Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

IMMUNOPRIN 75 mg
Denumire IMMUNOPRIN 75 mg
Descriere Immunoprin este indicat fie în monoterapie, fie în asociere cu corticosteroizi si/sau alte medicamente si proceduri în următoarele cazuri de afectiuni severe, la pacientii cu intolerantă sau dependentă la steroizi si la cei la care răspunsul terapeutic este inadecvat, în ciuda tratamentului cu doze mari de steroizi:
- artrită reumatoidă activă severă controlată insuficient prin medicamente mai putin toxice (medicamente antireumatice care modifică afectiunea, MACMA)
- boală inflamatorie intestinală severă sau moderat-severă (boala Crohn sau colita ulcerativă)
- lupus eritematos sistemic
- dermatomiozită si polimiozită
- hepatită activă cronică autoimună
- poliarterită nodoasă
- anemie hemolitică autoimună
- purpură trombocitopenică idiopatică cronică refractară la tratament
Denumire comuna internationala AZATHIOPRINUM
Actiune terapeutica IMUNOSUPRESOARE ALTE IMUNOSUPRESOARE
Prescriptie PR
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 75mg
Ambalaj Cutie cu 1 flac. PEID x 50 compr. film.
Valabilitate ambalaj 4 ani
Cod ATC L04AX01
Firma - Tara producatoare EBEWE PHARMA GES.M.B.H. NFG. KG - AUSTRIA
Autorizatie de punere pe piata EBEWE PHARMA GES.M.B.H. NFG. KG - AUSTRIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre IMMUNOPRIN 75 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre IMMUNOPRIN 75 mg, comprimate filmate       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.         DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Immunoprin 75 mg comprimate filmate

2.       COMPOZITIECALITATIVĂSICANTITATIVĂ

Fiecare comprimat contine azatioprină 75 mg.

Immunoprin 75 mg comprimate filmate: acest medicament contine lactoză 54,15 mg per comprimat filmat.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMAFARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

75 mg: comprimat rotund, de culoare galben deschis, prevăzut cu o linie mediană

Comprimatul poate fi divizat în două părti egale, desi divizarea nu este recomandată (vezi pct.4.2).

4.       DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Immunoprin este indicat în schemele terapeutice, ca adjuvant al medicamentelor imunosupresoare principale (imunosupresie de bază).

Immunoprin este indicat în asociere cu alte medicamente imunosupresoare în profilaxia rejetului de transplant alogen renal, hepatic, cardiac, pulmonar sau pancreatic.

Immunoprin este utilizat ca antimetabolit imunosupresiv în monoterapie sau, cel mai frecvent, în asociere cu alte medicamente (de obicei corticosteroizi) si/sau proceduri care influentează răspunsul imun. Efectul terapeutic poate fi observat numai după săptămâni sau luni si poate include un efect de economisire-steroidiană determinând în consecintă reducerea toxicitătii asociate cu administrarea de doze mari de corticosteroizi si cu utilizarea prelungită a acestora.

Immunoprin este indicat fie în monoterapie, fie în asociere cu corticosteroizi si/sau alte medicamente si proceduri în următoarele cazuri de afectiuni severe, la pacientii cu intolerantă sau dependentă la steroizi si la cei la care răspunsul terapeutic este inadecvat, în ciuda tratamentului cu doze mari de steroizi:

-            artrită reumatoidă activă severă controlată insuficient prin medicamente mai putin toxice (medicamente antireumatice care modifică afectiunea, MACMA)

-            boală inflamatorie intestinală severă sau moderat-severă (boala Crohn sau colita ulcerativă)

-            lupus eritematos sistemic

-            dermatomiozită si polimiozită

-            hepatită activă cronică autoimună

-            poliarterită nodoasă

-            anemie hemolitică autoimună

-            purpură trombocitopenică idiopatică cronică refractară la tratament

4.2 Doze si mod de administrare

Pentru administrare orală.

Comprimatul trebuie luat cu cel putin un pahar cu apă (200 ml).

Comprimatele trebuie luate în timpul meselor, pentru a diminua riscul de greată.

Transplant

În functie de schema terapeutică recomandată, în prima zi de tratament se poate administra o doză de până la 5 mg/kg corp. Doza de întretinere este cuprinsă între 1-4 mg/kg corp si trebuie ajustată în functie de cerintele clinice si toleranta hematologică.

Dovezile arată că tratamentul cu Immunoprin trebuie mentinut pe o perioadă indefinită, pentru a elimina riscul pentru rejetul transplantului, chiar dacă este necesară numai o doză mică.

Alte situatii

În general, doza initială zilnică este de 1-3 mg/kg corp si trebuie ajustată în concordantă cu răspunsul clinic (care poate să nu fie evident timp de săptămâni sau luni) si toleranta hematologică.

Când răspunsul terapeutic este evident, se recomandă prudentă la reducerea dozei de întretinere până la cel mai mic nivel posibil compatibil cu mentinerea efectului. Dacă nu apare nicio ameliorare a stării pacientului în următoarele trei până la sase luni, se recomandă întreruperea administrării medicamentului.

Doza de întretinere necesară poate varia de la mai putin de 1 mg/kg corp si zi la 3 mg/kg corp si zi în functie de starea clinică si de răspunsul individual al pacientului, incluzând toleranta hematologică.

Doza zilnică utilizată în hepatita cronică activă este cuprinsă, de regulă, între 1 si 1,5 mg/kg corp.

Utilizare la pacientii cu insuficientă renală si/sau hepatică:

La pacientii cu insuficientă renală si/sau hepatică trebuie administrată cea mai mică doză posibilă.

Immunoprin este contraindicat în insuficienta hepatică severă (vezi pct.4.3).

Utilizare la copii si adolescenti:

Luând în considerare datele insuficiente, nu se recomandă utilizarea Immunoprin în tratamentul artritei cronice juvenile, lupusului eritematos sistemic, dermatomiozitei si poliartritei nodoase.

În cazul celorlalte indicatii, dozele recomandate la copii si adolescenti sunt similare cu cele recomandate la adulti.

Utilizare la vârstnici:

Nu există date specifice referitoare la toleranta pacientilor vârstnici la Immunoprin. Se recomandă ca dozele utilizate să fie cât mai mici posibil (pentru controlul hemoleucogramei, vezi pct.4.4).

Când se administrează alopurinol, oxipurinol sau tiopurinol concomitent cu azatioprina, doza de azatioprină trebuie redusă la un sfert din doza de bază (vezi pct.4.5).

Durează săptămâni sau luni până se observă efectul terapeutic.

Medicamentul poate fi administrat pe termen lung, cu exceptia situatiilor în care pacientul nu îl poate tolera.

Întreruperea Immunoprin trebuie realizată treptat, sub supraveghere strictă.

Divizarea comprimatului filmat trebuie evitată. Dacă este necesară divizarea comprimatelor se va evita contaminarea pielii si inhalarea de particule din comprimat (vezi pct.4.4 si 6.6).

Dacă este necesar, în cazul tratamentelor pe termen lung trebuie utilizate alte medicamente care contin azatioprină 25 mg.

4.3      Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activă, azatioprină, 6-mercaptopurină (metabolit al azatioprinei) sau la oricare dintre excipienti

Infectii severe

Insuficientă hepatică gravă sau depresie medulară

Pancreatită

Orice vaccin viu, în special BCG, vaccin împotriva variolei, vaccin împotriva febrei galbene

Sarcina, cu exceptia cazului în care beneficiile depăsesc riscurile (vezi pct.4.6)

Alăptare (vezi pct.4.6)

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Există pericole potentiale ale utilizării Immunoprin comprimate filmate; prin urmare nu trebuie prescris decât în situatiile în care pacientul poate fi monitorizat adecvat pe tot parcursul tratamentului pentru efectele toxice care apar.

În timpul primelor opt săptămâni de tratament, cel putin o dată pe săptămână, trebuie efectuată o hemoleucogramă completă, care să includă si numărul trombocitelor. Aceasta trebuie verificată mult mai frecvent:

-  dacă se utilizează doze mari

-  la pacienti vârstnici

-  dacă există insuficientă renală

-  dacă functia hepatică este afectată usor până la moderat (vezi, de asemenea pct.4.2 si 5.2)

-  dacă functia medulară este afectată usor până la moderat (vezi, de asemena, pct.4.2)

-  la pacientii cu hipersplenism

Frecventa determinării hemoleucogramei poate fi redusă după 8 săptămâni. Se recomandă ca hemoleucograma completă să se repete lunar sau la intervale de cel putin 3 luni.

Pacientii trebuie informati să se adreseze imediat medicului dacă prezintă ulceratii ale gâtului, febră, infectii, echimoze, sângerări sau alte semne de mielosupresie.

Functia hepatică trebuie controlată regulat, în special la pacientii cu disfunctie hepatică

Există persoane cu un deficit mostenit al enzimei tiopurină metiltransferază (TMT) care sunt, de regulă, mai sensibili la efectul mielosupresiv al azatioprinei si sunt predispusi a dezvolta rapid depresie medulară ca urmare a initierii tratamentului cu azatioprină. Acest lucru poate fi exacerbat prin administrarea concomitentă cu medicamente care inhibă TMT, cum sunt olsalazina, mesalazina sau sulfasalazina. De asemenea, s-a raportat că reducerea activitătii TMT creste riscul pentru leucemie secundară si mielodisplazie la pacientii care utilizează 6-mercaptopurină (metabolitul activ al azatioprinei) în asociere cu alte citostatice (vezi pct.4.8).

Date limitate indică faptul că Immunoprin nu este eficace la pacientii cu deficit ereditar de hipoxantin-fosforibozil transferază (sindrom Lesch-Nyhan). Prin urmare Immunoprin nu trebuie utilizat la acesti pacienti.

Coagularea trebuie atent monitorizată atunci când medicamentele anticoagulante de tip cumarinic sunt administrate concomitent cu Immunoprin (vezi pct.4.5).

Întreruperea Immunoprin poate determina agravarea severă a afectiunii de bază, de exemplu a lupusului sistemic eritematos cu nefrită, dermatomiozitei si polimiozitei; boala Crohn, colita ulcerativă; poliarterita nodoasă; purpura trombocitopenică cronică idiopatică refractară; anemia hemolitică autoimună; artrita reumatoidă severă activă sau hepatita autoimună.

Întreruperea Immunoprin trebuie realizată întotdeauna treptat, cu prudentă sub supraveghere strictă.

În cazul administrării concomitente de Immunoprin si vaccinuri inactivate sau de toxine, răspunsul imun trebuie controlat întotdeauna prin determinarea titrurilor de anticorpi

În timpul tratamentului cu Immunoprin a apărut un număr crescut de tumori cutanate. Acestea au apărut în general pe zonele cutanate expuse la soare. Pacientii trebuie sfătuiti să evite expunerea la soare sau la raze UV si tegumentul trebuie examinat la intervale regulate (vezi, de asemenea, pct.4.8)

Se recomandă precautie specială în cazul pacientilor cu infectii acute netratate (vezi, de asemenea, pct.4.3)

Immunoprin se poate administra pacientilor care urmează tratament citotoxic doar sub supraveghere.

Mutagenitate

S-au observat anomalii cromozomiale atât la pacientii de sex masculin, cât si la cei de sex feminin tratati cu azatioprină. Evaluarea rolului azatioprinei în aparitia acestor anomalii este dificilă.

Carcinogenitatea (vezi, de asemenea, pct 4.8)

Pacientilor cărora li se administrează tratament imunosupresiv sunt expusi unui risc crescut de dezvoltare a limfoamelor non-Hodgkin sau a altor tumori maligne, mai ales cancere cutanate  (melanom sau non-melanom), sarcoame (Kaposi sau non-Kaposi) si cancer utero-cervical in situ. Riscul pare să aibă mai mult legătură cu intensitatea si durata imunosupresiei decât cu utilizarea unui anumit medicament. S-a raportat că reducerea dozei sau întreruperea imunosupresiei poate fi asociată cu regresia partială sau completă a limfomului non-Hodgkin sau a sarcomului Kaposi.

Notă referitoare la manevrarea medicamentului

Azatioprina are actiune mutagenă si potential carcinogenă. Această substantă trebuie manevrată cu precautie. Acest lucru trebuie avut în vedere în special la asistentele medicale gravide (vezi pct.6.6). În cazul în care comprimatele filmate trebuie divizate, se recomandă evitarea contactului tegumentului cu praful din comprimat sau cu zona fragmentată (vezi pct.4.2 si 6.6).

Lactoza

Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficientă de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

a)          Alopurinolul, oxipurinolul si tiopurinolul au efect inhibitor asupra metabolizării azatioprinei, prin blocarea enzimei xantinoxidază. Dacă alopurinolul, oxipurinolul si/sau tiopurinolul sunt administrate concomitent cu azatioprina, doza de azatioprină trebuie redusă la un sfert din doza de bază (vezi pct.4.2).

b)          Există dovezi clinice referitoare la faptul că azatioprina antagonizează efectul substantelor relaxante musculare non-depolarizante, cum sunt curara, d-tubocurarină si pancuronium. Datele experimentale confirmă faptul că azatioprina inversează blocul neuro-muscular produs de d-tubocurarină si arată că potentează blocul neuro-muscular indus de succinilcolină. Înainte de interventia chirurgicală, pacientii trebuie sfătuiti să informeze medicul anestezist despre faptul că utilizează Immunoprin.

c)          Dacă azatioprina este asociată cu alte medicamente imunosupresoare cum sunt ciclosporina sau tacrolimusul, trebuie tinut cont de prezenta unui risc mai mare pentru imunosupresie excesivă.

d)          Au fost observate interactiuni la utilizarea concomitentă de azatioprină si ifliximab pentru tratamentul bolii Crohn.

Pacientii care utilizează azatioprină au prezentat cresteri tranzitorii ale concentratiilor 6-NTG (nucleotid 6-tioguanină, un metabolit activ al azatioprinei) si reduceri ale numărului mediu de leucocite în cursul primelor săptămâni de la perfuzia cu ifliximab, care au revenit la normal după 3 luni.

e)          Dacă azatioprina se administrează concomitent cu derivatii de aminosalicilat cum sunt olsalazina, mesalazina sau sulfasalazina (vezi pct.4.4) există un risc pentru accentuarea efectului mielosupresiv ca rezultat al inhibării metabolizării hepatice.

f)          Inhibarea efectului anticoagulant al warfarinei si fencuroniului a fost raportată în cazul administrării concomitentă de azatioprină, prin urmare se recomandă monitorizarea atentă a coagulogramei.

g)          Tratamentul concomitent cu azatioprină si inhibitori ai ECA, trimetoprim/sulfametoxazol, cimetidină sau indometacin creste riscul de mielosupresie (vezi pct. 4.4).

h)         Administrarea concomitentă de azatioprină si medicamente cu proprietăti

mielosupresive/citotoxice poate accentua efectele mielotoxice. Acest lucru se aplică si tratamentelor mielosupresive terminate cu putin timp înainte de initierea tratamentului cu azatioprină (vezi pct. 4.4).

i)          S-a observat că furosemida reduce metabolizarea azatioprinei la nivelul tesutului hepatic

in vitro. Nu se cunoaste semnificatia clinică.

j)          Actiunea imunosupresoare a azatioprinei poate determina un răspuns atipic si posibil

nociv la vaccinurile vii si, prin urmare, din motive teoretice, administrarea vaccinurilor vii la pacientii tratati cu azatioprină este contraindicată (vezi pct. 4.3).

k)         La pacientii tratati cu azatioprină în asociere cu corticosteroizi s-a observat un răspuns

redus la administrarea vaccinurilor inactivate, cum este vaccinul împotriva hepatitei B. Un studiu clinic redus a indicat că azatioprina administrată în doze terapeutice standard nu afectează grav răspunsul la vaccinul polivalent antipneumococic, evaluat prin determinarea concentratiei medii a anticorpilor specifici anti-capsulari (vezi pct. 4.4).

4.6 Sarcina si alăptarea

Sarcina

Immunoprin nu trebuie utilizat pe parcursul sarcinii decât după evaluarea atentă a riscurilor si a beneficiilor (vezi pct. 4.3).

În studiile la animale azatioprina a avut efect teratogen si embriotoxic (vezi pct. 5.3). După administrare la mamă, azatioprina si metabolitii săi s-au regăsit în concentratii mici în sângele fetal si în lichidul amniotic. Leucopenia si/sau trombocitopenia s-au raportat la unii nou-născuti ale căror mame au utilizat azatioprină în timpul sarcinii. Pe parcursul sarcinii se recomandă monitorizarea hematologică a mamei si o reducere a dozei în caz de leucopenie. Măsurile contraceptive sunt necesare atât la bărbatii cât si la femeile aflati la vârsta fertilă si cel putin 3 luni după terminarea tratamentului cu azatioprină.

Aceste măsuri se aplică, de asemenea la pacientii cu fertilitatea afectată din cauza uremiei cronice, deoarece aceasta revine la normal după transplant.

S-a raportat că azatioprina influentează eficacitatea dispozitivelor contraceptive intrauterine. Prin urmare, se recomandă utilizarea de măsuri contraceptive suplimentare.

După expunerea in utero la azatioprină în asociere cu prednison, s-a observat o reducere temporară a functiei imune. În cazul tratamentului cu azatioprină în asociere cu prednisolon s-a raportat retard de crestere intrauterină si nastere prematură. Nu se cunosc consecintele pe termen lung ale acestor proprietăti ale azatioprinei, dar multi copii expusi la substantă in utero au în prezent vârsta de zece ani, fără să se raporteze orice fel de probleme.

Efecte asupra fertilitătii

Ameliorarea insuficientei renale cronice prin transplant renal implică administrarea de Immunoprin si a fost asociată cu cresterea fertilitătii atât la bărbatii cât si la femeile la care s-a efectuat transplantul (pentru măsuri contraceptive vezi textul de mai sus).

Alăptarea

6-mercaptopurina, metabolitul activ al azatioprinei a fost identificat în colostrul si laptele femeilor cărora li se administrează tratament cu azatioprină. Administrarea de azatioprină este contraindicată în timpul alăptării (vezi pct.4.3).

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Participarea activă în trafic si folosirea utilajelor poate fi influentată negativ prin tratamentul cu azatioprină din cauza posibilitătii de aparitie a reactiilor adverse la medicament, cum sunt ametelile si din cauza diferitelor reactii individuale la tratamente. Acestea sunt mai accentuate în timpul consumului concomitent de alcool etilic.

4.8     Reactii adverse

Este de asteptat ca aproximativ 15% dintre pacienti să prezinte reactii adverse.

Tipul, frecventa si severitatea reactiilor adverse pot depinde de doza de azatioprină si de durata tratamentului precum si de afectiunea de fond a pacientului, precum sau de terapiile concomitente.

Principala reactie adversă la azatioprină este dependentă de doză si constă în deprimarea reversibilă a măduvei osoase, manifestată prin leucopenie, trombocitopenie si anemie. Leucopenia poate apare la mai mult de 50% dintre pacientii tratati cu dozele conventionale de azatioprină.

Frecventa reactiilor adverse a fost clasificată după cum urmează:

Foarte frecvente (≥1/10);

Frecvente (≥1/100 si <1/10);

Mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100);

Rare (≥1/10000 si <1/1000);

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Infectii si infestări

Pacientii cu transplant cărora li se administrează azatioprină în asociere cu alte imunosupresoare

Foarte frecvente:           Infectii virale, fungice si bacteriene.

Alte indicatii

Mai putin frecvente:      Infectii virale, fungice si bacteriene.

Pacientii care utilizează azatioprină în monoterapie sau în asociere cu alte imunosupresoare, în special corticosteroizi, au prezentat sensibilitate crescută la infectiile virale, fungice si bacteriene.

Neoplasme benigne, maligne si nespecificate (inclusiv chisturi si polipi)

Rare:                            Neoplasme, incluzând limfoame non-Hodgkin, cancere cutanate (melanom si altele decât melanoame), sarcoame (Kaposi si non-Kaposi) si cancer cervical in situ, leucemie acută mieloidă si mielodisplazie (vezi, de asemenea, pct. 4.4)

Riscul de aparitie al limfoamelor non-Hodgkin si a altor tumori maligne, în special cancere cutanate (melanom si altele decât melanoamele), sarcoame (Kaposi si non-Kaposi) si cancer cervical in situ este crescut la pacientii care utilizează medicamente imunosupresoare, mai ales la pacientii cărora li se administrează tratament agresiv după transplant, iar acestea trebuie administrate la cea mai mică doză eficace. Comparativ cu populatia generală, riscul crescut de aparitie a limfoamelor non-Hodgkin la pacientii imunodeprimati cu artrită reumatoidă pare să fie în relatie, cel putin în parte, cu boala de fond.

Au existat raportări rare de leucemie acută mieloidă si mielodisplazie (unele în asociere cu anomaliile cromozomiale).

Tulburări hematologice si limfatice

Foarte frecvente:          Depresie medulară; leucopenie.

Frecvente:                    Trombocitopenie.

Mai putin frecvente:     Anemie.

Rare:                           Agranulocitoză, pancitopenie, anemie aplastică, anemie megaloblastică, hipoplazie eritrocitară.

Azatioprina se asociază cu depresie medulară în general reversibilă, dependentă de doză, cel mai frecvent exprimată prin leucopenie, uneori prin anemie si trombocitopenie si rar prin agranulocitoză, pancitopenie si anemie aplastică. Acestea apar în special la pacientii cu predispozitie pentru mielotoxicitate, cum sunt cei cu deficit TPMT sau insuficientă renală sau hepatică si la pacientii la care nu s-a reusit reducerea dozei de azatioprină pe parcursul tratamentului concomitent cu alopurinol.

În timpul tratamentului cu azatioprină pot apare macrocitoză si crestere a hematocritului reversibile si dependente de doză. S-au observat, de asemenea, modificări megaloblastice ale măduvei osoase, dar anemia megaloblastică severă si hipoplazia eritrocitară sunt rare.

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai putin frecvente:     Reactii de hipersensibilitate.

Foarte rare:                  Sindrom Stevens-Johnson si necroliză epidermică toxică.

Ocazional, după administrarea de azatioprină, au fost descrise mai multe sindroame clinice diferite, care par să fie manifestări idiosincrazice ale hipersensibilitătii. Manifestările clinice includ stare generală de rău, ameteli, greată, vărsături, diaree, febră, rigiditate, exantem, eruptie cutanată tranzitorie, vasculită, mialgie, artralgie, hipotensiune arterială, disfunctie renală, disfunctie hepatică si colestază (vezi Tulburările hepato-biliare). În multe cazuri s-a demonstrat o asociere cu azatioprina. În majoritatea cazurilor, întreruperea imediată a azatioprinei si instituirea unei terapii de sustinere a circulatiei a determinat recuperarea.

Alte patologii preexistente marcante au determinat raportările foarte rare de deces.

Prezenta unei reactii de hipersensibilitate la azatioprină impune evaluarea atentă si individualizată a necesitătii tratamentului continuu cu azatioprină.

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Foarte rare:                  Pneumonie reversibilă.

Tulburări gastro-intestinale

Mai putin frecvente:     Pancreatită.

Rare:                           Colită, diverticulită si perforatie intestinală raportată la pacientii cu transplant, diaree severă la persoanele cu colită inflamatorie.

Un număr mic de pacienti au prezentat greată la prima administrare de azatioprină. Aceasta se poate ameliora prin administrarea comprimatelor după mese.

La pacientii cu transplant cărora li se administrează tratament imunosupresiv au prezentat complicatii grave, incluzând colită, diverticulită si perforatie intestinală. Oricum, etiologia nu este clar stabilită si poate fi implicată administrarea de doze mari de corticosteroizi.

La pacientii tratati cu azatioprină pentru boală intestinală inflamatorie s-a raportat diaree severă, recurentă si recidivantă.

Pancreatita a fost raportată la un număr mic de pacienti la care se administrează tratament cu azatioprină, în special la pacientii la care s-a efectuat transplant renal si la aceia care au fost diagnosticati cu boală intestinală inflamatorie. Stabilirea unei relatii între pancreatită si un anumit medicament este dificilă, cu toate că recăderea a confirmat asocierea cu azatioprina.

Tulburări hepato-biliare

Mai putin frecvente:     Colestază sau alterare a testelor functionale hepatice.

Rare:                           Leziuni hepatice care pot pune viata în pericol.

În asociere cu administrarea de azatioprină s-au raportat rar colestază si afectare a functiei hepatice, în general reversibile după întreruperea tratamentului. Acestea pot fi asociate cu simptome ale reactiei de hipersensibilitate (vezi Reactii de hipersensibilitate).

În timpul administrării cronice de azatioprină, în special la pacientii cu transplant, s-a descris afectare hepatică rară, dar care poate pune viata în pericol. Modificările histologice includ dilatare sinusoidală, purpură hepatică, boală veno-ocluzivă si hiperplazie nodulară regenerativă. Dacă se suspectează clinic boala veno-ocluzivă, trebuie întreruptă definitiv administrarea de azatioprină. În unele cazuri, întreruperea azatioprinei a determinat ameliorarea temporară sau permanentă a histologiei si simptomelor hepatice.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Rare:                           Alopecie.

La unii pacienti la care se administrează azatioprină sau alte medicamente imunosupresoare s-a observat căderea în exces a părului. În multe cazuri, această situatie s-a rezolvat spontan, desi tratamentul a continuat. Relatia dintre alopecie si tratamentul cu azatioprină este neclară.

4.9       Supradozaj

Semne si simptome

Infectia inexplicabilă, ulceratiile gâtului, echimozele si sângerările sunt principalele semne ale supradozajului cu azatioprină 50 mg si sunt rezultatul supresiei medulare care poate fi maximă după 9-14 zile. Este mai probabil ca aceste semne să fie manifeste ca urmare a supradozajului cronic decât după o singură supradoză acută. A fost raportat un caz în care un pacient a ingerat o singură supradoză de 7,5 g azatioprină. Efectele toxice imediate ale acestei supradoze au fost greata, vărsăturile si diareea, urmate de o usoară leucopenie si modificări usoare ale functiei hepatice. Recuperarea a fost fără probleme.

Tratament

Nu există un antidot specific. A fost folosit lavajul gastric. Este necesară monitorizarea ulterioară, cu efectuarea hemoleucogramei, pentru a permite instituirea unui tratament prompt în cazul aparitiei unor reactii adverse. Utilitatea dializei la pacientii care au luat o supradoză de azatioprină nu este cunoscută, desi azatioprina este partial dializabilă.

5.      PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1     Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică, alte imunosupresoare Codul ATC: L04AX01

Azatioprina este un derivat imidazolic al 6-mercaptopurinei (6-MP). In vivo, este rapid separat în 6-MP si 1-metil-4-nitro-5-tioimidazol.

6-MP traversează rapid membrana celulară si este convertit intracelular într-un număr de tio-analogi purinici, care includ principalul nucleotid activ, acidul tioinozinic. Rata de conversie variază de la o persoană la alta. Nucleotidele nu traversează membrana celulară si astfel nu circulă în fluidele organismului. Indiferent dacă este administrat direct sau este derivat in vivo din azatioprină, 6-MP este eliminat în principal ca acid tiouric, metabolitul oxidat inactiv. Această oxidare se realizează prin intermediul xantin oxidazei, o enzimă care este inhibată de alopurinol. Activitatea metil-nitro-imidazolului nu a fost clar definită. Oricum, în unele sisteme pare să modifice activitatea azatioprinei, comparativ cu 6-MP. Determinarea concentratiei plasmatice a azatioprinei sau a 6-MP nu are valoare de prognostic cu privire la eficacitatea sau toxicitatea acestor componente.

Azatioprina are efect atât asupra reactiilor imunologice cât si a cresterii tumorale. Rolul major al azatioprinei este de medicament pentru supresia răspunsului imun. Mecanismul precis prin care actionează nu este cunoscut. Oricum, sunt sugerate următoarele mecanisme de actiune:

i. Actiunea 6-MP eliberat ca un antimetabolit purinic.

ii. Posibila blocare a grupărilor -SH prin alchilare.

iii. Inhibarea unor căi numeroase din biosinteza acizilor nucleici, prevenind astfel proliferarea si actiunea celulelor imunocompetente (limfocite B si T).

iv. Deteriorarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) prin încorporarea tio-analogilor purinici.

5.2     Proprietăti farmacocinetice

Azatioprina este bine absorbită după administrarea orală. Concentratiile plasmatice maxime se obtin după 1-2 ore de la administrarea dozei.

Azatioprina este rapid distribuită în organism. Timpul de înjumătătire plasmatică este de 3-5 ore. Doar 30% din medicament se leagă de proteinele plasmatice. 12,5% ajunge în lichidul cefalorahidian.

Azatioprina este metabolizată în proportie mare în acid 6-tioinosinic si metil-mercaptopurino-ribonucleotidă care sunt responsabile partial de efectul medicamentului.

Efectul in vivo este complicat prin actiunea metil-nitroimidazolului, care este, de asemenea, prezent.

În primele 24 de ore de la administrare, în urină se elimină până la 50% din doză, din care aproximativ 10% ca substantă nemodificată. În fecale se excretă în primele 48 de ore numai 12,6% din doză. Nu există nicio dovadă a circulatiei entero-hepatice.

La pacientii cu functie renală redusă poate fi necesară o doză mai mică, probabil ca rezultat al eliminării reduse a metabolitului activ al azatioprinei.

De asemenea, la pacientii cu insuficientă hepatică este afectată metabolizarea azatioprinei. Conversia în metabolitul activ este redusă si este diminuată, în special, scindarea în metaboliti care se pot elimina (vezi pct. 4.2 si 4.4).

Mercaptopurina, un metabolit al azatioprinei, a fost identificată în colostrul si laptele femeilor cărora li se administrează azatioprină.

5.3 Date preclinice de sigurantă

La anumite specii de animale s-a observat efect teratogen si embriotoxic, cu grade diferite de sensibilitate. La iepuri, o doză zilnică de 5-15 mg/kg corp, administrată în zilele 6-14 de sarcină a determinat anomalii scheletice; la soareci si sobolani administrarea de doze zilnice de 1-2 mg/kg corp în zilele 3-12 de sarcină a fost letală pentru embrioni.

Azatioprina are efect mutagen în unele evaluări ale genotoxicitătii desfăsurate in vivo sau in vitro.

În studiile pe termen lung cu azatioprină efectuate la soareci si sobolani, cu doze ce au fost de până la 2 ori mai mari decât doza terapeutică la om, s-a observat o incidentă crescută a limfosarcoamelor (soareci) si a tumorilor epiteliale si a carcinoamelor (sobolani).

6.      PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Nucleu:

Celuloză microcristalină (E 460)

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Povidonă K25 (E 1201)

Croscarmeloză sodică

Stearat de magneziu (E 572)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Film:

Alcool polivinilic Talc (E 553b)

 Macrogol 3350

Polisorbat 80 (E 433)

Apă purificată

6.2     Incompatibilităti

Nu se aplică.

6.3     Perioada de valabilitate

4 ani

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

6.5        Natura si continutul ambalajului

Flacon din polietilenă cu capac cu filet din polietilenă.

50 si 100 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comecializate.

6.6        Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Nu există risc asociat cu manevrarea comprimatelor cu învelis intact. În acest caz nu sunt necesare măsuri speciale de sigurantă.

Oricum, medicamentele citotoxice trebuie manevrate în concordantă cu instructiunile, în cazul în care personalul medical a divizat comprimatele (vezi pct. 4.2 si 4.4).

Părtile rămase din comprimat precum si instrumentarul contaminat trebuie păstrate temporar în recipiente etichetate. Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.       DETINĂTORULAUTORIZATIEIDEPUNEREPEPIATĂ

EBEWE Pharma Ges.m.b.H. Nfg. KG Mondseestraße 11, 4866 Unterach Austria

8.       NUMĂRULAUTORIZATIEIPUNEREPEPIATĂ

3242/2011/01-02

9.          DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare – Februarie 2011

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2011

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Pilula contraceptivă a fost absolvită de bănuiala că ar putea produce malformaţii congentitale (studiu) Luarea unei pastile contraceptive înainte sau la începutul sarcinii nu creşte riscul de malformaţii congenitale majore la nou-născuţi, potrivit unui studiu publicat joi în revista medicală britanică 'British Medical Journal' (BMJ), citată de agenţia France Presse.