Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

MONTELUKAST ACTAVIS 5 mg
Denumire MONTELUKAST ACTAVIS 5 mg
Descriere Montelukast Actavis este indicat pentru tratamentul astmului bronsic, ca terapie adăugată la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani, cu astm bronsic persistent usor până la moderat.
Denumire comuna internationala MONTELUKASTUM
Actiune terapeutica ALTE MED. PT. TRAT. BOLILOR OBSTRUCTIVE ALE C.R, SISTEMICE ANTAGONISTI AI RECEPTORILOR DE LEUCOTRIENE
Prescriptie P6L
Forma farmaceutica Comprimate masticabile
Concentratia 5mg
Ambalaj Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 7 compr. mast.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC R03DC03
Firma - Tara producatoare ACTAVIS LTD - MALTA
Autorizatie de punere pe piata ACTAVIS GROUP PTC EHF - ISLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre MONTELUKAST ACTAVIS 5 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> radu mirela (vizitator) : va rog sa ami raspundeti cat mai repede,astazi mi sa prescris pentru copil de 3 ani si 6 luni montelukast...
>> dr. Oana Iordache : Eu zic sa urmati indicatia prospectului.
>> melinda (vizitator) : Baietelul meu de 4 ani si 10 luni a fost diagnosticat cu bronsita. Tuseste de mai mult de 1 an si are...
>> dr. Oana Iordache : Nu putem sa punem un diagnostic pe forum.
>> Ana (vizitator) : Mi s-a prescris Montelukast de 10mg pt. copil de 13ani. E in regula sa-i dau?
>> dr. Oana Iordache : Pt Ana. Da.
>> Dr. Vladoiu Mirela : da, dati=l
>> Ramona (vizitator) : Bună seara băiețelul meu în vârstă de 7 ani A fost diagnosticat cu astm bronșic de la vârstă de 4 ani...
>> Dr. Vladoiu Mirela : nu este de la pastila. montelukast se ia minim 6 luni, maxim ani de zile...
>> dr. Oana Iordache : Pt Ramona. Nu cred ca aceasta este cauza.
>> MONTELUKAST TEVA 10 mg Comprimate filmate, 10mg >> MONTELUKAST TEVA 4 mg Comprimate masticabile, 4mg >> MONTELUKAST TEVA 5 mg Comprimate masticabile, 5mg
Prospect si alte informatii despre MONTELUKAST ACTAVIS 5 mg, comprimate masticabile       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Montelukast Actavis 5 mg comprimate masticabile

2.      COMPOZIŢIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat masticabil de Montelukast Actavis 5 mg conţine montelukast sodic echivalent cu montelukast 5 mg.

Excipienţi:

Fiecare comprimat masticabil de Montelukast Actavis 5 mg conţine lactoză monohidrat 4,5 mg si aspartam 1,5 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat masticabil

Comprimate masticabile rotunde, biconvexe, pigmentate, de culoare roz, gravate cu “M5” pe una dintre feţe.

4.      DATE CLINICE

4.1     Indicaţii terapeutice

Montelukast Actavis este indicat pentru tratamentul astmului bronsic, ca terapie adăugată la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani, cu astm bronsic persistent usor până la moderat, insuficient controlat de tratamentul cu corticosteroizi inhalatori si la care β-agonistii cu durată scurtă de acţiune administraţi "la nevoie" asigură un control clinic insuficient al astmului bronsic.

De asemenea, Montelukast Actavis poate fi utilizat terapie alternativă la tratamentul cu doze mici de corticosteroizi inhalatori la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani cu astm bronsic persistent usor, care nu au prezentat în antecedentele recente crize de astm bronsic grave care să necesite administrarea de corticosteroizi pe cale orală si care nu sunt capabili să utilizeze corticosteroizi pe cale inhalatorie (vezi pct. 4.2).

Montelukast Actavis este indicat, de asemenea, în profilaxia astmului bronsic la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani, la care componenta predominantă este bronhoconstricţia indusă de efortul fizic.

4.2     Doze si mod de administrare

Mod de administrare

Administrare orală. Comprimatul trebuie mestecat.

Doza pentru pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani este de un comprimat masticabil de 5 mg, zilnic, administrat seara. În cazul în care este administrat în relaţie cu alimentele, Montelukast Actavis trebuie administrat cu o oră înainte sau 2 ore după masă. Nu este necesară ajustarea dozei la această grupă de vârstă.

Recomandări generale

Efectul terapeutic al montelukastului asupra parametrilor de evaluare a astmului bronsic apare din prima zi de tratament. Pacienţii trebuie sfătuiţi să continue tratamentul cu montelukast atât în perioada în care astmul bronsic este controlat, cât si în perioadele de agravare.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cu insuficienţă hepatică usoară până la moderată. Nu sunt disponibile date privind pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Doza este similară atât la pacienţii de sex masculin, cât si la cei de sex feminin.

Montelukast Actavis ca terapie alternativă la tratamentul cu doze mici de corticosteroizi inhalatori în astmul bronsic persistent usor:

Nu se recomandă administrarea montelukast în monoterapie la pacienţii cu astm bronsic persistent moderat. Utilizarea montelukastului ca terapie alternativă la tratamentul cu doze mici de

corticosteroizi inhalatori, la copii cu astm bronsic persistent usor trebuie luată în considerare numai la pacienţii care nu prezintă în antecedentele recente crize de astm bronsic grave care au necesitat administrarea de corticosteroizi pe cale orală si care nu sunt capabili să utilizeze corticosteroizi pe cale inhalatorie (vezi pct. 4.1). Astmul bronsic persistent usor este definit prin simptome de astm bronsic care apar mai frecvent decât o dată pe săptămână, dar mai puţin decât o dată pe zi, simptome nocturne care apar mai frecvent decât de două ori pe lună, dar mai puţin decât o dată pe săptămână, funcţie respiratorie normală între episoade. Dacă prin continuarea tratamentului nu se obţine controlul acceptabil al astmului bronsic (de regulă după o lună de tratament), trebuie evaluată necesitatea administrării concomitente sau schimbarea tratamentului cu un alt antiinflamator, ţinând cont de etapele de tratament în astmul bronsic. Pacienţii trebuie evaluaţi periodic în ceea ce priveste controlul astmului bronsic.

Tratamentul cu montelukast în relaţie cu alte medicamente utilizate pentru tratamentul astmului bronsic

În cazul în care montelukast este utilizat ca tratament adăugat la terapia cu corticosteroizi inhalatori, tratamentul cu montelukast nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu corticosteroizi inhalatori (vezi pct. 4.4).

Pentru alte grupe de vârstă, sunt disponibile alte forme farmaceutice si concentraţii de montelukast.

4.3     Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

4.4     Atenţionări si precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze niciodată montelukast pe cale orală pentru tratamentul crizelor de astm bronsic si să aibă la îndemână medicamentele pentru situaţii de urgenţă adecvate pentru acest scop. În cazul apariţiei unei crize de astm bronsic trebuie utilizat un β-agonist inhalator cu durată scurtă de acţiune. Pacienţii trebuie să solicite cât mai repede posibil sfatul medicului curant dacă necesită mai multe administrări decât în mod obisnuit ale β-agonistului cu durată scurtă de acţiune administrat inhalator.

Montelukast nu trebuie să înlocuiască brusc corticosteroizii administraţi pe cale inhalatorie sau orală.

Nu există date care să demonstreze faptul că doza de corticosteroizi administraţi pe cale orală poate fi redusă în cazul în care montelukast este administrat concomitent.

În cazuri rare, la pacienţii trataţi cu medicamente antiastmatice incluzând montelukast, poate să apară eozinofilie sistemică, uneori însoţită de simptome clinice de vasculită caracteristice sindromului Churg-Strauss, o afecţiune care este tratată frecvent cu corticosteroizi administraţi sistemic. În general, dar nu întotdeauna, aceste cazuri au fost asociate cu reducerea sau întreruperea tratamentului cu corticosteroizi administraţi oral. Posibilitatea ca antagonistii receptorilor pentru leucotriene să fie asociaţi cu apariţia sindromului Churg-Strauss nu poate fi exclusă, dar nici confirmată. Medicii trebuie să fie atenţi la apariţia eozinofiliei, erupţiei vasculitice, agravării simptomelor respiratorii, complicaţiilor cardiace si/sau a neuropatiei. Pacienţii care dezvoltă astfel de simptome trebuie reexaminaţi, iar tratamentul reevaluat.

Montelukast Actavis conţine aspartam, o sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie.

Montelukast Actavis conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5        Interacţiuni cu alte medicamente si alte forme de interacţiune

Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) pentru montelukast a scăzut cu aproximativ 40% la subiecţii la care s-a administrat concomitent fenobarbital. Deoarece montelukastul este metabolizat prin intermediul izoenzimei CYP3A4, este necesară prudenţă în special la copii, atunci când montelukastul este administrat concomitent cu inductori ai izoenzimei CYP3A4, cum sunt fenitoina, fenobarbitalul si rifampicina.

Montelukast poate fi administrat concomitent cu alte medicamente utilizate în mod curent pentru profilaxia si tratamentul cronic al astmului bronsic. În studiile privind interacţiunile medicamentoase, doza clinică recomandată de montelukast nu a determinat efecte clinice importante asupra farmacocineticii următoarelor medicamente: teofilină, prednison, prednisolon, contraceptive orale (etinilestradiol/noretindronă 35/1), terfenadină, digoxină si warfarină.

Studiile in vitro au evidenţiat că montelukast este un inhibitor puternic al CYP2C8. Cu toate acestea, datele obţinute dintr-un studiu clinic privind interacţiunile medicamentoase dintre montelukast si rosiglitazonă (un substrat test reprezentativ pentru medicamentele metabolizate în principal prin intermediul CYP2C8) au demonstrat că montelukast nu inhibă in vivo CYP2C8. Prin urmare, nu se anticipează ca montelukast să influenţeze semnificativ metabolizarea medicamentelor care sunt metabolizate prin intermediul acestei izoenzime (de exemplu paclitaxel, rosiglitazonă si repaglinidă).

4.6     Sarcina si alăptarea

Utilizarea în timpul sarcinii

Studiile la animale nu indică efecte nocive asupra sarcinii sau dezvoltării embrionare/fetale.

Datele limitate privind sarcinile expuse nu sugerează existenţa unei relaţii de cauzalitate între administrarea montelukast si apariţia malformaţiilor (de exemplu malformaţii ale membrelor) care au fost raportate rar după punerea pe piaţă la nivel mondial.

Montelukast poate fi utilizat în timpul sarcinii numai dacă se consideră că este absolut necesar.

Utilizarea în timpul alăptării

Studiile efectuate la sobolani au arătat faptul că montelukastul se excretă în lapte (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaste dacă montelukast se elimină în laptele uman.

Montelukast poate fi utilizat la femeile care alăptează numai dacă se consideră că este absolut necesar.

4.7     Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu se anticipează ca montelukast să influenţeze capacitatea pacienţilor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, la unele persoane s-au raportat somnolenţă sau ameţeli.

4.8     Reacţii adverse

Montelukast a fost evaluat în studii clinice după cum urmează:

-comprimate filmate 10 mg la aproximativ 4000 pacienţi adulţi si adolescenţi cu vârsta de 15 ani si peste

-comprimate masticabile 5 mg la aproximativ 1750 pacienţi copii si adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani

-comprimate masticabile 4 mg la 851 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani.

În studii clinice efectuate la pacienţi cu astm bronsic trataţi cu montelukast, au fost raportate frecvent (≥1/100 si <1/10) si cu o incidenţă mai mare decât la pacienţii la care s-a administrat placebo următoarele reacţii adverse legate de administrarea medicamentului:

Clasificare pe aparate, sisteme si organe

Pacienti adulti si adolescenti cu vârsta de 15 ani si peste

(două studii clinice cu durata de 12 săptămâni; n=795)

Pacienti copii si adolescenti cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani

 (un studiu clinic cu durata de 8 săptămâni; n=201)

(două studii clinice cu durata de 56 săptămâni; n=615)

Pacienti copii cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani

(un studiu clinic cu durata de 12 săptămâni; n=461)

(un studiu clinic cu durata de 48 săptămâni; n=278)

Tulburări ale sistemului nervos

cefalee

cefalee

 

Tulburări gastro-intestinale

dureri abdominale

 

dureri abdominale

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

 

 

sete

Profilul de siguranţă nu s-a modificat în studiile clinice care au inclus un număr limitat de pacienţi, la care s-a administrat tratament de lungă durată, până la 2 ani la pacienţi adulţi si de până la 12 luni în cazul pacienţilor copii si adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani.

În total, 502 pacienţi copii si adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 si 5 ani au fost trataţi cu montelukast timp de cel puţin 3 luni, 338 timp de 6 luni sau mai mult si 534 timp de 12 luni sau mai mult. Profilul de siguranţă nu s-a modificat nici la acesti pacienţi în cazul tratamentului de lungă durată.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în cursul utilizării după punerea pe piaţă:

Tulburări hematologice si limfatice Tendinţă crescută la sângerare

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţii de hipersensibilitate incluzând anafilaxie, infiltrat eozinofilic hepatic

Tulburări psihice

Vise anormale incluzând cosmaruri, halucinaţii, insomnie, iritabilitate, anxietate, neliniste, agitaţie incluzând comportament agresiv, tremor, depresie, idei si comportament suicidar (sinucidere) în cazuri foarte rare.

Tulburări ale sistemului nervos

Ameţeli, somnolenţă, parestezii/hipoestezie, convulsii

Tulburări cardiace

Palpitaţii

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Epistaxis

Tulburări gastro-intestinale

Diaree, xerostomie, dispepsie, greaţă, vărsături

Tulburări hepatobiliare

Valori crescute ale transaminazelor (ALAT, ASAT), hepatită colestatică

Afecţiuni cutanate si ale ţesutului subcutanat

Angioedem, echimoze, urticarie, prurit, erupţii cutanate tranzitorii, eritem nodos.

Tulburări musculo-scheletice si ale ţesutului conjunctiv

Artralgii, mialgii incluzând crampe musculare

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Astenie/fatigabilitate, stare generală de rău, edeme, febră

În timpul tratamentului cu montelukast la pacienţii cu astm bronsic au fost raportate foarte rar cazuri de sindrom Churg-Strauss (SCS) (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile informaţii specifice privind tratamentul supradozajului cu montelukast. În studiile clinice efectuate la pacienţi cu astm bronsic cronic, montelukast a fost administrat în doze de până la 200 mg/zi la pacienţi adulţi timp de 22 săptămâni, iar în cadrul studiilor de scurtă durată, a fost administrat timp de aproximativ o săptămână în doze de până la 900 mg/zi, fără reacţii adverse consecutive importante din punct de vedere clinic.

După punerea pe piaţă si în cadrul studiilor clinice cu montelukast au fost raportate cazuri de supradozaj acut. Acestea includ raportări la adulţi si copii si adolescenţi cu doze de până la 1000 mg (aproximativ 61 mg/kg la un copil cu vârsta de 42 luni). Simptomele clinice si rezultatele analizelor de laborator au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă constatat la pacienţi adulţi si copii si adolescenţi. În majoritatea cazurilor de supradozaj nu s-au raportat reacţii adverse. Reacţiile adverse cel mai frecvent observate au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă al montelukastului si au inclus dureri abdominale, somnolenţă, sete, cefalee, vărsături si hiperactivitate psihomotorie.

Nu se cunoaste dacă montelukastul este dializabil prin dializă peritoneală sau hemodializă.

5.      PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antagonisti ai receptorilor pentru leucotriene, codul ATC: R03DC03.

Cisteinil-leucotrienele (LTC4, LTD4, LTE4) sunt eicosanoizi inflamatori puternici eliberaţi din diverse celule, incluzând mastocite si eozinofile. Acesti mediatori proastmatici importanţi se leagă de receptorii cisteinil-leucotrienelor (CysLT) prezenţi în căile respiratorii la om si determină efecte la nivelul căilor respiratorii incluzând bronhoconstricţie, crestere a secreţiei de mucus, permeabilitate vasculară si recrutarea eozinofilelor.

Montelukast este o substanţă activă pe cale orală care se leagă cu afinitate si selectivitate mare de receptorul CysLT1. În studii clinice, montelukast inhibă bronhoconstricţia determinată de LTD4 inhalată chiar la doze de 5 mg. Bronhodilataţia a fost observată la 2 ore de la administrarea orală. Efectul bronhodilatator determinat de un β-agonist a fost aditiv celui produs de montelukast. Tratamentul cu montelukast a inhibat atât faza precoce cât si pe cea tardivă a bronhoconstricţiei produse de stimularea antigenică. Comparativ cu placebo, tratamentul cu montelukast la pacienţi adulţi si copii si adolescenţi a scăzut numărul eozinofilelor din sângele periferic. Într-un alt studiu clinic, tratamentul cu montelukast a scăzut semnificativ numărul eozinofilelor de la nivelul căilor respiratorii (măsurat în spută). La pacienţi adulţi si copii si adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 si 14 ani, montelukast a scăzut numărul eozinofilelor din sângele periferic comparativ cu placebo, îmbunătăţind în acelasi timp controlul clinic al astmului bronsic.

În studii clinice la adulţi, montelukast 10 mg administrat o dată pe zi a demonstrat o îmbunătăţire semnificativă a VEMS matinal (modificare faţă de valoarea iniţială, 10,4% comparativ cu 2,7%), debitului expirator maxim (PEFR) măsurat înainte de prânz (a.m.) (modificare faţă de valoarea iniţială 24,5 l/min comparativ cu 3,3 l/min) si o reducere semnificativă a utilizării totale de β-agonisti (modificare faţă de valoarea iniţială -26,1% comparativ cu -4,6%) comparativ cu placebo. Îmbunătăţirea scorurilor simptomelor de astm bronsic din timpul zilei si nopţii raportate de pacient, a fost semnificativ superioară comparativ cu placebo.

Studii clinice efectuate la adulţi au demonstrat capacitatea montelukastului de a avea efect aditiv efectului clinic al corticosteroizilor inhalatori (modificare % faţă de valoarea iniţială a VEMS pentru beclometazona administrată inhalator în asociere cu montelukast comparativ cu administrarea de beclometazonă: 5,43% comparativ cu 1,04%; utilizarea de β-agonist: -8,70% comparativ cu 2,64%). Comparativ cu beclometazona administrată pe cale inhalatorie (200 μg de două ori pe zi, administrată cu ajutorul unui dispozitiv de tip spacer) montelukast a demonstrat un răspuns iniţial mai rapid, desi în timpul studiului cu durata de 12 săptămâni, beclometazona a prezentat un efect terapeutic mediu mai bun (modificare % faţă de valoarea iniţială a VEMS pentru montelukast comparativ cu beclometazonă: 7,49% comparativ cu 13,3%; utilizarea de β-agonist: -28,28% comparativ cu -43,89%). Cu toate acestea, un procent mare de pacienţi trataţi cu montelukast au prezentat răspuns clinic similar cu cei trataţi cu beclometazonă (de exemplu 50% dintre pacienţii trataţi cu beclometazonă au prezentat o îmbunătăţire a VEMS cu aproximativ 11% sau mai mult faţă de valoarea iniţială, în timp ce aproximativ 42% dintre pacienţii trataţi cu montelukast au obţinut acelasi răspuns).

Într-un studiu clinic cu durata de 8 săptămâni efectuat la pacienţi copii si adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani, administrarea de montelukast 5 mg o dată pe zi a îmbunătăţit semnificativ funcţia respiratorie comparativ cu placebo (8,71% modificare faţă de valoarea iniţială a VEMS comparativ cu 4,16%; 27,9 l/min modificare faţă de valoarea iniţială a PEFR a.m. comparativ cu 17,8 l/min) si a redus utilizarea de β-agonisti „la nevoie” (-11,7% modificare faţă de valoarea iniţială, comparativ cu +8,2%).

Într-un studiu clinic cu durata de 12 luni efectuat la pacienţi copii si adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani cu astm bronsic usor persistent, care a urmărit compararea eficacităţii montelukast cu cea a fluticazonei administrată inhalator, referitor la controlul astmului bronsic, montelukast nu a fost inferior fluticazonei în ceea ce priveste criteriul de evaluare final principal, cresterea procentului de zile fără simptome de astm bronsic (RFDs = rescue-free days). După o perioadă medie de tratament de 12 luni, procentul de zile fără simptome de astm bronsic a crescut de la 61,6 la 84,0 în grupul tratat cu montelukast si de la 60,9 la 86,7 în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenţa între grupuri privind cresterea medie a procentului de zile fără simptome de astm bronsic, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost semnificativă statistic (-2,8 cu un IÎ 95% de -4,7, -0,9), dar în cadrul limitei predefinite de a nu prezenta inferioritate clinică. De asemenea, atât montelukast cât si fluticazona au îmbunătăţit controlul astmului bronsic în ceea ce priveste parametrii secundari evaluaţi pe durata celor 12 luni de tratament:

-        VEMS a crescut de la 1,83 l la 2,09 l în grupul tratat cu montelukast si de la 1,85 l la 2,14 l în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenţa între grupuri privind cresterea medie a VEMS, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost -0,02 l cu un IÎ 95% de -0,06, 0,02. Cresterea medie % faţă de valoarea iniţială a VEMS a fost de 0,6% în grupul tratat cu montelukast si de 2,7% în

grupul tratat cu fluticazonă. Diferenţa modificărilor % medii ale VEMS faţă de valoarea

iniţială, utilizând metoda LS, a fost semnificativă: -2,2% cu un IÎ 95% de -3,6, -0,7.

-        Procentul de zile în care s-au utilizat β-agonisti a scăzut de la 38,0 la 15,4 în grupul tratat cu montelukast si de la 38,5 la 12,8 în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenţa între grupuri privind

procentul de zile în care s-au utilizat β-agonisti, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost semnificativă: 2,7 cu un IÎ 95% de 0,9, 4,5.

-        Procentul de pacienţi cu o criză de astm bronsic (o criză de astm bronsic fiind definită ca o perioadă de agravare a astmului bronsic care necesită tratament cu corticosteroizi administraţi oral, o vizită neprogramată la cabinetul medicului, o vizită la camera de gardă sau spitalizare) a fost 32,2 în grupul tratat cu montelukast si 25,6 în grupul tratat cu fluticazonă; riscul relativ estimat (odds ratio) (IÎ 95%) fiind semnificativ: egal cu 1,38 (1,04, 1,84).

-        Procentul de pacienţi care au utilizat corticosteroid administrat sistemic (în principal pe cale orală) în timpul perioadei de studiu a fost 17,8% în grupul tratat cu montelukast si 10,5% în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenţa între grupuri, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost 7,3% cu un IÎ 95% de 2,9; 11,7.

Într-un studiu de 12 săptămâni efectuat la adulţi a fost demonstrată o reducere semnificativă a bronhoconstricţiei induse de efort (BIE) (scădere maximă a VEMS de 22,33% pentru montelukast comparativ cu 32,40% pentru placebo; timpul până la recuperare în limita de 5% a VEMS măsurat înainte de efort 44,22 min comparativ cu 60,64 min). Acest efect s-a menţinut pe toată durata de 12 săptămâni a studiului. Reducerea BIE a fost, de asemenea, demonstrată într-un studiu clinic cu durată scurtă efectuat la pacienţi copii si adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 si 14 ani (scădere maximă a VEMS de 18,27% comparativ cu 26,11%; timpul până la recuperare în limita de 5% a VEMS măsurat înainte de efort 17,76 min comparativ cu 27,98 min). În ambele studii clinice efectul a fost demonstrat înainte de administrarea următoarei doze, în cadrul unei scheme de administrare o dată pe zi.

La pacienţi cu astm bronsic indus de acid acetilsalicilic, trataţi concomitent cu corticosteroizi pe cale inhalatorie si/sau orală, tratamentul cu montelukast, comparativ cu placebo, a determinat îmbunătăţirea semnificativă a controlului simptomelor astmului bronsic (8,55% modificare a VEMS faţă de valoarea iniţială comparativ cu -1,74% si -27,78% scăderea cantităţii totale de β-agonisti utilizaţi faţă de valoarea iniţială comparativ cu 2,09%).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrare pe cale orală, montelukast este absorbit rapid. La adulţi, în condiţii de repaus alimentar, pentru comprimatul filmat de 10 mg, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) este atinsă la trei ore (Tmax) după administrare. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 64%. Biodisponibilitatea după administrare orală si Cmax nu sunt influenţate de o masă standard. Siguranţa si eficacitatea au fost demonstrate în studii clinice, în cadrul cărora comprimatul filmat de 10 mg a fost administrat indiferent de orarul meselor.

Pentru comprimatul masticabil de 5 mg, Cmax este atinsă la 2 ore după administrare la adult în condiţii de repaus alimentar. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 73% si scade la 63% după o masă standard.

Distribuţie

Montelukastul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%. Volumul de distribuţie al montelukastului la starea de echilibru este de 8-11 litri. Studiile efectuate la sobolani la care s-a administrat montelukast marcat radioactiv indică o traversare minimă a barierei hematoencefalice. În plus, la 24 ore după administrare, concentraţiile substanţei marcate radioactiv au fost minime în toate celelalte ţesuturi.

Metabolizare

Montelukast este metabolizat în proporţie mare. În studiile în care s-au administrat doze terapeutice, concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor montelukastului sunt nedetectabile la starea de echilibru, atât la adulţi, cât si la copii si adolescenţi.

Studiile in vitro care au folosit microzomi hepatici umani indică implicarea izoenzimelor 3A4, 2A6 si 2C9 ale citocromului P450 în metabolizarea montelukastului. Rezultatele altor studii efectuate in vitro utilizând microzomi hepatici umani indică faptul că izoenzimele 3A4, 2C9,1A2, 2A6, 2C19 sau 2D6 ale citocromului P450 nu sunt inhibate de concentraţiile plasmatice terapeutice de montelukast. Contribuţia metaboliţilor la efectul terapeutic al montelukastului este minimă.

Eliminare

Clearance-ul plasmatic mediu al montelukastului este 45 ml/min la adulţii sănătosi. După administrarea orală a unei doze de montelukast marcat radioactiv, 86% din radioactivitate s-a regăsit în materiile fecale colectate timp de 5 zile si <0,2% s-a regăsit în urină. Această constatare corelată cu estimarea biodisponibilităţii montelukastului după administrare orală, indică faptul că montelukastul si a metaboliţii săi se elimină aproape exclusiv pe cale biliară.

Grupe speciale de pacienţi

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă hepatică usoară până la moderată. Nu s-au efectuat studii la pacienţi cu insuficienţă renală. Deoarece montelukastul si metaboliţii săi sunt eliminaţi pe cale biliară, nu se consideră necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Nu există date privind farmacocinetica montelukastului la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh >9).

La administrarea unor doze mari de montelukast (de 20 ori si de 60 ori mai mari comparativ cu doza recomandată la adult), a fost observată scăderea concentraţiei plasmatice de teofilină. Acest efect nu a fost observat la administrarea dozei recomandate de 10 mg o dată pe zi.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studii privind toxicitatea la animale, au fost observate modificări minore ale concentraţiilor plasmatice ale ALAT, glucozei, fosforului si trigliceridelor, care au fost tranzitorii. La animale, semnele de toxicitate au fost cresterea secreţiei de salivă, simptome gastrointestinale, scaune moi si dezechilibre electrolitice. Acestea au apărut la doze care au determinat expuneri sistemice de 17 ori mai mari comparativ cu expunerea sistemică observată la administrarea de doze clinice. La maimuţe, reacţiile adverse au apărut la doze începând cu 150 mg/kg si zi (care au determinat o expunere sistemică de 232 ori mai mare decât cea observată la doze clinice). În studiile efectuate la animale, montelukast nu a afectat fertilitatea sau performanţa reproductivă la expuneri sistemice mai mari de 24 ori decât expunerea sistemică observată la administrarea de doze clinice. Într-un studiu privind efectele asupra fertilităţii la femelele de sobolan s-a observat o scădere usoară a greutăţii puilor, la doze de 200 mg/kg si zi (>69 ori decât expunerea sistemică clinică). În studiile efectuate la iepuri s-a observat o incidenţă mai mare a osificării incomplete comparativ cu animalele din lotul de control, la o expunere sistemică >24 ori decât expunerea sistemică observată la administrarea de doze clinice. Nu au fost observate malformaţii la sobolani. La animale s-a demonstrat că montelukastul traversează bariera placentară si se elimină în lapte.

Nu s-au înregistrat decese după administrarea orală de montelukast sodic, în doză unică de până la 5000 mg/kg la soareci si sobolani (15000 mg/m2 la soareci si 30000 mg/m2 la sobolani), reprezentând doza maximă testată. Această doză este echivalentă cu de 25000 ori doza zilnică recomandată la un om adult (raportat la un pacient adult cu greutatea de 50 kg).

La soareci, montelukast nu a determinat fototoxicitate pentru UVA, UVB sau spectrul luminii vizibile, la doze de până la 500 mg/kg si zi (aproximativ >200 ori faţă de expunerea sistemică).

În testele efectuate in vitro si in vivo la specii de rozătoare, montelukast nu s-a dovedit nici mutagen, nici carcinogen.

6.      PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină (PH 102)

Hidroxipropilceluloză usor substituită

Croscarmeloză sodică

Amestec pigmentat PB-24880:

Lactoză monohidrat

Oxid rosu de fer (E 172)

Manitol

Aspartam (E951)

Stearat de magneziu

Aromă de cirese Silarom.:

Componente aromatizante

Substanţe aromatizante identic naturale

Substanţe aromatizante naturale

Maltodextrină (din cartof)

Gumă arabică (acacia) (E 414)

Triacetină (E 1518)

Etilmaltol

Maltol

Alfatocoferol (E 307)

6.2     Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4     Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină si umiditate. A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

6.5     Natura si conţinutul ambalajului

Cutii cu blistere din OPA-Aluminiu-PVC/Aluminiu

Mărimi de ambalaj: 7, 10, 14, 28, 30, 56, 60, 98, 100 comprimate masticabile.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instrucţiuni de manipulare

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.      DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Actavis Group PTC ehf Reykjavíkurvegi 76-78

220 Hafnarfjörður Islanda

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

3270/2011/01-09

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare – Februarie 2011

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Martie 2012

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Analizele ştiinţifice au descoperit că medicamentele pentru astm afectează creşterea copiilor Medicamentele cu corticosteroizi administrate prin inhalatori la copiii cu astm bronşic le pot opri creşterea, susţin două analize sistematice a studiilor ştiinţifice în domeniu, preluate joi de Reuters.
Prof. univ. dr. Miron Bogdan: Un român din cinci suferă de astm Un om din cinci suferă de astm bronşic în România, a subliniat prof. univ. dr. Miron Bogdan, preşedintele Comisiei de pneumologie a Ministerului Sănătăţii, marţi, cu prilejul Zilei Mondiale a Astmului.
DERMATITE FRECVENTE LA NOU NĂSCUŢI ŞI SUGARI: Dermatita atopică Dermatita atopică (eczema constituţională), afecţiune cutanată cu incidenţă în creştere, ce evoluează cronic (ani), în pusee, cu perioade de remisiune completă sau parţială, având o etiopatogenie complexă, în care rolul principal îl are interacţiunea factorului genetic (pattern poligenic ) cu factorii...
Iaşi: Salvatorii, solicitaţi să intervină în alte două cazuri o gravidă şi un bolnav de astm Un echipaj al Inspectoratului Situaţii de Urgenţă Iaşi a fost solicitat să intervină pentru a prelua o gravidă din comuna Mironeasa şi, de asemenea, pentru a prelua o persoană care suferă de astm bronşic.
Sanatatea copiilor - Abordari holistice In aceasta emisiune doamna doctor homeopat Florinela Balan, medic de medicina holistica la Clinica Aura Vita (http://aura-vita.ro) din Pitesti ne vorbeste depre Sanatatea copiilor.
Numărul cazurilor de astm la copii, în creştere Astmul este una dintre cele mai frecvente afecţiuni cronice din întreaga lume, a subliniat luni într-o conferinţă de presă prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie, cu prilejul marcării Zilei Mondiale a Astmului.