Acinetobacter spp.

≤1 mg/l

>2 mg/1

Staphylococcus spp.

≤1 mg/l

>2 mg/1

S.pneumoniae 1

≤2 mg/l

>2 mg/1

Streptococcus A,B,C,G

≤1 mg/l

>2 mg/1

H.influenzae M.catarrhalis 2

≤1 mg/l

>1 mg/1

Valori critice care nu depind de specie3

≤1 mg/l

>2 mg/1

1 Valoarea critică S/I a fost crescută de la 1,0 la 2,0 pentru a evita fragmentarea distributiei CMI corespunzătoare tulpinilor sălbatice. Valorile critice se referă la terapia cu doze mari.

2 Tulpinile cu valori ale CMI peste valoarea critică S/I sunt foarte rare sau nu au fost încă raportate. Testele pentru identificare si sensibilitate antimicrobiană pe orice astfel de izolate trebuie repetate si, dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis unui laborator de referintă.

3 Valorile critice care nu depind de specie au fost determinate, în principal, pe baza datelor de farmacocinetică/farmacodinamie si sunt independente de distributia valorilor CMI pentru specii specifice. Ele sunt utilizate numai în cazul speciilor cărora nu li s-a definit o valoare critică cu specificitate de specie si nu sunt utilizate pentru speciile în cazul cărora nu se recomandă testarea sensibilitătii sau despre care nu există dovezi suficiente că aceea specie în cauză este o tintă bună (Enterococcus, Neisseria, anaerobi Gram negativ)

Spectru antibacterian

Prevalenta rezistentei poate varia geografic si în timp pentru unele specii si este de dorit să existe informatii locale referitoare la rezistentă, în special atunci când se tratează infectii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenta locală a rezistentei este de asa natură încât utilitatea medicamentului, cel putin în anumite tipuri de infectii, este pusă sub semnul întrebării.

MICROORGANISME SENSIBILE

Aerobi gram-pozitiv

Staphylococcus aureus* sensibil la meticilină

Staphylococcus saprophyticus

Streptococi, grup C si G

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae *

Streptococcus pyogenes *

Aerobi gram-negativ

Eikenella corrodens Haemophilus influenzae * Haemophilus para-influenzae * Klebsiella oxytoca Klebsiella pneumoniae * Moraxella catarrhalis * Pasteurella multocida Proteus vulgaris Providencia rettgeri

Anaerobi

Clostridium perfringens Peptostreptococcus

Altele

Chlamydophila pneumoniae* Chlamydophila psittaci Chlamydia trachomatis Legionella pneumophila* Mycoplasma pneumoniae* Mycoplasma hominis

Ureaplasma urealyticum

MICROORGANISME PENTRU CARE REZISTENTA DOBÂNDITĂ POATE REPREZENTA O PROBLEMĂ

Aerobi gram-pozitiv

Enterococcus faecalis*

Staphylococcus aureus rezistent la meticilină Staphylococcus haemolyticus rezistent la meticilină Staphylococcus coagulase spp

Aerobi gram-negativ

Acinetobacter baumannii * Citrobacter freundii * Enterobacter aerogenes Enterobacter agglomerans Enterobacter cloacae * Escherichia coli * Morganella morganii * Proteus mirabilis* Providencia stuartii Pseudomonas aeruginosa* Serratia marcescens*

Anaerobi

Bacteroides fragilis

Bacteroides ovatus$

Bacteroides thetaiotamicron$

Bacteroides vulgatus$

* eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru speciile izolate sensibile în cadrul indicatiilor clinice aprobate.

$ sensibilitate intermediară naturală

+ peste 50% din rezistentă

ORGANISME REZISTENTE

Aerobi gram-pozitiv

Enterococcus faecium

Aerobi gram-negativ

Burkholderia cepacia

Anaerobi

Bacteroides Clostridium difficile

Alte informatii

Infectiile nozocomiale determinate de P. aeruginosa pot necesita terapie asociată.

5.2       Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie

Levofloxacina administrată oral este absorbită rapid si aproape complet, atingând concentratii plasmatice maxime în decurs de 1 oră. Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 100%. Alimentele influentează în mică măsură absorbtia levofloxacinei.

Distributie

Levofloxacina se leagă de proteinele plasmatice în proportie de aproximativ 30 - 40 %. Acumularea după administrarea repetată a unei doze zilnice unice de 500 mg levofloxacină a fost neglijabilă. Există o acumulare modestă, dar predictibilă de levofloxacină, la administrarea de doze de 500 mg de două ori pe zi. Concentratiile la starea de echilibru se ating în decurs de 3 zile.

Pătrunderea în tesuturile si fluidele organismului

Pătrunderea în mucoasa bronsică si lichidul epitelial alveolar (ELF)

Concentratiile maxime de levofloxacină în mucoasa bronsică si lichidul epitelial alveolar după administrarea orală a 500 mg au fost de 8,3 μg/g, respectiv 10,8 μg/ml. Aceste concentratii s-au obtinut după aproximativ o oră de la administrare.

Pătrunderea în tesutul pulmonar

Concentratiile maxime de levofloxacină în tesutul pulmonar după administrarea a 500 mg au fost de aproximativ 11,3 μg/g si au fost atinse între 4 si 6 ore după administrare. Concentratiile din plămâni le-au depăsit, în mod constant, pe cele plasmatice.

Pătrunderea în lichidul vezicular

Concentratiile maxime de levofloxacină în lichidul vezicular de aproximativ 4,0 si 6,7 μg/ml au fost atinse la 2-4 ore după administrarea timp de 3 zile a unei doze de 500 mg o dată pe zi, respectiv de două ori pe zi.

Pătrunderea în lichidul cefalorahidian

Levofloxacina pătrunde în mică măsură în lichidul cefalorahidian.

Pătrunderea în tesutul prostatic

După administrarea orală a 500 mg levofloxacină în doză zilnică unică timp de trei zile, concentratiile medii în tesutul prostatic au fost de 8,7 μg/g, 8,2 μg/g, respectiv 2,0 μg/g după 2 ore, 6 ore si 24 ore; raportul mediu între concentratia prostatică si concentratia plasmatică a fost de 1,84.

Concentratia în urină

Concentratiile urinare medii după 8-12 ore de la administrarea orală a unei doze unice de 150 mg, 300 mg sau 500 mg levofloxacină au fost de 44 mg/l, 91 mg/l, respectiv 200 mg/l.

Metabolizare

Levofloxacina este metabolizată într-o proportie foarte mică, metabolitii fiind dimetil-levofloxacină si N-oxid levofloxacină. Acesti metaboliti reprezintă < 5% din doza excretată în urină. Levofloxacina este stabilă din punct de vedere stereochimic si nu suferă inversiune chirală.

Eliminare

După administrarea orală si intravenoasă, levofloxacina este eliminată din plasmă relativ lent (t½: 6-8 ore). Excretia se produce, în principal, pe cale renală (> 85% din doza administrată).

Nu există diferente majore de farmacocinetică a levofloxacinei între administrarea intravenoasă si cea orală, ceea ce sugerează că administrarea orală si cea intravenoasă sunt interschimbabile.

Linearitate

Levofloxacina are o farmacocinetică lineară în intervalul cuprins între 50 si 600 mg.

Subiecti cu insuficientă renală

Farmacocinetica levofloxacinei este afectată de insuficienta renală. Odată cu scăderea functiei renale, eliminarea renală si clearance-ul scad si timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare creste, după cum se arată în tabelul de mai jos:

Clcr [ml/min]

< 20

20 - 40

50 - 80

ClR [ml/min]

13

26

57

t1/2 [ore]

35

27

9

Pacienti vârstnici

Nu există diferente semnificative de farmacocinetică a levofloxacinei între subiectii tineri si cei vârstnici, cu exceptia celor asociate diferentelor clearance-ului creatininei.

Diferente legate de sex

Analize separate ale subiectilor de sex masculin si feminin au arătat diferente mici sau marginale legate de sex, în ceea ce priveste farmacocinetica levofloxacinei. Nu există dovezi conform cărora aceste diferente legate de sex sunt relevante clinic.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Toxicitate acută

Valorile medii ale dozei letale (DL50) obtinute la soareci si sobolani după administrarea intravenoasă de levofloxacină s-au situat între 250-400 mg/kg; la câini, DL50 a fost de aproximativ 200 mg/kg, unul din două animale cărora li s-a administrat această doză decedând.

Toxicitate după doze repetate

S-au efectuat studii cu durata de o lună în conditii de administrare intravenoasă la sobolan (20, 60, 180 mg/kg si zi) si maimută (10, 25, 63 mg/kg si zi) si s-a efectuat, de asemenea, un studiu cu durata de trei luni la sobolan (10, 30, 90 mg/kg si zi).

Dozele la care nu se observă nicio reactie adversă (NOEL) s-au dovedit a fi 20, respectiv 30 mg/kg si zi în studiile efectuate la sobolan cu durata de o lună, respectiv trei luni. În ambele studii, au fost observate depozite cristaline în urină la doze de 20 mg/kg si zi si peste. Dozele mari (180 mg/kg si zi timp de o lună sau 30 mg/kg si zi si peste timp de 3 luni) au dus la scăderea usoară a consumului de alimente si încetinirea cresterii în greutate. Examenul hematologic a demonstrat scăderea numărului de eritrocite si cresterea numărului de leucocite si reticulocite la sfârsitul studiului cu durata de o lună, dar nu si în cel cu durata de 3 luni.

În studiul efectuat la maimută, s-a determinat că valoarea NOEL este de 63 mg/kg si zi cu o reducere minoră a consumului de alimente si apă la această doză.

Toxicitate asupra functiei de reproducere

Levofloxacina nu a determinat nicio afectare a fertilitătii sau performantei functiei de reproducere la sobolani, la doze administrate oral de până la 360 mg/kg si zi sau intravenos de până la 100 mg/kg si zi.

Levofloxacina nu a fost teratogenă la sobolani în doze administrate oral de până la 810 mg/kg si zi sau doze administrate intravenos de până la 160 mg/kg si zi. Nu au fost observate efecte teratogene la iepuri la doze orale de până la 50 mg/kg si zi sau intravenoase de până la 25 mg/kg si zi.

Levofloxacina nu a avut niciun efect asupra fertilitătii si singurul său efect asupra fătului a fost întârzierea maturării, ca rezultat al toxicitătii materne.

Genotoxicitate

Levofloxacina nu a indus mutatii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar a indus in vitro aberatii cromozomiale la nivelul celulelor din plămânul de hamster chinezesc (CHL), la doze de 100 μg/ml sau mai mari, în absenta activării metabolice. Testele in vivo (testele pe micronuclei, schimburilor de cromatide surori, sintezei neprogramate de ADN, de letalitate dominantă) nu au demonstrat niciun potential genotoxic.

Potential fototoxic

Studiile efectuate la soarece, atât după administrarea intravenoasă, cât si după cea orală, au demonstrat că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari. Levofloxacina nu a demonstrat potential genotoxic într-un test de fotomutagenitate si a redus dezvoltarea tumorală într-un test de fotocarcinogenitate.

Potential carcinogen

Nu a fost observat niciun potential carcinogen, într-un studiu cu durata de doi ani la sobolan, cu administrare în dietă (0, 10, 30 si 100 mg/kg si zi).

Toxicitate articulară

Similar altor fluorochinolone, levofloxacina a avut efecte asupra cartilajelor (cu formare de vezicule si cavităti) la sobolani si câini. Aceste modificări au fost mai marcate la animalele tinere.

6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Clorură de sodiu

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului) Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităti

Platilla nu trebuie amestecată cu heparină sau solutii alcaline (de exemplu bicarbonat de sodiu). Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu exceptia celor mentionate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

Perioada de valabilitate în ambalaj comercial: 30 luni

Perioada de valabilitate după îndepărtarea ambalajului secundar: 24 ore (în conditii de iluminat artificial) Perioada de valabilitate după diluare cu solutii compatibile: stabilitatea chimică si fízică în timpul utilizării s-a demonstrat a fi 8 ore la 25ºC.

Din punct de vedere microbiologic, dacă nu se specifică că modul de deschidere/ diluare nu permite contaminarea microbiană, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, durata si conditiile de păstrare în uz reprezintă responsabilitatea utilizatorului.

6.4 Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină. Pentru conditiile de păstrare ale medicamentului diluat vezi pct. 6.3.

6.5 Natura si continutul ambalajului

Pungă din polietilenă de joasă densitate continând 50 ml sau 100 ml solutie perfuzabilă.

Pungile sunt disponibile în cutii cu 1, 5 sau 20 pungi.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare

Preparare pentru administrare:

1. Verificati punga înainte de utilizare. Aceasta trebuie utilizată numai dacă solutia este limpede, de culoare galben-verzuie, practic lipsită de particule.

2. Tineti punga cu porturile de perfuzare în sus

3. Desfaceti capacul de protectie din portul de perfuzare

4. Introduceti acul de perfuzare în portul de perfuzare prin răsucire

5. Se suspendă punga. A se vedea cutia medicamentului pentru diagramă.

În timpul perfuzării, nu este necesară protejarea de lumină.

Numai pentru o singură utilizare. Orice solutie neutilizată se aruncă.

Amestecarea cu alte solutii perfuzabile

Platilla este compatibilă cu următoarele solutii perfuzabile:

- solutie de clorură de sodio 9 mg/ml (0,9%)

- solutie de glucoză 50 mg/ml (5%)

- solutie de glucoză-Ringer 25 mg/ml (2,5%)

Vezi pct. 6.2 pentru incompatibilităti.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Gedeon Richter România S.A. Str. Cuza Vodă nr.99 – 105, 540306 Targu–Mures România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

3110/2010/01-06

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEII

Autorizare – Decembrie 2010

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie 2010

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.