Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

MONTEXAL 4 mg
Denumire MONTEXAL 4 mg
Descriere MONTEXAL este indicat în tratamentul astmului bronsic ca terapie asociată la copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani, cu astm bronsic persistent usor până la moderat
Denumire comuna internationala MONTELUKASTUM
Actiune terapeutica ALTE MED. PT. TRAT. BOLILOR OBSTRUCTIVE ALE C.R, SISTEMICE ANTAGONISTI AI RECEPTORILOR DE LEUCOTRIENE
Prescriptie P6L
Forma farmaceutica Comprimate masticabile
Concentratia 4mg
Ambalaj Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 14 compr. mast.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC R03DC03
Firma - Tara producatoare MC PHARMA AD - BULGARIA
Autorizatie de punere pe piata ICN POLFA RZESZOW S.A. - POLONIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre MONTEXAL 4 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre MONTEXAL 4 mg, comprimate masticabile       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

MONTEXAL 4 mg comprimate masticabile

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Un comprimat masticabil contine montelukast sodic, echivalent cu montelukast 4 mg. Excipient: aspartam (E 951) 1,6 mg per comprimat. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat masticabil.

Comprimate masticabile de formă ovală, biconvexe, de culoare roz, marcate cu "MOK 4 " pe o fată si cu "PHD471" pe cealaltă fată.

4. DATE CLINICE

4.1      Indicatii terapeutice

MONTEXAL este indicat în tratamentul astmului bronsic ca terapie asociată la copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani, cu astm bronsic persistent usor până la moderat, care nu sunt controlati în mod corespunzător cu corticosteroizi inhalatori si la care administrarea "la nevoie" a p-2-agonistilor cu actiune scurtă nu asigură un control clinic adecvat al astmului bronsic.

De asemenea, MONTEXAL poate reprezenta o optiune terapeutică alternativă la doze mici de corticosteroizi inhalatori, la copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani, cu astm bronsic persistent usor, care nu au prezentat în antecedentele recente crize astmatice grave necesitând administrarea de corticosteroizi pe cale orală si care au demonstrat incapacitatea de utilizare a corticosteroizilor pe cale inhalatorie (vezi pct. 4.2).

MONTEXAL este indicat, de asemenea, în profilaxia astmului bronsic a cărui componentă predominantă este bronhoconstrictia indusă de efort, la pacienti cu vârsta de 2 ani si peste.

4.2      Doze si mod de administrare

Acest medicament trebuie administrat la copii sub supravegherea unui adult. Doza zinică pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani este de 1 comprimat masticabil de 4 mg, administrat seara la culcare. În ceea ce priveste administrarea în raport cu alimentatia, MONTEXAL trebuie luat cu 1 oră înainte sau 2 ore după masă. Nu este necesară ajustarea dozei în cadrul aceastei grupe de vârstă. Forma farmaceutică MONTEXAL 4 mg, comprimat masticabil nu este recomandată la copii cu vârsta mai mică de 2 ani.

Recomandări generale. Efectul terapeutic al MONTEXAL asupra parametrilor de control ai astmului bronsic apare din prima zi de tratament. Pacientii trebuie sfătuiti să continue tratamentul cu MONTEXAL atât în perioada în care astmul bronsic este controlat, cât si în perioadele de agravare.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacientii cu insuficientă renală sau la cei cu insuficientă hepatică usoară până la moderată. Nu sunt disponibile date la pacientii cu insuficientă hepatică severă. Doza este aceeasi pentru pacientii de sex masculin si cei de sex feminin.

MONTEXAL ca o optiune terapeutică alternativă la doze mici de corticosteroizi inhalatori în astmul bronsic persistent usor:

Montelukast nu este recomandat sub formă de monoterapie la pacientii cu astm bronsic persistent moderat. Utilizarea montelukastului sub forma unei optiuni terapeutice alternative la doze mici de corticosteroizi inhalatori, la copii cu astm bronsic persistent usor, trebuie luată în considerare doar la pacientii care nu prezintă în antecedentele recente crize astmatice grave necesitând administrarea de corticosteroizi pe cale orală si care au demonstrat incapacitatea de utilizare a corticosteroizilor pe cale inhalatorie (vezi pct. 4.1). Astmul bronsic persistent usor este definit prin simptome astmatice mai frecvente decât o dată pe săptămână, dar mai rare decât o dată pe zi, simptome nocturne mai frecvente decât de două ori pe lună, dar mai rare decât o dată pe săptămână, functie pulmonară normală între episoade. Dacă la urmărire (de obicei într-o lună) nu se obtine un control satisfăcător al astmului bronsic, trebuie evaluată necesitatea unui tratament antiinflamator suplimentar sau diferit, tinând cont de etapele de tratament în astmul bronsic. Pacientii trebuie evaluati în mod periodic în ceea ce priveste controlul astmului bronsic.

MONTEXAL ca profilaxie a astmului bronsic a cărui componentă predominantă este bronhoconstrictia indusă de efort, pentru pacienti cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani: La pacienti cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani, bronhoconstrictia indusă de efort poate fi manifestarea predominantă a astmului bronsic persistent care necesită tratament cu corticosteroizi inhalatori. Pacientii trebuie evaluati după 2 până la 4 săptămâni de tratament cu montelukast. În cazul în care nu se obtine un răspuns satisfăcător, trebuie luat în considerare un tratament suplimentar sau diferit.

Relatia dintre tratamentul cu MONTEXAL si alte tratamente pentru astmul bronsic În cazul în care MONTEXAL este utilizat ca terapie asociată la corticosteroizii inhalatori, tratamentul cu MONTEXAL nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu corticosteroizi inhalatori (vezi pct. 4.4).

Sunt disponibile comprimate filmate de 10 mg pentru adulti cu vârsta de 15 ani si peste.

Sunt disponibile comprimate masticabile de 5 mg pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani.

4.3      Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activă sau la oricare dintre excipienti.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Pacientii trebuie sfătuiti să nu utilizeze niciodată montelukast pe cale orală în tratamentul crizelor de astm bronsic si să aibă la îndemână medicatia de urgentă corespunzătoare. În cazul aparitiei unei crize astmatice, trebuie utilizat un p-agonist inhalator cu actiune scurtă. Dacă au nevoie de mai multe inhalatii cu p-agonisti cu actiune scurtă decât de obicei, pacientii trebuie să ceară sfatul medicului cât mai repede posibil.

Montelukast nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu corticosteroizi administrati pe cale inhalatorie sau orală.

Nu există date care să demonstreze că dozele corticosteroizilor administrati pe cale orală pot fi reduse la administrarea în asociere a montelukastului.

Pacientii aflati în tratament cu medicamente antiastmatice, incluzând montelukast, pot prezenta în cazuri rare eozinofilie sistemică, uneori prezentând caracteristicile clinice ale vasculitei din sindromul Churg-Strauss, o afectiune tratată frecvent cu tratament corticosteroid administrat sistemic. Aceste cazuri au fost asociate, de obicei, dat nu întotdeauna, cu reducerea sau întreruperea tratamentului   oral cu corticosteroid. Posibilitatea ca antagonistii receptorilor de leukotriene să se asocieze cu aparitia sindromului Churg-Strauss nu poate fi nici exclusă, nici stabilită. Medicii trebuie să fie atenti la pacientii la care apar: eozinofilie, vasculită cu eruptii cutanate tranzitorii, agravare a simptomatologiei pulmonare, complicatii cardiace si/sau neuropatie. Pacientii care prezintă aceste simptome trebuie reevaluati, iar schemele lor de tratament trebuie analizate.

MONTEXAL contine aspartam, o sursă de fenilalanină. Poate fi periculos pentru oameni (copii) cu fenilcetonurie. Pacientii cu fenilcetonurie trebuie să tină cont că fiecare comprimat masticabil de 4 mg contine fenilalanină într-o cantiatate echivalentă cu 0,898 mg fenilalanină per doză.

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Montelukast poate fi administrat concomitent cu alte medicamente utilizate în mod curent pentru profilaxia si tratamentul cronic al astmului bronsic. În studiile privind interactiunile medicamentoase, doza clinică recomandată de montelukast nu a determinat efecte clinice importante asupra farmacocineticii următoarelor medicamente: teofilină, prednison, prednisolon, contraceptive orale (etinilestradiol/noretindron 35/1), terfenadină, digoxină si warfarină.

Aria de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) pentru montelukast a scăzut cu aproximativ 40% la subiectii la care s-a administrat tratament concomitent cu fenobarbital. Deoarece montelukast este metabolizat prin intermediul CYP 3A4, se recomandă precautie, în special la copii, la administrarea concomitentă cu inductori ai CYP 3A4 cum sunt fenitoină, fenobarbital si rifampicină.

Studiile in vitro au evidentiatmontelukast este un inhibitor puternic al CYP 2C8. Cu toate acestea, date dintr-un studiu clinic de interactiune medicamentoasă utilizând montelukast si rosiglitazonă (un substrat reprezentativ al medicamentelor metabolizate în principal prin intermediul CYP 2C8) au demonstrat că montelukast nu inhibă in vivo CYP 2C8. De aceea, nu se anticipează ca montelukast să afecteze semnificativ metabolizarea medicamentelor care sunt metabolizate de către această enzimă (de exemplu: paclitaxel, rosiglitazonă si repaglinidă).

4.6     Sarcina si alăptarea

Utilizarea în timpul sarcinii

Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare asupra sarcinii sau a dezvoltării embrionare/fetale.

Date limitate din registrele de sarcină disponibile nu indică o relatie cauzală între administrarea MONTEXAL si aparitia malformatiilor (de exemplu defecte ale membrelor) care au fost raportate rar în lume în experienta de după punerea pe piată.

MONTEXAL poate fi utilizat în timpul sarcinii doar dacă se consideră că este absolut necesar.

Utilizarea în timpul alăptării

Studii la sobolan au evidentiatmontelukast este excretat în lapte (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaste dacă montelukast este excretat în laptele matern.

MONTEXAL poate fi utilizat la femei care alăptează doar dacă se consideră că este absolut necesar.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu este de asteptat ca montelukast să afecteze capacitatea pacientilor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, pacientii au raportat somnolentă sau ameteli.

4.8 Reactii adverse

Montelukast a fost evaluat în studii clinice după cum urmează:

comprimate filmate 10 mg la aproximativ 4000 pacienti adulti cu vârsta de 15 ani si peste comprimate masticabile 5 mg la aproximativ 1750 pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani si comprimate masticabile 4 mg la 851 pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani.

Următoarele reactii adverse legate de administarea medicamentului au fost raportate frecvent (≥1/100 si <1/10) în studii clinice la pacienti tratati cu montelukast si cu o incidentă mai mare decât la pacientii tratati cu placebo:

Clasificare pe aparate, sisteme si organe

Pacienti adulti cu vârsta de 15 ani si peste (două studii clinice cu durata de 12 săptămâni; n=795)

Pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani (un studiu clinic cu durata de 8 săptămâni; n=201)

(două studii clinice cu durata de 56 săptămâni; n=615)

Pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani (un studiu clinic cu durata de 12  săptămâni;n=461)

(un studiu clinic cu durata de 48 săptămâni; n=278)

Tulburări ale sistemului nervos

Cefalee

Cefalee

 

Tulburări gastro-intestinale

Dureri abdominale

 

Dureri abdominale

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

 

 

Sete

Profilul de sigurantă nu s-a modificat în studiile clinice care au inclus un număr limitat de pacienti la care tratamentul a fost prelungit, până la 2 ani pentru adulti si până la 12 luni pentru pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani.

În total, 502 pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani au fost tratati cu montelukast pentru cel putin 3 luni, 338 pentru 6 luni sau mai mult si 534 pacienti pentru 12 luni sau mai mult. Profilul de sigurantă nu s-a modificat nici la acesti pacienti în cazul tratamentului prelungit.

În experienta de după punerea pe piată au fost raportate următoarele reactii adverse:

Infectii si infestări: infectii respiratorii superioare

Tulburări hematologice si limfatice: tendintă accentuată la sângerare.

Tulburări ale sistemului imunitar: reactii de hipersensibilitate incluzând anafilaxie, infiltrat eozinofilic hepatic.

Tulburări psihice: tulburări ale viselor inclusiv cosmaruri, halucinatii, insomnie, somnambulism, iritabilitate, anxietate, neliniste, agitatie incluzând comportament agresiv, tremor, depresie, gânduri si comportament de suicid (tentativă de sinucidere) în cazuri foarte rare.

Tulburări ale sistemului nervos: ameteli, somnolentă, parestezii/hipoestezie, convulsii.

Tulburări cardiace: palpitatii.

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale: epistaxis.

Tulburări gastro-intestinale: diaree, xerostomie, dispepsie, greată, vărsături.

Tulburări hepatobiliare: cresteri ale valorilor transaminazelor serice (ALAT, ASAT), hepatită (inclusiv hepatocelular colestatic si afectiuni diverse)

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat: angioedem, tendintă la echimoze, urticarie, prurit, eruptii cutanate tranzitorii, eritem nodos.

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv: artralgii, mialgii inclusiv crampe musculare.

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare: astenie/oboseală, stare generală de rău, edeme, febră.

În timpul tratamentului cu montelukast la pacientii astmatici au fost raportate foarte rar cazuri de sindrom Churg-Strauss (CSS) (vezi pct. 4.4).

4.9     Supradozaj

Nu este disponibilă nicio informatie specifică referitoare la tratamentul supradozajului cu montelukast. În studiile pentru astm bronsic cronic, montelukast a fost administrat pacientilor adulti timp de 22 săptămâni în doze de până la 200 mg/zi, iar în studiile de scurtă durată, a fost administrat timp de aproximativ o săptămână în doze de până la 900 mg/zi, fără aparitia reactiilor adverse importante din punct de vedere clinic.

În perioada de după punerea pe piată a medicamentului si în studii clinice cu montelukast au fost raportate cazuri de supradozaj acut. Acestea includ raportări la adulti si copii cu o doză de până la 1000 mg (aproximativ 61 mg/kg la un copil cu vârsta de 42 luni). Observatiile clinice si de laborator au fost în concordantă cu profilul de sigurantă constatat la pacienti adulti si copii. În majoritatea cazurilor de supradozaj nu s-au raportat reactii adverse. Reactiile adverse cel mai frecvent observate au fost în concordantă cu profilul de sigurantă al montelukastului si au inclus dureri abdominale, somnolentă, sete, cefalee, vărsături si hiperactivitate psihomotorie.

Nu se cunoaste dacă montelukast este dializabil prin dializă peritoneală sau hemodializă.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: ALTE MEDICAMENTE SISTEMICE PENTRU BOLI OBSTRUCTIVE ALE CĂILOR RESPIRATORII, antagonisti de receptori de leucotriene, codul ATC: R03DC03

Cisteinil-leucotrienele (LTC4, LTD4, LTE4) sunt eicosanoide inflamatoare puternice, eliberate de diverse celule inclusiv mastocite si eozinofile. Acesti mediatori pro-astmatici importanti se leagă de receptorii de cisteinil-leucotriene (CysLT) prezenti în căile respiratorii la om si determină efecte asupra căilor aeriene inclusiv bronhoconstrictie, crestere a secretiei de mucus, permeabilitate vasculară si atragere de eozinofile.

Montelukast este o substantă activă pe cale orală care se leagă cu afinitate si selectivitate mare de receptorul CysLT1. În studii clinice, montelukast inhibă la doze mici precum cele de 5 mg bronhoconstrictia determinată de inhalarea LTD4. Bronhodilatatia a fost observată la 2 ore de la administrarea orală. Efectul bronhodilatator determinat de un p-agonist a fost aditiv celui produs de montelukast. Tratamentul cu montelukast a inhibat atât faza precoce cât si cea tardivă a bronhoconstrictiei datorată stimulării antigenice. Comparativ cu placebo, tratamentul cu montelukast la pacienti adulti si copii a scăzut numărul eozinofilelor din sângele periferic. Într-un studiu clinic separat, tratamentul cu montelukast a scăzut semnificativ numărul eozinofilelor din căile aeriene (evaluate în spută). La pacienti adulti si copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 14 ani, montelukast a scăzut numărul eozinofilelor din sângele periferic comparativ cu placebo, îmbunătătind în acelasi timp controlul clinic al astmului bronsic.

În studii clinice la adulti, montelukast 10 mg administrat o dată pe zi a demonstrat, comparativ cu placebo, îmbunătătiri semnificative ale FEV1 matinal (modificare fată de valoarea initială 10,4% comparativ cu 2,7%), debitului expirator maxim (PEFR) înainte de prânz (AM) (modificare fată de valoarea initială 24,5 l/min comparativ cu 3,3 l/min) si o reducere semnificativă a utilizării totale de P-agonisti (modificare fată de valoarea initială -26,1% comparativ cu -4,6%). Îmbunătătirea scorurilor simptomelor astmatice diurne si nocturne raportate de pacient a fost semnificativ mai bună comparativ cu placebo.

Studii clinice efectuate la adulti au demonstrat capacitatea montelukastului de a avea efect aditiv cu efectul clinic al corticosteroizilor inhalatori (modificare % fată de valoarea initială a FEV1 pentru beclametazona administrată inhalator plus montelukast comparativ cu administrarea de beclametazonă: 5,43% comparativ cu 1,04%; utilizarea de p-agonist: -8,70% comparativ cu 2,64%). Comparativ cu beclometazona administrată pe cale inhalatorie (200 ug de două ori pe zi cu ajutorul unui nebulizator) montelukast a demonstrat un răspuns initial mai rapid, cu toate că pentru toată durata celor 12 săptămâni de studiu, beclometazona a prezentat un efect terapeutic global mai bun (modificare % fată de valoarea initială a FEV1 pentru montelukast comparativ cu beclametazonă: 7,49% comparativ cu 13,3%; utilizarea de p-agonist: -28,28% comparativ cu -43,89%). Cu toate acestea, un procent mare de pacienti tratati cu montelukast au prezentat răspuns clinic similar cu cei tratati cu beclometazonă (de exemplu, 50% din pacientii tratati cu beclametazonă au prezentat o îmbunătătire a FEV1 cu aproximativ 11% sau mai mult fată de valoarea initială, în timp ce aproximativ 42% din pacientii tratati cu montelukast au obtinut acelasi răspuns).

Într-un studiu clinic de 12 săptămâni, controlat placebo, la pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani, montelukast 4 mg administrat o dată pe zi a îmbunătătit parametrii de control ai astmului bronsic comparativ cu placebo, indiferent dacă se administrează sau nu terapie concomitentă de control (corticosteroizi inhalator/prin nebulizare sau cromoglicat de sodiu inhalator/prin nebulizare). Saizeci de procente dintre pacienti nu erau tratati cu nicio altă terapie de control. Comparativ cu placebo, montelukast a îmbunătătit simptomatologia diurnă (incluzând tusea, wheezingul, tulburările de respiratie si limitarea activitătii) si simptomatologia nocturnă. De asemenea, montelukast a redus utilizarea de β-agonisti „la nevoie” si administrarea de glucocorticoizi în cazul agravării astmului, comparativ cu placebo. Pacientii tratati cu montelukast au beneficiat de mai multe zile fără simptome de astm decât cei tratati cu placebo. Efectul terapeutic a fost obtinut după prima doză.

Într-un studiu clinic de 12 luni, controlat placebo, la pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani prezentând astm bronsic usor si exacerbări episodice, montelukast 4 mg administrat o dată pe zi a redus semnificativ (p≤0,001) rata anuală a episoadelor de exacerbări astmatice (EE), comparativ cu placebo (1,60 EE comparativ cu, respectiv, 2,34 EE), [EE definite ca ≥3 zile consecutive cu simptomatologie diurnă necesitând administrarea de β-agonisti sau corticosteroizi (oral sau inhalator) sau spitalizarea pentru astm bronsic]. Reducerea procentuală a ratei anuale a EE a fost de 31,9%, cu un IÎ 95% de 16,9, 44,1.

Într-un studiu clinic de 8 săptămâni, la pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani, montelukast 5 mg administrat o dată pe zi a îmbunătătit semnificativ functia respiratorie comparativ cu placebo (8,71% modificare fată de valoarea initială a FEV1 comparativ cu 4,16%; 27,9 l/min modificare fată de valoarea initială a PEFR AM comparativ cu 17,8 l/min) si a redus utilizarea de β-agonisti „la nevoie” (-11,7% modificare fată de valoarea initială, comparativ cu +8,2%).

Într-un studiu clinic de 12 luni, la pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani prezentând astmă bronsic usor persistent, care a urmărit compararea eficacitătii montelukastului cu cea a fluticazonei administrată inhalator referitor la controlul astmului, montelukast nu a fost inferior fluticazonei în ceea ce priveste criteriul principal final, cresterea procentului zilelor fără simptome de astmă (RFDs = rescue-free days). După o perioadă medie de tratament de 12 luni, procentul zilelor fără simptome de astm a crescut de la 61,6 la 84,0 în grupul tratat cu montelukast si de la 60,9 la 86,7 în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenta între grupuri privind cresterea medie a procentului zilelor fără simptome de astm, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost semnificativă statistic (-2,8 cu un IÎ 95% de -4,7, -0,9), dar în cadrul limitei predefinite de a nu prezenta inferioritate clinică.

De asemenea, atât montelukast cât si fluticazona au îmbunătătit controlul astmatic asupra parametrilor secundari evaluati după perioada de tratament de 12 luni:

FEV1 a crescut de la 1,83 l la 2,09 l în grupul tratat cu montelukast si de la 1,85 l la 2,14 l în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenta între grupuri privind cresterea medie a FEV1, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost -0,02 L cu un IÎ 95% de -0,06, 0,02. Cresterea medie % fată de valoarea initială a FEV1 a fost de 0,6% în grupul tratat cu montelukast si de 2,7% în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenta modificărilor % medii ale FEV1 fată de valoarea initială, utilizând metoda LS, a fost semnificativă: -2,2% cu un IÎ 95% de -3,6, -0,7.

Procentul de zile în care s-au utilizat β-agonisti a scăzut de la 38,0 la 15,4 în grupul tratat cu montelukast si de la 38,5 la 12,8 în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenta între grupuri privind procentul de zile în care s-au utilizat β-agonisti, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost semnificativă: 2,7 cu un IÎ 95% de 0,9, 4,5.

Procentul de pacienti cu o criză astmatică (o criză astmatică fiind definită ca o perioadă de agravare a astmului care necesită tratament cu steroizi administrati oral, o vizită neprogramată la cabinetul medicului, o vizită la camera de urgentă sau spitalizare) a fost 32,2 în grupul tratat cu montelukast si 25,6 în grupul tratat cu fluticazonă; raportul privind diferenta (IÎ 95%) fiind semnificativ: egal cu 1,38 (1,04, 1,84).

Procentul de pacienti care au utilizat corticosteroid administrat sistemic (în principal pe cale orală) în timpul perioadei din studiu a fost 17,8% în grupul tratat cu montelukast si 10,5% în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenta între grupuri, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost semnificativă: 7,3% cu un IÎ 95% de 2,9; 11,7.

Într-un studiu de 12 săptămâni la adulti a fost demonstrată o reducere semnificativă a bronhoconstrictiei induse de efort (EIB) (scădere maximă a FEV1 de 22,33% pentru montelukast comparativ cu 32,40% pentru placebo; timpul până la recuperare în limita de 5% a FEV1 înregistrat înainte de efort 44,22 min comparativ cu 60,64 min). Acest efect s-a mentinut pe toată perioada de 12 săptămâni a studiului. Reducerea EIB a fost, de asemenea, demonstrată într-un studiu clinic pe termen scurt efectuat la pacientii copii cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani (scădere maximă a FEV1 de 18,27% comparativ cu 26,11%; timpul până la recuperare în limita de 5% a FEV1 înregistrat initial 17,76 min comparativ cu 27,98 min). În ambele studii clinice efectul a fost demonstrat înainte de administrarea următoarei doze, în cadrul unei scheme de administrare o dată pe zi.

La pacienti cu astm bronsic indus de aspirină, tratati cu corticosteroizi pe cale inhalatorie si/sau orală, asocierea tratamentului cu montelukast, comparativ cu placebo, a determinat o îmbunătătire semnificativă a controlului astmului (8,55% modificare a FEV1 fată de valoarea initială comparativ cu -1,74% si -27,78% scădere a utilizării de β-agonisti totali fată de valoarea initială comparativ cu 2,09%).

5.2     Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie. După administrare orală, montelukast este absorbit rapid. Pentru comprimatul filmat de 10 mg, concentratia plasmatică maximă (Cmax) este atinsă la 3 ore (Tmax) după administrare la adult în conditii de repaus alimentar. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 64%.

Biodisponibilitatea după administrare orală si Cmax nu sunt influentate de un meniu standard. Siguranta si eficacitatea au fost demonstrate în studii clinice în care comprimatul filmat de 10 mg a fost administrat, indiferent de orarul alimentatiei.

Pentru comprimatul masticabil de 5 mg, Cmax este atinsă la 2 ore după administrare la adult în conditii de repaus alimentar. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 73% si este scăzută la 63% de un meniu standard.

După administrarea comprimatului masticabil de 4 mg la pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani, în conditii de repaus alimentar, Cmax este atinsă la 2 ore. Valoarea medie a Cmax este cu 66% mai mare, în timp ce valoarea medie a Cmin este mai mică comparativ cu adultii cărora li se administrează comprimatul de 10 mg.

Distributie. Montelukast se leagă de proteinele plasmatice în proportie de peste 99%. Volumul aparent de distributie al montelukastului la starea de echilibru este de 8-11 litri. Studiile efectuate la sobolan cu montelukast marcat radioactiv arată o trecere minimă prin bariera hematoencefalică. În plus, la 24 ore după administrare, concentratiile substantei marcate au fost minime în toate celelalte tesuturi.

Biotransformare. Montelukast este metabolizat în mod considerabil. În studii cu doze terapeutice, concentratiile plasmatice ale metabolitilor montelukastului sunt nedetectabile la starea de echilibru, atât la adulti cât si la copii.

Studiile in vitro care au folosit microzomi hepatici umani indică implicarea izoenzimelor 3A4, 2A6 si 2C9 a citocromului P450 în metabolizarea montelukastului. În baza studiilor ulterioare in vitro utilizând microzomi hepatici umani s-a constatat că izoenzimele 3A4, 2C9,1A2, 2A6, 2C19 sau 2D6 a citocromului P450 nu sunt inhibate de montelukast la concentratiile plasmatice terapeutice. Contributia metabolitilor la efectul terapeutic al montelukastului este minimă.

Eliminare. Clearance-ul plasmatic mediu al montelukastului este 45 ml/min la adultul sănătos. După o doză orală de montelukast marcat radioactiv, 86% din radioactivitate s-a regăsit în materiile fecale într-un interval de 5 zile si <0,2%, în urină. Coroborat cu biodisponibilitatea orală estimată a montelukastului, aceasta indică o eliminare aproape exclusivă a montelukastului si a metabolitilor săi pe cale biliară.

Caracteristici la pacienti. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienti vârstnici sau cu insuficientă hepatică usoară spre moderată. Nu s-au realizat studii clinice la pacienti cu insuficientă renală. Deoarece montelukastul si metabolitii săi sunt eliminati pe cale biliară, nu se consideră necesară ajustarea dozei la pacientii cu afectare renală. Nu există date privind farmacocinetica montelukastului la pacientii cu insuficientă hepatică severă (scor Child-Pugh >9).

La administrarea unor doze crescute de montelukast (de 20 si 60 ori doza recomandată la adult), a fost observată o scădere a concentratiei plasmatice de teofilină. Acest efect nu a fost observat la administrarea dozei recomandate de 10 mg o dată pe zi.

5.3     Date preclinice de sigurantă

În studii privind toxicitatea la animale, au fost observate modificări biochimice serice minore ale valorilor ALAT, glucozei, fosforului si trigliceridelor, care au fost de fapt tranzitorii. Semnele toxicitătii la animale au fost cresterea secretiei de salivă, simptome gastro-intestinale, scaune moi si dezechilibru ionic. Acestea au apărut la doze care au determinat cresterea de >17 ori a expunerii sistemice observate la doze clinice. La maimute, reactiile adverse au apărut la doze de 150 mg/kg si zi (>232 ori expunerea sistemică observată la doze clinice). În studii clinice la animale, montelukast nu a afectat fertilitatea sau performanta de reproducere la expunere sistemică depăsind expunerea sistemică clinică cu mai mult de 24 ori. Într-un studiu clinic asupra fertilitătii efectuat la femele sobolan, a fost observată o scădere usoară a greutătii corporale la puii acestora la doze de 200 mg/kg si zi (>69 ori expunerea sistemică clinică). În studii clinice efctuate la iepuri a fost observată o incidentă mai mare a osificării incomplete, comparativ cu animalele de control, la expunere sistemică >24 ori expunerea sistemică clinică observată la doze clinice. Nu au fost observate modificări la sobolani. S-a demonstrat că montelukast traversează bariera placentară si este excretat în laptele animalelor.

Nu s-au înregistrat decese ca urmare a administrării de montelukast sodic pe cale orală, în doză unică de până la 5000 mg/kg la soareci si sobolani (15000 mg/m2 si 30000 mg/m2 la soareci si, respectiv, sobolani), doza maximă testată. Această doză este echivalentă cu de 25000 ori doza zilnică umană recomandată la adult (baza fiind un pacient adult cu greutatea de 50 kg).

La soareci, montelukast nu a determinat fototoxicitate pentru UVA, UVB sau spectrul luminii vizibile, la doze de până la 500 mg/kg si zi (aproximativ >200 ori expunerea sistemică).

Montelukast nu s-a dovedit mutagen la testele in vitro si in vivo, nici tumorigen, la speciile de rozătoare.

6.       PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Manitol (E 421)

Celuloză microcristalină

Hidroxipropil celuloză de joasă substitutie (E 463)

Oxid rosu de fer (E 172)

Croscarmeloză sodică

Aromă de cirese (E1518 – gliceril triacetat, E1450 – octanilsuccinat sodic)

Aspartam (E 951)

Stearat de magneziu

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină si umiditate.

6.5      Natura si continutul ambalajului

Ambalat în blistere din OPA-Al-PVC/Al în cutii de carton.

Blistere în ambalaje cu: 14, 20, 28, 30, 50, 98, 100 comprimate masticabile.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

ICN Polfa Rzeszów S.A.

2 Przemysłowa Street, 35-959 Rzeszów, Polonia

8.      NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

3253/2011/01-02-03-04-05-06-07

9.      DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare-Februarie 2011

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2011

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Peste 200 de bucureşteni şi-au făcut gratuit teste de spirometrie Bucureşti, 13 mai /Agerpres/ - Sute de bucureşteni de toate vârstele au participat la manifestările dedicate Zilei Mondiale a Astmului, organizate în Parcul Herăstrău, unde s-au implicat într-o mulţime de acţiuni - de la teste speciale până la concursuri de desen.
Campanie de educare în privinţa astmului Bucureşti, 26 aprilie /Agerpres/ - Bucureştenii vor găsi, din ziua de 27 aprilie, în tot oraşul afişe informative despre importanţa unui aer respirabil, în cadrul campaniei de educare şi sensibilizare a opiniei publice cu titlul "Astmul poate fi controlat", campanie prilejuită de Ziua Mondială a Astmului...
Prof. univ. dr. Miron Bogdan: Un român din cinci suferă de astm Un om din cinci suferă de astm bronşic în România, a subliniat prof. univ. dr. Miron Bogdan, preşedintele Comisiei de pneumologie a Ministerului Sănătăţii, marţi, cu prilejul Zilei Mondiale a Astmului.
Analizele ştiinţifice au descoperit că medicamentele pentru astm afectează creşterea copiilor Medicamentele cu corticosteroizi administrate prin inhalatori la copiii cu astm bronşic le pot opri creşterea, susţin două analize sistematice a studiilor ştiinţifice în domeniu, preluate joi de Reuters.
DERMATITE FRECVENTE LA NOU NĂSCUŢI ŞI SUGARI: Dermatita atopică Dermatita atopică (eczema constituţională), afecţiune cutanată cu incidenţă în creştere, ce evoluează cronic (ani), în pusee, cu perioade de remisiune completă sau parţială, având o etiopatogenie complexă, în care rolul principal îl are interacţiunea factorului genetic (pattern poligenic ) cu factorii...
Iaşi: Salvatorii, solicitaţi să intervină în alte două cazuri o gravidă şi un bolnav de astm Un echipaj al Inspectoratului Situaţii de Urgenţă Iaşi a fost solicitat să intervină pentru a prelua o gravidă din comuna Mironeasa şi, de asemenea, pentru a prelua o persoană care suferă de astm bronşic.