Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

MONTELUKAST ACTAVIS 4 mg
Denumire MONTELUKAST ACTAVIS 4 mg
Descriere Montelukast Actavis este indicat pentru tratamentul astmului bronsic, ca terapie adăugată la pacienti cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani, cu astm bronsic persistent usor până la moderat
Denumire comuna internationala MONTELUKASTUM
Actiune terapeutica ALTE MED. PT. TRAT. BOLILOR OBSTRUCTIVE ALE C.R, SISTEMICE ANTAGONISTI AI RECEPTORILOR DE LEUCOTRIENE
Prescriptie P6L
Forma farmaceutica Comprimate masticabile
Concentratia 4mg
Ambalaj Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 7 compr. mast.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC R03DC03
Firma - Tara producatoare ACTAVIS LTD - MALTA
Autorizatie de punere pe piata ACTAVIS GROUP PTC EHF - ISLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre MONTELUKAST ACTAVIS 4 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> GEO (vizitator) : BUNA.AM FOST DIAGNOSTICATA CU ASTM BRONSIC,SI IAU MONTEKALAST ACTAVIS 10 mg DE DOUA LUNI.CRIZE DE ASTM...
>> dr. Oana Iordache : Continuati tratamentul.
>> Dr. Vladoiu Mirela : da, se face tratament minim 6 luni si se continua in functie de stadiul astmului.
>> Lili (vizitator) : Buna ziua.I-am administrat baiatului meu montelukast timp de 5 luni de zile(pe fond alergic)A fost bine...
>> Dr. Vladoiu Mirela : oricand puteti reincepe .
>> Lili (vizitator) : Buna ziua.I-am administrat baiatului meu montelukast timp de 5 luni de zile(pe fond alergic)A fost bine...
>> dr. Oana Iordache : Puteti sa ii administrati din noul
>> Dr. Vladoiu Mirela : oricand puteti reincepe!
>> Daniela (vizitator) : Buna seara, suntem pe tratament cu montelukast de 5 zile si in concomitent avem seroflo si mai avem si...
>> Dr. Vladoiu Mirela : nu, este de la seroflo!
>> MONTELUKAST TEVA 10 mg Comprimate filmate, 10mg >> MONTELUKAST TEVA 4 mg Comprimate masticabile, 4mg >> MONTELUKAST TEVA 5 mg Comprimate masticabile, 5mg
Prospect si alte informatii despre MONTELUKAST ACTAVIS 4 mg, comprimate masticabile       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Montelukast Actavis 4 mg comprimate masticabile

2.      COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat masticabil de Montelukast Actavis 4 mg contine montelukast sodic, echivalent cu montelukast 4 mg.

Excipienti:

Fiecare comprimat masticabil de Montelukast Actavis 4 mg contine lactoză monohidrat 3,6 mg si aspartam 1,2 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat masticabil

Comprimate masticabile ovale, biconvexe, pigmentate, de culoare roz, gravate cu “M4” pe una dintre fete.

4.      DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Montelukast Actavis este indicat pentru tratamentul astmului bronsic, ca terapie adăugată la pacienti cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani, cu astm bronsic persistent usor până la moderat, insuficient controlat de tratamentul cu corticosteroizi inhalatori si la care β-agonistii cu durată scurtă de actiune administrati "la nevoie" asigură un control clinic insuficient al astmului bronsic.

De asemenea, Montelukast Actavis poate fi utilizat ca terapie alternativă la tratamentul cu doze mici de corticosteroizi inhalatori la pacienti cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani cu astm bronsic persistent usor, care nu au prezentat în antecedentele recente crize de astm bronsic grave care să necesite administrarea de corticosteroizi pe cale orală si care nu sunt capabili să utilizare a corticosteroizi pe cale inhalatorie (vezi pct. 4.2).

Montelukast Actavis este indicat, de asemenea, în profilaxia astmului bronsic la copii cu vârsta de 2 ani si peste, la care componenta predominantă este bronhoconstrictia indusă de efortul fizic.

4.2     Doze si mod de administrare

Mod de administrare

Administrare orală. Comprimatul trebuie mestecat.

Acest medicament trebuie administrat la copii sub supravegherea unui adult. Doza pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani este de un comprimat masticabil de 4 mg, zilnic, administrat seara. În cazul în care este administrat în relatie cu alimentele, Montelukast Actavis trebuie administrat cu o oră înainte sau 2 ore după masă. Nu este necesară ajustarea dozei la această grupă de vârstă. Montelukast Actavis 4 mg comprimate masticabile nu este recomandat la copii cu vârsta sub 2 ani.

Recomandări generale

Efectul terapeutic al montelukastului asupra parametrilor de evaluare a astmului bronsic apare din prima zi de tratament. Pacientii trebuie sfătuiti să continue tratamentul cu montelukast atât în perioada în care astmul bronsic este controlat, cât si în perioadele de agravare.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacientii cu insuficientă renală sau la cei cu insuficientă hepatică usoară până la moderată. Nu sunt disponibile date privind pacientii cu insuficientă hepatică severă. Doza este similară atât la pacientii de sex masculin, cât si la cei de sex feminin.

Montelukast Actavis ca terapie alternativă la tratamentul cu doze mici de corticosteroizi inhalatori în astmul bronsic persistent usor:

Nu se recomandă administrarea montelukast în monoterapie la pacientii cu astm bronsic persistent moderat. Utilizarea montelukastului ca terapie alternativă la tratamentul cu doze mici de corticosteroizi inhalatori, la copii cu astm bronsic persistent usor trebuie luată în considerare numai la pacientii care nu prezintă în antecedentele recente crize de astm bronsic grave care au necesitat administrarea de corticosteroizi pe cale orală si care nu sunt capabili să utilizeze corticosteroizi pe cale inhalatorie (vezi pct. 4.1). Astmul bronsic persistent usor este definit prin simptome de astm bronsic care apar mai frecvent decât o dată pe săptămână, dar mai putin decât o dată pe zi, simptome nocturne care apar mai frecvent decât de două ori pe lună, dar mai putin decât o dată pe săptămână, functie respiratorie normală între episoade. Dacă prin continuarea tratamentului nu se obtine controlul acceptabil al astmului bronsic(de regulă după o lună de tratament), trebuie evaluată necesitatea administrării concomitente sau schimbarea tratamentului cu un alt antiinflamator, tinând cont de etapele de tratament în astmul bronsic. Pacientii trebuie evaluati periodic în ceea ce priveste controlul astmului bronsic.

Montelukast Actavis ca tratament profilactic al astmului bronsic a cărui componentă predominantă este bronhoconstrictia indusă de efortul fizic,la pacienti cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani: La pacientii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani bronhoconstrictia indusă de efortul fizic poate fi manifestarea predominantă a astmului bronsic persistent care necesită tratament cu corticosteroizi inhalatori. Pacientii trebuie evaluati după 2 până la 4 săptămâni de tratament cu montelukast. În cazul în care nu se obtine un răspuns satisfăcător, trebuie luat în considerare administrarea un tratament suplimentar sau schimbarea tratamentului.

Tratamentul cu montelukast în relatie cu alte medicamente utilizate pentru tratamentul astmului bronsic

În cazul în care montelukast este utilizat ca tratament adăugat la terapia cu corticosteroizi inhalatori, tratamentul cu montelukast nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu corticosteroizi inhalatori (vezi pct. 4.4).

Pentru alte grupe de vârstă, sunt disponibile alte forme farmaceutice si concentratii de montelukast.

4.3 Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activă sau la oricare dintre excipienti.

4.4 Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Pacientii trebuie sfătuiti să nu utilizeze niciodată montelukast pe cale orală pentru tratamentul crizelor de astm bronsic si să aibă la îndemână medicamentele pentru situatii de urgentă adecvate pentru acest scop. În cazul aparitiei unei crize de astm bronsic trebuie utilizat un β-agonist inhalator cu durată scurtă de actiune. Pacientii trebuie să solicite cât mai repede posibil sfatul medicului curant dacă necesită mai multe administrări decât în mod obisnuit ale β-agonistului cu durată scurtă de actiune administrat inhalator.

Montelukast nu trebuie să înlocuiască brusc corticosteroizii administrati pe cale inhalatorie sau orală.

Nu există date care să demonstreze faptul că doza de corticosteroizi administrati pe cale orală poate fi redusă în cazul în care montelukast este administrat concomitent.

În cazuri rare, la pacientii tratati cu medicamente antiastmatice incluzând montelukast, poate să apară eozinofilie sistemică, uneori însotită de simptome clinice de vasculită caracteristice sindromului Churg-Strauss, o afectiune care este tratată frecvent cu corticosteroizi administrati sistemic. În general, dar nu întotdeauna, aceste cazuri au fost asociate cu reducerea sau întreruperea tratamentului cu corticosteroizi administrati oral. Posibilitatea ca antagonistii receptorilor pentru leucotriene să fie asociati cu aparitia sindromului Churg-Strauss nu poate fi exclusă, dar nici confirmată. Medicii trebuie să fie atenti la aparitia eozinofiliei, eruptiei vasculitice, agravării simptomelor respiratorii, complicatiilor cardiace si/sau a neuropatiei. Pacientii care dezvoltă astfel de simptome trebuie reexaminati, iar tratamentul reevaluat.

Montelukast Actavis contine aspartam, o sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie.

Montelukast Actavis contine lactoză. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Aria de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) pentru montelukast a scăzut cu aproximativ 40% la subiectii la care s-a administrat concomitent fenobarbital. Deoarece montelukastul este metabolizat prin intermediul izoenzimei CYP3A4, este necesară prudentă în special la copii, atunci când montelukastul este administrat concomitent cu inductori ai izoenzimei CYP3A4, cum sunt fenitoina, fenobarbitalul si rifampicina.

Montelukast poate fi administrat concomitent cu alte medicamente utilizate în mod curent pentru profilaxia si tratamentul cronic al astmului bronsic. În studiile privind interactiunile medicamentoase, doza clinică recomandată de montelukast nu a determinat efecte clinice importante asupra farmacocineticii următoarelor medicamente: teofilină, prednison, prednisolon, contraceptive orale (etinilestradiol/noretindronă 35/1), terfenadină, digoxină si warfarină.

Studiile in vitro au evidentiatmontelukast este un inhibitor puternic al CYP2C8. Cu toate acestea, datele obtinute dintr-un studiu clinic privind interactiunile medicamentoase, dintre montelukast si rosiglitazonă (un substrat test reprezentativ pentru medicamentele metabolizate în principal prin intermediul CYP2C8) au demonstrat că montelukast nu inhibă in vivo CYP2C8. Prin urmare, nu se anticipează ca montelukastinfluenteze semnificativ metabolizarea medicamentelor care sunt metabolizate prin intermediul acestei izoenzime (de exemplu paclitaxel, rosiglitazonă si repaglinidă).

4.6     Sarcina si alăptarea

Utilizarea în timpul sarcinii

Studiile la animale nu indică efecte nocive asupra sarcinii sau dezvoltării embrionare/fetale.

Datele limitate privind sarcinile expuse nu sugerează existenta unei relatii de cauzalitate între administrarea montelukast si aparitia malformatiilor (de exemplu malformatii ale membrelor) care au fost raportate rar după punerea pe piată la nivel mondial.

Montelukast Actavis poate fi utilizat în timpul sarcinii numai dacă se consideră că este absolut necesar.

Utilizarea în timpul alăptării

Studiile efectuate la sobolani au arătat faptul că montelukastul se excretă în lapte (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaste dacă montelukast se elimină în laptele uman.

Montelukast Actavis poate fi utilizat la femeile care alăptează numai dacă se consideră că este absolut necesar.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu se anticipează ca montelukastinfluenteze capacitatea pacientilor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, la unele persoane s-au raportat somnolentă sau ameteli.

4.8     Reactii adverse

Montelukast a fost evaluat în studii clinice după cum urmează:

-        comprimate filmate 10 mg la aproximativ 4000 pacienti adulti si adolescenti cu vârsta de 15 ani si peste

-        comprimate masticabile 5 mg la aproximativ 1750 pacienti copii si adolescenti cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani

-        comprimate masticabile 4 mg la 851 pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani.

În studii clinice efectuate la pacienti cu astm bronsic tratati cu montelukast, au fost raportate frecvent (≥1/100 si <1/10) si cu o incidentă mai mare decât la pacientii la care s-a administrat placebo următoarele reactii adverse legate de administrarea medicamentului:

Clasificare pe aparate, sisteme si organe

Pacienti adulti si adolescenti cu vârsta de 15 ani si peste

(două studii clinice cu durata de 12 săptămâni; n=795)

Pacienti copii si adolescenti cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani

 (un studiu clinic cu durata de 8 săptămâni; n=201)

(două studii clinice cu durata de 56 săptămâni; n=615)

Pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani

(un studiu clinic cu durata de 12 săptămâni; n=461)

(un studiu clinic cu durata de 48 săptămâni; n=278)

Tulburări ale sistemului nervos

cefalee

cefalee

 

Tulburări gastro-intestinale

dureri abdominale

 

dureri abdominale

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

 

 

sete

Profilul de sigurantă nu s-a modificat în studiile clinice care au inclus un număr limitat de pacienti, la care s-a administrat tratament de lungă durată, până la 2 ani la pacienti adulti si de până la 12 luni în cazul pacientilor copii si adolescenti cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani.

În total, 502 pacienti copii si adolescenti cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani au fost tratati cu montelukast timp de cel putin 3 luni, 338 timp de 6 luni sau mai mult si 534 pacienti timp de 12 luni sau mai mult. Profilul de sigurantă nu s-a modificat nici la acesti pacienti în cazul tratamentului de lungă durată.

Următoarele reactii adverse au fost raportate în cursul utilizării după punerea pe piată:

Tulburări hematologice si limfatice

Tendintă crescută la sângerare

Tulburări ale sistemului imunitar

Reactii de hipersensibilitate incluzând anafilaxie, infiltrat eozinofilic hepatic

Tulburări psihice

Vise anormale, incluzând cosmaruri, halucinatii, insomnie, iritabilitate, anxietate, neliniste, agitatie incluzând comportament agresiv, tremor, depresie, idei si comportament suicidar (sinucidere) în cazuri foarte rare.

Tulburări ale sistemului nervos

Ameteli, somnolentă, parestezii/hipoestezie, convulsii

Tulburări cardiace Palpitatii

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale Epistaxis

Tulburări gastro-intestinale

Diaree, xerostomie, dispepsie, greată, vărsături

Tulburări hepatobiliare

Valori crescute ale transaminazelor (ALAT, ASAT), hepatită colestatică

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Angioedem, echimoze, urticarie, prurit, eruptii cutanate tranzitorii, eritem nodos.

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Artralgii, mialgii incluzând crampe musculare

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Astenie/fatigabilitate, stare generală de rău, edeme, febră

În timpul tratamentului cu montelukast la pacientii cu astm bronsic au fost raportate foarte rar cazuri de sindrom Churg-Strauss (SCS) (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile informatii specifice privind tratamentul supradozajului cu montelukast. În studiile clinice efectuate la pacienti cu astm bronsic cronic, montelukast a fost administrat în doze de până la 200 mg/zi la pacienti adulti timp de 22 săptămâni, în doze de până la 200 mg/zi, iar în cadrul studiilor de scurtă durată, a fost administrat timp de aproximativ o săptămână, în doze de până la 900 mg/zi, fără reactii adverse consecutive importante din punct de vedere clinic.

După punerea pe piată si în cadrul studiilor clinice cu montelukast au fost raportate cazuri de supradozaj acut. Acestea includ raportări la adulti si copii si adolescenti cu doze de până la 1000 mg (aproximativ 61 mg/kg la un copil cu vârsta de 42 luni). Simptomele clinice si rezultatele analizelor de laborator au fost în concordantă cu profilul de sigurantă constatat la pacienti adulti, adolescenti si copii. În majoritatea cazurilor de supradozaj nu s-au raportat reactii adverse. Reactiile adverse cel mai frecvent observate au fost în concordantă cu profilul de sigurantă al montelukastului si au inclus dureri abdominale, somnolentă, sete, cefalee, vărsături si hiperactivitate psihomotorie.

Nu se cunoaste dacă montelukastul este dializabil prin dializă peritoneală sau hemodializă.

5.      PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antagonisti ai receptorilor pentru leucotriene, codul ATC: R03DC03.

Cisteinil-leucotrienele (LTC4, LTD4, LTE4) sunt eicosanoizi inflamatori puternici, eliberati din diverse celule, incluzând mastocite si eozinofile. Acesti mediatori proastmatici importanti se leagă de receptorii cisteinil-leucotrienelor (CysLT) prezenti în căile respiratorii la om si determină efecte la nivelul căilor respiratorii incluzând bronhoconstrictie, crestere a secretiei de mucus, permeabilitate vasculară si recrutarea eozinofilelor.

Montelukast este o substantă activă pe cale orală care se leagă cu afinitate si selectivitate mare de receptorul CysLT1. În studii clinice, montelukast inhibă bronhoconstrictia determinată de LTD4 inhalată chiar la doze de 4 mg. Bronhodilatatia a fost observată la 2 ore de la administrarea orală. Efectul bronhodilatator determinat de un β-agonist a fost aditiv celui produs de montelukast. Tratamentul cu montelukast a inhibat atât faza precoce cât si pe cea tardivă a bronhoconstrictiei produse de stimularea antigenică. Comparativ cu placebo, tratamentul cu montelukast la pacienti adulti si copii si adolescenti a scăzut numărul eozinofilelor din sângele periferic. Într-un alt studiu clinic, tratamentul cu montelukast a scăzut semnificativ numărul eozinofilelor de la nivelul căilor respiratorii (măsurat în spută) si din sângele periferic, îmbunătătind în acelasi timp controlul clinic al astmului bronsic. La pacienti adulti si copii si adolescenti cu vârsta cuprinsă între 2 si 14 ani, montelukast a scăzut numărul eozinofilelor din sângele periferic comparativ cu placebo, îmbunătătind în acelasi timp controlul clinic al astmului bronsic.

În studii clinice la adulti, montelukast 10 mg administrat o dată pe zi a demonstrat o îmbunătătire semnificativă a VEMS matinal (modificare fată de valoarea initială 10,4% comparativ cu 2,7%), debitului expirator maxim (PEFR) măsurat înainte de prânz (a.m.) (modificare fată de valoarea initială 24,5 l/min comparativ cu 3,3 l/min) si o reducere semnificativă a utilizării totale de β-agonisti (modificare fată de valoarea initială -26,1% comparativ cu -4,6%) comparativ cu placebo. Îmbunătătirea scorurilor simptomelor de astm bronsic din timpul zilei si al noptii raportate de către pacient a fost semnificativ superioară comparativ cu placebo.

Studii clinice efectuate la adulti au demonstrat capacitatea montelukastului de a avea efect aditiv cu efectului clinic al corticosteroizilor inhalatori (modificare % fată de valoarea initială a VEMS pentru beclometazona administrată inhalatorîn asociere cu montelukast comparativ cu administrarea de beclometazonă: 5,43% comparativ cu 1,04%; utilizarea de β-agonist: -8,70% comparativ cu 2,64%). Comparativ cu beclometazona administrată pe cale inhalatorie (200 μg de două ori pe zi, administrată cu ajutorul unui dispozitiv de tip spacer), montelukast a demonstrat un răspuns initial mai rapid, desi în în timpul studiului cu durata de 12 săptămâni de studiu, beclometazona a prezentat un efect terapeutic mediu mai bun (modificare % fată de valoarea initială a VEMS pentru montelukast comparativ cu beclometazonă: 7,49% comparativ cu 13,3%; utilizarea de β-agonist: -28,28% comparativ cu -43,89%). Cu toate acestea, un procent mare de pacienti tratati cu montelukast au prezentat răspuns clinic similar cu cei tratati cu beclometazonă (de exemplu 50% dintre pacientii tratati cu beclometazonă au prezentat o îmbunătătire a VEMS cu aproximativ 11% sau mai mult fată de valoarea initială, în timp ce aproximativ 42% dintre pacientii tratati cu montelukast au obtinut acelasi răspuns).

Într-un studiu clinic cu durata de 12 săptămâni, controlat placebo, efectuat la pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani, montelukast 4 mg administrat o dată pe zi a îmbunătătit parametrii de control ai astmului bronsic comparativ cu placebo, indiferent dacă se administrează sau nu tratament concomitent de control (corticosteroizi inhalator/prin nebulizare sau cromoglicat de sodiu inhalator/prin nebulizare). 60% dintre pacienti nu erau tratati cu niciun alt tratament de control. Comparativ cu placebo, montelukast a îmbunătătit simptomele din timpul zilei (incluzând tusea, wheezingul, dificultătile la respiratie si limitarea activitătii) si simptomele din timpul noptii. De asemenea, montelukast a redus utilizarea de β-agonisti „la nevoie” si administrarea de corticosteroizi pentru situatii de urgentă în cazul agravării astmului bronsic, comparativ cu placebo. Pacientii tratati cu montelukast au avut de mai multe zile fără simptome de astm bronsic decât cei la care s-a administrat placebo. Efectul terapeutic a fost obtinut după prima doză.

Într-un studiu clinic cu durata de 12 luni, controlat placebo, efectuat la pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani cu astm bronsic usor si exacerbări episodice, administrarea montelukast 4 mg o dată pe zi a redus semnificativ (p≤0,001) incidenta anuală a episoadelor de exacerbare a astmului bronsic (EE), comparativ cu placebo (1,60 EE fată de 2,34 EE), [EE se defineste ca ≥3 zile consecutive cu simptome în timpul zilei necesitând administrarea de β-agonisti sau corticosteroizi (oral sau inhalator) sau spitalizarea pentru astm bronsic]. Reducerea procentuală a incidentei anuale a EE a fost de 31,9%, cu un IÎ 95% de 16,9, 44,1.

Într-un studiu clinic cu durata de 8 săptămâni, efectuat la pacienti copii si adolescenti cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani, administrarea de montelukast 5 mg o dată pe zi a îmbunătătit semnificativ functia respiratorie comparativ cu placebo (8,71% modificare fată de valoarea initială a VEMS comparativ cu 4,16%; 27,9 l/min modificare fată de valoarea initială a PEFR a.m. comparativ cu 17,8 l/min) si a redus utilizarea de β-agonisti „la nevoie” (-11,7% modificare fată de valoarea initială, comparativ cu +8,2%).

Într-un studiu clinic cu durata de 12 luni efectuat la pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani cu astm bronsic usor persistent, care a urmărit compararea eficacitătii montelukast cu cea a fluticazonei administrată inhalator, referitor la controlul astmului bronsic, montelukast nu a fost inferior fluticazonei în ceea ce priveste criteriul de evaluare final principal, cresterea procentului de zile fără simptome de astm bronsic (RFDs = rescue-free days). După o perioadă medie de tratament de 12 luni, procentul de zile fără simptome de astm bronsic a crescut de la 61,6 la 84,0 în grupul tratat cu montelukast si de la 60,9 la 86,7 în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenta între grupuri privind cresterea medie a procentului de zile fără simptome de astm bronsic, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost semnificativă statistic (-2,8 cu un IÎ 95% de -4,7, -0,9), dar în cadrul limitei predefinite de a nu prezenta inferioritate clinică. De asemenea, atât montelukast cât si fluticazona au îmbunătătit controlul astmului bronsic în ceea ce priveste parametrii secundari evaluati pe durata celor 12 luni de tratament:

-        VEMS a crescut de la 1,83 l la 2,09 l în grupul tratat cu montelukast si de la 1,85 l la 2,14 l în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenta între grupuri privind cresterea medie a VEMS, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost -0,02 l cu un IÎ 95% de -0,06, 0,02. Cresterea medie % fată de valoarea initială a VEMS a fost de 0,6% în grupul tratat cu montelukast si de 2,7% în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenta modificărilor % medii ale VEMS fată de valoarea initială, utilizând metoda LS, a fost semnificativă: -2,2% cu un IÎ 95% de -3,6, -0,7.

-        Procentul de zile în care s-au utilizat β-agonisti a scăzut de la 38,0 la 15,4 în grupul tratat cu montelukast si de la 38,5 la 12,8 în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenta între grupuri privind procentul de zile în care s-au utilizat β-agonisti, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS),

a fost semnificativă: 2,7 cu un IÎ 95% de 0,9, 4,5.

-        Procentul de pacienti cu o criză de astm bronsic (o criză de astm bronsic fiind definită ca o perioadă de agravare a astmului bronsic care necesită tratament cu corticosteroizi administrati oral, o vizită neprogramată la cabinetul medicului, o vizită la camera de gardă sau spitalizare) a fost 32,2 în grupul tratat cu montelukast si 25,6 în grupul tratat cu fluticazonă; riscul relativ estimat (odds ratio) (IÎ 95%) fiind semnificativ: egal cu 1,38 (1,04, 1,84).

-        Procentul de pacienti care au utilizat corticosteroid administrat sistemic (în principal pe cale orală) în timpul perioadei de studiu a fost 17,8% în grupul tratat cu montelukast si 10,5% în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenta între grupuri, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost semnificativă: 7,3% cu un IÎ 95% de 2,9; 11,7.

Într-un studiu cu durata de 12 săptămâni efectuat la adulti a fost demonstrată o reducere semnificativă a bronhoconstrictiei induse de efort (BIE) (scădere maximă a VEMS de 22,33% pentru montelukast comparativ cu 32,40% pentru placebo; timpul până la recuperare în limita de 5% a VEMS măsurat înainte de efort 44,22 min comparativ cu 60,64 min). Acest efect s-a mentinut pe toată durata de 12 săptămâni a studiului. Reducerea BIE a fost, de asemenea, demonstrată într-un studiu clinic cu durată scurtă efectuat la pacienti copii si adolescenti cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani (scădere maximă a VEMS de 18,27% comparativ cu 26,11%; timpul până la recuperare în limita de 5% a VEMS măsurat înainte de efort 17,76 min comparativ cu 27,98 min). În ambele studii clinice efectul a fost demonstrat înainte de administrarea următoarei doze, în cadrul unei scheme de administrare o dată pe zi.

La pacientii cu astm bronsic indus de acid acetilsalicilic, tratati concomitent cu corticosteroizi administrati pe cale inhalatorie si/sau orală, tratamentul cu montelukast, comparativ cu placebo, a determinat îmbunătătirea semnificativă a controlului simptomelor astmului bronsic (8,55% modificare a VEMS fată de valoarea initială comparativ cu -1,74% si -27,78% scăderea cantitătii totale de β-agonisti utilizati fată de valoarea initială comparativ cu 2,09%).

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie

După administrare pe cale orală, montelukast este absorbit rapid. La adulti, în conditii de repaus alimentar, pentru comprimatul filmat de 10 mg, concentratia plasmatică maximă (Cmax) este atinsă la 3 ore (Tmax) după administrare. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 64%. Biodisponibilitatea după administrare orală si Cmax nu sunt influentate de o masă standard. Siguranta si eficacitatea au fost demonstrate în studii clinice, în cadrul cărora comprimatul filmat de 10 mg a fost administrat indiferent de orarul meselor.

Pentru comprimatul masticabil de 5 mg, Cmax este atinsă la 2 ore după administrare la adult în conditii de repaus alimentar. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 73% si scade la 63% după o masă standard.

După administrarea comprimatului masticabil de 4 mg la pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani în conditii de repaus alimentar, Cmax este atinsă la 2 ore după administrare. Cmax este cu 66% mai mare, în timp ce valoarea medie a Cmin este mai mică decât la adultii la care s-a administrat comprimatul de 10 mg.

Distributie

Montelukastul se leagă de proteinele plasmatice în proportie de peste 99%. Volumul de distributie al montelukastului la starea de echilibru este de 8-11 litri. Studiile efectuate la sobolani la care s-a administrat montelukast marcat radioactiv indică o traversare minimă a barierei hematoencefalice. În plus, la 24 ore după administrare, concentratiile substantei marcate radioactiv au fost minime în toate celelalte tesuturi.

Metabolizare

Montelukast este metabolizat în proportie mare. În studiile în care s-au administrat doze terapeutice, concentratiile plasmatice ale metabolitilor montelukastului sunt nedetectabile la starea de echilibru, atât la adulti, cât si la copii si adolescenti.

Studiile in vitro care au folosit microzomi hepatici umani indică implicarea izoenzimelor 3A4, 2A6 si 2C9 ale citocromului P450 în metabolizarea montelukastului. Rezultatele altor studii efectuate in vitro utilizând microzomi hepatici umani indică faptul că izoenzimele 3A4, 2C9,1A2, 2A6, 2C19 sau 2D6 ale citocromului P450 nu sunt inhibate de concentratiile plasmatice terapeutice de montelukast. Contributia metabolitilor la efectul terapeutic al montelukastului este minimă.

Eliminare

Clearance-ul plasmatic mediu al montelukastului este 45 ml/min la adultii sănătosi. După administrarea orală a unei doze de montelukast marcat radioactiv, 86% din radioactivitate s-a regăsit în materiile fecale colectate timp de 5 zile si <0,2% s-a regăsit în urină. Această constatare corelată cu estimarea biodisponibilitătii montelukastului după administrare orală, indică faptul că montelukastul si metabolitii săi se elimină aproape exclusiv pe cale biliară.

Grupe speciale de pacienti

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienti vârstnici sau la pacientii cu insuficientă hepatică usoară până la moderată. Nu s-au efectuat studii la pacienti cu insuficientă renală. Deoarece montelukastul si metabolitii săi sunt eliminati pe cale biliară, nu se consideră necesară ajustarea dozei la pacientii cu insuficientă renală. Nu există date privind farmacocinetica montelukastului la pacientii cu insuficientă hepatică severă (scor Child-Pugh >9).

La administrarea unor doze mari de montelukast (de 20 ori si de 60 ori mai mari comparativ cu doza recomandată la adult), a fost observată scăderea concentratiei plasmatice de teofilină. Acest efect nu a fost observat la administrarea dozei recomandate de 10 mg o dată pe zi.

5.3 Date preclinice de sigurantă

În studii privind toxicitatea la animale, au fost observate modificări biochimice minore ale concentratiilor plasmatice ale ALAT, glucozei, fosforului si trigliceridelor, care au fost tranzitorii. La animale, semnele de toxicitate au fost cresterea secretiei de salivă, simptome gastrointestinale, scaune moi si dezechilibre electrolitice. Acestea au apărut la doze care au determinat expuneri sistemice de 17 ori mai mari comparativ cu expunerea sistemică observată la administrarea de doze clinice. La maimute, reactiile adverse au apărut la doze începând cu 150 mg/kg si zi (care au determinat o expunere sistemică de 232 ori mai mare decât cea observată la doze clinice). În studiile efectuate la animale, montelukast nu a afectat fertilitatea sau performanta reproductivă la expuneri sistemice mai mari de 24 ori decât expunerea sistemică observată la administrarea de doze clinice. Într-un studiu privind efectele asupra fertilitătii la femelele de sobolan s-a observat o scădere usoară a greutătii a puilor la doze de 200 mg/kg si zi (>69 ori decât expunerea sistemică clinică). În studiile efectuate la iepuri s-a observat o incidentă mai mare a osificării incomplete comparativ cu animalele din lotul de control, la o expunere sistemică >24 ori decât expunerea sistemică observată la administrarea de doze clinice. Nu au fost observate malformatii la sobolani. La animale s-a demonstrat că montelukastul traversează bariera placentară si se elimină în lapte.

Nu s-au înregistrat decese după administrarea orală de montelukast sodic, în doză unică de până la 5000 mg/kg la soareci si sobolani (15000 mg/m2 la soareci si 30000 mg/m2 la sobolani), reprezentând doza maximă testată. Această doză este echivalentă cu de 25000 ori doza zilnică recomandată la un om adult (raportat la un pacient adult cu greutatea de 50 kg).

La soareci, montelukast nu a determinat fototoxicitate pentru UVA, UVB sau spectrul luminii vizibile, la doze de până la 500 mg/kg si zi (aproximativ >200 ori fată de expunerea sistemică).

În testele efectuate in vitro si in vivo la specii de rozătoare, montelukast nu s-a dovedit nici mutagen, nici carcinogen.

6.         PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Celuloză microcristalină (PH 102) Hidroxipropilceluloză usor substituită Croscarmeloză sodică

Amestec pigmentat PB-24880:

Lactoză monohidrat

Oxid rosu de fer (E 172)

Manitol

Aspartam (E951)

Stearat de magneziu

Aromă de cirese Silarom: Componente aromatizante Substante aromatizante identic naturale Substante aromatizante naturale Maltodextrină (din cartof)

Gumă arabică (acacia) (E 414)

Triacetină (E 1518)

Etilmaltol

Maltol

Alfatocoferol (E 307)

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină si umiditate. A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Cutii cu blistere din OPA-Aluminiu-PVC/Aluminiu:

Mărimi de ambalaj: 7, 10, 14, 28, 30, 56, 60, 98, 100 comprimate masticabile.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Actavis Group PTC ehf Reykjavíkurvegi 76-78 220 Hafnarfjörður Islanda

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

3269/2011/01-09

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare – Februarie 2011

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Martie 2012

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Astmul, o maladie cronică tot mai răspândită Astmul este o maladie cronică tot mai răspândită, care afectează 334 de milioane de persoane din întreaga lume şi poate fi chiar fatală dacă nu este tratată corespunzător, avertizează medicii cu prilejul Zilei mondiale de combatere a astmului, marcată anual în prima zi de marţi a lunii mai, transmite...
Pot astmul si bolile de inima sa fie cauzate in parte de probleme cervicale? Daca va uitati in jurul vostru veti observa ca toate fiintele vii prezinta forme curbate. Corpul uman nu este o exceptie. Privit dintr-o parte, corpul uman prezinta trei mari zone curbate: zona cervicala, spatele si zona lombara.
Astmul poate fi controlat! Astmul este o boală cronică de plămâni, caracterizată prin probleme recurente de respiraţie şi prin simptome ca lipsa de aer, respiraţie şuierătoare, senzaţie de apăsare în piept şi tuse. Afecţiunea nu poate fi vindecată, dar cei diagnosticati cu astm pot duce o viaţă normală, activă, dacă respectă...
ASTMUL BRONŞIC LA COPII Astmul reprezintă cea mai frecventă boală cronică la copiii din ţările industrializate. Definiţia astmului bronşic este reprezentată de o serie de atacuri repetate de obstrucţie aeriană şi bronhospasm provocate de expunerea la diverşi factori triggeri cum ar fi: expunerea la alergeni...
Astmul, o afecţiune des întâlnită în rândul înotătorilor olimpici Înotătorii, în special cei care practică înotul de performanţă, sunt mai predispuşi să aibă astm decât competitorii altor sporturi de apă, potrivit unui nou studiu referitor la sportivii olimpici, citat de Reuters.
Astmul la copii Astmul la copii reprezinta o problema de sanatate foarte dificila in primul rand pentru ca pana la 6 ani este greu de pus diagnosticul de certitudine de astm.