Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

HIPOSTYN HCT 8 mg/12,5 mg
Denumire HIPOSTYN HCT 8 mg/12,5 mg
Descriere Hipertensiune arterială esentială insuficient controlată prin monoterapia cu candesartan cilexetil sau hidroclorotiazidă.
Denumire comuna internationala COMBINATII (CANDESARTANUM CILEXETIL+HCT)
Actiune terapeutica ANTAGONISTI AI ANGIOTENSINAEI II, COMBINATII ANTAGONISTI AI ANGIOTENSIN II SI DIURETIC
Prescriptie P6L
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 16mg/12,5mg
Ambalaj Cutie cu blist. PVC/PVDC-Al x 7 compr.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC C09DA06
Firma - Tara producatoare BLUEPHARMA INDUSTRIA FARMACEUTICA, S.A. - PORTUGALIA
Autorizatie de punere pe piata TEVA PHARMACEUTICALS S.R.L. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre HIPOSTYN HCT 8 mg/12,5 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre HIPOSTYN HCT 8 mg/12,5 mg, comprimate       

Rezumatul caracteristicilor produsului

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

HIPOSTYN HCT 16 mg/12,5 mg comprimate

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat contine candesartan cilexetil 16 mg si hidroclorotiazidă (HCTZ) 12,5 mg.

Excipienti:

Lactoză monohidrat 182,1 mg/comprimat.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat.

HIPOSTYN HCT 16 mg/12.5 mg comprimate sunt comprimate de culoare albă, eliptice, biconvexe, marcate cu CH si 16 pe aceeasi fată si cu linie mediană pe ambele fete.

Linia mediană are rolul de a facilita ruperea acestora pentru a fi înghitite mai usor si nu de divizare a comprimatului în jumătăti egale.

4.       DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Hipertensiune arterială esentială insuficient controlată prin monoterapia cu candesartan cilexetil sau hidroclorotiazidă.

4.2     Doze si mod de administrare

Doze

Doza recomandată de Hipostyn HCT 16 mg/12,5 mg este de un comprimat, o dată pe zi.

Înainte de a trece la Hipostyn HCT, doza de candesartan cilexetil trebuie ajustată. Dacă acest lucru este indicat din punct de vedere clinic, se poate lua în considerare trecerea directă de la monoterapie la Hipostyn HCT.

Efectul antihipertensiv se obtine de cele mai multe ori în 4 săptămâni de la începerea tratamentului.

Mod de administrare

Hipostyn HCT se administrează o dată pe zi, cu sau fără alimente.

Utilizarea la pacientii vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei initiale la pacientii vârstnici.

Utilizarea la pacientii cu depletie volemică

Stabilirea dozei de candesartan cilexetil este recomandată pacientilor cu risc de hipotensiune arterială, precum si pacientilor suspectati de depletie volemică (pentru acesti pacienti, se poate lua în considerare o doză initială de 4 mg candesartan cilexetil).

Utilizarea la pacientii cu insuficientă renală

La această grupă de pacienti sunt preferate diureticele de ansă în locul tiazidelor. La pacientii cu insuficientă renală si cu clearance renal ≥ 30 ml/min/1,73 m² suprafată corporală se recomandă ca doza de candesartan cilexetil să fie crescută gradat înainte de trecerea la candesartan/HCTZ (în cazul pacientilor cu insuficientă renală usoară până la moderată se recomandă o doză initială de 4 mg candesartan cilexetil).

Candesartan/HCTZ nu trebuie să fie administrat pacientilor cu insuficientă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min/1,73 m² suprafată corporală).

Utilizarea la pacientii cu insuficientă hepatică

La pacientii cu insuficientă hepatică usoară până la moderată, se recomandă ca doza de candesartan cilexetil să fie crescută gradat, anterior trecerii la candesartan/HCTZ (doza initială recomandată la acesti pacienti este de 2 mg candesartan cilexetil).

Candesartan/HCTZ nu trebuie administrat pacientilor cu insuficientă hepatică severă si/sau colestază.

Utilizarea la copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea candesartan/HCTZ nu au fost stabilite la copii si adolescenti.

4.3     Contraindicatii

-    Hipersensibilitate la oricare dintre substantele active, la oricare dintre excipienti sau la derivatii de sulfonamide (hidroclorotiazida este un derivat de sulfonamide),

-    Al doilea si al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 si 4.6)

-    Insuficientă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min/1,73 m² suprafata corporală),

-    Insuficientă hepatică severă si/sau colestază,

-    Hipokaliemie refractară la tratament si hipercalcemie,

-    Gută.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Insuficientă renală/transplant renal

La această grupă de pacienti sunt preferate diureticele de ansă în locul tiazidelor. Dacă se utilizează candesartan/HCTZ la pacientii cu insuficientă renală, se recomandă monitorizarea regulată a nivelurilor de potasiu, creatinină si acid uric.

Nu există experientă privind utilizarea candesartan/HCTZ la pacientii care au suferit recent un transplant renal.

Stenoză de arteră renală

Alte substante care actionează asupra sistemului renin-angiotensină-aldosteron, de exemplu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) pot determina o crestere a concentratiei de uree serică si de creatinină serică la pacientii care suferă de stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză de arteră renală la rinichi unic. Un efect similar nu se poate exclude în cazul tratamentului pe bază de antagonisti de angiotensină II. Depletie volemică

La pacientii cu depletie volemică/sau depletie de sodiu, poate apărea hipotensiune arterială simptomatică, ca si în cazul altor substante care actionează asupra sistemului renin-angiotensină-aldosteron. Din acest motiv, folosirea candesartan/HCTZ nu se recomandă până când depletia volemică si/sau de sodiu nu a fost corectată.

Anestezie si interventii chirurgicale

Ca urmare a blocării sistemului renin-angiotensină-aldosteron, în timpul anesteziei si interventiilor chirurgicale poate apărea hipotensiune arterială la pacientii aflati sub tratament cu antagonisti de angiotensină II. Foarte rar, hipotensiunea arterială este atât de severă încât este necesară administrarea intravenoasă de fluide si/sau vasopresoare.

Insuficientă hepatică

Tiazidele trebuie să fie administrate cu prudentă în cazul pacientilor care suferă de insuficientă hepatică sau boală hepatică progresivă, deoarece în astfel de cazuri chiar si schimbările minore ale echilibrului hidro-electrolic pot cauza coma hepatică. Nu există experientă clinică în ceea ce priveste utilizarea candesartan/HCTZ la pacientii cu insuficientă hepatică.

Stenoză a valvei aortice si mitrale (cardiomiopatia hipertrofică obstructivă)

Ca si în cazul altor vasodilatatoare, se recomandă atentie deosebită în cazul pacientilor care suferă de stenoză a valvei aortice sau mitrale cu semnificatie hemodinamică, sau de cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar

Pacientii cu hiperaldosteronism primar nu reactionează de regulă la antihipertensive care actionează prin inhibarea sistemului renin-angiotensină-aldosteron. Asadar, folosirea candesartan/HCTZ nu este recomandată la acesti pacienti.

Dezechilibru electrolitic

Ca si în cazul pacientilor care urmează un tratament cu diuretice, electrolitii serici ar trebui determinati în mod regulat si la intervale corespunzătoare.

Tiazidele, incluzând hidroclorotiazida, pot determina dezechilibru hidric si electrolitic (hipercalcemie, hipokaliemie, hiponatremie, hipomagnezemie si alcaloză hipocloremică).

Diureticele tiazidice pot reduce excretie renală de calciu si pot conduce temporar la niveluri usor crescute de calciu seric.

Hipercalcemia semnificativă poate fi un indicator al hiperparatiroidismului latent. Tratamentul cu tiazide ar trebui întrerupt înainte de verificarea functiei paratiroidiene.

Excretia renală de potasiu creste în functie de doza de hidroclorotiazidă, ceea ce poate conduce la hipokaliemie. Acest efect al hidroclorotiazidei pare să fie mai putin evident în combinatie cu candesartan cilexetil. Riscul de hipokaliemie poate creste în cazuri de ciroză hepatică, la pacientii care urmează un tratament de diureză fortată, în cazul administrării orale necorespunzătoare de electroliti si folosirea concomitentă de corticosteroizi sau a hormonului adrenocorticotrop (ACTH).

Pe baza experientei cu alte medicamente care actionează asupra sistemului renin-angiotensină-aldosteron, poate avea loc o crestere a nivelului de potasiu seric dacă diureticele care retin potasiu, suplimentele de potasiu, produsele electrolitice sau alte medicamente care pot creste nivelele de potasiu seric (de exemplu heparină sodică) sunt folosite concomitent cu candesartan/HCTZ.

Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) sau antagonisti ai receptorului de angiotensină II, pot conduce la hiperkaliemie, în special în cazul în care exista insuficientă cardiacă si/sau o afectare a functiei renale. Cu toate acestea, până în prezent acest lucru nu s-a observat la candesartan/HCTZ.

S-a observat că tiazidele cresc excretia renală de magneziu ce poate determina hipomagnezemie.

Efecte metabolice si endocrine

Tratamentul cu diuretice tiazidice poate avea reactii adverse asupra tolerantei la glucoză. Este necesară ajustarea dozei de antidiabetice incluzând insulina. În timpul tratamentului cu tiazide diabetul zaharat latent poate deveni manifest. Cresterile nivelelor de colesterol si de trigliceride au fost asociate cu tratamentul cu tiazide. Cu toate acestea, la o doză de 12,5 mg, asa cum este cazul la candesartan/HCTZ, nu s-au observat efecte minimale cu privire la acest lucru. Diureticele tiazidice cresc concentratiile de acid uric seric si pot precipita guta la pacientii predispusi la această boală.

Generalităti

La pacientii cu tonus vascular si functie renală dependente de activitatea sistemului renin-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienti cu insuficientă cardiacă severă sau afectiuni renale incluzând stenoza renală arterială), în timpul tratamentului cu alte medicamente care actionează asupra acestui sistem s-au observat hipotensiune arterială acută, azotemie, oligurie sau insuficientă renală acută (rareori). Posibilitatea aparitiei unor efecte similare nu se poate exclude în cazul antagonistilor de angiotensină II. Ca si în cazul tuturor agentilor antihipertensivi, hipotensiunea arterială excesivă la pacientii care suferă de boală cardiacă ischemică sau boală cerebrovasculară aterosclerotică, poate conduce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Reactiile de hipersensibilitate la hidroclorotiazidă pot apărea la pacienti cu sau fără un istoric medical de alergii sau astm bronsic. Totusi există o predispozitie mai mare în cazul pacientilor cu astfel de antecedente.

În timpul tratamentului cu diuretice tiazidice s-a observat exacerbarea sau recidiva lupusului eritematos sistemic.

Acest medicament contine lactoză ca excipient. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbtie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sarcina

Tratamentul cu ARAII (antagonisti ai receptorului de angiotensină II) nu trebuie să fie început în timpul sarcinii. În cazul în care tratamentul cu antagonisti ai receptorului de angiotensină II nu este considerat esential, pacientele care planifică o sarcină trebuie să schimbe aceast tratament cu tratamente alternative antihipertensive care prezintă sigurantă privind administrarea acestora în timpul sarcinii. Atunci când sarcina este depistată, tratamentul cu antagonisti ai receptorului de angiotensină II trebuie să fie întrerupt imediat, si, dacă este necesar, se va începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Nu s-au identificat interactiuni semnificative clinic între candesartan cilexetil si alte medicamente. În studiile clinice farmacocinetice, s-au testat pentru interactiune următoarele substante: hidroclorotiazida, warfarina, digoxina, contraceptive orale (de exemplu, etinilestradiol/ levonorgestrel), glibenclamida si nifedipina.

Biodisponibilitatea candesartanului nu este afectată de alimente.

Efectul antihipertensiv al candesartan/HCTZ poate fi potentat de alte medicamente antihipertensive.

Efectul hipokaliemic al hidroclorotiazidei este probabil potentat de alte medicamente care au capacitatea de a cauza pierderi de potasiu si hipokaliemie (de exemplu, alte diuretice care conduc la cresterea excretiei de potasiu, laxative, amfotericină, carbenoxolonă, penicilină G sodică, derivati de acid salicilic).

Pe baza experientei cu alte medicamente care actionează asupra sistemului renin-angiotensină-aldosteron, poate avea loc o crestere a nivelului de potasiu seric dacă diureticele care retin potasiu, suplimente care contin potasiu, preparate electrolitice sau alte medicamente care pot creste nivelele de potasiu seric (de exemplu, heparină sodică) sunt folosite concomitent cu candesartan/HCTZ.

Hipokaliemia indusă de diuretice si hipomagnezemia reprezintă factori catalizatori pentru posibilele efecte cardio-toxice ale glicozidelor digitalice si agentilor antiaritmici. În cazul în care

candesartan/HCTZ este administrat împreună cu astfel de medicamente, se recomandă monitorizarea periodică a nivelului de potasiu seric.

S-a raportat o crestere reversibilă a concentratiei de litiu seric si a toxicitătii sale o dată cu administrarea litiului împreună cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau hidroclorotiazidă. Un efect similar poate avea loc si în cazul antagonistilor de angiotensină II. Se recomandă asadar monitorizarea atentă a nivelului de litiu seric în timpul administrării concomitente.

Atunci când antagonistii de angiotensină II sunt administrati împreună cu substante antiinflamatoare non-steroidiene (de exemplu inhibitori selectivi COX-2, acid acetilsalicilic [> 3 g/zi] si substante antiinflamatoare non-steroidiene non-selective), acest lucru poate determina reducerea efectului antihipertensiv.

Ca si în cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, administrarea concomitentă cu antagonisti de angiotensină II si substante antiinflamatoare non-steroidiene poate conduce la un risc crescut de deteriorare a functiei renale, incluzând insuficientă renală acută si o crestere a potasiului seric, în special la pacientii cu disfunctie renală severă pre-existentă. Co-administrarea trebuie să se efectueze cu prudentă, în special la pacientii vârstnici. Pacientii trebuie să se hidrateze corespunzător. Trebuie să se ia în considerare monitorizarea functiei renale la începutul tratamentului si la intervale regulate în timpul tratamentului concomitent.

Efectul diuretic, natriuretic, antihipertensiv al hidroclorotiazidei este atenuat de substante antiinflamatoare non-steroidiene.

Absorbtia hidroclorotiazidei este redusă de colestipol si colestiramină.

Efectul relaxantelor musculare non-depolarizante (de exemplu, tubocurarină) poate fi crescut de hidroclorotiazidă.

Diureticele tiazidice pot creste nivelul de calciu seric ca urmare a excretiei reduse. În cazul în care trebuie prescrise suplimente de calciu sau vitamina D, nivelul calciului trebuie să fie monitorizat iar doza trebuie să fie ajustată corespunzător.

Efectul hiperglicemic al beta-blocantelor si diazoxidei poate fi crescut de către tiazide.

Agentii anticolinergici (de exemplu, atropina, biperida) pot creste biodisponibilitatea diureticelor tiazidice, reducând motilitatea gastro-intestinală si rata de golire gastrică.

Tiazidele pot creste riscul de reactii adverse al amantadinei.

Tiazidele pot reduce excretia renală a medicamentelor citotoxice (de exemplu, ciclofosfamidă, metotrexat, crescând astfel efectul mielosupresiv al acestora).

Riscul de hipokaliemie poate creste prin administrarea concomitentă de steroizi sau a hormonului adrenocorticotrop (ACTH).

Hipotensiunea arterială ortostatică poate creste prin administrarea concomitentă de alcool, barbiturice sau anestezice.

Tratamentul cu diuretice tiazidice poate avea reactii adverse asupra tolerantei la glucoză. Poate fi necesară ajustarea dozei la medicamentele antidiabetice, incluzând insulina.

Hidroclorotiazida poate avea ca efect o reactie arterială redusă la aminele vasopresoare (de exemplu, adrenalină) însă nu suficientă pentru a exclude un efect hipertensiv.

Hidroclorotiazida poate creste riscul de insuficientă renală acută, în special la administrarea concomitentă de doze mari sau de substante radiologice de contrast cu iod.

Nu există o interactiune semnificativă clinic între hidroclorotiazidă si alimente.

4.6     Sarcina si alăptarea

Sarcina

Utilizarea ARAII nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea ARAII este contraindicată în timpul trimestrului al doilea si al treilea de sarcină (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Evidentele epidemiologice privind riscul de teratogenitate după expunerea la inhibitori ai ECA în timpul primului trimestru de sarcină nu sunt concludente; totusi, un risc scăzut nu poate fi exclus. În timp ce nu există date epidemiologice controlate privind riscul antagonistilor receptorilor de angiotensină II (ARAII), poate exista risc similar la această clasă de medicamente. Dacă continuarea tratamentului cu antagonisti ai receptorilor de angiotensină II este considerat esential, pacientele care planifică să aibă o sarcină trebuie să utilizeze un tratament alternativ, cu profil stabilit de sigurantă pentru perioada sarcinii. Când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu ARAII trebuie întrerupt imediat si dacă este posibil, trebuie început un alt tratament alternativ.

Expunerea la tratamentul cu ARAII în timpul trimestrului al doilea si al treilea de sarcină determină fetotoxicitate la om (scade functia renală, oligohidramnios, retard de osificare a craniului) si toxicitate neo-natală (insuficientă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3).

Dacă expunerea la ARAII apare în timpul trimestrului al doilea de sarcină, se recomandă examinarea ecografică a functiei renale si a craniului.

Copiii ale căror mame au utilizat ARAII trebuie observati cu atentie pentru hipotensiune arterială (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Există o experientă limitată cu hidroclorotiazida în timpul sarcinii, în special în primul trimestru. Experientele la animale nu sunt suficiente.

Hidroclorotiazida traversează placenta. Pe baza mecanismului farmacologic de actiune al hidroclorotiazidei, administrarea sa în timpul celui de-al doilea si al treilea trimestru poate compromite perfuzarea feto-placentală si poate cauza efecte fetale si neonatale precum icterul, perturbarea echilibrului electrolitic si trombocitopenie.

Alăptarea

Nu se cunoaste dacă candesartanul se excretă în laptele uman. Totusi, candesartanul este excretat în laptele sobolanilor în lactatie.

Hidroclorotiazida este excretată în laptele uman în cantităti mici. Tiazidele pot inhiba producerea de lapte. Nu se recomandă folosirea candesartan/HCTZ în timpul alăptatului. Sunt indicate tratamente alternative cu profil de sigurantă, mai ales în cazul în care este vorba de un nou-născut sau de un prematur.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Efectul candesartan/HCTZ asupra capacitătii de a conduce si de a utiliza utilaje nu a fost studiat. Cu toate acestea, pe baza proprietătilor sale farmacologice este putin probabil ca acesta să afecteze această capacitate. Atunci când pacientii conduc vehicule sau folosesc utilaje trebuie să aibă în vedere că în timpul tratamentului pot să apară reactii adverse cum ar fi ameteli sau oboseală. 4.8     Reactii adverse

În studiile clinice controlate cu candesartan cilexetil/hidroclorotiazidă, reactiile adverse observate au fost usoare si tranzitorii. Întreruperea tratamentului datorită evenimentelor adverse a fost similară pentru candesartan cilexetil/hidroclorotiazidă (3,3%) si în cazul administrării placebo (2,7%).

Următoarele categorii sunt folosite pentru determinarea frecventei reactiilor adverse: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 si < 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si < 1/100); rare (≥ 1/10000 si < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecventă necunoscută (nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile).

Dintr-o analiză centralizată a datelor obtinute de studiile clinice, s-au raportat următoarele reactii adverse cu candesartan cilexetil/hidroclorotiazidă, aparitia acestor reactii adverse fiind cu cel putin 1% mai ridicată comparativ cu placebo:

Sistem organ clasă

Frecventă

Reactie adversă

Tulburări ale sistemului nervos

frecvente

Somnolentă/ vertij

Pe baza experientei vaste de după punerea pe piată, s-au raportat următoarele reactii adverse ale candesartan cilexetil:

Sistem organ clasă

Frecventă

Reactie adversă

Tulburări hematologice si limfatice

Foarte rare

Leucopenie, neutropenie si agranulocitoză

Tulburări metabolice si de nutritie

Foarte rare

Hiperkaliemie, hiponatremie

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte rare

Ameteli, cefalee

Tulburări gastro-intestinale

Foarte rare

Greată

Tulburări hepato-biliare

Foarte rare

Cresterea valorilor enzimelor hepatice, disfunctie hepatică sau hepatită

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Foarte rare

Edem angioneurotic, eruptii cutanate tranzitorii, urticarie, prurit

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Foarte rare

Dorsalgie, artralgie, mialgie

Tulburări renale si ale căilor urinare

Foarte rare

Afectarea functiei renale, inclusiv insuficientă renală la pacientii cu predispozitie (vezi pct. 4.4).

La utilizarea monoterapiei cu hidroclorotiazidă, au fost raporate următoarele reactii adverse, în mod normal la o doză de 25 de mg sau mai mult.

Sistem organ clasă

Frecventă

Reactie adversă

Tulburări hematologice si limfatice

rare

Leucopenie, neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie, anemie aplastică depresia măduvei osoase, anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar

rare

Reactii anafilactice

Tulburări metabolice si de nutritie

frecvente

Hiperglicemie, hiperuricemie, dezechilibre electrolitice (incluzând hiponatremia si hipokaliemia)

Tulburări psihice

rare

Tulburări ale somnului, depresie, neliniste

Tulburări ale sistemului nervos

frecvente rare

Somnolentă, ameteală Parestezie

Tulburări oculare

rare

Vedere încetosată temporar

Tulburări cardiace

rare

Aritmie cardiacă

Tulburări vasculare

mai putin frecvente rare

Hipotensiune arterială ortostatică Angeită necrozantă (vasculită, vasculită cutanată)

Tulburări respiratorii

rare

Dispnee (incluzând pneumonie si edem pulmonar)

Tulburări gastro-intestinale

mai putin frecvente rare

Anorexie, pierderea apetitului alimentar, iritatii gastrice, diaree, constipatie, pancreatită

Tulburări hepatobiliare

rare

Icter (icter colestatic intrahepatic)

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

putin frecvente rare

Eruptie cutanată, urticarie, fotosensibilitate

Necroliză epidemică toxică, reactii cutanate similare lupusului eritematos sau recidiva lupusului eritematos cutanat

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

rare

Spasme musculare

Tulburări renale si ale căilor urinare

frecvente rare

Glucozurie

Disfunctie renală si nefrită interstitială

Tulburări generale

frecvente rare

Astenie Febră

Observatii

frecvente rare

Cresterea colesterolului si trigliceridelor

Cresterea ureei sanguine si a creatininei serice

Rezultate ale analizelor de laborator

S-au raportat cresteri ale concentratiilor de acid uric, glucozei din sânge si transaminazei glutamice piruvice (GPT) ca reactii adverse cu frecventă mai mare în cazul utilizării candesartan cilexetil/hidroclorotiazidă (date neprelucrate 1,1%, 1,0% si respectiv 0,9%) decât în cazul placebo (date neprelucrate 0,4%, 0,2% si respectiv 0%). S-au observat scăderi minore ale valorilor hemoglobinei si o crestere a concentratiilor serice de transaminază glutamat oxalacetica (TGO) la pacienti individuali care au urmat un tratament cu candesartan cilexetil/hidroclorotiazidă. De asemenea, au fost observate cresteri ale nivelurilor de creatinină, uree sau potasiu si o scădere a nivelului de sodiu din sânge.

4.9     Supradozaj

Simptome

Pe baza considerentelor farmacologice, principalele manifestări ale supradozajului cu candesartan cilexetin sunt cel mai probabil hipotensiunea arterială simptomatică si ametelile. În raportările individuale ale unor cazuri de supradozaj cu doze de până la 672 mg candesartan cilexetin, ameliorarea stării pacientilor s-a făcut fără evenimente deosebite.

Manifestarea principală a supradozei cu hidroclorotiazidă este o pierdere acută de lichide si de electroliti. Au fost observate si simptome precum ameteală, hipotensiune arterială, sete, tahicardie, aritmie ventriculară, sedare/nivel redus al stării de constientă si spasme musculare.

Abordare terapeutică

Nu există informatii specifice disponibile cu privire la tratament în caz de supradoză cu candesartan/HCTZ. Cu toate acestea, în cazul unei supradoze, se recomandă următoarele măsuri:

La scurt timp după administrare, trebuie să se ia în considerare inducerea vărsăturilor si spălăturile gastrice.

În cazul aparitiei hipotensiunii arteriale simptomatice, trebuie instituit tratamentul simptomatic si trebuie monitorizate semnele vitale. Pacientul trebuie asezat în clinostatism cu picioarele ridicate. Dacă această măsură nu este suficientă, trebuie mărit volumul plasmatic prin administrarea în perfuzie a unei solutii saline izotone. Trebuie monitorizati electrolitii serici si echilibrul acid si ajustati în cazul în care acest lucru este necesar. Se pot administra medicamente simpatomimetice, dacă măsurile terapeutice prezentate mai sus nu sunt suficiente.

Candesartan cilexetil nu poate fi îndepărtat din organism prin hemodializă.

Nu se cunoaste în ce măsură hidroclorotiazida este eliminată prin hemodializă.

5.       PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1     Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Antagonisti ai angiotensinei II + diuretice, cod ATC: C09DA06.

Angiotensina II este principalul hormon activ al sistemului renină-angiotensină-aldosteron si are un rol determinant în fiziopatologia hipertensiunii arteriale si a altor afectiuni cardiovasculare. De asemenea, are un rol în patogeneza hipertrofiei de organ si determină leziuni asupra organului tintă. Principalele efecte fiziologice ale angiotensinei II, precum vasoconstrictia, stimularea aldosteronului, reglarea homeostaziei saline si lichidiene si stimularea proliferării celulare, sunt mediate prin intermediul receptorilor de tip 1 (AT1).

Candesartan cilexetil este un pro-medicament ce este rapid transformat în metabolitul său activ farmacologic, candesartan, prin hidroliza esterului, în timpul absorbtiei din tractul gastro-intestinal. Candesartan este un antagonist al receptorului angiotensinei II, selectiv pentru receptorii AT1 de care se leagă puternic si disociază cu dificultate de acestia. Nu prezintă activitate agonistă.

Candesartan nu influentează enzima de conversie a angiotensinei (ECA) sau alte sisteme enzimatice care sunt asociate în mod normal cu utilizarea inhibitorilor ECA. Cum nu este niciun efect asupra metabolismului kininelor sau asupra metabolismului altor substante, precum substanta P, antagonistii receptorilor angiotensinei II sunt mai putin asociati cu aparitia tusei uscate. În studiile clinice controlate comparative privind candesartan cilexetil si inhibitorii ECA, incidenta tusei a fost mai mică la pacientii cărora li s-a administra candesartan cilexetil. Candesartanul nu se leagă de alti receptori hormonali si nici nu blochează canale ionice importante în reglarea cardiovasculară. Blocada receptorilor angiotensinei II (AT1) determină o crestere dependentă de doză a reninei plasmatice, angiotensinei I si angiotensinei II, precum si o descrestere a concentratiilor plasmatice de aldosteron.

Efectele administrării de candesartan cilexetil 8-16 mg (doza medie 12 mg) o dată pe zi, asupra morbiditătii si mortalitătii cardio-vasculare au fost evaluate într-un studiu clinic randomizat desfăsurat pe o perioadă medie de 3,7 ani (Study on Cognition and Prognosis in the Elderly), efectuat asupra unui număr de 4937 pacienti vârstnici cu hipertensiune arterială usoară până la moderată (cu vârsta între 70-89 ani; 21% cu vârsta de 80 ani sau peste). Pacientii au primit candesartan cilexetil sau placebo precum si terapie antihipertensivă adjuvantă, dacă a fost necesar.

Tensiunea arterială a fost scăzută de la 166/90 la 145/80 mmHg în grupul tratat cu candesartan si de la 167/90 la 149/82 mmHg în grupul de control. Nu a existat nici o diferentă statistică semnificativă în primul punct terminal, în ceea ce priveste evenimentele cardio-vasculare (mortalitatea cardio-vasculară, accident vascular cerebral non-fatal si infarctul miocardic non-fatal). În grupul tratat cu candesartan au existat 26,7 evenimente/1000 pacient-ani, fată de 30 evenimente/1000 pacient-ani în grupul de control (risc relativ 0,89, 95% IÎ 0,75-1,06, p=0,19).

Hidroclorotiazida inhibă resorbtia activă de sodiu în principal în tubii distali renali si facilitează excretia de sodiu, clor si apă. Excretia renală de potasiu si de magneziu creste în functie de doză, în timp ce calciul este în mare parte resorbit. Hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic si lichidul extracelular, travaliul cardiac si scade tensiunea arterială. În cadrul terapiei pe termen lung, rezistenta periferică redusă contribuie la scăderea tensiunii arteriale.

Studii clinice vaste au arătat faptul că tratamentul pe termen lung cu hidroclorotiazidă reduce riscul morbiditătii si mortalitătii cardiovasculare.

Candesartan si hidroclorotiazida au efecte antihipertensive aditionale.

În cazul pacientilor cu hipertensiune arterială, candesartan/HCTZ contribuie la scăderea eficientă si de durată a tensiunii arteriale fără a creste ritmul cardiac. Nu există dovezi privind hipotensiunea arterială gravă sau excesivă după prima doză sau efecte de rebound după întreruperea tratamentului.

După administrarea unei singure doze de candesartan/HCTZ, debutul efectului antihipertensiv apare în general în două ore. Prin continuarea tratamentului, efectul antihipertensiv este în general atins în 4 săptămâni si se mentine chiar si pe timpul tratamentului de lungă durată. Candesartan/HCTZ administrat o dată pe zi, conduce la o scădere eficientă dar si lină a tensiunii arteriale timp de 24 de ore, existând o mică diferentă între efectul maxim si minim în timpul intervalului de dozare.

În cadrul unui studiu clinic dublu orb randomizat în care s-a folosit un medicament similar aprobat asociat unui antagonist al angiotensinei II si hidroclorotiazidă, efectul antihipertensiv al candesartan/HCTZ a fost mult mai evident atunci când administrarea s-a efectuat o dată pe zi. Mai mult decât atât, s-au putut monitoriza valorile stabilite pentru tensiunea arterială la un număr semnificativ mai mare de pacienti.

În cadrul unui studiu clinic dublu orb randomizat, incidenta efectelor secundare, în special aparitia tusei seci a fost mai scăzută în cazul tratamentului cu candesartan cilexetil/hidroclorotiazidă decât în cazul tratamentului ce combină inhibitori ai enzimei convertoare de angiotensină si hidroclorotiazidă.

Eficacitatea candesartan cilexetil/hidroclorotiazidei nu este afectată de vârsta sau sexul pacientilor.

În prezent, nu există date cu privire la folosirea candesartan cilexetil/hidroclorotiazidei la pacientii cu afectiuni renale/nefropatii renale, functie redusă a ventriculului stâng/insuficientă cardiacă si insuficientă cardiacă post infarct miocardic.

5.2     Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie si distributie

Candesartan cilexetil

După administrarea orală candesartan cilexetil este transformat în substanta activă candesartan. Biodisponibilitatea absolută a solutiei orale de candesartan cilexetil este de aproximativ 40%. Biodisponibilitatea relativă a comprimatelor de candesartan comparativ cu aceeasi solutie orală este de aproximativ 34%, cu foarte mici variatii. Concentratia maximă plasmatică (Cmax) se atinge în decurs de 3-4 ore de la administrarea comprimatului. Concentratiile plasmatice de candesartan cresc liniar cu cresterea dozelor în intervalul de dozaj. Nu s-au observat diferente în functie de sex, în farmacocinetica candesartanului. Aria de sub curba concentratiei plasmatice de candesartan în functie de timp (ASC) nu este influentată în mod semnificativ de consumul de alimente.

Candesartanul se leagă în proportie mare de proteinele plasmatice (mai mult de 99%). Volumul aparent de distributie al candesartanului este de 0,1 l/kg.

Hidroclorotiazida

Hidroclorotiazida este absorbită rapid din tractul gastro-intestinal, având o biodisponibilitate absolută de aproximativ 70%. Ingestia asociată consumului de alimente creste absorbtia cu aproximativ 15%. Biodisponibilitatea poate scădea la pacientii cu insuficientă cardiacă si edemuri semnificative.

Hidroclorotiazida se leagă de proteinele plasmatice în procent de aproximativ 60%. Volumul aparent de distributie al candesartan este de 0,8 l/kg.

Metabolizare si eliminare

Candesartan cilexetil

Candesartan se excretă în cantitate mare nemodificat prin urină sau bilă. Numai un mic procent din substantă este metabolizat în ficat (CYP2C9). Studiile de interactiune disponibile nu indică efecte asupra CYP2C9 sau CYP3A4. Pe baza datelor colectate in vitro, nu există posibilitatea unor interactiuni in vivo cu medicamente al căror metabolism să depindă de izoenzime citocrom P450, CYP1A2, CYP2A6, CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6, CYP2E1 sau CYP3A4. Timpul terminal de înjumătătire plasmatică (t½) al candesartan este de aproximativ 9 ore. Nu există acumulări după mai multe doze.

Timpul terminal de înjumătătire plasmatică al candesartanului (aproximativ 9 ore) rămâne neschimbat în combinatie cu hidroclorotiazida. Atunci când acesta se administrează împreună cu

hidroclorotiazida, există o crestere nerelevantă din punct de vedere clinic a ASC (aria de sub curbă) (cu 15 - 18%) si a Cmax (23 - 24%) pentru candesartan. Înainte de a trece la candesartan/HCTZ se recomandă ajustarea dozelor de monosubstante individuale (vezi pct. 4.2). Prin comparatie cu monoterapia, nu există acumulare aditională de candesartan în cazul administrării repetate a respectivei combinatii.

Clearance-ul plasmatic total al candesartanului este de aproximativ 0,37 ml/min/kg, cu un clearance renal de aproximativ 0,19 ml/min/kg. Eliminarea pe cale renală a candesartanului se face atât prin filtrare glomerulară cât si prin secretie tubulară activă. În urma administrării orale a unei doze de candesartan cilexetil marcat 14C, aproximativ 26% din doză se excretă sub formă de candesartan si aproximativ 7% din doză se excretă ca metabolit inactiv în urină, în timp ce aproximativ 56% din doză se regăseste sub formă de candesartan si 10% sub formă de metabolit inactiv în fecale.

Hidroclorotiazida

Hidroclorotiazida nu se metabolizează si este excretată aproape în întregime sub formă neschimbată prin filtrare glomerulară si secretie tubulară activă. Timpul terminal de înjumătătire plasmatică al hidroclorotiazidei este de aproximativ 8 ore. Aproximativ 70% dintr-o doză administrată pe cale orală este eliminată în 48 de ore prin urină. Timpul terminal de înjumătătire plasmatică al

hidroclorotiazidei (aproximativ 8 ore) rămâne neschimbat în combinatie cu candesartan cilexetil. În comparatie cu monoterapia, nu există acumulare aditională de hidroclorotiazidă în cazul administrării repetate a respectivei combinatii.

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienti

Candesartan cilexetil

La pacientii vârstnici (> 65 ani) Cmax si ASC pentru candesartan cresc cu aproximativ 50% si respectiv 80%, comparativ cu pacientii tineri. Cu toate acestea, tensiunea arterială si aparitia reactiilor adverse sunt similare după administrarea unei doze de candesartan la pacientii tineri si vârstnici (vezi pct. 4.2).

La pacientii cu afectiuni renale usoare până la moderate Cmax si ASC pentru candesartan a crescut pe durata tratamentului cu doze repetate cu aproximativ 50% si respectiv 70%, comparativ cu pacientii cu functie renală normală. Cu toate acestea, timpul terminal de înjumătătire plasmatică a rămas nemodificat. Modificările corespunzătoare la pacientii cu afectiune renală severă au fost de aproximativ 50%, respectiv 110%. Timpul terminal de înjumătătire plasmatică al candesartanului a fost aproximativ dublat la pacientii cu afectiuni renale severe.

Farmacocinetica la pacientii supusi dializei a fost comparabilă cu cea a pacientilor ce prezentau insuficientă renală severă.

La pacientii cu afectiuni hepatice usoare până la moderate s-a observat o crestere cu 23% a ASC pentru candesartan.

Hidroclorotiazida

Timpul terminal de înjumătătire plasmatică (t½) al hidroclorotiazidei este prelungit la pacientii cu insuficientă renală.

5.3     Date preclinice de sigurantă

Fată de componentele individuale, nu există rezultate toxicologice calitative noi în ceea ce priveste produsul combinat. În cadrul studiilor nonclinice de sigurantă, candesartan administrat în doze mari, a avut efecte asupra rinichilor si numărului de eritrocite la soareci, sobolani, câini si maimute. Candesartan a condus la o scădere a parametrilor dependenti de globulele rosii (eritrocite, hemoglobină, hematocrit). Candesartan a avut efecte asupra rinichilor (de exemplu regenerare, dilatare si basofilie tubulară; cresterea concentratiilor de uree si a creatininei plasmatice) ce ar putea reprezenta reactii secundare efectul hipotensiv, determinând modificări în perfuzia renală. Adăugarea hidroclorotiazidei potentează nefrotoxicitatea candesartanului. În plus, un efect al candesartan constă în hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare. Se presupune că aceste modificări sunt urmarea efectului farmacologic al candesartan si prezintă relevantă scăzută din punct de vedere clinic.

În faza târzie de gestatie, s-a observat un efect toxic asupra fătului, la administrarea de candesartan. Administrarea adjuvantă de hidroclorotiazidă nu are efecte semnificative asupra rezultatului studiilor cu privire la dezvoltarea fătului la sobolani, soareci si iepuri (vezi pct.4.6).

Atât candesartan cât si hidroclorotiazida prezintă activitate genotoxică în cazul concentratiilor/dozelor foarte mari. Datele obtinute in vitro si in vivo din cadrul testelor de genotoxicitate, arată faptul că, în conditii clinice, candesartan si hidroclorotiazida nu au efecte mutagene sau clastogene. Nu există dovezi care să indice carcinogenicitatea pentru nici una dintre cele două substante.

6.       PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Docusat de sodiu

Laurilsulfat de sodiu

Carmeloză calcică

Amidon de porumb pregelatinizat

Hidroxipropilceluloză

Lactoză monohidrat

Stearat de magneziu (E572)

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul

6.3     Perioada de valabilitate

18 luni

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită conditii speciale de păstrare.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Blister din PVC/PVdC-Aluminiu a câte 7, [10, 14, 15, 20, 28, 30, 50, unităti dozate a 50x1, 56, 60, 84, 90, 98, 100] comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comecializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Teva Pharmaceuticals S.R.L.

Str. Domnita Ruxandra nr.12, parter, sector 2, Bucuresti

România

Telefon: 021 230 65 24

Fax: 021 230 65 23

8.       NUMĂRUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

3207/2011/01-02

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Ianuarie 2011

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2011

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...
Hipertensiunea arterială, o importantă problemă de sănătate publică Hipertensiunea arterială reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, care afectează peste 40% din populaţia adultă a României, spun specialiştii.
Hipertensiunea arteriala si homeopatia Hipertensiunea arteriala poate fi generata de reducerea calibrului vaselor sanguine prin procesul de ateromatoza. Un diagnostic de certitudine privind ateromatoza nu se poate pune decat prin arteriografie .
Hipertensiunea arterială un pericol Hipertensiunea arterială de obicei nu are simptome. În realitate mulţi oameni au această boală de ani de zile fără să ştie acest lucru, a declarat pentru AGERPRES, prof.dr. Eduard Apetrei, de la Institutul de Cardiologie "C.C. Iliescu".
Hipertensiunea arteriala Cum poate fi depistată hipertensiunea arterială şi care sunt cauzele apariţiei acestei boli, aflaţi de la prof. univ. dr. Mariana Dorobanţu, şef Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic Universitar de Urgenţă
Hipertensiunea Arteriala Hipertensiunea Arteriala (HA) este probabil cea mai frecventa afectiune intilnita intr-un cabinet de medicina interna.