Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

MEDIKINET 10 mg
Denumire MEDIKINET 10 mg
Descriere Medicament utilizat ca parte a unui program amplu de tratament pentru tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD) la copii cu vârsta de 6 ani si peste.
Denumire comuna internationala METHYLFENIDATUM
Actiune terapeutica PSIHOSTIMULANTE, MED. UTILIZATE IN ADHD SI NOOTROPE SIMPATOMIMETICE CU ACTIUNE CENTRALA
Prescriptie PR, PS.
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 10mg
Ambalaj Cutie cu blist. PVC/PE/PVDC-Al x 28 compr.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC N06BA04
Firma - Tara producatoare MEDICE ARZNEIMITTEL PUTTER GMBH & CO.KG - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata MEDICE ARZNEIMITTEL PUTTER GMBH & CO KG - GERMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre MEDIKINET 10 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> dr. Oana Iordache : De cat timp luati?
>> Dan (vizitator) : Unde gasesc medikinet??
>> S.C. EUROSANTIS (vizitator) : importator?
>> dr. Oana Iordache : Nu avem aceasta informatie.
>> mariana popescu (vizitator) : AS DORII SA AFLU MAI MULTE DESPRE CUM S-AU MANIFESTAT COPII DUPA CE AU LUAT MADEKIT ? DACA POATE...
>> medicament (vizitator) : unde se poate gasi in bucuresti ,la ce farmacie
>> dr. Oana Iordache : Incercati la farmacia Academiei.
>> Iulian S : Ma poate ajuta si pe mine cineva cu a afla de unde pot cumpara acest medicament ? iulians_85s@yahoo.com...
>> Dr. Toth Noemi : Incercati sa cautati sub numele RITALIN 10mg (Novartis)
>> dr. Oana Iordache : Nu avem aceasta informatie.
Prospect si alte informatii despre MEDIKINET 10 mg, comprimate   Prospect       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.         DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Medikinet 10 mg comprimate

2.         COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Medikinet 10 mg comprimate

Fiecare comprimat contine clorhidrat de metilfenidat 10 mg, corespunzător cu metilfenidat 8,65 mg. Excipienti: 40,85 mg lactoză/comprimat

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.         FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Medikinet 10 mg comprimate

Comprimat rotund, de culoare albă, cu o linie mediană pe ambele fete, cu margini tesite marcat cu “M” pe ambele jumătăti.

Comprimatele pot fi divizate în două părti egale.

4.         DATE CLINICE

4.1       Indicatii terapeutice

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD)

Metilfenidat este indicat ca parte a unui program amplu de tratament pentru tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD) la copii cu vârsta de 6 ani si peste, atunci când măsurile corective singure se dovedesc a fi insuficiente. Tratamentul trebuie initiat sub supravegherea unui specialist în tulburările comportamentale întâlnite la copii.

Diagnosticul trebuie stabilit în conformitate cu criteriile DSM-IV sau cu ghidurile ICD-10 si trebuie să se bazeze pe o anamneză si o evaluare completă a pacientului. Diagnosticul nu poate fi stabilit doar pe baza prezentei unuia sau mai multor simptome.

Etiologia specifică a acestui sindrom este necunoscută si diagnosticarea nu se poate face cu un singur test de diagnostic. Diagnosticarea adecvată necesită folosirea resurselor medicale si psihologice, specializate, precum si a resurselor educationale si sociale.

Un program amplu de tratament include, de obicei, metode psihologice, educationale si sociale, precum si farmacoterapie si are ca scop stabilizarea copiilor cu un sindrom comportamental caracterizat prin simptome care pot include un istoric de lungă durată de dificultăti în mentinerea atentiei, distractibilitate, labilitate emotională, impulsivitate, hiperactivitate moderată până la severă, semne neurologice minore si EEG anormal. Capacitatea de învătare poate să fie sau nu afectată.

Tratamentul cu metilfenidat nu este indicat la toti copiii cu ADHD si decizia de administrare a medicamentului trebuie să se bazeze pe o evaluare foarte amănuntită a severitătii si cronicitătii simptomelor copilului în raport cu vârsta acestuia.

Plasamentul educational adecvat este esential si, în general, este necesară si interventia psihosocială. Atunci când metodele corective se dovedesc insuficiente, decizia de a prescrie un stimulent trebuie să se bazeze pe o evaluare riguroasă a severitătii simptomelor copilului. Administrarea de metilfenidat trebuie făcută întotdeauna în conformitate cu indicatia pentru care există aprobare si în conformitate cu ghidurile de prescriere/diagnosticare.

4.2       Doze si mod de administrare

Tratamentul trebuie initiat sub supravegherea unui specialist cu experientă în tratamentul tulburărilor de comportament întâlnite la copii.

Evaluarea înainte de tratament

Înainte ca acest medicament să fie prescris, este necesar să se efectueze o evaluare initială a statusului cardiovascular al pacientului, incluzând măsurarea tensiunii arteriale si frecventei cardiace. Trebuie să existe un istoric complet pentru documentarea medicatiei concomitente, care să contină tulburările sau simptomele medicale si psihice comorbide din trecut sau din prezent, antecedentele familiale de moarte cardiacă subită sau deces inexplicabil si înregistrarea corectă pe un grafic de crestere a înăltimii si a greutătii înainte de începerea tratamentului (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Monitorizarea continuă

Cresterea, functiile cardiovasculară si psihică trebuie monitorizate continuu (vezi, de asemenea, pct. 4.4);

Tensiunea arterială si pulsul trebuie înregistrate pe un grafic de crestere la fiecare ajustare a dozei si apoi, cel putin la fiecare 6 luni;

Înăltimea, greutatea si apetitul alimentar trebuie înregistrate timp de cel putin 6 luni, cu păstrarea unui grafic al cresterii;

Aparitia tulburărilor psihice de novo sau agravarea tulburărilor psihiatrice pre-existente trebuie monitorizate la fiecare ajustare a dozei si ulterior, cel putin la fiecare 6 luni sau la fiecare vizită medicală.

Pacientii trebuie monitorizati pentru evaluarea riscului de abatere de la tratament, administrare necorespunzătoare sau abuz de metilfenidat.

Stabilirea treptată a dozei

Este necesară stabilirea treptată atentă a dozei la începutul tratamentului cu metilfenidat. Doza zilnică initială recomandată este de 5 mg o dată pe zi sau de două ori pe zi (de exemplu, la micul dejun si masa de prânz), cresterea dozei, dacă este necesar, se realizează cu cresteri săptămânale de 5-10 mg a dozei zilnice, în functie de tolerabilitatea si gradul de eficientă observate.

Trebuie adoptat regimul care realizează un control satisfăcător al simptomelor, cu cea mai mică doză zilnică totală.

Pentru doze nerealizabile/practicabile cu această concentratie, sunt disponibile alte concentratii ale acestui medicament sau alte medicamente care contin clorhidrat de metilfenidat.

Comprimatele trebuie înghitite cu ajutorul lichidelor, întregi sau divizate în jumătăti, fie în timpul meselor sau după acestea.

Efectul alimentelor asupra absorbtiei metilfenidatului din Medikinet comprimate nu a fost studiat, de aceea un posibil efect al alimentelor asupra absorbtiei nu poate fi exclusă. Prin urmare, se recomandă ca Medikinet comprimate să fie administrat într-un mod standardizat, în raport cu calendarul meselor (de exemplu, ce doze ar trebui să fie administrate în raport cu timpul în care se serveste masa, în fiecare zi, de preferintă cu sau imediat după mese).

În tratamentul tulburărilor de hiperactivitate/ADHD, perioadele în care dozele de Medikinet sunt administrate ar trebui să fie selectate pentru a oferi cel mai bun efect când este necesar pentru a combate dificultătile comportamentale scolare si sociale.

Dacă efectul produsului îsi pierde efectul prea devreme după amiaza sau seara, poate reapare un comportament modificat si/sau incapacitatea de a adormi. O doză mică de clorhidrat de metilfenidat administrată mai târziu în zi ar putea ajuta la rezolvarea problemei.

Doza maximă zilnică de metilfenidat este de 60 mg.

Utilizarea îndelungată (mai mult de 12 luni) de către copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea utilizării pe termen lung a metilfenidatului nu au fost evaluate sistematic în cadrul studiilor clinice controlate. Tratamentul cu metilfenidat nu trebuie si nu este necesar să se prelungească pe o perioadă de timp nedefinită. Tratamentul cu metilfenidat este de obicei întrerupt în timpul pubertătii sau după încheierea acesteia. Medicul care decide să folosească metilfenidatul pe o perioadă mai lungă (peste 12 luni) la copiii si adolescentii cu ADHD trebuie să reevalueze periodic utilitatea folosirii pe termen lung a medicamentului pentru fiecare pacient în parte prin stabilirea unor perioade de probă fără medicatie pentru a putea evalua functionalitatea pacientului în absenta farmacoterapiei. Se recomandă ca tratamentul cu metilfenidat să se întrerupă cel putin o dată pe an (de preferintă în timpul vacantelor scolare) pentru a evalua starea copilului. Se poate constata un progres sustinut când medicamentul este întrerupt temporar sau permanent.

Reducerea dozei si întreruperea tratamentului

Tratamentul trebuie oprit dacă simptomele nu se ameliorează după o ajustare adecvată a dozei pe parcursul unei perioade de o lună. Dacă se produce o agravare paradoxală a simptomelor sau dacă apar alte evenimente adverse grave, doza trebuie redusă sau tratamentul trebuie întrerupt.

Adulti

Metilfenidat nu este autorizat pentru utilizare la adulti cu ADHD. Siguranta si eficacitatea nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.

Vârstnici

Metilfenidat nu trebuie utilizat la pacientii vârstnici. Siguranta si eficacitatea nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.

Copii cu vârsta sub 6 ani

Metilfenidat nu trebuie utilizat la copiii cu vârsta sub 6 ani. Siguranta si eficacitatea nu au fost stabilite la acest grup de vârstă.

4.3        Contraindicatii

Sensibilitate cunoscută la metilfenidat sau la oricare dintre excipienti

Glaucom

Feocromocitom

În timpul tratamentului cu inhibitori neselectivi, ireversibili de monoaminooxidază (MAO) sau într-o perioadă de cel putin 14 zile după întreruperea tratamentului cu aceste medicamente datorită riscului de aparitie a crizelor hipertensive (vezi pct. 4.5)

Hipertiroidism sau tireotoxicoză

Diagnostic sau antecedente de tulburare depresivă severă, anorexie nervoasă/tulburări anorexice, tendinte suicidare, simptome psihotice, tulburări de dispozitie severe, manie, schizofrenie, psihopatie/tulburare de personalitate borderline

Diagnostic sau antecedente de tulburare afectivă bipolară tip I severă si episodică (care nu este bine controlată)

Tulburări cardiovasculare preexistente, incluzând hipertensiune arterială severă, insuficientă cardiacă, boală ocluzivă arterială, angină pectorală, afectiuni cardiace congenitale semnificative din punct de vedere hemodinamic cardiomiopatii, infarct miocardic, aritmii cardiace care pot pune viata în pericol si canalopatii (tulburări cauzate de disfunctii ale canalelor de ioni)

Tulburări cerebrovasculare pre-existente, anevrism cerebral, anomalii vasculare, incluzând vasculită sau accident vascular cerebral

4.4      Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Tratamentul cu metilfenidat nu este recomandat tuturor copiilor cu ADHD si decizia de a administra medicamentul trebuie să se bazeze pe o evaluare riguroasă a severitătii si cronicitătii simptomelor copilului raportate la vârsta copilului.

Utilizarea îndelungată (mai mult de 12 luni) la copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea folosirii metilfenidatului pe termen lung nu a fost evaluat sistematic în cadrul studiilor clinice controlate. Tratamentul cu metilfenidat nu trebuie si nu este necesar să se prelungească pe o perioadă de timp nedefinită. Tratamentul cu metilfenidat este de obicei întrerupt în timpul pubertătii sau după încheierea acesteia. Pacientii în terapie pe termen lung (adică, peste 12 luni) trebuie monitorizati cu atentie în conformitate cu instructiunile de la punctele 4.2 si 4.4 cu privire la functia cardiovasculară, cresterea, apetitul, aparitia tulburărilor psihice de novo sau agravarea celor preexistente. Tulburările psihice ce trebuie monitorizate sunt descrise mai jos si includ (dar nu se limitează la) ticuri vocale sau motorii, comportament ostil sau agresiv, agitatie, anxietate, depresie, psihoză, manie, iluzii, iritabilitate, lipsa spontaneitătii, retragere în sine si perseverentă excesivă. Medicul care decide să folosească metilfenidatul pe o perioadă mai lungă (peste 12 luni) la copiii si adolescentii cu ADHD trebuie să reevalueze periodic utilitatea folosirii pe termen lung a medicamentului la fiecare pacient în parte prin stabilirea unor perioade de probă fără medicatie pentru a putea evalua functionalitatea pacientului în absenta farmacoterapiei. Se recomandă ca tratamentul cu metilfenidat să se întrerupă cel putin o dată pe an (de preferintă în timpul vacantelor scolare) pentru a evalua starea copilului. Se poate constata un progres sustinut când medicamentul este întrerupt temporar sau permanent.

Utilizarea la adulti

Metilfenidatul nu are aprobare pentru utilizare în cazul adultilor cu ADHD. Siguranta si eficacitatea medicamentului nu au fost stabilite la acest grup de vârstă.

Utilizarea la vârstnici

Metilfenidatul nu trebuie folosit la vârstnici. Siguranta si eficacitatea medicamentului nu au fost stabilite la acest grup de vârstă.

Utilizarea la copii cu vârsta sub 6 ani

Metilfenidatul nu trebuie folosit în cazul copiilor cu vârsta sub 6 ani. Siguranta si eficacitatea medicamentului nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.

Statusul cardiovascular

Pacientilor care sunt luati în considerare pentru tratament cu medicatii stimulante trebuie să li se facă o anamneză completă (inclusiv evaluarea antecedentelor familiale de moarte cardiacă subită sau deces inexplicabil sau aritmie malignă) si un examen clinic obiectiv pentru a evalua prezenta afectiunilor cardiace, precum si alte evaluări cardiace suplimentare de specialitate, dacă rezultatele initiale sugerează astfel de antecedente sau afectiuni.

Pacientii la care apar simptome precum palpitatii, durere toracică puternică, sincope inexplicabile, dispnee sau alte simptome care sugerează afectiuni cardiace care survin în timpul tratamentului cu metilfenidat, trebuie să fie supusi de îndată unor evaluări cardiace de specialitate.

Analiza datelor obtinute în urma studiilor clinice cu metilfenidat la copiii si adolescentii cu ADHD a demonstrat că pacientii cărora li s-a administrat metilfenidat au prezentat frecvent o crestere de peste 10 mm Hg a tensiunii sistolice si diastolice fată de pacientii din grupul de control. Consecintele clinice pe termen scurt si pe termen lung ale acestor efecte cardiovasculare la copii si adolescenti nu sunt cunoscute, dar, în urma rezultatelor obtinute în studiile clinice, nu poate fi exclusă posibilitatea aparitiei complicatiilor clinice. Se recomandă precautie în tratarea pacientilor a căror stare clinică determinată de boli coexistente poate fi afectată de cresterea tensiunii arteriale sau a pulsului. Vezi punctul 4.3 pentru lista afectiunilor în care tratamentul cu metilfenidat este contraindicat.

Statusul cardiovascular trebuie monitorizat cu atentie. Tensiunea arterială si pulsul trebuie înregistrate pe un grafic statistic de crestere la fiecare ajustare a dozei, iar, ulterior, cel putin la un interval de 6 luni.

Folosirea metilfenidatului este contraindicată în cazul anumitor tulburări cardiace preexistente, cu exceptia cazurilor în care s-a obtinut acordul pentru administrare din partea unui specialist în cardiologie pediatrică (vezi punctul 4.3).

Moarte subită si anomalii cardiace structurale preexistente sau alte afectiuni cardiace grave

Moartea subită a fost raportată în asociere cu utilizarea stimulantelor sistemului nervos central la copiii tratati cu doze uzuale dintre care unii prezentau anomalii cardiace structurale sau alte probleme cardiace grave. Desi chiar si numai problemele cardiace grave pot implica un risc crescut de moarte subită, produsele stimulante nu sunt recomandate la copiii sau adolescentii cu anomalii cardiace structurale, cardiomiopatie, tulburări grave ale ritmului cardiac sau alte probleme cardiace grave care pot cauza o vulnerabilitate crescută fată de efectele simpatomimetice ale medicamentelor stimulante.

Utilizarea inadecvată si evenimentele cardiovasculare

Utilizarea inadecvată a stimulantelor sistemului nervos central poate fi asociată cu moarte subită si alte evenimente adverse cardiovasculare grave.

Tulburări cerebrovasculare

Vezi punctul 4.3 unde sunt enumerate tulburările cerebrovasculare în care este contraindicat tratamentul cu metilfenidat. Pacientii cu factori de risc suplimentari (antecedente de afectiuni cardiovasculare, medicatie concomitentă pentru cresterea tensiunii) trebuie monitorizati la fiecare vizită cu privire la semnele si simptomele neurologice care pot apare după începerea tratamentului cu metilfenidat.

Vasculita cerebrală pare să fie o reactie idiosincrazică foarte rară, care apare în urma expunerii la metilfenidat. Există putine date care să sugereze că pacientii cu un risc mai mare pot fi identificati, iar declansarea initială a simptomelor poate fi primul indiciu al unei probleme clinice coexistente. Diagnosticul precoce, pe baza unui grad mare de suspiciune, poate permite întreruperea imediată a metilfenidatului si începerea tratamentului adecvat. Asadar, diagnosticul trebuie luat în considerare la toti pacientii la care se observă noi simptome neurologice compatibile cu ischemia cerebrală pe perioada tratamentului cu metilfenidat. Aceste simptome pot include cefalee severă, amorteală, slăbiciune, paralizie si dificultăti de coordonare, de vedere, de vorbire, de limbaj sau de memorie.

Tratamentul cu metilfenidat nu este contraindicat în cazul pacientilor cu paralizie cerebrală hemiplegică.

Tulburări psihice

Comorbiditatea tulburărilor psihiatrice în ADHD este frecvent întâlnită si trebuie luată în considerare când se prescriu medicamente stimulante. În cazul aparitiei simptomelor psihice sau a exacerbării afectiunilor psihice preexistente, tratamentul cu metilfenidat trebuie administrat doar dacă beneficiul depăseste riscurile potentiale pentru pacient.

Aparitia sau agravarea tulburărilor psihice trebuie monitorizată la fiecare ajustare a dozei, ulterior cel putin o dată la 6 luni si la fiecare vizită; în unele cazuri poate fi necesară întreruperea tratamentului.

Exacerbarea simptomelor psihotice sau maniacale preexistente

La pacientii psihotici, administrarea de metilfenidat poate exacerba simptomele tulburărilor de comportament si a tulburărilor de gândire.

Aparitia de noi simptome psihotice sau maniacale

Simptomele psihotice apărute în urma tratamentului (halucinatii vizuale/tactile/auditive si iluzii) sau mania la copiii si adolescentii fără antecedente de afectiuni psihotice sau manie pot fi cauzate de metilfenidat administrat în doze uzuale. Dacă apar simptome psihotice sau maniacale, trebuie luată în considerare o posibilă relatie cauzală cu metilfenidatul si poate fi necesară întreruperea tratamentului.

Comportament ostil sau agresiv

Aparitia sau agravarea comportamentelor agresive sau ostile pot fi cauzate de tratamentul cu stimulante. Pacientii tratati cu metilfenidat trebuie monitorizati îndeaproape cu privire la aparitia sau agravarea comportamentelor agresive sau ostile la initierea tratamentului, la fiecare ajustare a dozei si apoi cel putin o dată la 6 luni si la fiecare vizită. Medicii trebuie să evalueze necesitatea ajustării regimului terapeutic la pacientii care prezintă modificări comportamentale.

Tendinte suicidare

Pacientii care prezintă aparitia ideatiei suicidare si a comportamentului suicidar pe perioada tratamentului pentru ADHD trebuie evaluati imediat de către medicul curant. Trebuie acordată atentie exacerbării afectiunilor psihice coexistente si posibilitătii ca tratamentul cu metilfenidat să aibă un rol cauzal. Poate fi necesar tratamentul afectiunilor psihice coexistente si trebuie avută în vedere posibilitatea întreruperii tratamentului cu metilfenidat.

Ticuri

Metilfenidatul este asociat cu declansarea sau exacerbarea ticurilor motorii si verbale. De asemenea, a fost raportată agravarea sindromului Tourette. Trebuie evaluate antecedentele familiale, iar evaluarea clinică a ticurilor sau a sindromului Tourette la copii trebuie făcută înainte de administrarea metilfenidatului. Pacientii trebuie monitorizati regulat si trebuie observate aparitia sau agravarea ticurilor pe parcursul tratamentului cu metilfenidat. Monitorizarea trebuie să aibă loc la fiecare ajustare a dozei si apoi cel putin o dată la 6 luni sau la fiecare vizită.

Anxietate, agitatie sau stare de tensiune

Metilfenidatul este asociat cu agravarea stărilor preexistente de anxietate, agitatie sau tensiune. Evaluarea clinică a anxietătii, a agitatiei si a stării de tensiune trebuie să preceadă administrarea de metilfenidat si pacientii trebuie să fie monitorizati regulat pentru urmărirea aparitiei sau a agravării acestor simptome pe perioada tratamentului, la fiecare ajustare a dozei si apoi cel putin o dată la 6 luni sau la fiecare vizită.

Forme ale tulburării bipolare

O atentie deosebită trebuie acordată utilizării metilfenidatului în tratamentul ADHD la pacientii cu tulburări bipolare comorbide (inclusiv în tulburarea bipolară tip I netratată sau alte forme ale tulburării bipolare), datorită riscului aparitiei unui episod mixt/maniacal la acesti pacienti. Înainte de începerea tratamentului cu metilfenidat, pacientii cu simptome depresive comorbide trebuie evaluati corespunzător pentru a determina dacă există riscul aparitiei tulburării bipolare; evaluările trebuie să includă o anamneză psihică detaliată, inclusiv antecedente familiale de suicid, tulburare bipolară si depresie. O monitorizare continuă adecvată este esentială în cazul acestor pacienti (vezi mai sus “ Tulburări psihice” si pct. 4.2). Pacientii trebuie monitorizati pentru aparitia simptomelor la fiecare ajustare a dozei, iar apoi cel putin o dată la 6 luni si la fiecare vizită.

Cresterea

În cazul folosirii metilfenidatului pe termen lung la copii, au fost raportate o scădere moderată a cresterii în greutate si o întârziere a cresterii în înăltime.

Efectele metilfenidatului asupra înăltimii si greutătii finale nu se cunosc în prezent si sunt încă în studiu.

Cresterea trebuie monitorizată pe parcursul tratamentului cu metilfenidat: înăltimea, greutatea si apetitul alimentar trebuie înregistrate cel putin o dată la 6 luni si trebuie să se regăsească într-un grafic de crestere. Ar putea fi necesară întreruperea tratamentului în cazul pacientilor care nu cresc corespunzător în înăltime sau în greutate.

Convulsii

Metilfenidatul trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu epilepsie. Metilfenidatul poate coborî pragul convulsivant la pacientii cu antecedente convulsive, la pacientii cu antecedente de anomalii EEG în absenta convulsiilor si rar la pacientii fără antecedente de convulsii si anomalii EEG. Dacă frecventa convulsiilor creste sau dacă se declansează convulsii noi, tratamentul cu metilfenidat trebuie întrerupt.

Abuz, folosirea inadecvată sau abaterea de la tratament

Pacientii trebuie monitorizati cu atentie cu privire la riscurile ce pot să apară în urma abaterilor de la tratament, a folosirii inadecvate si a abuzului de metilfenidat. Metilfenidatul trebuie utilizat cu atentie în cazul pacientilor cu antecedente cunoscute de dependentă de alcool sau substante, datorită potentialului de abuz, folosire inadecvată sau abatere de la tratament.

Abuzul cronic de metilfenidat poate duce la tolerantă marcată si dependentă psihologică cu grade variate de comportamente anormale. Se pot produce episoade psihotice manifeste, mai ales ca răspuns la dependenta parenterală.

Vârsta pacientului, prezenta factorilor de risc pentru tulburările apărute datorită utilizării de substante (cum ar fi tulburarea comportamentală sau tulburarea de opozitie-sfidare co-morbidă si tulburarea bipolară), abuzul de substante din trecut sau din prezent, toate acestea trebuie luate în considerare când se stabileste un tratament pentru ADHD. Se recomandă precautie în cazul pacientilor instabili emotional, cum ar fi cei cu antecedente de dependentă de substante sau de alcool etilic, deoarece acesti pacienti pot să-si crească doza din proprie initiativă.

Pentru unii pacienti care prezintă un risc crescut de abuz mare de substante, este posibil ca metilfenidatul sau alte stimulante să nu fie potrivite si în acest caz trebuie avut în vedere tratamentul cu medicamente nestimulante.

Întreruperea tratamentului

Este necesară o supraveghere atentă când se întrerupe administrarea medicamentului, deoarece în timpul acestui proces pot iesi la suprafată atât depresia, cât si hiperactivitatea cronică. Unii pacienti necesită o supraveghere atentă pe termen lung.

Este necesară o supraveghere atentă atunci când se întrerupe folosirea abuzivă a medicamentului, deoarece se poate produce o depresie severă.

Fatigabilitate

Metilfenidatul nu trebuie utilizat pentru prevenirea sau tratamentul stărilor normale de fatigabilitate.

Excipienti: intolerantă la lactoză

Acest medicament contine lactoză: pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Alegerea formei farmaceutice de metilfenidat

Alegerea formei farmaceutice a medicamentului care contine metilfenidat va fi hotărâtă de către medicul curant pentru fiecare pacient în parte si în functie de durata dorită a efectului.

Detectarea drogurilor

Acest medicament contine metilfenidat, care poate induce rezultate fals pozitive la testele de diagnostic pentru amfetamine, în special în cazul screening-ului prin metode imunologice.

Insuficientă renală sau hepatică

Nu există experientă privind utilizarea metilfenidatului la pacientii cu insuficientă renală sau hepatică.

Efecte hematologice

Siguranta tratamentului pe termen lung cu metilfenidat nu este pe deplin cunoscută. În cazul aparitiei leucopeniei, trombocitopeniei, anemiei sau a altor modificări, inclusiv a celor care indică afectiuni hepatice sau renale grave, trebuie avută în vedere întreruperea medicamentului.

4.5       Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Interactiune farmacocinetică

Nu se cunoaste modul în care metilfenidatul poate influenta concentratiile plasmatice ale medicamentelor administrate concomitent. Prin urmare, se recomandă precautie în cazul asocierii metilfenidatului cu alte medicamente, în special cu cele cu indice terapeutic îngust.

Metilfenidatul nu este metabolizat de citocromul P450 într-o măsură relevantă clinic. Nu se anticipează ca inductorii sau inhibitorii citocromului P450 să aibă un impact relevant asupra farmacocineticii metilfenidatului. Pe de altă parte, enantiomerii D- si L- ai metilfenidatului nu inhibă în mod relevant izoenzimele 1A2, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 sau 3A ale citocromului P450.

Totusi, există raportări care indică faptul că metilfenidatul poate inhiba metabolizarea

anticoagulantelor cumarinice, al anticonvulsivantelor (de exemplu fenobarbital, fenitoină, primidonă) si al unor antidepresive (triciclice si inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei). La initierea sau oprirea tratamentului cu metilfenidat, poate fi necesară ajustarea dozei pentru medicamentele deja administrate si determinarea concentratiilor plasmatice ale medicamentelor (sau pentru cumarinice, timpii de coagulare).

Interactiuni farmacodinamice

Medicamente antihipertensive

Metilfenidatul poate să scadă eficacitatea medicamentelor folosite în tratamentul hipertensiunii arteriale.

Utilizarea în asociere cu medicamente care cresc tensiunea arterială

Se recomandă administrarea cu precautie a metilfenidatului în asociere cu alte medicamente care au, de asemenea, potential de crestere a tensiunii arteriale (vezi si paragrafele despre afectiunile cardiovasculare si cerebrovasculare de la pct. 4.4).

Datorită posibilitătii producerii unui puseu de hipertensiune arterială, metilfenidatul este contraindicat la pacientii în tratament (în prezent sau în cele 2 săptămâni anterioare) cu inhibitori MAO neselectivi, ireversibili (vezi pct. 4.3).

Utilizarea în asociere cu alcoolul etilic

Alcoolul etilic poate exacerba reactiile adverse la nivelul sistemului nervos central ale medicamentelor psihostimulante, inclusiv ale metilfenidatului. Prin urmare, se recomandă ca pacientii să nu consume alcool etilic în timpul tratamentului.

Utilizarea împreună cu alimente

Nu s-au efectuat studii legate de efectul alimentelor asupra tratamentului. Prin urmare, se recomandă ca administrarea de Medikinet comprimate să fie realizată într-un mod standardizat, în raport cu orarul meselor de exemplu, ce doze ar trebui să fie administrate în raport cu ora la care se serveste masa, în fiecare zi, de preferintă cu alimnete sau imediat după masă (vezi pct. 4.2).

Utilizarea în asociere cu anestezicele halogenate

Există riscul cresterii bruste a tensiunii arteriale în timpul interventiei chirurgicale. Dacă interventia este planificată, tratamentul cu metilfenidat nu trebuie administrat în ziua interventiei.

Utilizarea în asociere cu agonisti alfa2-adrenergici cu actiune centrală (de exemplu clonidină)

Au fost raportate evenimente adverse grave, inclusiv moarte subită, în cazul administrării concomitente cu clonidina. Nu a fost evaluată sistematic siguranta utilizării metilfenidatului în asociere cu clonidina sau cu alti agonisti alfa2-adrenergici cu actiune centrală.

Utilizarea în asociere cu medicamente dopaminergice

Se recomandă precautie în cazul administrării metilfenidatului în asociere cu medicamente dopaminergice, inclusiv antipsihotice. Deoarece actiunea predominantă a metilfenidatului este cresterea valorilor dopaminei extracelulare, metilfenidatul poate fi asociat cu interactiuni farmacodinamice atunci când este administrat concomitent cu agonisti dopaminergici directi si indirecti (inclusiv antidepresivele triciclice si DOPA) sau cu antagonisti dopaminergici, inclusiv antipsihotice.

4.6        Sarcina si alăptarea

Sarcina

Există doar un număr limitat de informatii legate de administrarea metilfenidatului la gravide.

Au fost semnalate în cadrul raportărilor spontane cazuri de toxicitate cardiorespiratorie neonatală, în special detresă respiratorie si tahicardie fetală.

Studiile la animale au arătat doar toxicitate asupra functiei de reproducere la doze toxice materne (vezi pct. 5.3).

Nu se recomandă administrarea metilfenidatului în timpul sarcinii, cu exceptia cazurilor în care se decide că amânarea tratamentului poate reprezenta un risc mai mare pentru sarcină.

Alăptarea

Metilfenidatul a fost regăsit în laptele matern al unei femei tratate cu metilfenidat.

A fost raportat un caz cu un sugar care a avut o scădere nespecifică în greutate pe perioada expunerii, dar si-a revenit si a început să ia în greutate după ce mama a întrerupt tratamentul cu metilfenidat. Nu poate fi exclus riscul pentru sugar.

Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abtine de la tratamentul cu metilfenidat având în vedere beneficiul alăptării pentru copil si beneficiul tratamentului pentru femeie.

4.7        Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Metilfenidatul poate provoca ameteală, somnolentă si tulburări vizuale, inclusiv dificultăti de acomodare, diplopie si vedere încetosată. Acesta poate avea o influentă moderată asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Pacientii trebuie avertizati în legătură cu aceste efecte posibile si trebuie să li se recomande ca în cazul în care sunt afectati, să evite activitătile potential periculoase, cum sunt conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor.

4.8        Reactii adverse

Tabelul de mai jos prezintă toate reactiile adverse la medicament (RAM) observate în cursul studiilor clinice, raportările spontane după punerea pe piată a Medikinet si acelea care au fost raportate cu alte formulări de clorhidrat de metilfenidat. Dacă frecventele de aparitie ale RAM la Medikinet si la formulări de clorhidrat de metilfenidat au fost diferite, s-a utilizat frecventa cea mai mare din ambele baze de date.

Estimarea frecventei

foarte frecvente

£1/10)

frecvente

(>l/100 si <l/10)

mai putin frecvente

(>l/1000 si <l/100)

rare

(>l/10000 si <l/1000)

foarte rare

(<1/10000)

cu frecventă necunoscută

(care nu poate fi estimată din datele disponibile)

 

 

Infectii si infestări

Frecvente:

Nazofaringită

Tulburări hematologice si limfatice

Foarte rare:

Anemie, leucopenie, trombocitopenie, purpură trombocitopenică

Cu fecventă necunoscută:

Pancitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai putin frecvente:

Reactii de hipersensibilitate cum sunt angioedem, reactii anafilactice, inflamatii auriculare, afectiuni buloase, afectiuni exfoliative, urticarie, prurit, eruptii si eruptii cutanate tranzitorii

Tulburări metobolice si de nutritie*

Frecvente:

Anorexie, apetit alimentar scăzut, scăderea moderată a cresterii în greutate si în înăltime în cazul administrării de lungă durată la copii*

Tulburări psihice*

Foarte fecvente:

Insomnie, nervozitate

Frecvente:

Anorexie, labilitate afectivă, agresivitate*, agitatie*, anxietate*, depresie*, iritabilitate, comportament anormal

Mai putin frecvente:

Tulburări psihotice*, halucinatii auditive, vizuale si tactile*, furie, ideatie suicidară*, dispozitie modificată, schimbări bruste de dispozitie, neliniste, tristete coplesitoare, ticuri*, agravarea ticurilor preexistente si a sindromului Tourette*, hipervigilentă, tulburări ale somnului

Rare:

Manie*, dezorientare, tulburări ale libidoului

Foarte rare:

Tentative suicidare (incluzând suicidul reusit)*, dispozitie depresivă trecătoare*, gândire anormală, apatie, comportamente repetitive, concentrare exagerată

Cu frecventă necunoscută:

Iluzii*, tulburări de gândire*, stări de confuzie, dependentă

S-au semnalat cazuri de abuz si dependentă, mai ales în cazul formelor farmaceutice cu eliberare imediată (cu frecventă necunoscută)

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente:

Cefalee

Frecvente:

Ameteală, diskinezie, hiperactivitate psihomotorie, somnolentă

Mai putin frecvente:

Sedare, tremor

Foarte rare:

Convulsii, miscări coreo-atetozice, deficit neurologic ischemic reversibil

Sindrom neuroleptic malign (SNM; Raportările au fost slab documentate si în majoritatea cazurilor,  pacientii erau tratati si cu alte medicamente, astfel că rolul metilfenidatului este neclar)

Cu frecventă necunoscută:

Tulburări cerebrovasculare * (incluzând vasculită, hemoragii cerebrale, accidente cerebrovasculare, arterită cerebrală, ocluzie celebrală), convulsii tip grand mal*, migrene

Tulburări oculare

Mai putin frecvente:

Diplopie, vedere încetosată

Rare:

Dificultăti de acomodare vizuală, midriază, tulburări vizuale

Tulburări cardiace*

Frecvente:

Aritmii, palpitatii, tahicardie

Mai putin frecvente:

Durere toracică

Rare:

Angină pectorală

Foarte rare:

Stop cardiac, infarct miocardic

Cu frecventă necunoscută:

Tahicardie supraventriculară, bradicardie, extrasistole ventriculare, extrasistole

Tulburări vasculare*

Frecvente:

Hipertensiune arterială

Foarte rare:

Arterită si/sau ocluzie cerebrală, extremităti reci, fenomen Raynaud

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Frecvente:

Tuse, durere faringolaringiană

Mai putin frecvente:

Dispnee

Tulburări gastrointestinale

Frecvente:

Dureri abdominale, diaree, greată, disconfort abdominal si vărsături – Acestea apar, de regulă, la începutul tratamentului si pot fi diminuate prin ingerarea concomitentă a unor alimente; xerostomie.

Mai putin frecvente:

Constipatie

Tulburări hepatobiliare

Mai putin frecvente:

Cresteri ale concentratiilor serice ale enzimelor hepatice

Foarte rare:

Functie hepatică anormală, incluzând comă hepatică

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Frecvente:

Alopecie, prurit, eruptii cutanate tranzitorii, urticarie

Mai putin frecvente:

Angioedem, afectiuni buloase, afectiuni exfoliative

Rare:

Hiperhidroză, eruptie cutanată maculară, eritem

Foarte rare:

Eritem polimorf, dermatită exfoliativă, eruptie fixă medicamentoasă

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Frecvente:

Artralgie

Mai putin frecvente:

Mialgie, spasme musculare

Foarte rare:

Crampe musculare

Tulburări renale si ale căilor urinare

Mai putin frecvente:

Hematurie

Tulburări ale aparatului genital si sânului

Rare:

Ginecomastie

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Frecvent:

Pirexie, întârzierea cresterii în timpul administrării pe termen lung la copii*

Mai putin frecvente:

Durere toracică, fatigabilitate

Foarte rare:

Moarte subită cardiacă*

Cu frecventă necunoscută:

Senzatie de disconfort toracic, hiperpirexie

Investigatii diagnostice

Frecvente:

Modificări ale tensiunii arteriale si ale frecventei cardiace (de obicei o crestere)*, scăderea în greutate*

Mai putin frecvente:

Murmur cardiac*, cresteri ale concentratiilor serice ale enzimelor hepatice

Foarte rare:

Cresterea concentratiilor de fosfati alcalini din sânge, cresterea concentratiei de bilirubină din sânge, scăderea numărului de trombocite, număr anormal de leucocite

 

 

*Vezi pct. 4.4

4.9       Supradozaj

Semne si simptome

Supradozajul acut, datorat în principal suprastimulării SNC si a celui simpatic se poate manifesta prin: vărsături, agitatie, tremur, hiperreflexie, spasme musculare, convulsii (care pot fi urmate de comă), euforie, confuzie, halucinatii, delir, transpiratii, hiperemie facială, cefalee, hiperpirexie, tahicardie, palpitatii, aritmii cardiace, hipertensiune arterială, midriază si uscarea mucoaselor.

Tratament

Nu există un antidot specific în cazul supradozajului cu metilfenidat.

Tratamentul constă în instituirea măsurilor adecvate de sustinere.

Pacientul trebuie protejat împotriva vătămărilor autoinduse si împotriva stimulilor externi care ar putea agrava suprastimularea preexistentă. Dacă semnele si simptomele nu sunt prea severe si dacă pacientul este constient, continutul gastric poate fi evacuat prin inducerea vărsăturilor sau prin lavaj gastric.

Înainte de efectuarea lavajului gastric, trebuie controlate agitatia si convulsiile dacă acestea sunt prezente si trebuie protejate căile respiratorii. Alte măsuri pentru detoxifiere intestinală includ administrarea de cărbune activat si a unui laxativ. În caz de intoxicatie severă, trebuie administrată o doză de benzodiazepină, ajustată cu atentie, înainte de efectuarea lavajului gastric.

Trebuie instituită terapia intensivă pentru mentinerea schimburilor adecvate circulatorii si respiratorii; pot fi necesare proceduri externe de răcire în caz de hiperpirexie.

Nu a fost stabilită eficacitatea dializei peritoneale sau a hemodializei extracorporeale în caz de supradozaj cu metilfenidat.

5.         PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1        Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: psihostimulante, medicamente utilizate pentru ADHD si nootrope, simpatomimetice cu actiune centrală, codul ATC: N06BA04

Mecanism de actiune

Medikinet este un stimulant slab al sistemului nervos central SNC cu efecte mai importante asupra activitătilor mentale, decât asupra activitătilor motorii. Modul său de actiune la om nu este pe deplin înteles, dar efectele sale se datorează stimulării corticale si, probabil, stimulării sistemului activator reticular.

Mecanismul prin care Medikinet îsi exercită efectele sale mentale si comportamentale la copii nu este stabilit în mod clar, si nici nu există dovezi concludente, care să arate modul în care aceste efecte actionează asupra SNC. Se ia în considerare blocarea recaptării noradrenalinei si dopaminei la nivelul neuronilor presinaptici si cresterea eliberării acestor monoamine în spatiul extraneuronal. Medikinet este un amestec racemic compus din izomeri D- si L-. Izomerul D- este mai activ farmacologic decât izomerul L-.

5.2        Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie

Metilfenidat este absorbit rapid si aproape complet. Datorită metabolizării pronuntate la nivelul primului pasaj, disponibilitatea absolută este scăzută la aproximativ 30% (11-51%) din doză.

Absorbtia este accelerată atunci când medicamentul este administrat în timpul mesei, dar nu are nici un efect asupra cantitătii totale absorbite. Concentratiile maxime plasmatice de 7 mg/ml sunt atinse în medie la 1-2 ore după administrarea de 10 mg. Concentratiile plasmatice maxime variază considerabil între indivizi.

Există variatii considerabile interindividuale si intraindividuale ale concentratiilor plasmatice, care, cu toate acestea, oferă putine dovezi concludente privind eficacitatea terapeutică. Timpul de înjumătătire prin eliminare relativ scurt se corelează bine cu durata de actiune de 1-4 ore.

Distributie

În sânge, metilfenidatul si metabolitii săi sunt distribuiti în plasmă (57%) si eritrocite (43%). Metilfenidatul si metabolitii săi au o capacitate mică de legare de proteine plasmatice (10-33%). Volumul de distributie, după o doză unică administrată intravenos este 2,2 l/kg (2,65±1,1 l/kg pentru D-metilfenidat si 1,8 ± 0,9 l/kg pentru L-metilfenidat).

Metabolizare

Biotransformarea metilfenidatului este rapidă si extensivă. Concentratiile plasmatice maxime de acid acetic 2-fenil-2-piperidil (PPAA) sunt atinse la aproximativ două ore după administrarea de metilfenidat si sunt de 30-50 ori mai mari decât cele ale substantei neschimbate. Timpul de înjumătătire prin eliminare a PPAA este de aproximativ de două ori mare, decât cel al metilfenidatului si clearance-ul sistemic mediu este de 0,17 l/oră si kg. Doar mici cantităti de metaboliti hidroxilati (de exemplu hidroximetilfenidat si acid hidroxiritalinic) sunt detectabile. Activitatea terapeutica pare a fi în principal datorită compusului de origine.

Eliminare

Metilfenidat este eliminat din plasmă cu un timp de înjumătătire prin eliminare de aproximativ 2 ore. Clearence-ul mediu, după o doză unică administrată intravenos este de 0.565 l/oră si kg (0,40± 0,12 l/oră si kg pentru D-metilfenidat si 0,73±0,28 l/oră si kg pentru L-metilfenidat). După administrarea orală, aproximativ 78-97% din doză este excretată în 48-96 ore prin urină si 1-3% prin materiile fecale sub formă de metaboliti. Numai cantităti mici (<1%) de metilfenidat nemodificat apar în urină. O mare parte dintr-o doză administrată intravenos (89%) este eliminată în urină, în termen de 16 ore, probabil indiferent de valoarea pH, ca acid ritalinic.

Aparent, nu există nicio diferentă în farmacocinetica metilfenidatului, între copiii cu tulburări hiperkinetice/ADHD si subiectii adulti sănătosi testati. Proprietătile farmacocinetice ale metilfenidatului nu au fost studiate la copiii sub 6 ani sau la vârstnici peste 65 ani. Eliminarea renală a acidului ritalinic poate scădea în caz de insuficientă renală.

Cea mai mare parte din doză este excretată în urină ca acid acetic 2-phenyl-2-piperidyl (PPAA, 60-86%).

Grupe speciale de pacienti

Nu există diferente evidente în comportamentul farmacocinetic al metilfenidaului la copii hiperactivi si voluntarii adulti sănătosi.

Eliminarea datelor primite de la pacientii cu functie renală normală arată că excretia renală a metilfenidatului nemodificat, poate fi cu greu diminuat la toti în prezenta insuficientei renale. Cu toate acestea, excretia renală a PPAA poate fi scăzută.

5.3       Date preclinice de sigurantă

Carcinogenitate

În studiile de carcinogenitate la soareci si sobolani, extinse pe toată durata de viată, s-a înregistrat un număr crescut de tumori hepatice maligne numai la soarecii masculi. Nu se cunoaste importanta pentru om a acestor descoperiri.

Metilfenidatul nu a afectat performantele reproductive sau fertilitatea la doze egale cu multiplii mici ai dozei clinice.

Dezvoltarea embrionară/fetală în cursul sarcinii

Metilfenidatul nu este considerat a fi teratogen la sobolani si iepuri. S-au observat toxicitate fetală (adică, pierderea totală a puilor abia fătati) si toxicitate maternă la doze toxice pentru mamă.

6.         PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1        Lista excipientilor

Celuloză microcristalină Amidon de porumb pregelatinizat Hidrogenofosfat de calciu dihidrat Lactoză monohidrat Stearat de magneziu

6.2        Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3        Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4        Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate

6.5        Natura si continutul ambalajului

Medikinet 10 mg comprimate

Cutii cu 28 sau 30 comprimate, în blistere din PVC/PE/PVdC-Aluminiu.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6        Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.         DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Medice Arzneimittel Pütter GmbH & Co. KG Kuhloweg 37 58638 Iserlohn Germania.

8.         NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

xxxy3220/2011/01-02

9.          DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare - Ianuarie 2011.

10.        DATA REVIZUIRII (PARTIALE) A TEXTULUI

Ianuarie 2011

 

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Pesticidele din legume şi fructe, responsabile de sindromul de hiperactivitate (ADHD) la copii Oameni de ştiinţă de la universităţile Harvard /SUA/ şi Montreal /Canada/ au ajuns la concluzia, în urma unor studii coordonate, că pesticidele din legume şi fructe sunt în cele mai multe dintre cazuri factorul major responsabil de apariţia sindromului ADHD (Deficit de Atenţie şi Hiperactivitate) la...
Studiu despre simptomul ADHD Iaşi, 13 mai /Agerpres/ - Părinţii din România care au copii cu simptom ADHD (deficit de atenţie şi hiperactivitate - n.r.) sunt deosebit de preocupaţi de viitorul acestora, potrivit unui studiu prezentat, miercuri, la Iaşi, de specialiştii în domeniu.
Dieta in ADHD ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) se traduce in romana prin Deficit de Atentie / Tulburare Hiperkinetica si se refera la un comportament bazat pe o combinatie dintre neatentie, hiperactivitate si impulsivitate ce afecteaza buna functionare a individului la scoala sau acasa. Simtomele...
Laptele matern poate reduce riscul apariţiei sindromului de hiperactivitate la copii Tel Aviv, 20 aug /Agerpres/- Cercetătorii israelieni au descoperit că copiii alăptaţi la sân prezintă un risc mai redus de a dezvolta tulburarea caracterizată prin hiperactivitate însoţită de deficit de atenţie (ADHD - Attention Deficit Hyperactivity Disorder) decât cei care au fost hrăniţi cu lapte...
O alimentaţie mai echilibrată ar putea fi benefică pentru copiii care suferă de sindromul de hiperactivitate (ADHD) Washington, 9 ian /Agerpres/- O alimentaţie mai echilibrată ar putea fi benefică pentru copiii care suferă de tulburarea caracterizată prin hiperactivitate însoţită de deficit de atenţie (ADHD - Attention Deficit Hyperactivity Disorder), în cazul în care tratamentul medicamentos şi alte terapii nu dau...
Cluj: Proiect destinat copiilor cu ADHD, în premieră naţională la Cluj -Napoca Asociaţia "Paşi Înainte" va derula, în premieră naţională, la Cluj-Napoca, un proiect destinat copiilor cu Deficit de Atenţie şi Hiperactivitate Dezordonată (ADHD - Attention Deficit Hyperactivity Disorder).