Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

PERYL 8 mg
Denumire PERYL 8 mg
Descriere Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Reducerea riscului de evenimente cardiace la pacientii cu antecedente de infarct miocardic si/sau revascularizare coronariană.
Denumire comuna internationala PERINDOPRILUM
Actiune terapeutica INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI
Prescriptie P6L
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 8mg
Ambalaj Cutie cu blist. Al/Al x 30 compr.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC C09AA04
Firma - Tara producatoare WEIMER PHARMA GMBH - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata ICN POLFA RZESZOW S.A. - POLONIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre PERYL 8 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> Prodan Niculae (vizitator) : De unde se poate procura ? Ce pret are ?
Prospect si alte informatii despre PERYL 8 mg, comprimate       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 3175/2011/01-02-03                                             

3176/2011/01-02-03

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Peryl 4 mg comprimate

2. COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat contine perindopril tert-butilamină 4 mg, echivalent cu perindopril 3,546 mg sub formă de sare si echivalent a 3.338 mg perindopril. Excipient: lactoză monohidrat 60,559 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

4 mg: Comprimate de culoare albă până la crem, oblongi, cu linie mediană pe ambele fete. Linia mediană este doar pentru a facilita ruperea comprimatului si înghitirea mai usoară si nu pentru a-l diviza în doze egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Hipertensiune arterială

Tratamentul hipertensiunii arteriale.

Insuficientă cardiacă

Tratamentul insuficientei cardiace simptomatice.

Boală coronariană stabilă

Reducerea riscului de evenimente cardiace la pacientii cu antecedente de infarct miocardic si/sau revascularizare coronariană.

4.2 Doze si mod de administrare

Cale de administrare: administrare orală

Se recomandă ca perindoprilul să fie administrat o dată pe zi, dimineata, înainte de masă.

Doza trebuie individualizată în functie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4) si de modificările tensiunii arteriale, ca răspuns la tratament.

Hipertensiunea arterială

Perindoprilul poate fi administrat în monoterapie sau în asociere cu medicamente antihipertensive din alte clase terapeutice.

Doza initială recomandată este de 4 mg, administrată o dată pe zi, dimineata.

Pacientii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (în special cei cu hipertensiune renovasculară, depletie de sare si/sau de volum, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după administrarea primei doze. La acesti pacienti, doza initială recomandată este de 2 mg si initierea tratamentului se va efectua sub supraveghere medicală.

După o lună de tratament, doza unică zilnică poate fi crescută la 8 mg.

După instituirea tratamentului cu perindopril poate să apară hipotensiune arterială simptomatică; aceasta este mai frecventă la pacientii care sunt tratati concomitent cu diuretice. Ca urmare, se recomandă administrarea cu precautie, deoarece acesti pacienti pot prezenta depletie de volum si/sau sare.

Dacă este posibil, tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înainte de începerea tratamentului cu perindopril (vezi pct. 4.4).

La pacientii hipertensivi la care administrarea diureticului nu poate fi întreruptă, tratamentul cu perindopril trebuie initiat cu o doză de 2 mg. Trebuie monitorizate functia renală si kaliemia. Următoarele doze de perindopril trebuie ajustate în functie de modificările valorilor tensiunii arteriale ca răspuns la tratament. Dacă este necesar, tratamentul cu diuretice poate fi reluat.

La pacientii vârstnici, tratamentul trebuie initiat cu o doză de 2 mg, care poate fi crescută progresiv la 4 mg după o lună, ulterior, dacă este necesar, la 8 mg, tinând cont de functia renală (vezi tabelul de mai jos).

Insuficientă cardiacă simptomatică

Se recomandă ca perindoprilul, în general asociat cu un diuretic care nu economiseste potasiu si/sau digoxină si/sau un beta-blocant, să fie introdus în schema terapeutică sub strictă supraveghere medicală cu doza initială recomandată de 2 mg, administrată dimineata. Aceasta doză poate fi crescută cu 2 mg la intervale de cel putin 2 săptămâni până la 4 mg o dată pe zi, dacă este tolerată. Ajustarea dozei trebuie să se bazeze pe răspunsul clinic al fiecărui pacient.

În insuficientă cardiacă severă si la alti pacienti considerati a prezenta risc crescut (pacienti cu afectarea functiei renale si tendintă de a prezenta tulburări electrolitice, pacienti care urmează concomitent tratament cu diuretice si/sau tratament cu vasodilatatoare), tratamentul trebuie început sub strictă supraveghere medicală (vezi pct. 4.4).

Pacientii cu risc mare de hipotensiune arterială simptomatică, de exemplu pacienti cu depletie de sare cu sau fără hiponatremie, pacienti cu hipovolemie sau pacienti cărora li s-a administrat tratament diuretic sustinut, trebuie să aibă aceste conditii corectate, dacă este posibil, înainte de initierea terapiei cu perindopril. Tensiunea arterială, functia renală si kaliemia trebuie strict monitorizate, atât înaintea tratamentului cu perindopril cât si în timpul acestuia (vezi pct 4.4).

Boala coronariană stabilă

Tratamentul cu perindopril trebuie initiat cu o doză de 4 mg, o dată pe zi, iar după două săptămâni doza trebuie crescută la 8 mg, corespunzător functiei renale si cu conditia ca doza de 4 mg să fie bine tolerată.

Pacientilor vârstnici trebuie să li se administreze o doză de 2 mg, o dată pe zi, timp de o săptămână, iar în următoarea săptămână li se va administra o doză de 4 mg, o dată pe zi, înainte de a creste doza până la 8 mg o dată pe zi, corespunzător functiei renale (vezi tabelul 1 „Ajustarea dozelor la pacientii cu disfunctie renală”). Doza trebuie crescută numai dacă doza anterioară, mai mică, este bine tolerată.

Ajustarea dozelor la pacientii cu afectare a functiei renale

Dozajul la pacientii cu afectare a functiei renale trebuie efectuat în functie de clearance-ul creatininei, asa cum este descris în tabelul 1, prezentat mai jos:

Tabelul 1: Ajustarea dozei în insuficienta renală:

Clearance-ul creatininei (ml/min)

doza recomandată

ClCr ≥ 60

4 mg pe zi

30 < ClCr < 60

2 mg pe zi

15 < ClCr < 30

2 mg, la interval de 2 zile

Pacienti care efectuează sedinte de hemodializă * ClCr < 15

2 mg în ziua sedintei de dializă

* În conditii de dializă, clearance-ul perindoprilatului este de 70 ml/min. La pacientii care efectuează sedinte de hemodializă, doza trebuie administrată după sedinta de dializă.

Ajustarea dozelor la pacientii cu insuficientă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacientii cu insuficientă hepatică (vezi pct. 4.4 si pct. 5.2)

Utilizarea la copii si adolescenti ( cu vârsta sub 18 ani)

Eficacitatea si siguranta utilizării la copii nu au fost stabilite. Ca urmare, nu se recomandă administrarea la copii si adolescenti.

4.3 Contraindicatii

•     Hipersensibilitate la perindopril, la oricare alt inhibitor al ECA sau la oricare dintre excipienti;

•     Antecedente de angioedem asociat terapiei anterioare cu inhibitori ai ECA;

•     Angioedem ereditar sau idiopatic;

•     Trimestrele doi si trei de sarcină (vezi pct. 4.4 si 4.6).

4.4 Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Boală coronariană stabilă

Dacă în timpul primei luni de tratament cu perindopril apare un episod de angină pectorală instabilă (major sau nu), trebuie efectuată o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc, înainte de continuarea tratamentului.

Hipotensiune arterială

Inhibitorii ECA pot să determine scăderea tensiunii arteriale. Hipotensiunea arterială simptomatică a fost rar semnalată la pacientii cu hipertensiune arterială fără complicatii si este mult mai probabil să apară la pacientii cu depletie volemică determinată, de exemplu, de tratament cu diuretice, regim alimentar hiposodat, dializă, diaree sau vărsături sau la cei cu hipertensiune arterială severă dependentă de renină (vezi pct. 4.5 si pct. 4.8).

Hipotensiunea arterială simptomatică a fost observată la pacientii cu insuficientă cardiacă simptomatică, cu sau fără insuficientă renală asociată. Cel mai probabil, aceasta apare la pacientii cu un grad mai sever de insuficientă cardiacă, reflectat de administrarea unor doze mari de diuretice de ansă, hiponatremie sau insuficientă renală functională. La pacientii cu risc crescut de aparitie a hipotensiunii arteriale simptomatice, initierea terapiei si ajustarea dozei trebuie atent monitorizate (vezi pct. 4.2 si pct. 4.8).

Aceleasi consideratii sunt valabile în cazul pacientilor cu ischemie miocardică sau boli vasculare cerebrale, la care o scădere excesivă a tensiunii arteriale poate determina un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral.

Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie asezat în decubit dorsal si, dacă este necesar, trebuie să se administreze o perfuzie intravenoasă cu solutie salină izotonă. Aparitia unui episod hipotensiv tranzitor, ca răspuns la tratament, nu constituie o contraindicatie pentru continuarea tratamentului, care poate fi administrat, în general, fără probleme, odată ce tensiunea arterială a crescut după corectarea volemiei.

La unii pacienti cu insuficientă cardiacă congestivă, cu valori normale sau scăzute ale tensiunii arteriale, perindoprilul poate să determine o scădere suplimentară a tensiunii arteriale. Acest efect este anticipat si, de obicei, nu reprezintă un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului cu perindopril.

Stenoză aortică si mitrală/cardiomiopatie hipertrofică

Similar altor inhibitori ai ECA, perindoprilul trebuie administrat cu precautie la pacientii cu stenoză mitrală si cu obstructie a căii de ejectie din ventriculul stâng, cum sunt: stenoza aortică sau cardiomiopatia hipertrofică.

Functie renală afectată

În cazurile cu functie renală afectată (clearance-ul creatininei < 60 ml/min), doza initială de perindopril trebuie ajustată în functie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2) si ulterior, în functie de răspunsul pacientului la tratament. Monitorizarea regulată a kaliemiei si creatininemiei face parte din conduita terapeutică (vezi pct. 4.8) pentru acesti pacienti.

La pacientii cu insuficientă cardiacă simptomatică, hipotensiunea arterială apărută după instituirea

tratamentului cu inhibitori ai ECA poate determina afectarea suplimentară a functiei renale. În această situatie, au fost raportate cazuri de insuficientă renală acută, de obicei reversibilă.

La unii pacienti cu stenoză bilaterală a arterei renale sau stenoză a arterei renale pe rinichi unic, care au fost tratati cu inhibitori ai ECA, au fost observate cresteri ale concentratiilor plasmatice ale ureei si creatininei, reversibile, de obicei, după întreruperea tratamentului. Acest efect apare în special la pacientii cu insuficientă renală. De asemenea, dacă hipertensiunea renovasculară este prezentă, există un risc crescut de aparitie a hipotensiunii arteriale severe si a insuficientei renale. La acesti pacienti, tratamentul trebuie initiat cu doze mici, care vor fi crescute cu atentie, sub supraveghere medicală strictă. În timpul primelor săptămâni de tratament cu perindopril, deoarece tratamentul cu diuretice poate fi un factor favorizant în inducerea celor mai sus mentionate, acesta trebuie întrerupt si functia renală trebuie monitorizată.

De regulă, unii pacienti hipertensivi, aparent fără afectiuni vasculare renale preexistente, au prezentat o crestere usoară si tranzitorie a concentratiilor plasmatice ale ureei si creatininei, în special atunci când perindoprilul a fost administrat concomitent cu un diuretic.

Este mult mai probabilă aparitia acestui efect la pacientii cu afectare preexistentă a functiei renale. În acest caz, poate fi necesară reducerea dozei si/sau întreruperea tratamentului cu diuretice si/sau a tratamentului cu perindopril.

Pacienti care efectuează sedinte de hemodializă

La pacientii care efectuează sedinte de hemodializă, în cadrul cărora se utilizează membrane cu flux mare, si care sunt tratati concomitent cu inhibitori ai ECA au fost raportate reactii anafilactoide. La acesti pacienti, trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană pentru dializă sau a unei alte clase de medicamente antihipertensive.

Transplant renal

Nu există experientă privind administrarea de perindopril la pacientii cu transplant renal recent.

Hipersensibilitate/ angioedem

Rar, la pacientii cărora li se administrează inhibitori ai ECA, incluzând perindopril, a fost raportată aparitia angioedemului la nivelul fetei, extremitătilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei si/sau laringelui (vezi pct. 4.8). Acesta poate să apară oricând în timpul tratamentului. În aceste cazuri, tratamentul cu perindopril trebuie întrerupt imediat si trebuie instituită o monitorizare adecvată, până la disparitia completă a simptomelor. În cazurile în care edemul a fost localizat doar la nivelul fetei si buzelor, manifestările s-au remis, în general, fără tratament, desi antihistaminicele au fost utile pentru ameliorarea simptomelor.

Angioedem asociat cu edem laringian poate fi letal. Când sunt implicate limba, glota sau laringele, fapt care poate induce obstructia căilor respiratorii, trebuie instituit prompt tratament de urgentă. Acesta poate include administrarea de adrenalină si/sau mentinerea permeabilitătii căilor aeriene. Pacientul trebuie să se afle sub supraveghere medicală strictă până la remisiunea completă si sustinută a simptomelor apărute. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină o frecventă mai mare de aparitie a edemului angioneurotic la pacientii care apartin rasei negre, comparativ cu celelalte rase.

Pacientii cu antecedente de angioedem necorelat cu administrarea inhibitorilor ECA pot prezenta un risc crescut de aparitie a angioedemului în cursul tratamentului cu inhibitori ai ECA (vezi pct. 4.3).

Foarte rar la pacientii tratati cu inhibitori ACE a fost raportat angioedemul intestinal. Acesti pacienti au presentat dureri abdominale (cu sau fără greată sau vărsături); în unele cazuri nu s-a observat angioedem facial iar nivelul esterazei C-1 a fost normal. Angioedemul a fost diagnosticat prin proceduri inclusiv CT abdominal, sau ultrasunete sau chirurgical iar simptomele s-au rezolvat după întreruperea inhibitorilor ACE. Angioedemul intestinal trebuie inclus în diagnosticul diferential la pacientii în tratament cu inhibitori ACE ce prezintă dureri abdominale.

Reactii anafilactoide în cursul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică (LDL)

Rar, pacientii cărora li s-au administrat inhibitori ai ECA în cursul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică (LDL) efectuată cu dextran sulfat, au prezentat reactii anafilactoide care au pus viata în pericol.

Aceste reactii au fost evitate prin întreruperea temporară a terapiei cu inhibitori ai ECA, înainte de fiecare afereză.

Reactii anafilactice în cursul desensibilizării

Pacientii cărora li s-au administrat inhibitori ai ECA în cursul terapiei de desensibilizare (de exemplu cu venin de himenoptere) au prezentat reactii anafilactoide. La aceeasi pacienti, aceste reactii au fost evitate prin suspendarea temporară a tratamentului cu inhibitori ai ECA, dar au reapărut la reluarea neadecvată a administrării.

Insuficientă hepatică

Rareori, inhibitorii ECA au fost asociati cu un sindrom care debutează cu icter colestatic si progresează până la necroză hepatică fulminantă si (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut. Pacientii cărora li se administrează inhibitori ai ECA, care prezintă icter sau cresteri marcate ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, trebuie să întrerupă administrarea inhibitorilor ECA si să fie supravegheati medical în mod corespunzător (vezi pct. 4.8).

Neutropenie/Agranulocitoză/Trombocitopenie/Anemie

La pacientii cărora li se administrează inhibitori ai ECA a fost raportată aparitia neutropeniei/agranulocitozei, trombocitopeniei si anemiei. La pacientii cu functie renală normală si fără alti factori favorizanti, neutropenia apare rar. Perindoprilul trebuie administrat cu precautie deosebită la pacientii cu boli vasculare de colagen, la cei care urmează tratament imunosupresiv, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau la cei care au o asociere a acestor factori, în special dacă prezintă si afectarea preexistentă a functiei renale. Unii dintre acesti pacienti au prezentat infectii grave, care, în unele cazuri, nu au răspuns la tratamentul antibiotic intensiv. Dacă perindoprilul este administrat la acesti pacienti, se recomandă monitorizarea regulată a numărului leucocitelor si pacientii trebuie atentionati să raporteze oricare semn de infectie (de exemplu gât iritat, febră).

Rasă

Inhibitorii ECA determină o frecventă mai mare de aparitie a angioedemului la pacientii care apartin rasei negre, comparativ cu celelalte rase.

Similar altor inhibitori ai ECA, perindoprilul poate fi mai putin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacientii care apartin rasei negre, comparativ cu celelalte rase, posibil datorită unei prevalente crescute a valorilor mici de renină la populatia hipertensivă de culoare.

Tuse

În timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA a fost raportată tuse. În mod caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă si dispare la întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitori ai ECA trebuie luată în considerare în cadrul diagnosticului diferential al tusei.

Interventie chirurgicală/anestezie

La pacientii cărora li se efectuează interventii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente care determină hipotensiune arterială, perindoprilul poate bloca formarea de angiotensină II, secundar eliberării compensatorii de renină. Tratamentul trebuie întrerupt cu o zi înainte de interventia chirurgicală. Dacă apare hipotensiunea arterială si se consideră că este datorată acestui mecanism, poate fi corectată prin expansiune volemică.

Hiperkaliemie

La unii pacienti cărora li se administrează inhibitori ai ECA, incluzând perindopril, a fost observată cresterea kaliemiei. Pacientii cu risc de a dezvolta hiperkaliemie sunt cei cu insuficientă renală, functie renală agravată, vârsta >70 ani, diabet zaharat, evenimente intercurente, în mod special deshidratarea, decompensare cardiac acută. Acidoză metabolic si cei care utilizează concomitent diuretice care economisesc potasiu (de exemplu spironolactona, eplerenonă, triamteren sau amilorid), suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care contin potasiu sau acei pacienti care utilizează alte medicamente asociate cu cresterea concentratiilor plasmatice ale potasiului (de exemplu heparină). Folosirea suplimentelor de potasiu, a diureticelor ce economisesc potasiu sau a înlocuitorilor de sare care contin potasiu de către pacientii cu functie renală afectată poate determina o crestere semnificativă a potasiului seric. Hiperkaliemia poate determina aritmii grave, uneori fatale. Dacă este necesară administrarea concomitentă a substantelor mentionate mai sus, se recomandă utilizarea lor cu precautie si monitorizarea regulată a potasiului seric (vezi pct. 4.5).

Pacienti cu diabet zaharat

La pacientii cu diabet zaharat cărora li se administrează antidiabetice orale sau insulină, valoarea glicemiei trebuie monitorizată strict în prima lună de tratament cu un inhibitor al ECA (vezi pct. 4.5).

Litiu

În general, nu se recomandă administrarea concomitentă a litiului cu perindopril (vezi pct. 4.5).

Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care contin potasiu

În general, nu se recomandă administrarea concomitentă a perindoprilului cu diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care contin potasiu (vezi pct. 4.5).

Sarcină

Tratamentul cu inhibitori ai ECA nu trebuie initiat în timpul sarcinii. Cu exceptia cazurilor în care terapia cu inhibitori ai ECA este considerată absolut necesară, la pacientele care doresc să rămână gravide, tratamentul trebuie schimbat cu medicamente antihipertensive al căror profil de sigurantă pentru utilizare în cursul sarcinii este bine stabilit. Când sarcina este confirmată, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat si, dacă este necesar, trebuie initiată terapie alternativă (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Excipienti:

Acest medicament contine lactoză monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbtie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Diuretice

La pacientii cărora li se administrează diuretice si, în special la cei cu depletie de volum si/sau sare, după initierea tratamentului cu un inhibitor al ECA poate să apară o scădere marcată a tensiunii arteriale. Posibilitatea aparitiei efectelor hipotensive poate fi redusă prin întreruperea administrării diureticului, prin cresterea aportului de lichide sau sare, înainte de initierea tratamentului cu doze mici si crescute progresiv de perindopril.

Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care contin potasiu Desi concentratia plasmatică a potasiului rămâne, de obicei, în limita valorilor normale, la unii pacienti tratati cu perindopril poate să apară hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu: spironolactonă, triamteren sau amilorid), suplimentele de potasiu sau înlocuitorii de sare care contin potasiu pot determina o crestere semnificativă a concentratiilor plasmatice ale potasiului. De aceea, asocierea perindoprilului cu medicamentele si substantele mentionate mai sus nu este recomandată (vezi pct. 4.4). Dacă este indicată administrarea concomitentă, datorită hipokaliemiei diagnosticate, aceste medicamente trebuie utilizate cu precautie si cu monitorizarea frecventă a potasiului seric.

Litiu

În timpul administrării concomitente a litiului cu inhibitori ai ECA au fost raportate cresteri reversibile ale concentratiei plasmatice si toxicitătii litiului. Administrarea concomitentă a diureticelor tiazidice poate creste riscul de toxicitate al litiului, mărind suplimentar riscul de toxicitate al litiului determinat de inhibitorii ECA. Nu se recomandă administrarea perindoprilului cu litiu, dar dacă această asociere se dovedeste a fi necesară, trebuie efectuată o monitorizare atentă a concentratiei plasmatice ale litiului (vezi pct. 4.4).

Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), incluzând acidul acetilsalicilic ≥ 3 g pe zi Atunci când inhibitorii ECA se administrează simultan cu medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (de exemplu acid acetilsalicilic la doze antiinflamatorii, inhibitori de COX-2 si AINS non-selective) poate să apară o reduce a efectul de scădere al tensiunii arteriale al inhibitorilor ECA. Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA si AINS poate determina o deteriorare a functiei renale inclusiv o posibilă insuficientă renală acută si o crestere a potasiului seric, în special la pacientii cu functie renală deja afectată. Combinatia trebuie administrată cu precautie, mai ales la vârstnici. Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie monitorizate functiile renale după initierea terapiei concomitente, si periodic după aceea.

Medicamente antihipertensive si vasodilatatoare

Administrarea concomitentă a acestor medicamente poate creste efectul de scădere al tensiunii arteriale al perindoprilului. Administrarea concomitentă cu nitroglicerină si alti nitrati, sau alte vasodilatatoare, poate reduce suplimentar tensiunea arterială.

Medicamente antidiabetice

Studiile epidemiologice au sugerat faptul că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA si a medicamentelor antidiabetice (insulină, medicamente antidiabetice orale) poate să determine un efect mai puternic de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen este mai probabil să apară în primele săptămâni de tratament asociat precum si la pacientii cu afectare a functiei renale.

Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice

Administrarea concomitentă a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice si antipsihotice cu inhibitori ai ECA poate determina o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).

Simpatomimetice

Simpatomimeticele pot reduce efectul de scădere a tensiunii arteriale al inhibitorilor ECA.

Acid acetilsalicilic, trombolitice, beta-blocante, nitrati

Perindoprilul poate fi administrat concomitent cu acidul acetilsalicilic (când este utilizat ca trombolitic), trombolitice, beta-blocante si/sau nitrati.

Aur:

Reactiile nitritoide (simptome ce include flush facial, greată, stări de vomă si hipotensiune arterială) au fost raportate foarte rar la pacienti sub terapie cu aur sub forma injectabilă (aurotiomalat sodic) si concomitent cu inhibitori ACE inclusive perindopril.

4.6 Sarcina si alăptarea

Sarcina

Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA în al doilea si al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 si pct. 4.4)

În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o usoară crestere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esentială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de sigurantă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat si, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ. Se cunoaste faptul că tratamentul cu inhibitori ai ECA în cursul trimestrelor doi si trei de sarcină are efecte fetotoxice la om (scăderea functiei renale, oligohidramnios, întârzierea osificării craniului) si induce toxicitate neonatală (insuficientă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3).

Dacă expunerea la inhibitori ACE a avut loc din trimestrul doi de sarcină, se recomandă controlul ecografic al functiei renale fetale si al craniului. Copiii ai căror mame au administrat inhibitori ECA trebuie atent monitorizati pentru hipotensiune arterială (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Alăptarea.

Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului Peryl în timpul alăptării, nu se recomandă utilizarea Peryl si este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente alternative cu profile de sigurantă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau a nou-născutului prematur.

4.7 Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Peryl nu are influentă directă asupra abilitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje dar pot apare reactii individuale la unii pacienti, mai ales la începutul tratamentului sau în combinatie cu alte medicamente antihipertensive. Ca rezultat abilitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

4.8 Reactii adverse

În cursul tratamentului cu perindopril au fost observate următoarele reactii adverse care au fost clasificate în functie de frecventă, astfel:

Foarte frecvente £1/10); frecvente £1/100 si <1/10); mai putin frecvente (>1/1000 si <1/100); rare (>1/10000 si <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

 

Frecvente

Mai putin frecvente

Foarte rare

Cu frecventă necunoscută

Tulburări hematologice si limfatice

 

 

scăderea valorilor hemoglobinei si hematocritului, trombocitopenie, leucopenie/neutrope nie si agranulocitoză sau pancitopenie. La pacientii cu deficit congenital de G-6-PDH au fost raportate cazuri de anemie hemolitică (vezi pct. 4.4).

 

Tublurări metabolice si de nutritie

 

 

 

hipoglicemie (vezi pct. 4.4 si 4.5)

Tulburări psihice

 

tulburări ale dispozitiei si ale somnului.

 

 

Tulburări ale sistemului nervos

cefalee, ameteli, vertij, parestezii

 

confuzie.

 

Tulburări oculare

tulburări de vedere.

 

 

 

Tulburări acustice si vestibulare

tinitus

 

 

 

Tulburări vasculare Tulburări cardiace

hipotensiune

arterială si

simptome

asociate

hipotensiunii

arteriale.

 

Accident vascular cerebral posibil secundar hipotensiunii arteriale excessive la pacientii cu risc înalt (vezi pct. 4.4) aritmie, angină pectorală si infarct miocardic, posibil secundar hipotensiunii arteriale marcate, la pacientii cu risc crescut (vezi pct. 4.4).

Vasculită

Tulburări

respiratorii, toracice si mediastinale

tuse, dispnee.

bronhospasm

pneumonie eozinofilică, rinită.

 

Tulburări gastro-intestinale

greată,

vărsături,

dureri

abdominale,

disgeuzie,

dispepsie,

diaree,

constipatie.

xerostomie

pancreatită.

 

Tulburări hepatobiliare

 

 

hepatită atât citolitică cât si colestatică (vezi pct. 4.4).

 

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

eruptie cutanată

tranzitorie,

prurit

angioedem al fetei,

extremitătilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei si/sau laringelui, urticarie (vezi pct. 4.4).

eritem polimorf

 

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

crampe musculare

 

 

 

Tulburări renale si ale căilor urinare

 

insuficientă renală

insuficientă renală acută

 

Tulburări ale aparatului genital si sânului

 

impotentă.

 

 

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

astenie.

transpiratii.

 

 

Investigatii diagnostice

Pot să apară: cresterea concentratiilor plasmatice ale ureei si creatininei, hiperkaliemie reversibilă la întreruperea tratamentului, în special în prezenta insuficientei renale, insuficientei cardiace severe si hipertensiunii arteriale renovasculare. Rareori, s-a raportat cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice si a bilirubinemiei.

Studii clinice

În timpul perioadei de randomizare a studiului EUROPA au fost înregistrate numai evenimentele adverse grave. Un număr mic de pacienti au prezentat evenimente adverse grave: 16 (0,3%) din 6122 pacienti tratati cu perindopril si 12 (0,2%) din 6107 pacienti la care s-a administrat placebo. La 6 pacienti tratati cu perindopril a fost observată hipotensiune arterială, la 3 pacienti a fost observat angioedem si la 1 pacient a fost observat stop cardiac. Comparativ cu placebo, mai multi pacienti din grupul de tratament cu perindopril s-au retras din studiu din cauza aparitiei tusei, hipotensiunii arteriale sau intolerantei, 6,0% (n=366), comparativ cu 2,1% (n=129).

4.9 Supradozaj

Sunt disponibile informatii limitate privind supradozajul la om. Simptomele asociate supradozajului cu inhibitori ai ECA pot include: hipotensiune arterială, soc circulator, tulburări electrolitice, insuficientă renală, hiperventilatie, tahicardie, palpitatii, bradicardie, ameteli, anxietate si tuse.

Tratamentul recomandat în caz de supradozaj constă în administrarea unei perfuzii intravenoase cu solutie salină izotonă. Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie asezat în decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate (pozitie anti-soc). Dacă este posibil, pot fi administrate angiotensină II în perfuzie si/sau catecolamine intravenos.

Perindoprilul poate fi îndepărtat din circulatia sistemică prin hemodializă (vezi pct. 4.4). Implantarea unui pacemaker este indicată în cazul bradicardiei rezistente la tratament. Trebuie monitorizate continuu semnele functiilor vitale, concentratiile plasmatice ale electrolitilor si creatininemia.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, codul ATC: C09AA04

Perindoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care transformă angiotensina I în angiotensină II (enzima de conversie a angiotensinei ECA). Enzima de conversie sau kinaza este o exopeptidază care determină conversia angiotensinei I în angiotensină II, cu proprietăti vasoconstrictoare, precum si degradarea bradikininei cu proprietăti vasodilatatoare, la o heptapeptidă inactivă.

Inhibarea ECA determină o reducere a concentratiilor plasmatice ale angiotensinei II, ceea ce va determina cresterea activitătii reninei plasmatice (prin inhibarea feed-back-ului negativ al eliberării de renină) si scăderea secretiei de aldosteron. Deoarece ECA inactivează bradikinina, inhibarea ECA va determina, de asemenea, o crestere a activitătii sistemelor kalikreină-kinină tisulare si plasmatice (astfel fiind activat si sistemul prostaglandinic). Este posibil ca acest mecanism să contribuie la efectul de scădere a tensiunii arteriale al inhibitorilor ECA si să fie partial responsabil pentru aparitia anumitor reactii adverse (de exemplu tusea).

Perindoprilul actionează prin intermediul metabolitului său activ, perindoprilat. In vitro, ceilalti metaboliti nu au demonstrat o activitate de inhibare a ECA.

Hipertensiune arterială

Perindoprilul este eficace în tratamentul hipertensiunii arteriale, indiferent de gradul acesteia: usoară, moderată, severă; se observă o reducere a tensiunii arteriale sistolice si diastolice, atât în clinostatism, cât si în ortostatism.

Perindoprilul reduce rezistenta vasculară periferică, determinând astfel scaderea tensiunii arteriale. Ca urmare, creste fluxul sanguin periferic, fără niciun efect asupra frecventei cardiace.

De regulă, fluxul sanguin renal creste, în timp ce rata filtrării glomerulare (RFG) rămâne, de obicei, nemodificată.

Activitatea antihipertensivă este maximă între 4 si 6 ore după administrarea unei doze unice si este mentinută pentru cel putin 24 de ore; efectele terapeutice remanente reprezintă aproximativ 87-100% din efectul maxim.

Scăderea tensiunii arteriale apare rapid. La pacientii care răspund la tratamentul cu perindopril,

normalizarea tensiunii arteriale este obtinută în decurs de o lună si se mentine fără aparitia tahifilaxiei.

Întreruperea tratamentului nu determină efect de rebound.

Perindoprilul reduce hipertrofia ventriculului stâng.

La om, s-a demonstrat existenta proprietătilor vasodilatatoare ale perindoprilului. Acesta îmbunătăteste elasticitatea arterelor mari si scade raportul medie/lumen la nivelul arterelor mici.

Terapia asociată perindopril cu diuretice tiazidice determină un efect sinergic de tip aditiv. Asocierea inhibitorilor ECA si a diureticelor tiazidice scade, de asemenea, riscul de hipokaliemie indus de tratamentul diuretic.

Insuficientă cardiacă

Perindoprilul reduce efortul cardiac prin reducerea pre-sarcinii si post-sarcinii.

Studiile efectuate la pacienti cu insuficientă cardiacă au demonstrat:

-     reducerea presiunii de umplere a ventriculelor stâng si drept;

-     reducerea rezistentei vasculare periferice totale;

-     cresterea fractiei cardiace de ejectie si îmbunătătirea indexului cardiac.

La pacientii cu insuficientă cardiacă usoară până la moderată, în studiile comparative, administrarea primei doze de perindopril 2 mg nu a fost asociată cu o reducere semnificativă a tensiunii arteriale, comparativ cu placebo.

Pacienti cu boală coronariană stabilă

Studiul EUROPA a fost un studiu multicentric, international, randomizat, dublu-orb, placebo-controlat, cu durata de 4 ani.

Au fost inclusi douăsprezece mii două sute optsprezece (12218) pacienti, cu vârsta peste 18 ani, la care s-a administrat randomizat perindopril 8 mg (n=6110) sau placebo (n=6108). Pacientii inclusi în studiu prezentau boală coronariană fără semne clinice de insuficientă cardiacă. În general, 90% din pacienti aveau antecedente de infarct miocardic si/sau revascularizare coronariană. La majoritatea pacientilor s-a administrat pe lângă medicamentul aflat în studiu, tratamentul obisnuit, incluzând antiagregante plachetare, hipolipemiante si beta-blocante.

Criteriul principal de evaluare a eficacitătii a fost compus din mortalitatea cardiovasculară, infarctul miocardic non-letal si/sau stopul cardiac cu resuscitare reusită. Tratamentul cu perindopril 8 mg, o dată pe zi, a determinat o reducere absolută semnificativă a criteriului principal de evaluare de 1,9%, echivalentă cu o reducere din punct de vedere al riscului relativ cu 20% [IÎ 95% (9,4; 28,6) – p<0,001]. La pacientii cu antecedente de infarct miocardic si/sau revascularizare coronariană, s-a observat o reducere absolută de 2,2% a criteriului principal de evaluare, corespunzătoare unei reduceri a riscului relativ (RR) cu 22,4% [IÎ 95% (12,0; 31,6) – p<0,001], comparativ cu placebo.

5.2 Proprietăti farmacocinetice

După administrarea orală, absorbtia perindoprilului este rapidă si concentratia plasmatică maximă este atinsă în decurs de 1 oră. Timpul de înjumătătire plasmatic al perindioprilului este de 1 oră.

Perindopril este un promedicament. Aproximativ 27% din cantitatea totală de perindopril absorbită este transformată în perindoprilat, metabolitul activ. În afară de perindoprilatul activ, prin metabolizarea perindoprilului mai rezultă cinci metaboliti, toti inactivi. Concentratia plasmatică maximă a perindoprilatului este atinsă în decurs de 3 până la 4 ore.

Deoarece ingestia de alimente scade conversia perindoprilului la perindoprilat, si, prin urmare, biodisponibilitatea, perindoprilul trebuie administrat oral, dimineata, în doză unică zilnică, înainte de micul dejun.

A fost demonstrată o relatie liniară între doza de perindopril si expunerea plasmatică.

Volumul de distributie este de aproximativ 0,2 l/kg pentru perindoprilatul liber. Legarea de proteinele plasmatice se face în proportie mică (legarea perindoprilatului de enzima de conversie a angiotensinei se face în proportie mai mică de 30%), dar este dependentă de concentratie.

Perindoprilatul este eliminat pe cale urinară si timpul de înjumătătire plasmatică al fractiunii libere este de aproximativ 17 ore, astfel încât concentratia la starea de echilibru este atinsă în decurs de 4 zile.

Excretia perindoprilatului este scăzută la vârstnici si, de asemenea, la pacientii cu insuficientă cardiacă sau renală. La pacientii cu insuficientă renală, se recomandă ajustarea dozelor, în functie de severitatea afectării renale (reflectată de clearance-ul creatininei).

În conditii de dializă, clearance-ul perindoprilatului este de 70 ml/min.

Farmacocinetica perindoprilului este modificată la pacientii cu ciroză hepatică: clearance-ul hepatic al substantei nemodificate este redus la jumătate. Cu toate acestea, cantitatea de perindoprilat rezultat din metabolizare nu este redusă si, în consecintă, nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.2 si pct. 4.4).

5.3 Date preclinice de sigurantă

În studiile de toxicitate după administrarea orală de doze repetate (efectuate la sobolani si maimute) organul tintă este rinichiul, care prezintă leziuni reversibile.

Studiile in vivo si in vitro nu au evidentiat potential mutagen.

Studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere (efectuate la sobolani, soareci, iepuri si maimute) nu au evidentiat niciun efect embriotoxic sau teratogen. Cu toate acestea, este cunoscut faptul că inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei induc reactii adverse în timpul ultimului stadiu de dezvoltare fetală, producând deces fetal si anomalii congenitale la rozătoare si iepuri. Au fost observate leziuni renale si cresterea mortalitătii perinatale si postnatale. Studiile pe termen lung efectuate la sobolani si soareci nu au evidentiat potential carcinogen.

6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Celuloză microcristalină

Talc

Stearat de magneziu

6.2 Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25º C, în ambalajul original, ferit de lumină.

6.5 Natura si continutul ambalajului

Blistere Al/Al

Cutie cu 30, 60, 90 de comprimate.

6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale. Orice produs neutilizat trebuie eliminate în concordantă cu cerintele locale.

7. DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ ICN Polfa Rzeszów S.A.

2 Przemysłowa Street, 35-959 Rzeszów, Polonia

8. NUMERELE AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

3175/2011/01-02-03 3176/2011/01-02-03

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Ianuarie 2011

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2011

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Unul din doi adulti sufera de hipertensiune Unul din doi adulti sufera de hipertensiune, afectiune care reprezinta un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral si pentru demente, a declarat prof. dr. Ovidiu Bajenaru, seful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar, cu prilejul campaniei de depistare a hipertensiunii.
Prof. dr. Eduard Apetrei: Hipertensiunea arterială domină bolile de inimă Hipertensiunea arterială domină bolile de inimă, fiind o afecţiune răspândită, însă doar aproximativ 30% dintre cei care au această suferinţă ştiu despre ea, a declarat, pentru AGERPRES, prof. dr. Eduard Apetrei de la Institutul de Cardiologie şi Chirurgie Cardio-Vasculară "C.C. Iliescu".
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...
Hipertensiunea arterială, o importantă problemă de sănătate publică Hipertensiunea arterială reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, care afectează peste 40% din populaţia adultă a României, spun specialiştii.
Hipertensiunea arterială ar putea fi tratată fără pastile Stimularea rinichilor cu impulsuri electrice ar putea duce la normalizarea tensiunii arteriale, susţin oameni de ştiinţă australieni care au dezvoltat şi testat în practică noua modalitate de combatere a hipertensiunii arteriale, relatează joi portalul theheart.org.
Hipertensiunea arteriala si homeopatia Hipertensiunea arteriala poate fi generata de reducerea calibrului vaselor sanguine prin procesul de ateromatoza. Un diagnostic de certitudine privind ateromatoza nu se poate pune decat prin arteriografie .