Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

HIPOSTYN 32 mg
Denumire HIPOSTYN 32 mg
Descriere Hipertensiune arterială esentială.
Tratamentul pacientilor cu insuficientă cardiacă si insuficientă ventriculară sistolică stângă (fractia de ejectie ventriculară stângă ≤40%) ca adjuvant la tratamentul cu inhibitorii ECA sau atunci când tratamentul cu inhibitori ECA nu este tolerat
Denumire comuna internationala CANDESARTANUM CILEXETIL
Actiune terapeutica ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II
Prescriptie P6L
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 32mg
Ambalaj Cutie cu blist. PVC/PVDC-Al x 7 compr.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC C09CA06
Firma - Tara producatoare BLUEPHARMA INDUSTRIA FARMACEUTICA, S.A. - PORTUGALIA
Autorizatie de punere pe piata TEVA PHARMACEUTICALS S.R.L. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre HIPOSTYN 32 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre HIPOSTYN 32 mg, comprimate       

Rezumatul caracteristicilor produsului

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

HIPOSTYN 32 mg comprimate

2.      COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat contine candesartan cilexetil 30 mg.

Excipienti:

Lactoză monohidrat 363,5 mg/comprimat.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat.

HIPOSTYN 32 mg comprimate sunt comprimate de culoare rosu deschis, eliptice, biconvexe, marcate cu CC si cu 32 pe aceeasi fată si cu linie mediană pe ambele fete. Comprimatul poate fi divizat în două jumătăti egale.

4.      DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Hipertensiune arterială esentială.

Tratamentul pacientilor cu insuficientă cardiacă si insuficientă ventriculară sistolică stângă (fractia de ejectie ventriculară stângă ≤40%) ca adjuvant la tratamentul cu inhibitorii ECA sau atunci când tratamentul cu inhibitori ECA nu este tolerat (vezi pct. 5.1).

4.2 Doze si mod de administrare

Dozajul în hipertensiunea arterială

Doza initială recomandată si doza obisnuită de întretinere este de 8 mg o dată pe zi. Doza poate fi crescută până la 16 mg o dată pe zi. Dacă după 4 săptămâni de tratament cu 16 mg o dată pe zi, tensiunea arterială nu este suficient controlată, doza poate fi crescută ulterior, până la maximum 32 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.1). Dacă nu se obtine controlul tensiunii arteriale în cazul utilizării acestei doze, trebuie avute în vedere strategii terapeutice alternative.

Tratamentul trebuie ajustat în conformitate cu răspunsul terapeutic al tensiunii arteriale. Cea mai mare parte a efectului antihipertensiv este obtinută în primele 4 săptămâni după începerea tratamentului.

Utilizarea la vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei initiale recomandate la pacientii vârstnici.

Utilizarea la pacientii cu hipovolemie

Poate fi luată în considerare administrarea unei doze initiale de 4 mg la pacientii care prezintă risc de aparitie a hipotensiunii arteriale, cum ar fi pacientii cu posibilă hipovolemie (vezi, de asemenea, pct. 4.4 Atentionări si precautii speciale pentru utilizare).

Utilizarea în insuficienta renală

La pacientii cu insuficientă renală, inclusiv la pacientii cărora li se efectuează hemodializă, doza initială recomandată este de 4 mg. Doza trebuie adaptată treptat conform răspunsului terapeutic. Există o experientă limitată la pacientii cu insuficientă renală foarte severă sau în stadiu terminal (Cl creatinină <15 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Utilizarea în insuficienta hepatică

La pacientii cu insuficientă hepatică usoară până la moderată se recomandă o doză initială de 2 mg, o dată pe zi. Doza se poate ajusta conform răspunsului terapeutic. Nu există experientă la pacientii cu insuficientă hepatică severă.

Tratament asociat

S-a demonstrat că asocierea unui diuretic din clasa tiazidelor, cum ar fi hidroclorotiazida, are un efect aditiv celui determinat de candesartan

Doze în insuficienta cardiacă

Doza initială recomandată de candesartan cilexetil este de 4 mg o dată pe zi. Cresterea treptată a acestei doze până la atingerea dozei tintă de 32 mg, o dată pe zi sau a celei mai mari doze tolerate se efectuează prin dublarea dozei la intervale de cel putin 2 săptămâni (vezi pct. 4.4).

Grupuri speciale de pacienti

Nu este necesară ajustarea dozei initiale la pacientii vârstnici sau la pacientii cu hipovolemie, insuficientă renală sau insuficientă hepatică usoară până la moderată.

Tratament asociat

Se poate administra candesartan cilexetil în asociere cu alte medicamente utilizate în tratamentul insuficientei cardiace, inclusiv cu inhibitori ai ECA, beta-blocante, diuretice sau glicozide digitalice sau cu asocieri ale acestor medicamente (vezi, de asemenea, pct. 4.4 Atentionări si precautii speciale pentru utilizare si 5.1 Proprietăti farmacodinamice).

Mod de administrare

Candesartan cilexetil se administrează o dată pe zi, cu sau fără alimente.

Utilizarea la pacientii de rasă neagră

Efectul antihipertensiv al candesartan cilexetilului este mai mic la pacientii de rasă neagră decât la cei de altă rasă. În consecintă, poate fi mai frecvent necesară cresterea treptată a dozei de candesartan cilexetil si asocierea altor terapii pentru controlul tensiunii arteriale la pacientii de rasă neagră decât la pacientii de altă rasă (vezi pct. 5.1).

Copii si adolescenti (cu vârsta sub 18 ani)

Datorită lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea nu se recomandă administrarea candesartan cilexetilului la copiii cu vârsta sub 18 ani.

4.3     Contraindicatii

Hipersensibilitate la candesartan cilexetil sau oricare dintre excipienti

Insuficientă hepatică severă si/sau colestază

Trimestrul al doilea si al treilea de sarcină (vezi pct. 4.4 si 4.6)

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Insuficientă renală

Similar altor medicamente inhibitoare ale sistemului renină-angiotensină-aldosteron, pot apărea modificări la nivelul functiei renale la pacientii cu predispozitie, tratati cu candesartan cilexetil.

Când candesartan cilexetil este utilizat la pacientii hipertensivi cu insuficientă renală se recomandă monitorizarea periodică a concentratiilor serice de potasiu si creatinină. Există o experientă limitată la pacientii cu insuficientă renală foarte severă sau în stadiu terminal (Cl creatininei <15 ml/min). La acesti pacienti doza de candesartan cilexetil trebuie crescută treptat cu precautie, cu monitorizarea atentă a tensiunii arteriale.

Evaluarea pacientilor cu insuficientă cardiacă trebuie să includă evaluarea periodică a functiei renale, în special la pacientii cu vârsta de 75 ani sau peste si la pacientii cu insuficientă renală.

Pe parcursul cresterii dozei de candesartan cilexetil, se recomandă monitorizarea concentratiilor serice de potasiu si creatinină. Studiile clinice privind insuficienta cardiacă nu au inclus pacienti cu concentratia de creatinină serică >265 μmol/L (>3 mg/dL).

Tratament concomitent cu un inhibitor ECA în insuficienta cardiacă

Atunci când candesartan cilexetil este utilizat în asociere cu un inhibitor ECA poate creste riscul aparitiei reactiilor adverse, în special a insuficientei renale si hiperkalemiei (vezi pct. 4.8). Pacientii care primesc acest tratament trebuie monitorizati periodic si cu atentie.

Hemodializa

În timpul dializei, tensiunea arterială poate fi deosebit de sensibilă la blocarea receptorului AT1, ca un rezultat al scăderii volumului plasmatic si al activării sistemului renină-angiotensină-aldosteron. De aceea, la pacientii cărora li se efectuează hemodializă, doza de candesartan cilexetil trebuie crescută treptat cu atentie conform rezultatelor monitorizării stricte a tensiunii arteriale.

Stenoză de arteră renală

Alte medicamente care influentează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, de exemplu inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (ECA), pot creste uremia si creatininemia, la pacientii cu stenoză de arteră renală bilaterală sau stenoză de arteră pe rinichi unic. Un efect similar poate fi anticipat si în cazul utilizării antagonistilor receptorilor angiotensinei II.

Transplant renal

Nu există experientă referitoare la administrarea candesartan la pacientii cărora li s-a efectuat recent transplant renal.

Hipotensiune arterială

La pacientii cu insuficientă cardiacă, poate să apară hipotensiunea arterială, pe parcursul tratamentului cu candesartan cilexetil. Asa cum a fost descris pentru alte medicamente care actionează asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron, poate, de asemenea, să apară la pacientii hipertensivi cu hipovolemie, cum ar fi cei care utilizează doze mari de diuretice. Începerea tratamentului trebuie făcută cu precautie si trebuie corectată hipovolemia.

Anestezia si interventia chirurgicală

La pacientii tratati cu antagonisti de receptori ai angiotensinei II hipotensiunea arterială poate să apară în timpul anesteziei si a interventiei chirurgicale, datorită blocării sistemului renină-angiotensină. În cazuri foarte rare, hipotensiunea arterială poate fi severă astfel încât poate fi necesară utilizarea solutiilor cu administrare intravenoasă si/sau a medicamentelor vasopresoare.

Stenoză a valvei aortice si mitrale (cardiomiopatie hipertrofică obstructivă)

Similar altor vasodilatatoare, se impune atentie la pacientii care prezintă stenoză valvulară aortică si mitrală semnificativă hemodinamic sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar

Pacientii cu hiperaldosteronism primar nu vor prezenta, în general, răspuns terapeutic la administrarea de medicamente antihipertensive care actionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. De aceea, utilizarea de candesartan cilexetil nu este recomandată.

Hiperkalemie

Pe baza experientei acumulate în cazul utilizării altor medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, utilizarea concomitentă a candesartanului cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente care contin potasiu, substituenti de sare care contin potasiu sau alte medicamente care pot determina cresterea potasemiei (de exemplu: heparină), poate duce la cresterea concentratiei plasmatice a potasiului la pacientii hipertensivi.

La pacientii cu insuficientă cardiacă tratati cu candesartan cilexetil, poate să apară hiperkalemia. Se recomandă monitorizarea concentratiei plasmatice a potasiului în timpul tratamentului cu candesartan la pacientii cu insuficientă cardiacă, mai ales în cazul administrării concomitente cu inhibitori ai ECA si diuretice care economisesc potasiul cum ar fi spironolactona.

Atentionări generale

La pacientii al căror tonus vascular si a căror functie renală depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu: pacienti cu insuficientă cardiacă congestivă severă sau boală renală subiacentă, inclusiv stenoză a arterei renale), tratamentul cu medicamente care afectează acest sistem s-a asociat cu hipotensiune arterială acută, azotemie, oligurie si rareori, cu insuficientă renală acută. Posibilitatea de aparitie a unor efecte similare nu poate fi exclusă în cazul utilizării antagonistilor receptorilor angiotensinei II. Ca si în cazul utilizării oricărui medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacientii cu cardiopatie ischemică sau boală cerebro-vasculară ischemică poate avea ca rezultat aparitia unui infarct miocardic sau atac vascular cerebral.

Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbtie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sarcina

Tratamentul cu antagonisti ai angiotensinei II (AIIRAs) nu trebuie început în timpul sarcinii. Pacientele care planifică o sarcină trebuie să schimbe tratamentul cu unul antihipertensiv alternativ cu profil de sigurantă stabilit în timpul sarcinii, doar dacă tratamentul cu inhibitori AIIRAs nu este considerat esential. Când este diagnosticată o sarcină, tratamentul cu inhibitori AIIRAs trebuie întrerupt imediat si dacă se poate, trebuie început un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Nu s-au identificat interactiuni medicamentoase semnificative clinic.

Compusii care au fost investigati în studiile clinice de farmacocinetică includ: hidroclorotiazida, warfarina, digoxina, contraceptivele orale (adică asocierea etinilestradiol/levonorgestrel), glibenclamida, nifedipina si enalaprilul.

Candesartan este eliminat doar într-o mică măsură prin metabolizare hepatică (CYP2C9). Rezultatele disponibile ale studiilor de interactiune nu evidentiază nici un efect asupra CYP2C9 si CYP3A4, dar până în prezent nu se cunoaste efectul asupra altor izoenzime ale citocromului P450.

Efectul antihipertensiv al candesartanului poate fi crescut de alte medicamente cu proprietăti de scădere a tensiunii arteriale, fie că sunt prescrise ca si antihipertensive sau pentru alte indicatii. Pe baza experientei acumulate la utilizarea concomitentă a altor medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron si diuretice care economisesc potasiu, suplimente care contin potasiu, substituenti de sare care contin potasiu sau alte medicamente care pot determina cresterea concentratiilor de potasiu (de exemplu heparina) pot duce la cresterea concentratiilor serice de potasiu.

În timpul administrării concomitente a litiului cu inhibitori ai ECA s-au raportat cresteri reversibile ale concentratiilor plasmatice ale litiului si toxicitate asociată acestora. Un efect similar poate să apară în cazul utilizării antagonistilor receptorilor angiotensinei II si se recomandă monitorizarea atentă a concentratiilor plasmatice ale litiului în timpul utilizării concomitente.

Atunci când antagonistii receptorilor angiotensinei II sunt administrati concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu, inhibitori selectivi COX-2, acid acetilsalicilic >3 g pe zi) si AINS nonselective, poate apare diminuarea efectului antihipertensiv.

Similar inhibitorilor ECA, administrarea concomitentă a antagonistilor receptorilor de angiotensină II si AINS poate determina un risc crescut pentru deteriorarea functiei renale, inclusiv la posibila aparitie a insuficientei renale acute si o crestere a potasemiei, mai ales la pacientii cu functie renală preexistentă deficitară. Aceasta asociere trebuie administrată cu precautie, mai ales la vârstnici. Pacientii trebuie să fie hidratati în mod corespunzător si trebuie luată în considerare monitorizarea functiei renale după începerea tratamentului asociat si periodic după aceea.

Biodisponibilitatea candesartanului nu este afectată de alimente.

4.6 Sarcina si alăptarea

Sarcina

Utilizarea ARAII nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea ARAII este contraindicată în timpul trimestrului al doilea si al treilea de sarcină (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Evidentele epidemiologice privind riscul de teratogenitate după expunerea la inhibitori ai ECA în timpul primului trimestru de sarcină nu sunt concludente; totusi, un risc scăzut nu poate fi exclus. În timp ce nu există date epidemiologice controlate privind riscul antagonistilor receptorilor de angiotensină II (ARAII), poate exista risc similar la această clasă de medicamente. Dacă continuarea tratamentului cu antagonisti ai receptorilor de angiotensină II este considerat esential, pacientele care planifică să aibă o sarcină trebuie să utilizeze un tratament alternativ, cu profil stabilit de sigurantă pentru perioada sarcinii. Când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu ARAII trebuie întrerupt imediat si dacă este posibil, trebuie început un alt tratament alternativ.

Expunerea la tratamentul cu ARAII în timpul trimestrului al doilea si al treilea de sarcină determină fetotoxicitate la om (scade functia renală, retard de osificare a craniului) si toxicitate neo-natală (insuficientă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi, de asemenea, pct. 5.3).

Dacă expunerea la ARAII apare în timpul trimestrului al doilea de sarcină, se recomandă examinarea ecografică a functiei renale si a craniului.

Copiii ale căror mame au utilizat ARAII trebuie observati cu atentie pentru hipotensiune arterială (vezi, de asemenea, pct. 4.3 si 4.4).

Alăptarea

Deoarece nu sunt disponibile informatii referitoare la utilizarea candesartan cilexetilului în timpul alăptării, candesartan cilexetil nu se recomandă si sunt indicate tratamente alternative cu profil de sigurantă, mai ales în cazul în care este vorba de un nou-născut sau de un prematur.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-a studiat efectul candesartanului asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pe baza proprietătilor sale farmacologice este putin probabil ca acesta să afecteze această capacitate. Atunci când pacientii conduc vehicule sau folosesc utilaje trebuie să aibă în vedere că în timpul tratamentului pot să apară reactii adverse cum ar fi ameteli si astenie.

4.8     Reactii adverse

Tratament pentru hipertensiune arterială

În studiile clinice controlate reactiile adverse au fost usoare si tranzitorii si comparabile cu placebo.

Incidenta generală a reactiilor adverse nu a putut fi asociată cu dozajul sau vârsta pacientilor.

Întreruperea tratamentului datorată evenimentelor adverse a fost similară pentru candesartan cilexetil (3,1%) si în cazul administrării placebo (3,2%). Dintr-o analiză centralizată a datelor obtinute de studiile clinice, s-au raportat următoarele reactii adverse cu candesartan cilexetil, aparitia acestor reactii adverse în urma tratamentului cu candesartan cilexetil fiind cu cel putin 1% mai ridicată comparativ cu placebo: Frecventele utilizate în tabel sunt:

foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 si <1/10); mai putin frecvente (>1/1000 si <1/100); rare (>1/10000 si <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecventă necunoscută (nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile).

Aparate, sisteme si Organe

Frecventă

Reactie adversă

Infectii si infestări

Frecvente

Infectie respiratorie

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente

Ameteli/vertij, cefalee

Investigatii de laborator

În general, nu au existat influente importante din punct de vedere clinic ale candesartan cilexetil asupra rezultatelor testelor de laborator de rutină. Ca si în cazul utilizării altor inhibitori ai sistemului renină-angiotensină-aldosteron s-au observat mici scăderi ale valorii hemoglobinei. S-au observat cresteri ale creatininemiei, uremiei sau potasemiei si scăderea valorii natremiei. S-au raportat cresteri ale valorii concentratiei plasmatice a S-ALAT (S-GPT) ca si reactii adverse putin mai frecvente cu candesartan cilexetil decât cu placebo (1,3% fată de 0,5%).

În general nu este necesară monitorizarea analizelor de laborator de rutină, la pacientii care utilizează candesartan cilexetil. Totusi, la pacientii cu insuficientă renală se recomandă monitorizarea periodică a concentratiilor serice de potasiu si creatinină.

Tratament în insuficienta cardiacă

Profilul reactiilor adverse observate în cazul administrării de candesartan cilexetil la pacientii cu insuficientă cardiacă a fost în concordantă cu profilul farmacologic al medicamentului si cu starea de sănătate a pacientilor. În cadrul programului clinic CHARM, comparând candesartan cilexetil în doze de până la 32 mg (n=3,803) cu placebo (n=3,796), 21% din grupul tratat cu candesartan cilexetil si 16,1% din grupul placebo au întrerupt tratamentul datorită reactiilor adverse. S-au observat următoarele reactii adverse:

Aparate, sisteme si Organe

Frecventă

Reactie adversă

Tulburări metabolice si de nutritie

Frecvente

Hiperkaliemie

Tulburări vasculare

Frecvente

Hipotensiune arterială

Tulburări renale si ale căilor urinare

Frecvente

Insuficientă renală

Investigatii de laborator

Cresteri ale creatininei, ureei sau potasiului. Se recomandă monitorizarea periodică a concentratiilor serice de creatinină si potasiu (vezi pct. 4.4).

După punerea pe piată

Din experienta după punerea pe piată au fost raportate următoarele reactii adverse:

Aparate, sisteme si organe

Frecventă

Reactie adversă

Tulburări hematologice si limfatice

Foarte rare

Leucopenie, neutropenie si agranulocitoză

Tulburări metabolice si de nutritie

Foarte rare

Hiperkaliemie, hiponatremie

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte rare

Ameteli, cefalee

Tulburări gastro-intestinale

Foarte rare

Greată

Tulburări hepato-biliare

Foarte rare

Cresterea valorilor enzimelor hepatice, anomalii ale functiei hepatice sau hepatită

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Foarte rare

Edem angioneurotic, eruptii cutanate tranzitorii, urticarie, prurit

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Foarte rare

Dureri ale spatelui, artralgie, mialgie

Tulburări renale si ale căilor urinare

Foarte rare

Insuficientă renală, inclusiv insuficientă renală la pacientii cu predispozitie (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

Simptome

Pe baza considerentelor de ordin farmacologic, principalele manifestări ale supradozajului sunt cel mai probabil hipotensiunea arterială simptomatică si ametelile. În raportările individuale ale unor cazuri de supradozaj (cu doze de până la 672 mg de candesartan cilexetil) ameliorarea stării pacientilor s-a făcut fără evenimente deosebite.

Abordare terapeutică

În cazul aparitiei hipotensiunii arteriale simptomatice, trebuie instituit tratamentul simptomatic si trebuie monitorizate semnele vitale. Pacientul trebuie asezat în clinostatism cu picioarele plasate la un nivelul situat deasupra corpului. Dacă această măsură nu este suficientă, trebuie mărit volumul plasmatic prin administrarea în perfuzie, de exemplu, a unei solutii saline izotone.

Se pot administra medicamente simpatomimetice, dacă măsurile terapeutice prezentate mai sus nu sunt suficiente.

Candesartan cilexetil nu poate fi îndepărtat prin hemodializă.

5.      PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antagonisti ai angiotensinei II, codul ATC: C09CA06

Angiotensina II este principalul hormon activ al sistemului renină-angiotensină-aldosteron si are un rol determinant în fiziopatologia hipertensiunii arteriale, a insuficientei cardiace si a altor afectiuni cardiovasculare. De asemenea, are un rol în patogeneza hipertrofiei de organ. Principalele efecte fiziologice ale angiotensinei II, precum vasoconstrictia, sinteza aldosteronului, reglarea homeostaziei saline si lichidiene si stimularea proliferării celulare, sunt mediate prin intermediul receptorilor de tip 1 (AT1).

Candesartan cilexetil este un pro-medicament adecvat pentru administrare orală. Este rapid transformat în metabolitul său activ farmacologic, candesartan, prin hidroliza esterului, în timpul absorbtiei din tractul gastro-intestinal. Candesartan este un antagonist al receptorului angiotensinei II, selectiv pentru receptorii AT1 de care se leagă puternic si disociază cu dificultate de acestia. Nu prezintă activitate agonistă.

Candesartan nu inhibă ECA, enzima care transformă angiotensina I în angiotensină II si degradează bradikinina. Nu există nici un efect asupra ECA si nici o potentare a bradikininei sau a substantei P. În studiile clinice controlate comparative privind candesartan cilexetil si inhibitorii ECA, incidenta tusei a fost mai mică la pacientii cărora li s-a administra candesartan cilexetil. Candesartanul nu se leagă si nu inhibă alti receptori hormonali sau canale ionice importante în reglarea cardiovasculară. Antagonismul receptorilor angiotensinei II (AT1) în relatie cu dozajul, rezultă din concentratiile plasmatice crescute de renină, concentratiile angiotensinei I si angiotensinei II si din scăderea concentratiei plasmatice de aldosteron.

Hipertensiune arterială

În tratamentul hipertensiunii arteriale, candesartan determină o scădere pe termen lung a tensiunii arteriale, dependentă de doză. Actiunea antihipertensivă se datorează rezistentei sistemice periferice scăzute, fără cresterea ritmului cardiac. Nu există date privind aparitia hipotensiunii arteriale semnificative sau exagerate la o primă doză de candesartan sau un efect de rebound după întreruperea tratamentului.

După administrarea unei singure doze de candesartan cilexetil, efectul antihipertensiv survine în general în decurs de 2 ore. În timpul tratamentului continuu, scăderea tensiunii arteriale, indiferent de doză, se obtine în general în decurs de patru săptămâni si se păstrează pe parcursul tratamentului de lungă durată. Conform unei meta-analize, s-a constatat că efectul aditional mediu obtinut în urma cresterii dozei de la 16 mg la 32 mg o dată pe zi este scăzut. Luând în considerare variabilitatea inter-individuală, la unii pacientii se asteaptă mai mult decât efectul mediu.

Administrarea de candesartan cilexetil o dată pe zi determină scăderea lentă si efectivă a tensiunii arteriale după 24 de ore, cu mici diferente între efectul maxim si minim obtinut pe durata intervalului dozării. Efectul antihipertensiv si tolerabilitatea candesartanului si losartanului au fost comparate în două studii randomizate, dublu-oarbe, efectuate la 1268 pacienti cu hipertensiune arterială usoară până la moderată. Scăderea tensiunii arteriale (sistolică/diastolică) a fost 13,1/10,5 mmHg în cazul administrării de candesartan cilexetil 32 mg o dată pe zi si 10/8,7 mmHg la administrarea a 100 mg losartan potasiu o dată pe zi (diferente în scăderea tensiunii arteriale 3,1/1,8 mmHg, p<0,0001/p<0,0001).

Cele mai frecvente reactii adverse au fost infectiile respiratorii (candesartan 6,6%, losartan 8,9%), cefalee (candesartan 5,8%, losartan 5,6%) si ametelile (candesartan 4,4%, losartan 1,9%).

Când candesartan cilexetil este utilizat în asociere cu hidroclorotiazida, efectele de reducere a tensiunii arteriale ale celor 2 medicamente sunt aditive. Administrarea concomitentă de candesartan cilexetil si hidroclorotiazidă sau amlodipină este bine tolerată.

Efectul candesartan cilexetil asupra pacientilor este similar, indiferent de vârstă si sex. Medicamentele care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron au un efect hipertensiv mai putin pronuntat la pacientii de rasă neagră (de obicei populatie cu concentratie scăzută de renină) decât la pacientii de alte rase. Este si cazul candesartan cilexetil. Într-un studiu clinic experimental deschis efectuat asupra unui număr de 5156 pacienti cu hipertensiune arterială diastolică, pe durata tratamentului cu candesartan cilexetil, reducerea tensiunii arteriale la pacientii de rasă neagră a fost semnificativ mai mică decât la pacientii de altă rasă decât cea neagră (14,4/10,3 mmHg fată de 19/12,7 mmHg, p<0,0001/p<0,0001).

Candesartan cilexetil creste fluxul sanguin renal si fie nu influentează, fie creste viteza de filtrare glomerulară, în timp ce rezistenta vasculară renală si fractia de filtrare sunt scăzute. Într-un studiu clinic de 3 luni efectuat asupra pacientilor hipertensivi cu diabet zaharat tip 2 si microalbuminurie, tratamentul antihipertensiv cu candesartan cilexetil a scăzut eliminarea urinară a albuminei (raportul albumină/creatinină, în medie 30%, intervalul de încredere al concentratiilor 15-42%). În prezent nu există date referitoare la efectul candesartan cilexetilului asupra progresului la nefropatie diabetică. Un tratament de 12 săptămâni cu 8-16 mg candesartan cilexetil la pacienti hipertensivi nu a avut nici o reactie adversă asupra glucozei sanguine sau a profilului lipidic.

Efectele administrării de candesartan cilexetil 8-16 mg (doza medie 12 mg) o dată pe zi, asupra morbiditătii si mortalitătii cardio-vasculare au fost evaluate într-un studiu clinic randomizat desfăsurat pe o perioadă medie de 3,7 ani (Study on Cognition and Prognosis in the Elderly), efectuat asupra unui număr de 4937 pacienti vârstnici cu hipertensiune arterială slabă până la moderată (cu vârsta între 70-89 ani; 21% cu vârsta de 80 ani sau peste). Pacientii au primit candesartan cilexetil sau placebo împreună cu alte tratamente antihipertensive, administrate la nevoie. Tensiunea arterială a fost scăzută de la 166/90 la 145/80 mmHg în grupul tratat cu candesartan cilexetil si de la 167/90 la 149/82 mmHg în grupul de control. Nu a existat nici o diferentă statistică semnificativă în primul punct terminal, în ceea ce priveste evenimentele cardio-vasculare majore(mortalitatea cardio-vasculară, accidentele vasculare cerebrale non-fatale si infarctul miocardic non-fatal). În grupul tratat cu candesartan cilexetil au existat 26,7 evenimente/1000 pacient-ani, fată de 30 evenimente/1000 pacient-ani în grupul de control (risc relativ 0,89, 95% IÎ 0,75-1,06, p=0,19).

Insuficientă cardiacă

Tratamentul cu candesartan cilexetil reduce mortalitatea, reduce spitalizarea din cauza insuficientei cardiace si îmbunătăteste simptomele la pacientii cu disfunctie sistolică a ventricului stâng, după cum demonstrează administrarea de candesartan cilexetil pentru insuficientă cardiacă, în cadrul programului CHARM (Assessment of Reduction in Mortality and morbidity).

Acest program de studiu multinational, controlat placebo, dublu-orb, la pacientii cu insuficientă cardiacă cronică (ICC), din clase functionale NYHA de la II la IV, a cuprins trei studii separate: CHARM-Alternative (n=2,028) la pacienti cu LVEF ≤ 40% netratati cu un inhibitor ECA din cauza intolerantei (in general din cauza tusei, 72%), CHARM-Added (n=2,548) la pacienti cu LVEF 40 % si tratati cu un inhibitor ECA si CHARM-Preserved (n=3,023) la pacienti cu LVEF>40%. Pacientii cu tratament pentru ICC standard au fost randomizati cu placebo si candesartan cilexetil (doze crescute de la 4 mg sau 8 mg o dată pe zi la 32 mg o dată pe zi sau la cea mai mare doză tolerată, în general doza de 24 mg) si monitorizati pe o perioadă medie de 37,7 luni. După 6 luni de tratament, 63% dintre pacientii care încă mai primeau candesartan cilexetil (89%) au atins doza tintă de 32 mg.

În studiul CHARM-Alternative, criteriul principal final de evaluare al mortalitătii cardio-vasculare sau prima spitalizare din cauza ICC s-a redus semnificativ cu candesartan cilexetil comparativ cu placebo (raportul (RR) 0,77, 95% IÎ 0,67-0,89, p<0,001), ceea ce corespunde unei reduceri relative a riscului de 23%. Un număr de 14 pacienti au necesitat tratament pe durata studiului, pentru a preveni decesul vreunui pacient datorat unui eveniment cardio-vascular sau spitalizarea pentru tratament în caz de insuficientă cardiacă. Criteriul principal final de evaluare al mortalitătii din toate cauzele sau prima spitalizare datorate ICC s-a redus, de asemenea, semnificativ în urma tratamentului cu candesartan cilexetil (RR 0,80, 95% IÎ 0,70-0,92, p=0,001). Ambele componente ale acestui criteriu principal final de evaluare al, mortalitatea si morbiditatea (spitalizarea datorată ICC) au contribuit la efectele favorabile exercitate de candesartan cilexetil. Tratamentul cu candesartan cilexetil a dus la îmbunătătirea clasei functionale NYHA (p=0,008).

În studiul CHARM-Added, criteriul principal final de evaluare al al mortalitătii cardio-vasculare sau prima spitalizare datorate ICC s-a redus semnificativ cu candesartan cilexetil comparativ cu placebo (RR 0,85, 95% IÎ 0,75-0,96, p=0,011), ceea ce corespunde unei reduceri relative a riscului de 15%. Un număr de 23 pacienti au necesitat tratament pe durata studiului, pentru a preveni decesul vreunui pacient din cauza unui eveniment cardio-vascular sau spitalizarea pentru tratament în caz de insuficientă cardiacă. Criteriul principal final de evaluare al mortalitătii din toate cauzele sau prima spitalizare datorită ICC s-a redus de asemenea semnificativ în urma tratamentului cu candesartan cilexetil (RR 0,87, 95% IÎ 0,78-0,98, p=0,021). Ambele componente ale acestui criteriu principal final mixt, mortalitatea si morbiditatea (spitalizarea datorită ICC) au contribuit la efectele favorabile exercitate de candesartan cilexetil. Tratamentul cu candesartan cilexetil a dus la îmbunătătirea clasei functionale NYHA (p=0,020).

În cadrul studiului CHARM-Preserved, nu s-a obtinut nici o reducere statistică semnificativă a criteriului principal final de evaluare, în ceea ce priveste mortalitatea cardio-vasculară sau prima spitalizare (RR 0,89, 95% IÎ 0,77-1,03, p=0,118). Reducerea numerică a fost atribuită spitalizării datorită ICC reduse. În acest studiu nu s-a evidentiat vreun efect asupra mortalitătii.

Mortalitatea din toate cauzele nu a fost semnificativă statistic analizată separat, în nici unul din cele trei studii CHARM. Cu toate acestea, mortalitatea din toate cauzele a fost de asemenea evaluată la populatia obisnuită, în studiul CHARM-Alternative si CHARM-Added (RR 0,88, 95% IÎ 0,79-0,98, p=0,018) si în toate cele trei studii (HR 0,91, 95% CI 0,83-1,00, p=0,055).

Efectele benefice ale candesartan cilexetil asupra mortalitătii cardio-vasculare si spitalizării datorită ICC au fost constante, indiferent de vârstă, sex si tratament concomitent. Tratamentul cu candesartan cilexetil a fost, de asemenea, eficient la pacientii care utilizau în acelasi timp atât beta-blocanti cât si inhibitori ECA si efectul benefic s-a obtinut indiferent dacă pacientii au utilizat sau nu doza tintă de inhibitori ECA recomandată de ghidurile de tratament.

La pacientii cu ICC si functie sistolică ventriculară stângă afectată (fractie de ejectie ventriculară stângă, LVEF ≤ 40%), tratamentul cu candesartan cilexetil scade rezistenta vasculară sistemică si presiunea capilară la nivel pulmonar, creste activitatea plasmatică a reninei si concentratia angiotensinei II si scade concentratiile de aldosteron.

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie si distributie

După administrarea orală candesartan cilexetil este transformat în substanta activă candesartan. Biodisponibilitatea absolută a solutiei orale de candesartan cilexetil este de aproximativ 40%. Biodisponibilitatea relativă a comprimatelor de candesartan comparativ cu aceeasi solutie orală este de aproximativ 34%, cu foarte mici variatii. De aceea, biodisponibilitatea absolută estimată a comprimatelor este de 14%. Concentratia maximă plasmatică (Cmax) se atinge în decurs de 3-4 ore de la administrarea comprimatului.

Concentratiile plasmatice de candesartan cresc liniar cu cresterea dozelor în intervalul de dozaj. Nu s-au observat diferente în functie de sex, în farmacocinetica candesartanului. Aria de sub curba concentratiei plasmatice de candesartan în functie de timp (ASC) nu este influentată în mod semnificativ de consumul de alimente.

Candesartanul se leagă în proportie mare de proteinele plasmatice (mai mult de 99%). Volumul aparent de distributie al candesartanului este de 0,1 L/kg.

Metabolizare si eliminare

Candesartanul este eliminat în principal în formă nemetabolizată în urină si bilă si doar într-o mică măsură prin metabolizare hepatică. Timpul de înjumătătire plasmatică terminal al candesartanului este de aproximativ 9 ore. Nu există cumularea, în urma administrării de doze repetate.

Clearance-ul plasmatic total al candesartanului este de aproximativ 0,37 ml/min/kg, cu un clearance renal de aproximativ 0,19 ml/min/kg. Eliminarea pe cale renală a candesartanului se face atât prin filtrare glomerulară cât si prin secretie tubulară activă. În urma administrării orale a unei doze de candesartan cilexetil marcat 14C, aproximativ 26% din doză se excretă în urină sub formă de candesartan si aproximativ 7% din doză se excretă ca metabolit inactiv, în timp ce aproximativ 56% din doză se regăseste în fecale sub formă de candesartan si 10% sub formă de metabolit inactiv.

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienti

La pacientii vârstnici (peste 65 ani) Cmax si ASC pentru candesartan cresc cu aproximativ 50% si respectiv 80%, comparativ cu pacientii tineri. Cu toate acestea, tensiunea arterială si aparitia reactiilor adverse sunt similare după administrarea unei doze de candesartan cilexetil la pacientii tineri si vârstnici (vezi, de asemenea, pct. 4.2).

La pacientii cu afectiuni renale usoare până la moderate Cmax si ASC pentru candesartan a crescut pe durata tratamentului cu doze repetate cu aproximativ 50% si respectiv 70%, dar timpul de înjumătătire nu s-a modificat, comparativ cu pacientii cu functie renală normală. Modificările corespunzătoare la pacientii cu afectiune renală severă au fost de aproximativ 50% respectiv 110%. Timpul de înjumătătire terminal al candesartanului a fost aproximativ dublat la pacientii cu afectiuni renale severe. ASC pentru candesartan, la pacientii aflati în procedură de hemodializă a fost similară cu cea pentru pacientii cu afectiuni renale severe.

La pacientii cu afectiuni hepatice usoare până la moderate s-a observat o crestere cu 23% a ASC pentru candesartan (vezi pct. 4.2 Doze si mod de administrare).

5.3 Date preclinice de sigurantă

Nu s-a evidentiat toxicitate sistemică anormală sau a organului tintă, în urma administrării dozelor semnificative clinic.

În studiile preclinice de sigurantă, administrarea de candesartan în doze mari a avut efect asupra rinichilor si asupra parametrilor hematiilor, la soareci, sobolani, câini si maimute. Administrarea de candesartan a determinat o scădere a parametrilor hematiilor (eritrocite, hemoglobină, hematocrit). Efectele asupra rinichilor (precum nefrite interstitiale, dilatare tubulară, tubuli bazofilici; concentratii plasmatice crescute de uree si creatinină) au fost provocate de candesartan, ca si efecte secundare efectului hipotensiv ce duce la alterarea perfuziei renale. În plus, candesartan produce hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare. S-a considerat că aceste modificări au fost determinate de actiunea farmacologică a candesartanului. Hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare în urma administrării dozelor terapeutice de candesartan la oameni este irelevantă.

S-a observat existenta toxicitătii fetale la sarcinile avansate (vezi pct. 4.6 Sarcina si alăptarea).

Candesartanul nu exercită activitate mutagenă sau clastogenă în conditiile utilizării clinice, după cum indică datele din testele de mutagenitate in vitro si in vivo. Carcinogenitatea nu a fost evidentiată.

6.      PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Docusat de sodiu

Laurilsulfat de sodiu

Carmeloză calcică

Amidon de porumb pregelatinizat

Hidroxipropilceluloză

Lactoză monohidrat

Stearat de magneziu (E572)

Oxid rosu de fer (E172) (numai comprimatele de 16 mg si 32 mg)

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

18 luni

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită conditii speciale de păstrare.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Blister din PVC/PVdC-Aluminiu a câte 7, [10, 14, 15, 20, 28, 30, 50, unităti dozate a 50x1, 56, 60, 84, 90, 98, 100] comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comecializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.      DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Teva Pharmaceuticals S.R.L.

Str. Domnita Ruxandra nr.12, parter, sector 2, Bucuresti

România

Telefon: 021 230 65 24

Fax: 021 230 65 23

8.      NUMĂRUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

3149/2011/01-15

9.      DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Ianuarie 2011

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2011

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Tensiunea arterială în timpul anotimpului cald Există persoane care suferã în mod constant de dereglări ale tensiunii arteriale şi persoane care sunt afectate ocazional (tensiune arterialã oscilatorie). Indiferent de situaţie, vara este un anotimp în care această afecţiune este mai des întâlnită decât în restul anului. Aceasta şi pentru că temperaturile...
Unul din doi adulti sufera de hipertensiune Unul din doi adulti sufera de hipertensiune, afectiune care reprezinta un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral si pentru demente, a declarat prof. dr. Ovidiu Bajenaru, seful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar, cu prilejul campaniei de depistare a hipertensiunii.
Societatea Română de Hipertensiune desfăşoară Studiul SEPHAR III: Rezultatele - un pas important în managementul bolilor cardiovasculare Societatea Română de Hipertensiune desfăşoară, între 16 - 23 noiembrie şi 15 februarie - 30 aprilie 2016, studiul SEPHAR III, pe un eşantion de 2.000 de persoane adulte, rezultatele acestuia constituind un pas important în managementul bolilor cardiovasculare la nivel naţional.
Societatea Română de Hipertensiune: Patru din zece români, afectaţi de hipertensiune Hipertensiunea afectează patru din zece români, a declarat, miercuri, preşedintele Societăţii Române de Hipertensiune (SRH), Maria Dorobanţu, cu prilejul lansării celei de-a IV-a ediţii a Campaniei Naţionale "Viteza ucide... nu numai în trafic. Controlează-ţi tensiunea arterială!".
4 din 10 români suferă de hipertensiune arterială. Tu când ţi-ai măsurat ultima oară tensiunea? Aproape o treime din locuitorii planetei au hipertensiune arterială, iar jumătate dintre ei nu știu acest lucru, arată datele publicate deWorld Hypertension League. Mai mult, reprezentanţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii susţin că tensiunea arterială crescută este răspunzătoare de pierderea...
Studiu: Aproape jumătate dintre români suferă de hipertensiune;Medic: HTA - principalul factor de risc al bolilor cardiovasculare 49,5% dintre românii cu vârste între 18 şi 80 de ani suferă de hipertensiune, conform rezultatelor analizate pentru 86% dintre subiecţii incluşi în studiul SEPHAR III, derulat de Societatea Română de Hipertensiune.